ETICA LUI ARISTOTEL

Au elaborat: Luncasu Cristian

Grupa:TI 181
 Aristotel (în greacă: Αριστοτέλης, Aristoteles) (n. 384 î.Hr. - d. 7 martie 
322 î.Hr.) a fost unul dintre cei mai importanți filosofi ai Greciei Antice,
clasic al filosofiei universale, spirit enciclopedic, fondator al școlii
peripatetice., cel mai original discipol al lui Platon, este
implinitorul rationalismului intemeiat de catre Socrate si
imbogatit de Platon.

 Din scrierile aristotelice, cele mai insemnate s-au pastrat, dar s-

au pierdut cele in forma dialogata, dupa modelul platonic,
compuse in vremea tineretii scolaresti. Scrierile pastrate sunt
expozitive, ca niste prelegeri, unele din ele contin neglijente
stilistice si obscuritati, explicabile prin moartea neasteptata,
care l-a impiedicat de a le revedea.
 Biografie
 Aristotel s-a născut la Stagira (motiv pentru care i se mai spune Stagiritul), un oraș din Peninsula Calcidică, în
nordul Mării Egee. Tatăl său, Nicomah, era medicul regelui Macedoniei, Midas al II-lea, tatăl lui Filip al II-lea și
bunicul lui Alexandru cel Mare. Mama sa, pe nume Phaestis, provenea din familie aristocratică.
 Rămas orfan de copil, Aristotel își petrece primii ani la Stagira și Pella, iar la 17 ani intră în Academia lui Platon,
unde rămâne 20 de ani, mai întâi ca elev apoi ca profesor. După moartea lui Platon, în 347 î.Hr., a plecat la 
Assos, în Misia devenind consilierul tiranului Hermias. De fapt, acesta este începutul unei serii de călătorii
pentru cunoașterea și studiul formelor de stat și de conducere existente la acea perioadă. În 343 î.Hr., era chemat
la Pella, la curtea lui Filip, pentru a desăvârși educația tânărului Alexandru (cel care avea să rămână în istorie ca 
Alexandru cel Mare).
 Despre înfățișarea sa se știe că avea ochii mici, picioare subțiri, vorba cepeleagă, însă avea îmbrăcăminte
plăcută, tunsoare îngrijită și inele cu pietre scumpe de o rară frumusețe. Referitor la viața sa personală se afirmă
că s-a îndrăgostit de amanta (concubina) prietenului său, s-a căsătorit cu ea, și-i aducea daruri care se aduceau
doar divinităților.
 În 340 î.Hr. s-a întors la Stagira, dar nu pentru multă vreme. Pacea impusă de Macedonia cetăților grecești i-a
dat prilejul să revină la Atena, unde a înființat propria lui școală – Lykeion (școala peripatetică), școală ce va
rivaliza cu Academia lui Platon. Va preda aici timp de treisprezece ani și își va continua neobosit cercetările.
 În 323 î.Hr., odată cu moartea lui Alexandru, la Atena a răbufnit vechea dușmănie față de macedoneni. Aristotel
 Aristotel este intemeietorul logicii stiintifice, geograful
formelor cugetarii omenesti. Scrierile de logica au fost puse
impreuna si numite mai tarziu ,,Organon”, adica“instrument”
de cercetare. Logica aristotelica este o “analiza” a legilor
gandirii si de aceea autorul ei a numit-o “analitica”.

 Legea suprema a gandirii adevarate este principiul

contradictiei, formulat mai tarziu de Stagirit – nu putem
afirma si nega acelasi lucru despre acelasi lucru si in acelasi
timp; de exemplu, hartia este alba si neagra in acelasi timp, ci
e sau alba, sau neagra.
 Adevarul este corespondenta intre lucruri si intelect, iar sursa
principala a adevarului este gandirea, care ne permite sa ajungem
la esenta lucrurilor.
 Pentru Aristotel, ca si pentru Socrate si Platon, scopul ultim al
filozofiei este cunoasterea a ceea ce este general si individual,
sau, cu alte cuvinte, explicarea fenomenelor empirice in natura si
viata prin determinarea formelor si legilor ce guverneaza in
aceste fenomene.
 Aristotel era si el convins ca aceste legi nu pot fi descoperite
decat prin ratiune.
 In­telectul nu poate recunoaste ca fiind absolut corect decat asemenea prin­cipii, ce au
fost deduse din premise. De aceea, dupa Aristotel, gandirea nu poate fi decat
deductiva. Aceasta deductie se numeste rationament sau silogism si de aceea teoria
silogismelor reprezinta cea mai impor­tanta parte a logicii aristotelice. 

• Fiecare silogism este constituit din premize, ce la

randul lor nu sunt altceva decat judecati.

• O judecata reprezinta un raport intre un subiect si

predicat, un raport intre doua notiuni. Notiunea,
judecata si silogismul sunt elementele logicii.
 Aristotel trateaza mai intai problema notiunilor. El descopera ca fiecare concept
sau notiune poate fi redus la un concept imediat superior, pana ce toate
conceptele sunt reduse la unul care este cel mai superior. Asemenea concepte
ultime sunt numite de catre Aristotel categorii si ele sunt zece la numar:
 
1) Substanta;
2) Cantitate;
3) Calitate;
4) Relatie;
5) Loc;
6) Pozitie;
7) Stare;
8) Activitate;
9) Pasiunea;
10) Averea.
Dupa Aristotel fiecare judecata este:

1. Generala, particulara, ori nedeterminata, acest lucru

depinde de multimea obiectelor ce apartin unei notiuni
despre care se vorbeste in afirmatie.
2. Totodata judecata este ori afirmativa, ori negativa, ori
limitativa.
3. Dupa gradul de certi­tudine pe care o exprima
afirmatia, judecata este ori apodictica, ori asertorica, ori
problematica.
BIBLIOGRAFIE:

• http://
www.scribd.com/doc/50597224/Teoria-Cunoasterii-Pitag
ora-Platon-Aristotel
• http://
www.crestinortodox.ro/religie-filosofie/perioada-sistemati
ca/logica-aristotelica-71772.html
• https://www.google.ro/search?q=Conceptia+lui+Aristotel
+despre+cunoastere&espv=210&es_sm=93&source=lnm
s&tbm=isch&sa=X&ei=5HRqUsLrMZOjhgecjIHoCA&v
ed=0CAkQ_AUoAQ&biw=1600&bih=785