Explicarea rolului unui sistem de operare Toate calculatoarele se bazeaza pe un sistem de operare care ofera interfata pentru interactiunea

dintre utilizatori, aplicatii si hardware. Sistemul de operare porneste calculatorul si administreaza sistemul de fisiere. Aproape toate sistemele moderne de operare suporta mai mult de un utilizator, un task sau o unitate centrala de procesare. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini: Descrierea caracteristicilor sistemelor de operare moderne Explicarea conceptelor referitoare de sistemele de operare Descrierea caracteristicilor sistemelor de operare modern Indiferent de dimensiunea si complexitatea calculatorului si a sistemului de operare, toate sistemele de operare au aceleasi patru functii de baza. Sistemele de operare controleaza accesul la hardware, administreaza fisierele si directoarele, ofera o interfata cu utilizatorul si administreaza aplicatiile. Controlul accesului la hardware Sistemul de operare administreaza interactiunea dintre aplicatii si hardware. Pentru a accesa si comunica cu componentele hardware, sistemul de operare instaleaza un driver pentru fiecare componenta. Un driver este un program de mici dimensiuni scris de producatorul componentei hardware si furnizat impreuna cu respectiva componenta. Cand echipamentul hardware este instalat, este de asemenea instalat driver-ul, permitand sistemului de operare sa comunice cu respectiva componenta. Procesul de atribuire a resurselor sistemului si de instalare a driver-elor poate fi realizat prin Plug and Play (PnP). Procesul PnP a fost introdus incepand cu Windows 95 pentru a simplifica instalarea de hardware nou. Toate sistemele de operare moderne sunt compatibile PnP. Folosind PnP, sistemul de operare detecteaza automat hardware-ul compatibil PnP si instaleaza driver-ul pentru acea componenta. Sistemul de operare configureaza apoi echipamentul si actualizeaza registrul, o baza de date care contine toate informatiile despre calculator. NOTA: Registrul contine informatii despre aplicatii, utilizatori, hardware, setari de retea si tipuri de fisiere. Administrarea fisierelor si directoarelor Sistemul de operare creeaza o structura de fisiere pe hard disk pentru a permite stocarea datelor. Un fisier este un bloc de date conectate care are un singur nume si este tratat ca o unitate de sine statatoare. Fisierele de program si de date sunt grupate impreuna intr-un director. Fisierele si directoarele sunt organizate pentru a permite gasirea si utilizarea rapida. Directoarele pot fi pastrate in interiorul altor directoare. Aceste directoare cuprinse in alte directoare poarta numele de subdirectoare. Directoarele poarta numele de foldere in sistemele de operare Windows, iar subdirectoarele sunt numite subfoldere . Interfata cu utilizatorul Sistemul de operare permite utilizatorului sa interactioneze cu componentele software si hardware. Exista doua tipuri de interfete cu utilizatorul: Command Line Interface (CLI) Linia de comanda. Utilizatorul scrie comenzile la un prompt, ca in Figura 1. Graphical User Interface (GUI) Interfata grafica. Utilizatorul interactioneaza cu meniuri si pictograme. Majoritatea sistemelor de operare, cum ar fi Windows 2000 si Windows XP, contin atat GUI cat si CLI. Administrarea aplicatiilor Sistemul de operare localizeaza o aplicatie si o incarca in memoria RAM. Aplicatiile sunt programe software ca procesoare de text, baze de date, foi de calcul, jocuri si multe altele. Sistemul de operare asigura ca fiecare aplicatie din sistem sa aiba alocate resursele potrivite. Application programming interface (API) este un set de proceduri folosit de catre programatori pentru a se asigura ca aplicatiile pe care le dezvolta sunt compatibile cu un sistem de operare. In continuare aveti doua exemple de API: Open Graphics Library (OpenGL) Specificatii ale standardului pentru aplicatii grafice multimedia suportate de orice platforma

 DirectX Colectie de API-uri care se ocupa de multimedia in Microsoft Windows. Explicarea conceptelor referitoare de sistemele de operare Pentru intelegerea capacitatilor unui sistem de operare, este importanta intelegerea unor termeni de baza. Urmatorii termeni sunt folositi in compararea sistemelor de operare: Multi-user Doi sau mai multi utilizatori pot lucra cu programe si pot partaja echipamente periferice, de exemplu imprimante, in acelasi timp. Multi-tasking Calculatorul este capabil sa execute mai multe aplicatii simultan. Multi-procesare Calculatorul poate avea doua sau mai multe unitati centrale de procesare (UCP) partajate de programe. Multi-threading Un program poate fi divizat in parti mai mici care pot fi incarcate de sistemul de operare dupa necesitate. Multi-threading permite programelor individuale sa fie multi-tasked. Aproape toate sistemele de operare moderne sunt multi-user si multi-tasking si suporta multiprocesare si multi-threading. Moduri de operare Toate procesoarele moderne ruleaza in diferite moduri de operare. Modul de operare se refera la capabilitatea UCP si a mediului de operare. Modul de operare determina modul in care un procesor administreaza aplicatiile si memoria. Figura 1 exemplifica alocarea memoriei logice. Cele patru moduri comune de operare sunt modul real, modul protejat, modul real virtual si modul compatibil. Modul real O UCP care opereaza in modul real poate executa un singur program la un moment dat si poate adresa doar 1MB de memorie. Desi procesoarele moderne pot rula in mod real, acest mod este folosit numai de catre DOS si aplicatiile DOS sau de sistemele de operare pe 16 biti cum ar fi Windows 3.x. In modul real, cand o aplicatie genereaza o eroare, intregul calculator poate fi afectat pentru ca programul are acces direct la memorie. Acest lucru poate cauza blocarea calculatorului, restartarea sau inchiderea din cauza coruperii spatiului de memorie. Figura 2 prezinta un grafic al celor mai folosite comenzi DOS, care pot fi inca folosite pe sistemele moderne, cum ar fi Windows XP. Modul protejat O UCP care lucreaza in modul protejat are acces la toata memoria calculatorului, inclusiv memoria virtuala. Memoria virtuala reprezinta spatiul de pe hard disk folosit pentru emularea memoriei RAM. Sistemele de operare care folosesc modul protejat pot administra mai multe programe simultan. Modul protejat permite accesul la memorie, drivere si transferuri intre echipamente de intrare/iesire pe 32 de biti. Modul protejat este folosit de sistemele de operare pe 32 de biti ca Windows 2000 sau Windows XP. In modul protejat, aplicatiile nu pot folosi memoria rezervata altei aplicatii care ruleaza. Modul real virtual Un procesor care opereaza in modul real virtual permite unei aplicatii pentru modul real sa se execute intr-un sistem de operare in mod protejat. Acest lucru poate fi demonstrat cand o aplicatie DOS ruleaza pe un sistem de operare pe 32 de biti, cum ar fi Windows XP. Modul compatibil Modul compatibil creeaza mediul unui sistem de operare mai vechi pentru aplicatii care nu sunt compatibile cu sistemul de operare curent. De exemplu, o aplicatie care verifica versiunea sistemului de operare poate fi scrisa pentru Windows NT si necesita un anumit pachet de servicii. Modul compatibil poate crea mediul sau versiunea necesara a sistemului de operare pentru a permite aplicatiei sa ruleze ca si cum este in mediul de care are nevoie. Descrieti si comparati sistemele de operare tinand cont de rol, limitari si compatibilitati Unui tehnician i se poate cere sa aleaga si sa instaleze un sistem de operare pentru un client. Tipul sistemului de operare selectat depinde de cerintele clientului. Sunt doua tipuri distincte de sisteme de operare: sisteme de operare de tip desktop si sisteme de operare pentru retea. Un sistem de operare de tip desktop este creat pentru a fi folosit intr-un mediu small office/home office (SOHO) cu un numar limitat de utilizatori. Un sistem de operare pentru retea (NOS) este creat pentru un mediu corporativ deservind mai multi utilizatori cu o plaja mare de cerinte. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini: Descrierea sistemelor de operare de tip desktop. Descrierea sistemelor de operare pentru retea. Descrierea sistemelor de operare de tip desktop

Un sistem de operare de tip desktop are urmatoarele caracteristici: Suporta un singur utilizator Ruleaza aplicatii de tip single-user (utilizator unic) Partajeaza fisiere si directoare intr-o retea mica cu securitate limitata Pe piata curenta de software, cele mai folosite sisteme de operare de tip desktop se incadreaza in trei grupuri: Microsoft Windows, Apple Mac OS si UNIX/Linux. Microsoft Windows Windows este unul dintre cele mai populare sisteme de operare din ziua de astazi. Urmatoarele produse sunt versiuni desktop ale sistemelor de operare Microsoft Windows: Windows XP Professional Folosit pe majoritatea calculatoarelor ce se conecteaza la un server Windows dintr-o retea. Windows XP Home Edition Folosit pe calculatoarele personale, cu o securitate foarte limitata. Windows XP Media Center Folosit pe calculatoare de divertisment pentru a viziona filme si pentru a asculta muzica. Windows XP Tablet PC Edition Folosit pentru tablet PC-uri. Windows XP 64-bit Edition Folosit pentru calculatoare cu procesoare pe 64 de biti. Windows 2000 Professional Versiune mai veche a sistemului de operare Windows care a fost inlocuita de Windows XP Professional. Windows Vista Cea mai noua versiune de Windows. Apple Mac OS Calculatoarele Apple sunt patentate si folosesc un sistem de operare numit Mac OS. Mac OS este proiectat sa fie un sistem de operare cu o interfata cu utilizatorul prietenoasa(user-friendly GUI). Versiunile curente de Mac OS sunt acum bazate o versiune modificata de UNIX. UNIX/Linux UNIX, care a fost introdus pe la sfarsitul anilor 1960, este unul dintre cele mai vechi sisteme de operare. In prezent, exista multe versiuni diferite de UNIX. Una dintre cele mai recente este extrem de popularul sistem de operare Linux. Linux a fost dezvoltat de catre Linus Torvalds, in 1991, si este proiectat ca un sistem de operare open-source (sursa deschisa). Programele open-source permit distribuirea si modificarea codului sursa de catre oricine prin descarcare gratuita sau de la dezvoltatori la un cost mult mai mic decat alte sisteme de operare. Descrierea sistemelor de operare pentru retea Un sistem de operare pentru retea are urmatoarele caracteristici: Permite accesul mai multor utilizatori Executa aplicatii multi-user Este robust si redundant Ofera securitate crescuta in comparatie cu sistemele de operare de tip desktop Acestea sunt cele mai comune sisteme de operare pentru retea: Microsoft Windows Sistemele de operare pentru retea oferite de Microsoft sunt Windows 2000 Server si Windows Server 2003. Sistemele de operare Windows Server folosesc o baza centrala de date numita Active Directory pentru administrarea resurselor de retea. Novell Netware Novell NetWare a fost primul sistem de operare care a indeplinit cerintele unui sistem de operare pentru retea si s-a bucurat de o implementare la scara larga in retelele PC din anii 1980. Linux Sistemele de operare Linux includ Red Hat, Caldera, SuSE, Debian si Slackware. UNIX Diferite organizatii au oferit solutii proprietare de sisteme de operare bazate pe UNIX. Alegerea sistemului de operare pe baza nevoilor clientului Pentru selectarea sistemului de operare adecvat pentru a satisface nevoile clientului, va trebui sa intelegeti in ce scop clientul va folosi respectivul calculator. Sistemul de operare recomandat de dumneavoastra trebuie sa fie compatibil cu orice aplicatii care vor fi folosite si ar trebui sa sustina toate componentele hardware instalate in calculator. Daca un calculator este conectat in retea, noul sistem de operare va trebui sa fie compatibil si cu celelalte sisteme de operare existente in retea. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini: Identificarea aplicatiilor si mediilor care sunt compatibile cu un sistem de operare. Determinarea cerintelor minime de hardware si a compatibilitatii cu sistemul de operare. Identificarea aplicatiilor si mediilor care sunt compatibile cu un sistem de operare

Un sistem de operare ar trebui sa fie compatibil cu toate aplicatiile care sunt instalate pe un calculator. Inainte de a recomanda un sistem de operare clientului dumneavoastra, investigati tipurile de aplicatii pe care el le va folosi. In cazul in care calculatorul va face parte dintr-o retea, sistemul de operare va trebui de asemenea sa fie compatibil cu sistemele de operare ale celorlalte calculatoare din retea. Tipul retelei determina sistemele de operare compatibile. Retelele Microsoft Windows pot avea mai multe calculatoare care folosesc diferite versiuni ale sistemului de operare Microsoft. Urmeaza cateva norme care va vor ajuta sa determinati care este cel mai bun sistem de operare pentru clientul dumneavoastra: Calculatorul are instalate aplicatii comune sau aplicatii particulare care au fost proiectate special pentru acest client. In cazul in care clientul foloseste o aplicatie personalizata, programatorul aplicatiei va specifica sistemele de operare cu care aceasta este compatibila. Majoritatea aplicatiilor standard specifica o lista de sisteme de operare compatibile pe exteriorul cutiei in care sunt livrate. Aplicatiile sunt scrise pentru a fi folosite de un singur utilizator, sau de mai multi utilizatori? Aceasta informatie va va ajuta sa decideti daca recomandati un SO de tip desktop sau un SO pentru retea. In cazul in care calculatorul va fi conectat la o retea, recomandati aceeasi platforma pe care o au si celelalte calculatoare din retea. Exista fisiere de date partajate cu alte calculatoare? Pentru a asigura compatibilitatea formatelor de fisiere, recomandati acelasi sistem de operare pe care il au si celelalte calculatoare cu care sunt partajate date. De exemplu, clientul dumneavoastra poate avea o retea Windows instalata si vrea sa adauge mai multe calculatoare la acea retea. In acest caz, ar trebui sa recomandati un sistem de operare Windows pentru noile calculatoare. In cazul in care clientul nu are nici un fel de echipament, plaja din care puteti alege sistemul de operare creste. Pentru a recomanda un sistem de operare, va trebui sa treceti in revista constrangerile legate de buget, sa aflati cum va fi folosit calculatorul si sa determinati tipul aplicatiilor care vor fi instalate. Determinarea cerintelor minime de hardware si a compatibilitatii cu sistemul de operare Sistemele de operare au cerinte minime de hardware care trebuie satisfacute pentru a fi instalate si pentru a functiona corect. Figura 1 prezinta un tabel al cerintelor minime de hardware pentru sistemele de operare Windows 2000, Windows XP Pro si Windows XP Home. Identificati echipamentul de care dispune clientul dumneavoastra. Daca sunt necesare imbunatatiri pentru a satisface cerintele minime ale unui sistem de operare, realizati o analiza a costului pentru a determina cel mai bun plan de actiune. In unele cazuri, poate fi mai putin costisitor pentru client sa cumpere un calculator nou in loc sa faca imbunatatiri ale sistemului. In alte cazuri, este mai ieftina imbunatatirea unora dintre componentele urmatoare: RAM Hard disk UCP Placa video NOTA: In unele cazuri, cerintele unei aplicatii pot depasi cerintele hardware ale sistemului de operare. Pentru ca o aplicatie sa functioneze corect, va fi necesar sa fie satisfacute cerintele suplimentare. O data ce au fost determinate cerintele minime de hardware necesare pentru sistemul de operare, ar trebui sa va asigurati ca toate componentele hardware ale calculatorului sunt compatibile cu sistemul de operare ales pentru client. Lista compatibilitatii hardware Majoritatea sistemelor de operare au o lista de compatibilitati hardware (hardware compatibility list HCL) care poate fi gasita pe pagina producatorului, dupa cum este prezentat in Figura 2. Aceasta lista contine un inventar detaliat al componentelor hardware care au fost testate si care functioneaza corect cu sistemul de operare. Daca oricare dintre componentele din calculatorul clientului nu apar pe acesta lista, acele componente ar trebui imbunatatite pentru a corespunde cu HCL. NOTA: O lista de compatibilitate a componentelor hardware e posibil sa nu fie adusa la zi; in acest caz nu poate fi o referinta corecta.

Instalarea unui sistem de operare Ca tehnician, va trebui probabil sa instalati de la zero un sistem de operare. Este bine sa faceti o instalare de la zero in urmatoarele situatii: Cand un calculator este trecut de la un angajat la altul Cand sistemul de operare este defect Cand un hard disk nou de inlocuire este instalat in calculator Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini: Identificarea procedurilor de setup ale hard disk-ului. Pregatirea hard disk-ului. Instalarea sistemului de operare cu setarile standard. Crearea de conturi. Finalizarea instalarii. Descrierea optiunilor avansate de instalare. Identificarea fisierelor secventei de bootare si fisierelor ce contin registre. Descrierea modului de manipulare a fisierelor de sistem. Descrierea structurii de directoare. disk-ului Identificarea procedurilor de setup ale hard

Instalarea si pornirea initiala a sistemului de operare se numeste setup-ul sistemului. Desi este posibila instalarea unui sistem de operare prin retea de la un server sau de pe un hard disk, cea mai folosita metoda de instalare este folosind CD-uri si DVD-uri. Pentru a instala un SO folosind un CD sau DVD, intai trebuie sa configurati o setare BIOS pentru a porni sistemul de pe CD sau DVD. Partitionare si formatare Inainte de instalarea unui sistem de operare pe un hard disk, acesta trebuie sa fie partitionat si formatat. Cand un hard disk este partitionat este impartit logic in una sau mai multe zone. Prin formatare, partitiile sunt pregatite pentru a stoca fisiere si aplicatii. In timpul pasului de instalare, majoritatea sistemelor de operare partitioneaza si formateaza automat hard disk-ul. Un tehnician ar trebui sa inteleaga procesul de setup al hard disk-ului. Urmatorii termeni sunt folositi referitor la setup-ul hard disk-ului: Partitie primara Aceasta partitie este de obicei prima partitie. O partitie primara nu poate fi impartita in sectiuni mai mici. Pot fi pana la patru asemenea partitii pe un hard disk. Partitie activa Aceasta partitie este partitia folosita de sistemul de operare pentru a porni calculatorul. O singura partitie primara poate fi marcata ca fiind activa. Partitie extinsa Aceasta partitie foloseste de obicei spatiul liber ramas pe hard disk sau ia locul unei partitii primare. Poate exista o singura partitie extinsa per hard disk si poate fi impartita in sectiuni mai mici numite partitii logice. Partitie logica Acest tip de partitie este o sectiune dintr-o partitie extinsa care poate fi folosita pentru a separa informatii in scopuri administrative. Formatarea Acest proces pregateste un sistem de fisiere intr-o partitie pentru stocarea fisierelor. Cluster Un cluster este denumit si unitate de alocare a fisierelor. Este cea mai mica unitate de spatiu folosita pentru stocarea datelor. Pista O pista este un cerc complet de date pe o parte a unui platan de hard disk. O pista este impartita in grupuri de 512 bytes, numite sectoare. Cilindru Un cilindru este o stiva de piste aliniate una peste cealalta in forma de cilindru. Maparea partitiei Maparea partitiei reprezinta alocarea unei litere pentru partitii fizice sau logice. Pregatirea hard disk-ului O instalare de la zero a unui sistem de operare porneste ca si cum discul ar fi nou; nu se incearca pastrarea informatiilor care sunt deja pe disc. Prima faza a instalarii impune partitionarea si formatarea hard disk-ului. Acest proces pregateste discul pentru a accepta sistemul de fisiere. Sistemul de fisiere ofera o structura de directoare care organizeaza sistemul de operare, aplicatiile, configuratiile si fisierele de date ale utilizatorului.

Sistemul de operare Windows XP poate folosi unul dintre urmatoarele doua sisteme de fisiere: File Allocation Table, 32-bit (FAT32) Un sistem de fisiere care permite dimensiuni ale partitiilor de pana la 2 TB sau 2048 GB. Sistemul de fisiere FAT32 poate fi folosit de Windows 9.x, Windows Me, Windows 2000 si Windows XP. New Technology File System (NTFS) Un sistem de fisiere care permite dimensiuni ale partitiilor de pana la 16 exabytes, teoretic. NTFS prezinta detalii de securitate mai bune si atribute extinse in comparatie cu FAT32. Instalarea sistemului de operare cu setarile standard La instalarea Windows XP, interfata de instalare permite instalarea folosind setari standard sau setari definite de utilizator. Folosirea setarilor standard creste sansele unei instalari de succes. Totusi, un utilizator trebuie sa ofere urmatoarele informatii in timpul instalarii: Standardele si formatele care definesc moneda si num erele Limba dorita Numele utilizatorului si companiei Cheia produsului Numele calculatorului Parola de administrator Setari de data si ora Setari de retea Informatii despre domeniu sau workgroup Cand un calculator porneste cu CD-ul de instalare Windows, instalarea Windows XP incepe cu una dintre urmatoarele trei optiuni: Setup XP Pentru a rula setup-ul si a instala sistemul de operare XP, apasati ENTER. Repair XP Pentru a repara o instalare, apasati R pentru a deschide Recovery Console(Consola de Recuperare). Quit Pentru a parasi setup-ul fara a instala Windows XP, apasati F3. Pentru aceasta sectiune, selectati optiunea Setup XP. Crearea de conturi Un cont de administrator este creat automat la instalarea Windows XP. Contul implicit de administrator se numeste administrator. Din motive de securitate, schimbati acest nume cat mai repede. Acest cont privilegiat ar trebui folosit numai pentru a administra calculatorul, nu ar trebui folosit in mod curent. Exista cazuri in care utilizatorii au facut accidental modificari grave folosind contul de administrator in locul unui cont de utilizator neprivilegiat. Atacatorii cauta contul de administrator pentru privilegiile pe care le are. Creati un cont de utilizator cand acest lucru este cerut in procesul de instalare. Spre deosebire de contul de administrator, conturile de utilizatori pot fi create oricand. Un cont de utilizator are mai putine permisiuni decat administratorul calculatorului. De exemplu, utilizatorii pot avea drept de citire dar nu de modificare pentru un fisier. Finalizarea instalarii Dupa ce procesul de instalare copiaza toate fisierele necesare sistemului de operare pe hard disk, calculatorul se va reboota si va va cere sa va logati pentru prima data. Va trebui sa inregistrati Windows XP. Dupa cum este prezentat in Figura 1, trebuie de asemenea sa completati verificarea care asigura ca folositi o copie legala a sistemului de operare. Acest lucru va permite sa descarcati patch-uri si pachete de servicii (service packs). Acest pas necesita o conexiune la internet. In functie de varsta aplicatiilor in momentul instalarii, este posibil sa fie actualizari disponibile pentru instalare. Dupa cum este prezentat in Figura 2, puteti folosi Microsoft Update Manager din meniul Start pentru a scana eventualele actualizari de software si pentru: Instalarea tuturor pachetelor de servicii Instalarea tuturor patch-urilor Start > All Programs > Accessories > System Tools > Windows Update Ar trebui sa verificati daca toate componentele hardware sunt instalate corect. Dupa cum este prezentat in Figura 3, puteti folosi Device Manager pentru a localiza problemele si pentru a instala driver-ele corecte actualizate, urmand urmatoarea cale: Start > Control Panel > System > Hardware > Device Manager In Device Manager, pictogramele de atentionare sunt reprezentate printr-un semn galben de

exclamare sau un X de culoare rosie. Un semn de exclamare galben reprezinta o problema cu acel echipament. Pentru a vizualiza descrierea problemei, dati click dreapta pe echipament si selectati Properties. Un X rosu reprezinta un echipament care a fost oprit. Pentru a porni echipamentele, dati click dreapta pe acestea si selectati Enable (Activare). Pentru a deschide o categorie care nu este expandata, dati click pe semnul plus (+). NOTA: Cand Windows detecteaza o eroare de sistem, Windows reporting deschide o casuta de dialog. Daca alegeti sa trimiteti raportul, atunci serviciul de raportare a erorilor Microsoft Windows (WER Windows Error Reporting) colecteaza informatiile despre aplicatia si modulul implicate in eroare si trimite aceste informatii catre Microsoft. Descrierea optiunilor avansate de instalare Instalarea unui sistem de operare pe un singur calculator dureaza destul de mult timp. Imaginati-va de cat timp este nevoie pentru a instala un sistem de operare pe rand, pe mai multe calculatoare, intr-o organizatie de dimensiuni mari. Pentru simplificarea acestei activitati, puteti folosi utilitarul Microsoft System Preparation (Sysprep) pentru a instala si configura acelasi sistem de operare pe mai multe calculatoare. Sysprep pregateste un sistem de operare care va fi folosit pe calculatoare cu configuratii hardware diferite. Folosind Sysprep si o aplicatie de clonare a discului, un tehnician poate sa instaleze rapid un sistem de operare, sa parcurga ultimii pasi de configurare a unui sistem de operare si sa instaleze aplicatii. Clonarea discului Clonarea discului creeaza o imagine a hard disk-ului unui calculator. Urmati acesti pasi pentru clonarea discului: 1. Creati o instalare master pe unul din calculatoare. Aceasta instalare master include sistemul de operare, aplicatii software si configuratiile care vor fi folosite de celelalte calculatoare din organizatie. 2. Executati Sysprep. 3. Creati o imagine a discului pe calculatorul configurat folosind un program de clonare separat. Copiati imaginea pe un server. Cand calculatorul destinatie este pornit, o versiune scurta a setup-ului Windows este executata. Setup-ul va crea un nou identificator de securitate al sistemului (SID), va instala driverele hardware, va crea conturile de utilizator si va configura setarile de retea pentru finalizarea instalarii sistemului de operare. Indentificarea fisierelor secventei de bootare si ce contin register fisierelor

Ar trebui sa stiti care este procesul folosit de Windows XP pentru a boota. Intelegerea acestor pasi va va ajuta pentru a depana probleme de boot-are. Figura 1 prezinta o secventa de boot pentru Windows XP. Procesul de pornire pentru Windows XP Pentru a initializa procesul de boot-are, mai intai porniti calculatorul, actiune denumita pornire de la buton (cold boot). Calculatorul realizeaza Power-On Self Test (POST). Deoarece placa video nu a fost inca initializata, orice erori care apar la acest punct vor fi raportate printr-o serie de tonuri audio, numite beep codes. Dupa POST, BIOS-ul localizeaza si citeste setarile de configurare care sunt stocate in CMOS. Aceste setari de configurare reprezinta ordinea in care echipamentele vor fi incercate pentru a localiza sistemul de operare. BIOS-ul porneste calculatorul folosind prima partitie care contine un sistem de operare. Odata localizata partitia cu sistemul de operare, BIOS-ul cauta Master Boot Record (MBR). MBR localizeaza boot loader-ul pentru sistemul de operare. Pentru Windows XP boot loader-ul se numeste NT Loader (NTLDR). NTLDR si meniul de boot Windows In acest moment NTLDR controleaza mai multi pasi de instalare. De exemplu, daca sunt prezente mai multe sisteme de operare pe disc, BOOT.INI permite utilizatorului sa selecteze sistemul dorit. Daca nu exista alte sisteme de operare sau daca uitilizatorul nu selecteaza nimic pana la expirarea timpului, se va trece la urmatorii pasi:

NTLDR executa NTDETECT.COM pentru a obtine informatii despre hardware-ul instalat. NTLDR foloseste apoi calea specificata de BOOT.INI pentru a gasi prima partitie. NTLDR incarca doua fisiere care reprezinta nucleul XP: NTOSKRNL.EXE si HAL.DLL. NTLDR citeste fisierele de registri, alege un profil hardware si incarca driver-ele selectate. Registrii Windows Fisierele de registri Windows reprezinta o parte importanta a procesului de boot-are Windows XP. Aceste fisiere sunt recunoscute prin numele distinctive care incep cu HKEY_, dupa cum este prezentat in Figura 2, urmat de numele portiunii sistemului de operare pe care il controleaza. Orice setare in Windows de la culoarea de background de pe desktop si culoarea butoanelor de pe ecran pana la licentele aplicatiilor este stocata in registri. Cand un utilizator face modificari in setarile din Control Panel, File Associations, System Policies sau software-ul instalat, modificarile sunt stocate in registri. Fiecare utilizator are o sectiune unica in registri. Procesul de login din Windows scoate setarile de sistem din registri si reconfigureaza sistemul in starea in care era ultima data cand a fost accesat de utilizator. Kernelul NT In acest punct, kernelul NT, inima sistemului de operare Windows, preia controlul. Numele acestui fisier este NTOSKRNL.EXE. Porneste fisierul de login numit WINLOGON.EXE si afiseaza ecranul Welcome pentru XP. NOTA: Daca sistemul este pornit folosind un dispozitiv SCSI, Windows va copia fisierul NRBOOTDD.SYS in timpul instalarii. Acest fisier nu va fi copiat daca discurile SCSI nu sunt folosite. Descrierea modului de manipulare a fisierelor de system Dupa instalarea Windows XP, e posibil sa doriti modificarea configuratiei. Urmatoarele aplicatii sunt folosite extensiv pentru modificari dupa instalare: Msconfig Acest utilitar de configurare a boot-arii va permite sa alegeti programele care o sa se execute la pornire si sa editati fisierele de configurare. Ofera de asemenea un control simplificat asupra Serviciilor Windows, dupa cum este prezentat si in Figura 1. Regedit Aceasta aplicatie va permite sa modificati registrii, dupa cum este prezentat si in Figura 2. NOTA: REGEDT32 era folosit de Windows NT. In Windows XP si Windows Server 2003, fisierul REGEDT32 este doar o scurtatura catre comanda REGEDIT.EXE. In Windows XP, puteti introduce comenzile REGEDT32 sau REGEDIT.EXE; ambele comenzi executa acelasi program. ATENTIE: Folosirea incorecta a REGEDT32.EXE sauREGEDIT.EXE poate produce probleme de configurare care se pot rezolva doar prin reinstalarea sistemului de operare. Moduri de pornire Puteti porni sistemul de operare Windows in mai multe moduri. Apasarea tastei F8 in timpul procesului de pornire va deschide meniul Windows Advanced Startup Options, care va permite sa selectati modul in care sa porniti Windows. Urmatoarele optiuni de pornire sunt folosite de obicei: Safe Mode Porneste Windows dar incarca numai driver-ele pentru componentele de baza, cum ar fi tastatura si monitorul. Safe Mode cu suport de retea Porneste Windows la fel ca Safe Mode dar incarca si driver-ele pentru componentele de retea. Safe Mode cu prompt de comanda Porneste Windows si incarca promptul de comanda in locul interfetei grafice. Ultima configuratie buna cunoscuta Permite unui utilizator sa incarce configuratia Windows folosita la ultima pornire cu succes a sistemului de operare. Acest lucru este realizat accesand o copie a registrilor care este creata cu acest scop. NOTA: Ultima configuratie buna cunoscuta nu este utila decat daca este folosita imediat dupa ce s-a produs o defectiune. In cazul in care calculatorul este repornit si, in ciuda dificultatilor, reuseste sa porneasca Windows, registrul pentru Ultima configuratie buna cunoscuta va fi probabil actualizat cu informatie gresita. Descrierea structurii de directoare

Extensii de fisiere si atribute In Windows, fisierele sunt organizate intr-o structura de directoare. Directorul radacina pentru partitia Windows este de obicei etichetat ca C:\. In cele ce urmeaza, exista un set initial de directoare standard, numite foldere, pentru sistemul de operare, aplicatii, informatii de configurare si fisiere de date. Dupa instalarea initiala, utilizatorii pot instala majoritatea aplicatiilor si datelor in orice director aleg. Fisierele din structura de directoare adera la o conventie Windows a denumirii: Pot fi folosite maxim 255 de caractere. Caractere cum ar fi punctul (.) sau slash-ul (\ /) nu sunt permise. O extensie de trei sau patru litere este adaugata la numele de fisier pentru a identifica tipul fisierului. Numele fisierelor nu sunt case sensitive(nu se face diferenta intre litere mari si litere mici). Urmatoarele extensii de fisiere sunt folosite frecvent: .doc Microsoft Word .txt Text ASCII .jpg Format grafic .ppt Microsoft PowerPoint .zip Format de comprimare Structura de directoare mentine un set de atribute pentru fiecare fisier care controleaza cum poate fi vizualizat sau modificat fisierul. Urmatoarele atribute sunt folosite frecvent: R Fisierul este read-only (are doar permisiuni de citire). A Fisierul va fi arhivat la urmatorul backup. S Fisierul este marcat ca fisier de sistem si o avertizare este generata daca se incearca stergerea sau modificarea lui. H Fisierul este ascuns. Numele de fisiere, extensiile si atributele pot fi vizualizate intrand intr-o fereastra DOS si folosind comanda ATTRIB, dupa cum se arata in Figura 1. Folositi calea urmatoare: Start > Run > cmd Navigati pana la folderul care contine fisierul de care sunteti interesati. Tastati ATTRIB urmat de numele fisierului. Folositi wildcard-uri cum ar fi *.* pentru a vizualiza mai multe fisiere deodata. Atributele fiecarui fisier vor aparea in coloana din stanga ecranului. Informatii despre comanda ATTRIB pot fi obtinute in linia de comanda tastand: ATTRIB /? Echivalentul Windows pentru comanda ATTRIB poate fi accesat dand click dreapta pe fisier in Windows Explorer si alegand Properties. NOTA: Pentru a vedea proprietatile unui fisier in Windows Explorer, va trebui sa setati Windows Explorer sa permita vizualizarea fisierelor ascunse Show Hidden Files. Folositi urmatoarea cale: Click dreapta Start > Explore > Tools > Folder Options > View NTFS si FAT32 Windows XP si Windows 2000 folosesc sistemele de fisiere FAT32 si NTFS. Securitatea este una dintre cele mai importante diferente dintre aceste doua sisteme de fisiere. NTFS suporta fisiere mai multe si mai mari decat FAT32 si permite optiuni de securitate mai flexibile pentru fisiere si foldere. Figurile 2 si 3 prezinta permisiunile pentru fisiere in FAT32 si NTFS. Partitiile pot fi convertite de la FAT32 la NTFS folosind utilitarul CONVERT.EXE. Acest lucru ofera avantajele de securitate suplimentare ale NTFS. Pentru a transforma o partitie NTFS in FAT32, reformatati partitia si restaurati datele folosind un backup. ATENTIE: Inainte de a converti un sistem de fisiere, nu uitati sa faceti un backup al datelor. Navigarea folosind GUI (Windows)

Sistemul de operare ofera o interfata de utilizare care va permite sa interactionati cu calculatorul. Exista doua metode pe care le puteti folosi pentru a naviga in sistemul de fisiere si de a rula aplicatii in cadrul unui sistem de operare: O interfata grafica (GUI) ofera reprezentari grafice (pictograme) ale tuturor fisierelor, folderelor si programelor de pe calculator. Puteti manipula aceste pictograme folosind un indicator care este controlat prin intermediul unui mouse sau al unui echipament similar. Indicatorul va permite sa mutati pictogramele prin drag and drop si sa executati programele prin click. O interfata in linia de comanda (CLI) este o metoda bazata pe text. Trebuie sa tastati comenzi pentru a manipula fisierele si pentru a executa programe. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini: Manipularea obiectelor de pe desktop. Explorarea applet-urilor din Control Panel. Explorarea uneltelor de administrare. Instalarea, navigarea si dezinstalarea unei aplicatii. Descrierea procesului de imbunatatire a unui sistem de operare . Manipularea obiectelor de pe desktop Odata cu instalarea sistemului de operare, desktop-ul poate fi modificat sa raspunda nevoilor personale. Desktop-ul unui calculator este o reprezentare grafica a locului de munca. Pe desktop se gasesc pictograme, bare de instrumente si meniuri pentru manipularea fisierelor. Desktop-ul poate fi modificat folosind imagini, sunete si culori pentru a oferi un aspect si o senzatie personalizata. Desktop Properties Pentru a adapta interfata GUI a desktop-ului dumneavoastra dati click dreapta pe desktop si alegeti Properties (Proprietati), dupa cum este prezentat in Figura 1. Meniul Display Properties are cinci tab-uri: Themes, Desktop, Screen Saver, Appearance si Settings. Dati click pe oricare din aceste tab-uri pentru a personaliza setarile monitorului. Obiecte de pe desktop Exista mai multe obiecte pe desktop care pot fi personalizate, cum ar fi Taskbar si Recycle Bin. Pentru a personaliza orice obiect, dati click dreapta pe acel obiect si apoi alegeti Properties. Meniul Start Pe desktop, meniul start este accesat prin click pe butonul Start. Meniul Start, prezentat in Figura 2, afiseaza toate aplicatiile instalate pe calculator, o lista a ultimelor documente deschise si o lista a altor elemente cum ar fi optiunea de cautare, help center si setarile sistemului. Meniul Start poate de asemenea sa fie personalizat. Exista doua tipuri de meniu Start: XP si clasic. Meniul Start stil XP va fi folosit pe parcursul acestui curs pentru a demonstra secventele de comenzi. My Computer Pentru a accesa diverse partitii instalate pe calculator, dati dublu click pe pictograma My Computer de pe desktop. Pentru a personaliza anumite setari dati click dreapta pe My Computer si alegeti Properties. Setarile care pot fi personalizate includ: Numele calculatorului Setari hardware Memoria virtuala Actualizari automate Acces la distanta Lansarea aplicatiilor Aplicatiile pot fi lansate in mai multe moduri: Dati click pe numele aplicatiei in meniul Start.

My Network Places

Dati dublu click pe scurtatura de pe desktop. Dati dublu click pe fisierul executabil din My Computer. Lansati aplicatia din fereastra Run sau din linia de comanda.

Pentru a vizualiza si configura conexiunile de retea, dati click dreapta pe pictograma My Network Placesde pe desktop. In My Network Places, puteti sa va conectati sau sa va deconectati de la un disc de retea. Dati click pe Properties pentru a configura conexiunile de retea existente, cum ar fi conexiuni LAN cu fir sau fara fir. Explorarea applet-urilor din Control Panel Windows centralizeaza setarile pentru multe caracteristici care controleaza comportamentul si aspectul calculatorului. Aceste setari sunt clasificate in applet-uri sau mici programe care se gasesc in Control Panel, ca in Figura 1. Adaugarea sau stergerea de programe, schimbarea setarilor retelei si modificarea setarilor de securitate sunt cateva dintre optiunile de configurare disponibile in Control Panel. Applet-urile din Control Panel Intre numele diverselor appleturi din Control Panel exista mici diferente in functie de versiunea de Windows instalata. In Windows XP, pictogramele sunt grupate pe categorii: Appearance and Themes applet-uri care controleaza aspectul ferestrelor: o Display o Taskbar si meniul Start o Optiuni pentru foldere Network and Internet Connections appleturi care configureaza toate tipurile de conexiuni: o Optiuni Internet o Conexiuni de retea Add or Remove Programs un applet care adauga sau sterge programe si componente Windows intr-un mod sigur. Sounds, Speech, and Audio Devices applet-uri care controleaza toate setarile pentru sunet: o Sunete si dispozitive de sunet o Vorbire o Dispozitive media portabile Performance and Maintenance applet-uri care permit gasirea de informatii despre calculatorul dumneavoastra sau intretinerea acestuia: o Instrumente administrative o Optiuni de alimentare o Scheduled tasks (sarcini programate) o Sistem Printers and Other Hardware applet-uri pentru configurarea echipamentelor conectate la calculator: o Controllere pentru jocuri o Tastatura o Mouse o Optiuni pentru telefon si modem o Imprimante si faxuri o Scannere si camere User Accounts applet-uri pentru configurarea optiunilor pentru utilizatori si e-mail-urile acestora: o E-mail o Conturi de utilizatori Date, Time, Language, and Regional Options applet-uri pentru modificarea setarilor in functie de localizarea si limba dumneavoastra: o Data si ora o Optiuni regionale si lingvistice

Accessibility Options o interfata folosita pentru a configura Windows pentru nevoi speciale de vedere, auz si mobilitate Security Center applet folosit pentru a configura setari de securitate pentru: o Optiuni Internet o Actualizari automate o Windows firewall Display Settings Puteti modifica setarile monitorului folosind applet-ul Display Settings. Modificati aspectul desktopului dumneavoastra prin schimbarea rezolutiei si calitatii culorii, cum este prezentat si in Figura 2. Puteti schimba si setari mai avansate ale display-ului cum ar fi wallpaper, screen saver, setari de alimentare si alte optiuni urmand calea urmatoare: Start > Control Panel > Display > tab-ul Settings > Advanced Explorarea uneltelor de administrare Device Manager Device Manager, prezentat in Figura 1, permite vizualizarea tuturor setarilor componentelor din calculator. O sarcina obisnuita pentru tehnicieni este sa vada valorile atribuite IRQ, adreselor I/O si setarile DMA pentru toate echipamentele din calculator. Pentru a vedea resursele sistemului in Device Manager folositi calea urmatoare: Start > Control Panel > System > Hardware > Device Manager > View > Resources Task Manager Task Manager, prezentat in Figura 2, va permite vizualizarea tuturor aplicatiilor care ruleaza si inchiderea oricarei aplicatii ce nu mai raspunde. Task Manager va permite sa monitorizati performatele UCP si ale memoriei virtuale, sa vizualizati toate procesele care ruleaza si sa obtineti informatii despre conexiunile in retea. Pentru a vedea informatii in Task Manager folositi calea urmatoare: CTRL-ALT-DEL > Task Manager Event Viewer Event Viewer, prezentat in Figura 3, inregistreaza evenimentele cu privire la aplicatii, securitate si sistem. Aceste fisiere log sunt o unealta de depanare valoroasa. Pentru a accesa Event Viewer folositi urmatoarea cale: Start > Control Panel > Administrative Tools > Event Viewer Remote Desktop Remote Desktop permite unui calculator aflat la distanta sa preia controlul asupra altui calculator. Aceasta unealta de depanare este disponibila doar pentru sistemele Windows XP. Pentru a accesa Remote Desktop folositi urmatoarea cale: Start > All Programs > Accessories > Communications > Remote Desktop Connection Setari de performanta Pentru a creste performantele sistemului de operare, puteti modifica o parte din setarile folosite de calculatorul dumneavoastra, cum ar fi configurarea memoriei virtuale, prezentate in Figura 4. Pentru a modifica setarile memoriei virtuale, folositi urmatoarea cale: Start > Control Panel > System > Advanced > zona Performance > butonul Settings Instalarea, navigarea si dezinstalarea unei aplicatii Ca tehnician, sunteti responsabil de adaugarea si inlaturarea aplicatiilor software de pe calculatorul clientului. Majoritatea aplicatiilor folosesc un proces de instalare automat cand un CD cu aplicatia respectiva este introdus in unitatea optica. Procesul de instalare actualizeaza utilitarul Add or Remove Programs. Utilizatorul trebuie sa dea click-uri in interfata de instalare si sa ofere informatiile solicitate. Applet-ul Add or Remove Programs

Microsoft recomanda ca utilizatorii sa foloseasca in permanenta utilitarul Add or Remove Programs, prezentat in Figura 1, pentru a instala sau dezinstala aplicatii. Cand folositi utilitarul Add or Remove Programs pentru a instala o aplicatie, acesta urmareste fisierele de instalare astfel incat aplicatia poate fi dezinstalata complet daca se doreste acest lucru. Pentru a deschide applet-ul Add or Remove Programs, folositi urmatoarea cale: Start > Control Panel > Add or Remove Programs Adaugarea unei aplicatii Daca un program sau o aplicatie nu este instalata automat la introducerea CD-ului, puteti folosi appletul Add or Remove Programs pentru a o instala, ca in Figura 2. Dati click pe butonul Add New Programs si selectati locul in care se gaseste aplicatia. Windows va instala aplicatia pentru dumneavoastra. Odata ce aplicatia este instalata, aceasta poate fi pornita din meniul Start sau folosind scurtatura pe care aplicatia o instaleaza pe desktop. Verificati aplicatia pentru a va asigura ca functioneaza corect. Daca sunt probleme cu aplicatia, reparati sau dezinstalati aplicatia. Unele aplicatii, cum ar fi Microsoft Office, asigura optiunea de reparare in procesul de instalare. Puteti folosi aceasta functie pentru a incerca sa corectati un program care nu functioneaza corect. Dezinstalarea unei aplicatii Daca o aplicatie nu este dezinstalata corect, poate lasa fisiere pe hard disk si setari inutile in registri. Desi acest lucru nu provoaca probleme, consuma spatiu pe hard disk, resurse de sistem si viteza de citire a registrilor. Figura 3 prezinta applet-ul Add or Remove Programs care trebuie folosit pentru a dezinstala programele de care nu mai aveti nevoie. Interfata va va ghida in procesul de dezinstalare a aplicatiei si va sterge toate fisierele instalate Descrierea procesului de imbunatatire a unui sistem de operare opUneori este necesara imbunatatirea unui sistem de operare. Inainte de a incepe, verificati cerintele minime ale noului sistem de operare pentru a va asigura ca acestea sunt indeplinite de calculatorul dumneavoastra. Verificati HCL pentru a va asigura ca exista compatibilitate intre componentele hardware ale calculatorului si noul sistem de operare. Realizati un backup al datelor inainte de imbunatatire pentru a le putea recupera in cazul unei probleme cu instalarea. Procesul de imbunatatire a unui sistem Windows 2000 la Windows XP este mai rapid decat o instalare de la zero a Windows XP. Utilitarul de setup pentru Windows XP inlocuieste fisierele existente Windows 2000 cu fisiere Windows XP in timpul procesului de imbunatatire. Totusi, aplicatiile si setarile existente vor fi salvate. Procesul de imbunatatire al unui sistem de operare 1. Introduceti CD-ul de instalare Windows XP in unitatea CD-ROM pentru a incepe procesul de imbunatatire. Selectati Start > Run 2. In casuta Run tastati D:\i386\winnt32, unde D reprezinta numele unitatii CD-ROM, si apoi apasati Enter. Va fi afisat ecranul Welcome al Windows XP Setup Wizard. 3. Alegeti Upgrade to Windows XP si dati click pe butonul Next. Este afisata pagina de License Agreement. 4. Cititi licenta si dati click pe butonul pentru acceptarea acesteia. 5. Dati click pe Next. Pagina denumita Upgrading to the Windows XP NTFS File System este afisata. 6. Urmati prompt-urile pentru a incheia procesul de imbunatatire. Cand instalarea este finalizata, calculatorul se va restarta. NOTA: Interfata de instalare Windows XP poate porni automat cand CD-ul este inserat in unitatea optica. erare Identificarea si aplicarea tehnicilor comune de intretinere preventiva pentru sistemele de operare Intretinerea preventiva pentru un sistem de operare include organizarea sistemului, defragmentarea hard disk-ului, actualizarea aplicatiilor, stergerea aplicatiilor nefolosite si verificarea erorilor din sistem. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini: Crearea unui plan de intretinere preventiva. Planificarea unei sarcini.

 Efectuarea backup-ului hard disk-ului. Crearea unui plan de intretinere preventive Scopul unui plan de intretinere preventiva a unui sistem de operare este evitarea problemelor viitoare. Ar trebui sa realizati intretinere preventiva in mod regulat, si ar trebui sa mentineti un raport al tuturor actiunilor intreprinse si al observatiilor facute. O parte a intretinerii preventive ar trebui sa se desfasoare cand ar deranja cel mai putin persoanele care folosesc calculatoarele. Acest lucru inseamna de obicei programarea acestor sarcini in timpul noptii, dimineata devreme sau in timpul weekend-ului. Exista de asemenea tehnici si unelte care pot automatiza multe din sarcinile intretinerii preventive. Sistematizarea intretinerii preventive Planurile de intretinere preventiva ar trebui sa includa informatii detaliate despre intretinerea tuturor calculatoarelor si a echipamentului de retea, cu accent pe echipamentul care ar afecta cel mai mult organizatia. Intretinerea preventiva cuprinde urmatoarele sarcini importante: Actualizarea sistemului de operare si a aplicatiilor Actualizarea software-ului antivirus si a altor aplicatii de protectie Verificarea erorilor de pe hard disk Efectuarea backup-ului hard disk-ului Defragmentarea hard disk-ului Un program de intretinere preventiva care este proiectat sa repare lucrurile inainte ca acestea sa se strice si sa rezolve problemele minore inainte ca acestea sa afecteze productivitatea aduce urmatoarele beneficii utilizatorilor si organizatiilor: Scade downtime-ul Creste performanta Creste credibilitatea Scad costurile de reparatie
12 mai 2011 Publicat de oneangelonelife | IT | Scrie un comentariu

Bazele intretinerii preventive si ale depanarii

Explicarea scopului intretinerii preventive Intretinerea preventiva este folosita pentru a reduce posibilitatea unei probleme hardware sau software verificand periodic daca functionarea se desfasoara in parametri normali. Hardware Verificati starea cablurilor, componentelor si perifericelor. Curatati componentele pentru a reduce riscul de supraincalzire. Reparati sau inlocuiti orice componenta care prezinta urme de folosire excesiva sau uzura. Folositi sarcinile listate in Figura 1 pentru a va ghida atunci cand creati un program de intretinere hardware. Ce alte sarcini pentru intretinerea hardware-ului mai puteti adauga la lista? Software Verificati daca software-ul instalat este recent. Urmariti politicile organizatiei atunci cand instalati actualizari pentru securitate, actualizari pentru sistemul de operare, precum si in actualizarea altor programe. Multe organizatii nu permit actualizarea software-ului inainte de finalizarea unei perioade extinse de testare. Aceste teste sunt efectuate pentru a confirma ca actualizarea nu creaza probleme sistemului de operare si software-ului. Utilizati sarcinile enumerate in Figura 2 ca un ghid pentru a crea un program pentru intretinerea software-ului care se potriveste nevoilor dumneavoastra. Ce alte sarcini pentru intretinerea software-ului mai puteti adauga la lista? Beneficii Fiti pro-activ in intretinerea echipamentelor si in protectia datelor. Efectuand in mod regulat operatii de intretinere, puteti reduce potentiale probleme hardware si software. Acest lucru va reduce timpul in care calculatorul este inoperabil si costurile de depanare. Un plan de intretinere preventiva este dezvoltat in functie de cerintele echipamentului. Un calculator expus unui mediu plin de praf, cum ar fi un santier, va avea nevoie de o mai mare atentie decat calculatoarele dintr-un birou. Retelele cu trafic intens, cum ar fi reteaua unei scoli, pot avea nevoie de scanari suplimentare, eliminari de software nedorit si eliminari de fisiere nedorite.

Documentati activitatile de intretinere care trebuie efectuate asupra unui calculator si frecventa fiecarei activitati. Aceasta lista de sarcini poate fi apoi folosita pentru a crea un program de intretinere. Identificarea pasilor procesului de depanare Depanarea necesita o abordare organizata si logica a problemelor calculatoarelor si ale altor componente. Abordarea logica a depanarii va permite sa eliminati variabilele intr-o ordine sistematica. Punerea intrebarilor corecte, testarea componentei hardware corecte, si examinarea informatiilor corespunzatoare va ajuta sa intelegeti problema. Aceasta va ajuta la formarea unei solutii pe care sa o incercati. Depanarea este o indemanare care se va perfectiona in timp. De fiecare data cand rezolvati o alta problema, va veti spori indemanarea in depanare, castigand mai multa experienta. Veti invata cum si cand sa imbinati sau sa sariti pasi pentru a ajunge rapid la o solutie. Procesul de depanare este o indrumare care poate fi modificata astfel incat sa se potriveasca nevoilor dumneavoastra. In aceasta sectiune, veti invata un mod de rezolvare al problemei care poate fi aplicat atat pentru partea hardware cat si software. Majoritatea pasilor pot fi de asemenea aplicati pentru rezolvarea problemelor in alte zone de lucru. NOTA: Sensul termenului client folosit in acest curs este orice utilizator care necesita asistenta tehnica pe calculator. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini: Explicarea rolului protectiei datelor. Adunarea de informatii de la client. Verificarea problemelor evidente. Incercarea solutiilor rapide. Adunarea datelor din calculator. Evaluarea problemei si implementarea solutiei. Prezentarea solutiei clientului. Explicarea rolului protectiei datelor Inainte de a incepe diagnosticarea problemelor, urmati intotdeauna procedurile necesare protectiei datelor pe un computer. Unele reparatii, precum inlocuirea unui hard disc sau reinstalarea sistemului de operare ar putea risca integritatea datelor. Fiti sigur ca ati facut tot ce era posibil pentru a preveni pierderile de date in timpul reparatiilor. ATENTIE: Chiar daca protectia datelor nu face parte din cei 6 pasi ai procesului de diagnosticare trebuie sa protejati datele inainte de a incepe orice proces de reparatii pe computer-ul unui client. Daca munca dumneavoastra va duce la pierderi de date ale clientului, compania dumneavoastra poate fi considerata responsabila. Backup de date Un backup este o copie a datelor de pe un hard disc salvata pe medii precum CD, DVD, sau banda magnetica. Intr-o organizatie, backup-urile sunt facute dupa o rutina, zilnic, saptamanal sau lunar. Daca nu sunteti sigur ca a fost facut un backup, nu incepeti nici o activitate de depanare inainte sa intrebati clientul. In continuare este prezentata o lista de elemente care ar trebui verificate cu clientul: Data ultimului backup Continutul ultimului backup Integritatea datelor din backup Disponibilitatea mediilor de stocare pentru restaurarea datelor Daca nu exista un backup la client si nu puteti face dumneavoastra unul ar trebui sa cereti clientului sa semneze un document prin care sa fiti absolvit de orice vina in cazul in care se inregistreaza pierderi de date. Un asemenea document ar trebui sa contina urmatorul tip de informatii: Dreptul de a lucra pe un calculator fara un backup disponibil Absolvirea de orice vina in cazul in care datele sunt pierdute s au corupte Descrieri ale activitatilor care vor fi efectuate Adunarea de informatii de la client

In procesul de depanare culegeti cat de multe informatii puteti de la client. Clientul va va da informatiile de baza cu privire la problema. Figura 1 prezinta cateva din informatiile importante pe care ar trebui sa le obtineti de la client. Eticheta de conversatie Cand vorbiti cu clientul ar trebui sa urmati aceste recomandari: Puneti intrebari directe pentru a culege informatii. Nu folositi jargoane tehnice atunci cand vorbiti cu clientul. Nu reduceti clientul la tacere. Nu insultati clientul. Nu acuzati clientul ca a fost cel care a cauzat problema. Printr-o comunicare eficienta veti reusi sa obtineti informatiile cele mai relevante despre problema de la client. Intrebari cu raspuns deschis Intrebarile cu raspuns deschis sunt cele care va ajuta sa obtineti informatii generale. Intrebarile cu raspuns deschis permit clientului sa explice detaliile problemei cu propriile cuvinte. Figura 2 contine cateva exemple de intrebari cu raspuns deschis. Intrebari cu variante limitate de raspuns Pe baza informatiilor primite de la client puteti incepe sa puneti intrebarile cu variante limitate de raspuns. Intrebarile cu variante limitate de raspuns implica raspunsuri de tip da sau nu. Aceste intrebari trebuie sa ofere informatii relevante in timp scurt. Figura 3 contine cateva tipuri de intrebari cu variante limitate de raspuns. Informatiile obtinute de la client ar trebui documentate in ordinul de lucru si in jurnalul de reparatii. Scrieti tot ce vi se pare important pentru dvs sau pentru alt tehnician. Deseori, micile detalii pot duce la solutia unei probleme complicate sau delicate. Verificarea problemelor evidente Al doilea pas in procesul de depanare este verificarea problemelor evidente. Chiar daca clientul crede ca exista o problema majora, incepeti cu problemele evidente inainte de a efectua diagnostice complexe. Daca situatia nu este rezolvata atunci cand ati verificat problemele evidente, trebuie sa continuati cu procesul de depanare. Daca gasiti o problema evidenta care rezolva situatia puteti merge la ultimul pas si sa solutionati problema clientului. Acesti pasi sunt pur si simplu un ghid care va ajuta sa rezolvati problemele intr-un mod eficient. Incercarea solutiilor rapide Urmatorul pas in procesul de depanare este incercarea mai intai a solutiilor rapide. Problemele evidente si solutiile rapide pot coincide in anumite ocazii si pot fi folosite impreuna pentru rezolvarea problemei. Notati fiecare solutie pe care o incercati. Informatiile legate de solutiile deja incercate sunt vitale in cazul in care problema trebuie sa fie trimisa catre alt tehnician. Adunarea datelor din calculator Urmatorul pas in procesul de depanare este de a aduna date de la computer, asa cum va este prezentat in Figura 1. Ati ncercat toate solutiile rapide, dar problema inca nu a fost rezolvata. Acum este timpul pentru a verifica problema descrisa de catre client prin culegerea de date de la computer. Event Viewer Cand pe calculator apar erori referitoare la sistem, utilizator sau software, Event Viewer este actualizat cu informatii despre acele erori. Aplicatia Event Viewer prezentata in Figura 2 inregistreaza urmatoarele informatii despre problema: Care este problema aparuta Data si ora la care a aparut problema Importanta problemei Originea problemei Numarul de identificare al evenimentului Care utilizator era logat in momentul in care a aparut problema Desi aceasta aplicatie prezinta detaliile asociate erorii, va trebui de asemenea sa cautati solutia.

Device manager Aplicatia Device Manager prezentata in Figura 3 afiseaza toate dispozitivele care sunt configurate pe un computer. Orice dispozitiv pe care sistemul de operare il identifica ca functionand incorect va fi marcat cu o pictograma care indica eroarea. Acest tip de eroare este marcat ca un cerc galben cu un semn de exclamare (!). Daca un dispozitiv este dezactivat, el va fi marcat cu un cerc rosu si un X. Coduri de alerta Fiecare producator de BIOS are o secventa unica de alertare pentru defectiuni hardware. Cand efectuati depanarea, deschideti calculatorul si ascultati. De indata ce sistemul trece prin POST, cele mai multe calculatoare vor emite un semnal pentru a indica faptul ca sistemul este pornit corect. Daca exista o eroare, veti auzi mai multe sunete. Retineti secventa codului de alerta si verificati codul pentru a determina eroarea hardware semnalata. Informatiile BIOS-ului In cazul in care calculatorul porneste si se opreste dup POST, ar trebui sa veri ficati setarile BIOS-ului pentru a determina unde puteti localiza problema. Un dispozitiv s-ar putea sa nu fie descoperit sau configurat corect. Consultati manualul placii de baza pentru a va asigura ca setarile BIOS-ului, sunt corecte. Unelte de diagnosticare Efectuati o cautare pentru a determina ce software este disponibil pentru a va ajuta la diagnosticarea si rezolvarea problemelor. Sunt disponibile mai multe programe care va pot ajuta la depanarea hardware-ului. De cele mai multe ori, producatorii de sisteme hardware furnizeaza instrumente de diagnosticare proprii. Un producator de hard disk, de exemplu, poate oferi un instrument care poate fi utilizat pentru a intra in setarile unui calculator si pentru a oferi o rezolvare problemelor unitatii de hard disk, atunci cand acesta nu intra in Windows. Evaluarea problemei si implementarea solutiei Urmatorul pas n procesul de depanare este evaluarea problemei si punerea n aplicare a solutiei. Evaluati problema si studiati posibilele solutii. Figura 1 listeaza locatiile posibile in vederea cercetarii problemei. Impartiti problemele mari in probleme mai mici care pot fi analizate si rezolvate individual. Solutiile trebuie prioritizate, incepand cu cele mai usoare si mai rapid de implementat. Creati o lista cu solutii posibile si implementati-le pe rand. Daca implementati o solutie posibila iar aceasta nu are nici un efect, anulati solutia si incercati alta. Prezentarea solutiei clientului Dupa ce au fost finalizate reparatiile calculatorului, terminati procesul de depanare prezentand solutia clientului. Comunicati clientului problema si solutia atat verbal cat si in scris. Figura 1 arata pasii ce trebuie urmati atunci cand ati finalizat o reparatie si prezentati solutia problemei clientului. Verificati solutia impreuna cu clientul. In cazul in care clientul este disponibil, aratati-i cum solutia a corectat problema calculatorului. Permiteti clientului sa testeze solutia si incercati sa reproduceti problema. Cand clientul poate sa verifice faptul ca problema a fost rezolvata, puteti incheia documentatia pentru reparatie in fisa de lucru si in agenda. Documentatia ar trebui sa includa urmatoarele informatii: Descrierea problemei Pasii urmati in rezolvarea problemei Componentele folosite in procesul de reparatie Rezumat In acest capitol s-au discutat concepte ale intretinerii preventive si ale procesului de depanare (detectare si inlaturare a unei defectiuni). Intretinerea preventiva efectuata regulat reduce problemele hardware si software ale calculatorului. Inainte de inceperea oricarei reparatii, salvati informatiile de pe calculator.

 Procesul de depanare va ajuta sa rezolvati problemele calculatorului intr-un mod eficient. Notati-va tot ceea ce incercati, chiar daca nu functioneaza. Documentarea pe care dumneavoastra o realizati va deveni o resursa folositoare atat pentru dumneavoastra cat si pentru ceilalti tehnicieni.
12 mai 2011 Publicat de oneangelonelife | IT | Scrie un comentariu

Ansamblarea pas cu pas a unui calculator

Deschiderea unei carcase Carcasele pentru calculatoare sunt produse in forme diferite. Formele diferite se refera la dimensiunea si modelul carcasei. Pregatiti biroul de lucru inainte de a deschide carcasa. Asigurati o lumina adecvata, o buna ventilatie si o temperatura a camerei confortabila. Spatiul de lucru sau masa ar trebui sa fie accesibile din toate unghiurile. Evitati aglomerarea suprafetei de lucru sau a mesei cu unelte si componente de calculator. Un covor antistatic asezat pe masa va ajuta la prevenirea deteriorarilor fizice si a celor produse de ESD asupra echipamentelor. Recipiente mici pot fi folosite pentru a pastra suruburile de dimensiuni mici si alte parti componente pe masura ce acestea sunt extrase din calculator. Exista metode diferite pentru a deschide carcasele. Pentru afla cum se deschide un anumit model de carcasa consultati manualul utilizatorului sau site-ul web al producatorului. Majoritatea carcaselor se deschid intr-unul dintre urmatoarele feluri: Carcasa poate fi inlaturata ca o singura bucata. Panourile laterale si cel superior se pot detasa. Uneori trebuie desfacut mai intai panoul superior inaintea celor laterale. Instalarea sursei de alimentare Unui tehnician i se poate solicita inlocuirea sau instalarea unei surse de alimentare. Majoritatea surselor de alimentare pot fi fixate doar dintr-o singura directie in carcasa calculatorului. Exista, de obicei, trei sau patru suruburi ce fixeaza sursa de alimentare de carcasa calculatorului. Sursele de alimentare au ventilatoare ce pot vibra si astfel desface suruburile care nu au fost fixate corespunzator. Atunci cand instalati sursa de alimentare asigurati-va ca toate suruburile sunt folosite si ca acestea sunt bine stranse. Acestia sunt pasii pentru instalarea sursei de alimentare: 1. Introduceti sursa de alimentare in carcasa. 2. Aliniati orificiile de la sursa de alimentare cu cele de pe carcasa. 3. Securizati sursa de alimentare la carcasa folosind suruburile corespunzatoare. Atasarea componentelor la placa de baza si instalarea placii de baza Aceasta sectiune detaliaza pasii necesari pentru instalarea componentelor pe placa de baza si apoi instalarea placii de baza in carcasa calculatorului. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele obiective: Instalarea UCP (Unitatii Centrale de Procesare) si a ansamblului radiator/ventilator. Instalarea memoriei RAM. Instalarea placii de baza. Instalarea UCP (Unitatii Centrale de Procesare) si a ansamblului radiator/ventilator UCP si ansamblul radiator/ventilator pot fi instalate pe placa de baza inainte ca aceasta sa fie

montata in carcasa. UCP Figura 1 ilustreaza un prim-plan al Unitatii Centrale de Procesare si al placii de baza. UCP si placa de baza sunt sensibile la descarcarile electrostatice. Atunci cand manevrati o UCP si o placa de baza, asigurati-va ca acestea sunt asezate pe un covor antistatic impamantat. Ar trebui sa purtati o bratara antistatica atunci cand lucrati cu aceste componente. AVERTISMENT: Cand manevrati o UCP, sa nu atingeti niciodata contactele acesteia. UCP este securizata in socket-ul sau de pe placa de baza printr-un sistem de parghie/clema. Socket-urile UCP din ziua de astazi sunt socket-uri ZIF (Zero Insertion Force Forta Zero la Insertie nu trebuie utilizata nici o forta la introducerea lor). Ar trebui sa fiti familiarizati cu sistemul de parghie/clema inainte de a incerca sa instalati UCP in socket-ul placii de baza. Pasta termoconductoare ajuta la pastrarea rece a UCP. Figura 2 ilustreaza cum se aplica pasta termoconductoare pe UCP. Atunci cand instalati o UCP uzata, curatati-o impreuna cu baza radiatorului folosind alcool izopropilic. Aceasta manevra curata orice urma de pasta termoconductoare anterioara. Suprafetele sunt acum pregatite pentru un nou strat de pasta termoconductoare. Urmariti toate recomandarile producatorului referitoare la aplicarea pastei termoconductoare. Ansamblul Radiator/Ventilator Figura 3 ilustreaza un ansamblu radiator/ventilator. Este un echipament de racire compus din doua parti. Radiatorul atrage caldura dinspre procesor. Ventilatorul indeparteaza caldura de la radiator. Ansamblul radiator/ventilator are de regula un conector de alimentare cu 3 pini. Figura 4 ilustreaza conectorul si legatura ansamblului radiator/ventilator cu placa de baza. Urmati aceste instructiuni de instalare a UCP si a ansamblului radiator/ventilator: 1. Aliniati UCP astfel incat indicatorul Conexiunii 1 sa fie asezat in dreptul Pinului 1 din socket-ul UCP. Astfel, veti asigura ca semnele de orientare ale UCP sunt aliniate cu cheile de orientare de pe socket-ul UCP. 2. Plasati cu grija UCP in socket. 3. Inchideti zona de incarcare a UCP si securizati-o coborand pargia si prinzand-o sub locasul de retinere. 4. Aplicati o cantitate mica de pasta termoconductoare pe UCP si distribuiti-o in mod egal. Urmati instructiunile de aplicare furnizate de producator. 5. Aliniati dispozitivele de fixare ale ansamblului radiator/ventilator cu gaurile de pe placa de baza. 6. Plasati ansamblul radiator/ventilator in socket-ul UCP, avand grija sa nu prindeti cablurile ventilatorului. 7. Strangeti dispozitivele de fixare ale ansamblului radiator/ventilator pentru a-l securiza in

pozitie. 8. Conectati cablul de alimentare al ansamblului radiator/ventilator in locasul de pe placa de baza. Instalarea memoriei RAM Ca si UCP si ansamblul radiator/ventilator, memoria RAM este instalata pe placa de baza inainte de a o fixa in carcasa calculatorului. Inainte de a instala un modul de memorie, consultati documentatia placii de baza sau site-ul web al producatorului pentru a va asigura ca memoria RAM este compatibila cu placa de baza. Memoria RAM asigura stocarea temporara de date pentru UCP in timpul functionarii calculatorului. Memoria RAM este o memorie volatila, ceea ce inseamna ca continutul acesteia se pierde odata cu stingerea calculatorului. In general, mai multa memorie RAM sporeste performantele calculatorului. Urmati acesti pasi pentru instalarea memoriei RAM: 1. Aliniati memoria RAM cu slotul de memorie si apasati pana cand dispozitivele laterale de prindere au intrat in pozitie. 2. Asigurati-va ca dispozitivele laterale de prindere au fixat modulul RAM. Verificati vizual eventuale contacte expuse. Repetati acesti pasi pentru module suplimentare de memorie RAM. Instalarea placii de baza Placa de baza este acum pregatita pentru a fi montata in carcasa. Distantiere metalice si din plastic sunt folosite pentru a monta placa de baza si pentru a impiedica contactul acesteia cu portiunile metalice ale carcasei. Ar trebui sa instalati doar distantierele care se aliniaza cu gaurile din placa de baza. Instalarea unor distantiere aditionale poate impiedica asezarea corespunzatoare a placii de baza in interiorul carcasei. Urmati acesti pasi pentru instalarea placii de baza: 1. Montati distantierele in carcasa calculatorului. 2. Aliniati conectorii I/O de pe spatele placii de baza cu orificiile din spatele carcasei. 3. Aliniati gaurile pentru suruburi de pe placa de baza cu distantierele. 4. Inserati toate suruburile pentru placa de baza. 5. Strangeti toate suruburile pentru placa de baza Instalarea componentelor interne Componentele care sunt instalate in locasuri interne sunt denumite componente interne. Hard disk-ul (HDD) este un exemplu de componenta interna. Urmati acesti pasi pentru instalarea hard disk-ului: Pozitionati hard disk-ul astfel incat sa fie aliniat cu locasul de 3,5 inch. Inserati hard disk-ul in locas astfel incat gaurile pentru suruburi sa fie aliniate cu cele din

carcasa. Securizati hard disk-ul de carcasa folosind suruburile corespunzatoare. Instalarea componentelor in locasurile externe Unitatile, precum unitatile optice si unitatile pentru discheta, sunt instalate in locasuri speciale care sunt accesibile din partea frontala a carcasei. Unitatile optice si unitatile pentru discheta stocheaza informatia pe medii de stocare externe. Unitatile din locasurile externe permit accesul la mediile de stocare fara a deschide carcasa. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini: Instalarea unitatii optice. Instalarea unitatii pentru discheta. Instalarea unitatii optice O unitate optica este un dispozitiv de stocare care citeste si scrie informatii pe CD-uri si DVD-uri. Un conector de alimentare Molex asigura curent electric unitatii optice de la sursa de alimentare. Un cablu PATA conecteaza unitatea optica la placa de baza. Urmati acesti pasi pentru a instala o unitate optica: 1. Pozitionati unitatea optica astfel incat sa fie aliniata cu locasul de 5,25 inch. 2. Introduceti unitatea optica in locasul din carcasa astfel incat gaurile pentru suruburi ale acesteia sa fie aliniate cu cele din carcasa. 3. Fixati unitatea optica in carcasa folosind suruburile corespunzatoare. Instalarea unitatii pentru discheta O unitate pentru discheta (Floppy Disk Drive FDD) este un dispozitiv de stocare care citeste si scrie informatii pe o discheta. Un conector de alimentare BERG alimenteaza unitatea pentru discheta. Un cablu de date pentru discheta conecteaza FDD-ul la placa de baza. O unitate pentru discheta intra intr-un locas de 3,5 inch aflat in partea frontala a carcasei. Urmati acesti pasi pentru instalarea FDD-ului: Pozitionati unitatea pentru discheta astfel incat sa fie aliniata cu locasul de 3,5 inch. Inserati unitatea pentru discheta in locas astfel incat gaurile pentru suruburi din aceasta sa fie aliniate cu cele din carcasa. Securizati unitatea pentru discheta la carcasa folosind suruburile corespunzatoare. Instalarea placilor de extensie Placile de extensie sunt instalate pentru a adauga functionalitate unui calculator. Placile de extensie trebuie sa fie compatibile cu slot-urile de expansiune. Aceasta sectiune se focalizeaza pe instalarea a trei tipuri de placi de extensie: Placa de retea (PCIe x1 NIC) Placa de retea pentru conexiune fara fir (wireless) pe slot PCI Placa video pe slot PCIe x16

Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini: Instalarea placii de retea. Instalarea placii de retea pentru conexiune fara fir (wireless). Instalarea placii/adaptorului video. Instalarea placii de retea O placa de retea (NIC Network Interface Card) permite conectarea unui calculator la o retea. Placile de retea folosesc slot-urile PCI (Peripheral Component Interconnect) si PCIe (Peripheral Component Interconnect Express) de pe placa de baza. Urmati acesti pasi pentru instalarea placii de retea: 1. Aliniati placa de retea cu slot-ul de expansiune corespunzator de pe placa de baza. 2. Apasati usor pe placa de retea pana cand aceasta a intrat complet in slot-ul de expansiune. 3. Fixati placa de retea de carcasa calculatorului folosind un surub corespunzator. Instalarea placii de retea pentru conexiune fara fir (wireless) O placa de retea pentru conexiune fara fir (wireless NIC) permite unui calculator sa se conecteze la o retea wireless. Placile de retea pentru conexiune fara fir folosesc slot-urile PCI si PCIe de pe placa de baza. Unele placi de retea pentru conexiune fara fir sunt instalate extern printr-un conector USB. Urmati acesti pasi pentru instalarea unei placi de retea pentru conexiune fara fir: 1. Aliniati placa de retea pentru conexiune fara fir cu slot-ul corespunzator de pe placa de baza. 2. Apasati usor pe placa de retea pentru conexiune fara fir pana cand aceasta este fixata integral pe placa de baza. 3. Asigurati montarea placii de retea pentru conexiune fara fir pe carcasa calculatorului folosind surubul corespunzator. Instalarea placii/adaptorului video Un adaptor video este interfata dintre un calculator si un monitor. Un adaptor video imbunatatit poate asigura capabilitati grafice mai bune pentru jocuri si programe grafice. Adaptoarele video folosesc slot-uri de expansune PCI, AGP (Accelerated Graphics Port) sau PCIe de pe placa de baza. Urmati acesti pasi pentru a instala adaptorul video: 1. Aliniati adaptorul video cu slot-ul corespunzator de pe placa de baza. 2. Apasati usor adaptorul video pana cand acesta este complet fixat. 3. Asigurati montarea adaptorului video pe carcasa folosind surubul corespunzator. Conectarea cablurilor interne Cablurile de curent/alimentare sunt folosite pentru a distribui electricitate de la sursa de alimentare la placa de baza si alte componente. Cablurile de date transmit informatii intre placa de baza si dispozitivele de stocare, precum hard disk-urile. Cablurile aditionale conecteaza

butoanele si led-urile din partea frontala a carcasei calculatorului la placa de baza. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini: Conectarea cablurilor de alimentare. Conectarea cablurilor de date. Conectarea cablurilor de alimentare Conexiunile de alimentare ale placii de baza Precum alte componente, placa de baza are nevoie de putere/alimentare pentru a functiona. Conectorul principal de putere (Advanced Technology Extended ATX) va avea fie 20, fie 24 de pini. Sursa de alimentare poate avea si un conector auxiliar de alimentare (AUX) de 4 sau 6 pini care se conecteaza la placa de baza. Un conector de 20 de pini functioneaza pe o placa de baza cu un slot de 24 de pini. Urmati acesti pasi pentru instalarea cablurilor de alimentare pentru placa de baza: 1. Aliniati conectorul ATX de 20 de pini cu slotul de pe placa de baza. [Figura 1] 2. Apasati usor pana cand clema face click in locul corespunzator. 3. Aliniati conectorul auxiliar (AUX) de 4 de pini cu slotul de pe placa de baza. [Figura 2] 4. Apasati usor pana cand clema face click in locul corespunzator. Conectori de alimentare SATA Conectorii de alimentare SATA folosesc un conector de 15 pini. Conectorii de alimentare SATA sunt folositi pentru hard disk-uri, unitati optice, sau orice alta componenta care are un socket de alimentare SATA. Conectori de alimentare Molex Hard disk-urile si unitatile optice care nu au socket-uri de alimentare SATA folosesc un conector de alimentare Molex. ATENTIE: Nu folositi un conector alimentare Molex si unul SATA pe aceeasi unitate simultan. Conectori de alimentare Berg Conectorul de alimentare Berg de 4 pini alimenteaza o unitate pentru discheta. Urmati acesti pasi pentru instalarea cablurilor de alimentare: 1. Inserati conectorul de alimentare SATA in hard disk (HDD). [Figura 3] 2. Inserati conectorul de alimentare Molex in unitatea optica. [Figura 4] 3. Inserati conectorul de alimentare Berg de 4 pini in unitatea pentru discheta. [Figura 5] 4. Montati conectorul de alimentare de 3 pini pentru ventilator pe placa de baza conform manualului placii de baza. [Figura 6] 5. Conectati cablurile aditionale din carcasa la conectorii corespunzatori conform manualului placii de baza. Conectarea cablurilor de date Unitatile se conecteaza la placa de baza folosind cabluri de date. Unitatea ce este conectata

determina tipul de cablu de date folosit. Tipurile de cabluri de date sunt PATA, SATA si floppy disk. Cabluri de date PATA Cablul PATA este uneori denumit cablul panglica, deoarece este lat si plat. Cablul PATA poate sa aiba 40 sau 80 de conductori. Un cablu PATA are de obicei 3 conectori de 40 de pini. Un conector de la capatul cablului se conecteaza la placa de baza. Ceilalti doi se conecteaza la unitati. Daca sunt instalate mai multe unitati de hard disk, unitatea master (stapan) se va conecta la conectorul din capat. Unitatea slave (sclav) se va conecta la conectorul din mijloc. O dunga pe cablul de date indica pinul 1. Conectati cablul PATA in unitate cu indicatorul de pin 1 de pe cablu aliniat la indicatorul de pin 1 de la conectorul unitatii. Indicatorul de pin 1 de pe conectorul unitatii este de obicei cel mai apropriat de conectorul de alimentare de pe unitate. Multe placi de baza au doua controller-e PATA ce asigura suport pentru maximum patru unitati PATA. Cabluri de date SATA Cablul de date SATA are un conector de 7 pini. Un capat al cablului este conectat la placa de baza. Celalalt capat este conectat la orice unitate care are un conector de date SATA. Cabluri de date floppy Cablul de date al unitatii floppy are un conector de 34 de pini. Asemanator cu cablul de date PATA, cablul de date floppy are o dunga care indica locatia pinului 1. Un cablu de date floppy are de obicei trei conectori de 34 de pini. Un conector de la capatul cablului se conecteaza la placa de baza. Ceilalti doi conectori se conecteaza la unitati. Daca sunt instalate mai multe unitati floppy, unitatea A: se va conecta la conectorul din capat. Unitatea B: se va conecta la conectorul din mijloc. Conectati cablul de date floppy in unitate cu indicatorul de pin 1 de pe cablu aliniat cu indicatorul de pin 1 de pe conectorul din unitate. Placile de baza au un singur controller pentru unitatea floppy, ce asigura suport pentru maximum doua unitati floppy. NOTA: Daca pinul 1 de pe cablul de date floppy nu este aliniat cu pinul 1 de pe conectorul de pe unitate, unitatea floppy nu va functiona. Nealinierea nu va dauna unitatii, insa LED-ul de activitate va sta aprins permanent. Pentru a repara aceasta problema, inchideti calculatorul si reconectati cablurile de date astfel incat pinul 1 de pe cablu si pinul 1 de pe conector sa fie aliniate. Restartati calculatorul. Respectati urmatorii pasi pentru instalarea cablurilor de date: 1. Conectati capatul destinat placii de baza al cablului PATA in socket-ul/soclul placii de baza. 2. Inserati conectorul de la capatul indepartat al cablului PATA la unitatea optica. 3. Conectati un capat al cablului SATA in socket-ul de pe placa de baza. 4. Conectati celalalt capat al cablului SATA in unitatea de hard disk.

5. Conectati capatul destinat placii de baza al cablului floppy in soclul de pe placa de baza. 6. Inserati conectorul de la capatul indepartat al cablului floppy in unitatea floppy. Reatasarea panourilor laterale si conectarea cablurilor externe la calculator Acum ca toate componentele interne au fost instalate si conectate la placa de baza si sursa de alimentare, panourile laterale trebuie reatasate la carcasa. Pasul urmator este sa conectam toate cablurile pentru toate componentele periferice si cablul de alimentare. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini: Reatasarea panourilor laterale. Conectarea cablurilor externe la calculator. Reatasarea panourilor laterale Majoritatea carcaselor de calculatoare au doua panouri, cate unul pentru fiecare parte. Unele carcase de calculatoare au un capac format din trei parti ce se aseaza peste scheletul carcasei. Odata ce capacul este in pozitie, asigurati-va ca toate suruburile sunt fixate in locatia lor. Unele carcase de calculator folosesc suruburi care se insereaza folosind o surubelnita. Unele carcase au suruburi cu maner ce pot fi stranse cu mana. Daca nu sunteti sigur cum sa scoateti sau sa inlocuiti carcasa calculatorului, consultati documentatia sau site-ul web al producatorului pentru mai multe informatii. AVERTISMENT: Manevrati componentele carcasei cu grija. Unele carcase de calculator au varfuri dintate sau ascutite. Conectarea cablurilor externe la calculator Dupa ce panourile laterale au fost reatasate, conectati cablurile in spatele calculatorului. Cateva tipuri comune de conexiuni folosind cabluri externe: Monitorul Tastatura Mouse-ul USB Ethernet Alimentarea Atunci cand atasati cabluri, asigurati-va ca sunt conectate la locatiile corespunzatoare de pe calculator. De exemplu, unele tastaturi si mouse-uri folosesc acelasi tip de conector PS/2. ATENTIE: Atunci cand conectati cabluri nu fortati niciodata conexiunea. NOTA: Conectati cablul de alimentare dupa ce ati montat toate celelalte cabluri. Urmati acesti pasi pentru instalarea cablurilor externe: 1. Atasati cablul monitorului la portul video. 2. Securizati cablul prin strangerea suruburilor de pe conector.

3. Montati cablul tastaturii in portul pentru tastatura PS/2. 4. Montati cablul mouse-ului in portul pentru mouse PS/2. 5. Montati cablul USB intr-un port USB. 6. Montati cablul de retea intr-un port pentru retea. 7. Conectati antena wireless (pentru conexiune fara fir) in conectorul pentru antena. 8. Conectati cablul de alimentare la sursa de alimentare. Pornirea calculatorului pentru prima data Atunci cand calculatorul este pornit, Basic Input/Output System (BIOS) efectueaza o verificare a componentelor interne. Aceasta verificare este denumita power-on self test (POST). Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini: Identificarea codurilor de beep. Descrierea configuratiei BIOS-ului. Identificarea codurilor de beep POST verifica functionarea corecta a tuturor componentelor hardware. Daca un dispozitiv nu functioneaza corect, un semnal de beep alerteaza tehnicianul ca exista o problema. In mod normal, un singur beep arata ca totul functioneaza corespunzator. Daca exista o defectiune hardware calculatorul poate emite o serie de beep-uri. Fiecare producator de BIOS-uri foloseste coduri diferite pentru a indica probleme de hardware. In Figura 1 este prezentat un tabel cu coduri de beep. Codurile de beep ale calculatorului dumneavoastra pot fi diferite. Consultati documentatia placii de baza pentru a vedea semnalele de beep ale calculatorului dumneavoastra. Descrierea configuratiei BIOS-ului BIOS-ul contine un program de setup folosit pentru a configura setarile dispozitivelor hardware. Datele de configurare sunt salvate intr-un chip de memorie special numita CMOS (complementary metal-oxide semiconductor), cum este prezentat in Figura 1. CMOS-ul este mentinut de catre bateria din calculator. Daca bateria moare, toate configurarile salvate in BIOS vor fi pierdute. Daca se intampla asa ceva, inlocuiti bateria si reconfigurati setarile BIOS-ului. Pentru a intra in programul de setup al BIOS-ului trebuie sa apasati tasta sau combinatia de taste corespunzatoare in timpul POST-ului. Majoritatea calculatoarelor folosesc tasta DEL. Calculatorul dumneavoastra poate folosi alta tasta sau combinatie de taste. In Figura 2 puteti observa un exemplu de program de setup al BIOS-ului. Cateva exemple de optiuni comune de setup din meniul BIOS-ului: Main System time, date, HDD type, etc. (Principal Timpul sistemului, data, tipul de hard disk, etc.) Advanced Infrared port settings, parallel port settings, etc. (Avansat Configuratii port infrarosu, setari ale portului paralel, etc.)

 Security Password settings to setup utility (Securitate Setarile parolei pentru utilitarul de setup) Others Low battery alarm, system beep, etc. (Altele Alarma in caz de baterie slaba, beepurile sistemului, etc.) Boot Boot order of the computer (Pornire Ordinea de pornire a calculatorului) Exit Setup utility exit (Iesire Iesirea din setup)
12 mai 2011 Publicat de oneangelonelife | IT | 2 comentarii

Siguranta intr-un laborator

Explicarea scopului procedurilor si conditiilor de siguranta munca in

Munca in conditii de siguranta ajuta la prevenirea accidentarii umane si a defectarii echipamentelor calculatorului. Un loc de munca sigur este curat, organizat si iluminat corespunzator. Toata lumea trebuie sa inteleaga si sa urmeze procedurile de siguranta. Urmati procedurile corespunzatoare de manevrare a echipamentelor calculatorului pentru a reduce riscul de vatamare corporala, defectare a proprietatii si pierdere de date. Orice defectiune sau pierdere poate duce la despagubiri solicitate de catre proprietarul echipamentelor si datelor. Indepartarea corespunzatoare sau reciclarea componentelor periculoase ale calculatoarelor este o problema globala. Aveti grija sa urmati reglementarile ce guverneaza modul de indepartare a unor elemente specifice. Organizatiile ce nu respecta aceste reglementari pot fi amendate sau pot infrunta conflicte legale costisitoare. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Identificarea procedurilor de siguranta si a potentialelor pericole pentru utilizatori si tehnicieni. Identificarea procedurilor de protejare a echipamentelor si prevenire a pierderilor de date. Identificarea procedurilor de siguranta pentru protejarea mediului inconjurator de contaminare. Ghid general de siguranta Urmati ghidul general de siguranta pentru a preveni taierea,arderea, socurile electrice si

eventuale leziuni ale vederii. Cea mai buna practica este sa va asigurati ca exista un stingator si o trusa de prim ajutor in caz de incendiu sau de accidente. Figura 1 cuprinde o lista de instructiuni generale pentru siguranta.

ATENTIE: Sursele si monitoarele contin tensiuni foarte mari. Nu purtati bratara antistatica atunci cand reparati surse de alimentare sau monitoare. ATENTIE: Unele componente ale imprimantei se pot incalzi foarte tare atunci cand sunt folosite, iar alte componente pot contine tensiuni foarte mari. Asigurati-va ca imprimanta a avut timp sa se raceasca inainte de a va apuca de reparatie. Verificati manualul imprimantei pentru a gasi locatia eventualelor componente ce pot genera o inalta tensiune. Unele componente pot stoca tensiuni mari chiar si dupa ce imprimanta a fost oprita. Ghid de siguranta in caz de incendiu Urmati ghidul de siguranta in caz de incendiu pentru a proteja vietile oamenilor, cladirile si echipamentul. Pentru a evita un soc electric si a preveni o stricaciune a calculatorului, opriti-l si scoateti-l din priza inainte de a incepe orice reparatie. Focul se extinde foarte rapid si poate fi extrem de daunator. Utilizarea corespunzatoare a unui extinctor poate preveni iesirea de sub control a unui foc de dimensiune mica. Atunci cand lucrati cu componentele unui calculator trebuie sa aveti mereu in vedere posibilitatea aparitiei unui incendiu si trebuie sa stiti cum sa reactionati. Daca apare un incendiu, trebuie sa urmati aceste proceduri de siguranta.

Nu incercati sa stingeti niciodata singur un foc care a scapat de sub control sau care nu este izolat. Intotdeauna aveti un plan de evacuare bine pus la punct inainte de a incepe orice lucru. Iesiti din cladire cat mai repede. Contactati serviciul de pompieri pentru ajutor.

Cititi cu atentie instructiunile de pe stingatorul din biroul dumneavoastra inainte de a fi nevoit sa il folosi. In organizatia dumneavoastra ar putea fi disponibile antrenamente de siguranta. In Statele Unite exista 4 categorii de clasificare pentru extinctoare. Fiecare extinctor este identificat printr-o litera, culoare si forma diferita, dupa cum puteti observa si in Figura 2. Fiecare extinctor contine chimicale specifice pentru a lupta cu diferite tipuri de foc:

Clasa A : Hartie, lemn, plastic, carton Clasa B : Benzina, gaz lampant, solventi organici Clasa C : Echipament electric Clasa D : Metale inflamabile Ce clasificari de extinctoare exista in tara dumneavoastra?

Este important sa stiti cum sa folositi un extinctor. Folositi abrevierea T-T-S-M pentru a tine minte regulile de baza in folosirea stingatorului:

T - Trageti acul. T - Tintiti la baza focului, nu catre flacari. S - Strangeti manerul. M - Miscati varful dintr-o parte in alta. Descarcarile electrostatice (Electrostatic discharge ESD), clima aspra si proasta calitate a surselor de electricitate pot produce deteriorarea echipamentelor informatice. Respectati instructiunile de utilizare corespunzatoare, acordati atentie problemelor de mediu si folositi echipamente pentru stabilizarea curentului electric pentru a preveni distrugerea echipamentului si pierderea datelor. ESD Electricitatea statica reprezinta o acumulare a unor sarcini electrice pe o suprafata. Aceasta acumulare poate bloca o componenta si poate produce daune. Efectul acesta se numeste descarcare electrostatica (ESD). ESD poate distruge componentele electronice dintr-un calculator. Pentru ca o persoana sa simta efectul ESD trebuie sa existe cel putin 3,000 de Volti de electricitate statica. De exemplu, electricitatea statica se poate acumula in corpul dumneavoastra in timp ce pasiti pe un covor. La atingerea altei persoane amandoi veti simti un soc. Daca descarcarea produce durere sau zgomot inseamna ca s-au produs probabil peste 10,000 de Volti. Prin comparatie, sunt suficienti 30 de Volti de electricitate statica pentru a dauna unei componente de calculator. Recomandari de protectie impotriva ESD ESD poate produce daune definitive componentelor electrice. Aceste recomandari va vor ajuta in prevenirea daunelor produse de ESD:

Pastrati toate componentele in pungi antistatice pana in momentul instalarii. Folositi covoare antistatice pe birourile de lucru. Folositi covoare impamantate in spatiile de lucru. Folositi bratari antistatice atunci cand lucrati la calculatoare. Climatul Climatul afecteaza echipamentele calculatorului in diverse moduri:

Daca temperatura mediului este prea ridicata, echipamentele se supraincalzesc. Daca nivelul de umiditate este prea scazut, sansele de aparitie a ESD-ului cresc. Daca nivelul de umiditate este prea ridicat, echipamentele pot fi defectate din cauza umiditatii ridicate.

In Figura 1 putem observa cum conditiile de mediu influenteaza cresterea sau descresterea riscului de aparitie a ESD-ului. Tipuri de fluctuatii ale tensiunii Tensiunea este forta care determina miscarea electronilor de-a lungul unui circuit. Deplasarea electronilor se numeste curent. Circuitele calculatorului au nevoie de tensiune si curent pentru a actiona componentele electronice. Componentele calculatorului nu pot functiona corespunzator atunci cand curentul dintr-un calculator nu este adecvat sau stabil. Instabilitatea voltajului se numeste fluctuatie de tensiune. Urmatoarele tipuri de fluctuatii de tensiune ale curentului alternativ (AC) pot produce pierderi de date sau distrugerea hardware-ului:

Pana de curent inseamna pierderea completa de curent alternativ. Pana de curent poate fi provocata de o siguranta arsa, un transformator stricat sau o linie de curent cazuta. Caderea de tensiune inseamna reducerea nivelului de voltaj al curentului alternativ pe o perioada de timp. Caderea de tensiune se produce atunci cand voltajul de pe linia de curent scade sub 80% fata de nivelul normal. Supraincarcarea circuitelor electrice poate produce o cadere de tensiune. Zgomotul inseamna interferenta dinte generatoarele de tensiune si fulgere. Zgomotul produce tulburari ale curentului, putand produce erori intr-un sistem informatic. Varfuri de tensiune inseamna cresterea brusca a voltajului pe o perioada foarte scurta de timp, depasind cu 100% valoarea normala a voltajului pe o linie de tensiune. Varfurile de tensiune pot fi provocate de fulgere, dar pot aparea de asemenea atunci cand sistemul electric isi revine dupa o pana de curent. Supratensiunea tranzitorie inseamna o crestere spectaculoasa in voltaj fata de curentul electric normal. Supratensiunea transitorie dureaza cateva nanosecunde, sau a bilioana parte dintr-o secunda. Dispozitive de protectie pentru curent

Protectia impotriva fluctuatiilor de tensiune se poate realiza folosind dispozitive de protectie a datelor si a echipamentelor informatice.

Dispozitiv de suprimare a supratensiunii tranzitorii ajuta la protectia impotriva supratensiunii tranzitorii si a varfurilor de tensiune. Un dispozitiv de suprimare a supratensiunii tranzitorii deviaza curentul in exces pe o linie cu impamantare. Sursa de curent permanenta (UPS) ajuta la protectia impotriva unor probleme potentiale de curent electric prin furnizarea curentului electric unui calculator sau altor dispozitive. Bateria se reincarca in permanenta atata timp cat UPS-ul este in curs de folosire. UPS-ul este capabil sa asigure calitatea constanta a curentului electric atunci cand apar pane de curent sau caderi de tensiune. Multe dintre UPS-uri sunt capabile sa comunice direct cu sistemul de operare al calculatorului. Aceasta comunicare permite UPS-ului sa stinga calculatorul in siguranta, si sa salveze datele inainte ca UPS-ul sa piarda in intregime curentul. Sursa de curent de rezerva ajuta la protectia impotriva eventualelor probleme electrice, asigurand o baterie de rezerva pentru a furniza energia atunci cand tensiunea scade sub nivelul normal. Bateria este in asteptare pe parcursul functionarii normale. Atunci cand tensiunea scade, bateria asigura curent continuu (CC) invertorului, care il transforma in curent alternativ (CA) pentru calculator. Acest echipament nu este la fel de sigur precum UPS-ul datorita timpului petrecut pentru a comuta la baterie. Daca echipamentul de comutare nu functioneaza,

bateria nu va putea sa furnizeze energie calculatorului. Figura 2 prezinta exemple de echipamente precum dispozitivul de suprimare a supratensiunii tranzitori, UPS-ul si SPS-ul. ATENTIE: Nu montati niciodata o imprimanta la UPS. Producatorii de UPS-uri recomanda sa nu montam o imprimanta la UPS, pentru a nu distruge motorul imprimantei. Calculatoarele si perifericele, din Figura 1, contin materiale ce pot dauna mediului inconjurator. Materialele periculoase sunt numite cateodata deseuri toxice. Aceste materiale pot contine concentratie mare de materiale grele precum zinc, plumb sau mercur. Legile despre aruncarea deseurilor toxice difera in functie de tara sau stat. Contactati autoritatea locala de reciclare sau aruncare a materialelor toxice pentru mai multe informatii despre procedurile si serviciile de eliminare a acestora. Material Safety and Data Sheet Material Safety and Data Sheet reprezinta un tabel ce rezuma informatia despre identificarea materialelor, incluzand eventualele pericole ce pot afecta siguranta personala, pericolele de incendiu, si cerintele pentru primul ajutor. In Figura 2, tabelul MSDS contine reactivitatea chimica si informatii de incompatibilitate ce includ proceduri de varsare, scurgere si aruncare. El include de asemenea masuri de protectie pentru manevrarea sigura si depozitarea materialelor. Pentru a determina daca un material este periculos, consultati MSDS-ul producatorului. In U.S., Occupational Safety and Health Administration (OSHA) cere ca toate materialele periculoase sa fie insotite de un MSDS atunci cand sunt transferate unui nou proprietar. Informatiile din MSDS ce insotesc produsele cumparate pentru reparerea sau intretinerea unui calculator pot fi foarte importante pentru un tehnician de calculatoare. OSHA cere de asemenea ca angajatii sa fie informati despre materialele cu care lucreaza si sa li se puna la dispozitie informatii despre siguranta acestora. In Regatul Unit, Chemicals Hazard Information and Packaging for Supply Regulations 2002 (CHIP3) supravegheaza manevrarea materialelor periculoase. CHIP3 cere furnizorilor de materiale chimice sa ambaleze si sa transporte materialele chimice periculoase in siguranta, incluzand si un tabel despre produs. NOTA: MSDS-ul este necesar pentru a determina modul in care trebuie aruncate materialele potential periculoase intr-o maniera sigura. Inainte de a arunca orice echipamet electronic verificati reglementarile locale cu privire la metodele de indepartare a acestora acceptate. Ce organizatie guverneaza folosirea elementelor chimice periculoase in tara dumneavoastra? Sunt tabelele MSDS obligatorii? MSDS-ul contine informatii valoroase:

Numele materialului Proprietatile fizice ale materialului Orice substante periculoase continute de material Informatii despre reactivitate, precum date despre posibila incendiere si explozie a acestora Procedurile pentru scurgere si varsare Precautii speciale Pericole de sanatate Cerinte speciale de protectie Calculatoarele si echipamentele de calcul sunt in cele din urma aruncate din cauza unora din urmatoarele motive:

Pe masura ce echipamentul se invecheste, unele componente incep sa nu mai functioneze. Calculatorul devine invechit pentru aplicatiile pentru care fusese construit. Modelele noi au caracteristici imbunatatite.

Inainte de a arunca un calculator sau orice componenta, este foarte important sa avem in vedere o metoda sigura de indepartare pentru fiecare componenta. Aruncarea corespunzatoare a bateriilor Bateriile contin adesea metale ce pot fi daunatoare mediului inconjurator. Bateriile calculatoarelor portabile pot contine plumb, cadmiu, litiu, mangan si mercur. Aceste metale nu se descompun si vor ramane in mediul incojurator pentru multi ani. Mercurul este folosit in general la fabricarea bateriilor si este foarte toxic si daunator omului. Reciclarea bateriilor ar trebui sa fie o metoda standard pentru un tehnician. Toate bateriile, inclusiv cele pe baza de litiu, cadmiu si nichel, compozitie de metale si nichel, si cele pe baza de plumb sunt supuse procedurilor de aruncare, corespunzator cu regulile regionale. Aruncarea corespunzatoare a Monitoarelor si a CRT-urilor Manevrati CRT-urile si monitoarele cu grija. Voltaj extrem de ridicat poate ramane in monitoare si CRT-uri chiar si dupa ce acesta a fost scos din priza. CRT-urile contin geamuri, metale, plastic, plumb, bariu si alte metale rare. Conform cu U.S. Environmental Protection Agency (EPA), CRTurile pot contine aproximativ 1.8 kilograme de plumb. Trebuie respectate regulile de mediu atunci cand se arunca un monitor. Aruncarea corespunzatoare de cartuse, toner si hartia fotografica Tonerele folosite si cartusele de imprimanta trebuie aruncare corespunzator sau reciclate. Producatorii de cartuse si distribuitori primesc cartusele goale pentru reumplere. Exista de asemenea si unele companii specializate in reumplerea cartuselor. Exista si echipamente de reumplere a cartuselor dar acestea nu sunt recomandate, deoarece cerneala se poate scurge in

imprimanta, provocand pagube ireversibile. Garantia imprimantei se poate pierde si ea la folosirea unor cartuse reincarcate. Aruncarea corespunzatoare a aerosolilor si a solventilor chimici Contactati autoritatile locale sanitare pentru a afla cum si unde trebuie sa aruncati chimicalele si solventii. Nu aruncati niciodata solventi sau chimicale intr-o scurgere sau canalizare ce duce la canalizarea publica. Bidonul sau sticlele ce contin solventi sau alte materiale de curatat trebuie manevrate cu grija. Asigurati-va ca acestea sunt identificate si tratate ca rebuturi periculoase. De exemplu, unii aerosoli pot exploda atunci cand se incalzesc, daca nu au fost folositi in intregime. Pentru fiecare treaba exista o unealta potrivita. Asigurati-va ca sunteti familiarizat cu utilizarea corecta a fiecarei unelte si ca pentru sarcina curenta folositi unealta corespunzatoare. Utilizarea agila a uneltelor si software-ului fac slujba mai putin dificila si asigura indeplinirea sarcinilor intrun mod corespunzator si sigur. Exista unelte software care ajuta la diagnosticarea problemei. Folositi aceste unelte pentru a verifica ce dispozitiv al unui calculator nu functioneaza corect. Un tehnician trebuie sa documenteze orice reparatie sau problema a calculatorului. Documentatia poate fi folosita ca punct de referinta pentru viitoarele probleme sau poate ajuta alti tehnicieni care nu au intampinat aceeasi problema inainte. Documentele pot fi scrise de mana pe hartie, dar este de preferat forma lor electronica pentru o cautare mai usoara a unei probleme specifice. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Identificarea uneltelor hardware si rolul acestora. Identificarea uneltelor software si rolul acestora. Identificarea componentelor de organizare si scopul lor. Trusa de unelte ar trebui sa contina toate uneltele necesare pentru o reparatie hardware. Pe

masura ce dobanditi experienta, veti invata ce unealta va trebuie pentru fiecare tip de sarcina. Uneltele hardware sunt grupate in patru categorii:

Unelte ESD Unelte de mana Unelte de curatare Unelte de diagnosticare Unelte ESD Exista doua unelte ESD: bratara antistatica si covor antistatic. Bratara antistatica protejeaza

componentele calculatorului atunci cand este impamantata la carcasa calculatorului. Covorul antistatic protejeaza componentele calculatorului prin prevenirea de acumulare a curentului static pe hardware sau pe tehnician. Selecteaza fiecare obiect din Figura 1 pentru mai multe informatii despre uneltele ESD. Unelte de mana Cele mai multe unelte folosite in asamblarea calculatorului sunt unelte mici de mana. Acestea sunt disponibile fie individual fie ca parte a unei truse de unelte. Trusele de unelte variaza in marime, calitate si pret. Selecteaza fiecare obiect din Figura 2 pentru mai multe informati despre uneltele de mana. Unelte de curatare Disponibilitatea uneltelor de curatare adecvate este esentiala atunci cand repari sau intretii calculatoare. Folosirea acestor unelte asigura nevatamarea componentelor calculatorului in timpul procesului de curatare. Selecteaza fiecare obiect din Figura 3 pentru mai multe informatii despre uneltele de curatare. Unelte de diagnosticare Pentru testarea hardware-ului sunt folosite un multimetru digital si un adaptor loopback. Selecteaza fiecare obiect din Figura 4 pentru mai multe informati despre uneltele de diagnosticare. Un tehnician trebuie sa fie capabil sa utilizeze mai multe unelte software care sa-l ajute la diagnosticarea problemelor, la intretinerea componentelor hardware si la protejarea informatiilor stocate pe calculator. Unelte pentru managementul discului Trebuie sa fiti capabili sa identificati ce software sa folositi in diferite situatii. Uneltele pentru managementul discului ajuta la detectarea si corectarea erorilor de disc, pregatesc un disc pentru a stoca informatii si ajuta la stergerea fisierelor nedorite. Dati click pe fiecare buton din Figura 1 pentru a vedea o captura de ecran cu urmatoarele unelte pentru managementul discului:

Fdisk sau Disk Management folosit pentru a crea si sterge partitii pe hard disk Format folosit pentru a pregati discul pentru a stoca date Scandisk sau Chkdsk folosit pentru a verifica integritatea fisierelor si directoarelor de pe hard disk, scanand suprafata acestuia in cautare de erori fizice Defrag folosit la optimizarea spatiului de pe hard disk pentru a permite un acces mai rapid la programe si date

Disk Cleanup folosit pentru a sterge spatiul de pe disc prin cautarea fisierelor ce pot fi sterse in siguranta Disk Management un utilitar de sistem folosit pentru administrarea discurilor si a partitiilor, care poate realiza sarcini precum initializarea discului, crearea si formatarea partitiilor System File Checker (SFC) un utilitar din linia de comanda care scaneaza fisierele critice ale sistemului de operare si le inlocuieste pe cele care sunt corupte

Se poate folosi discul de pornire a Windows XP pentru depanarea si repararea fisierelor corupte. Discul de pornire a Windows XP este conceput pentru a repara fisierele de sistem ale Windowsului, pentru a restaura fisierele pierdute sau distruse si pentru a reinstala sistemul de operare. Utilitare software ale unei parti terte sunt disponibile pentru detectarea si inlaturarea unei defectiuni. Unelte software de protejare In fiecare an virusi, spyware si alte tipuri de atacuri malitioase infecteaza milioane de calculatoare. Aceste atacuri avaria sistemul de operare, aplicatiile si datele. Calculatoarele care au fost infestate pot avea chiar si probleme cu performanta hardware-ului sau defectarea componentelor. Pentru a proteja datele si integritatea sistemului de operare si a hardware-ului, folositi software conceput pentru protectia impotriva atacurilor si pentru eliminarea programelor daunatoare. Diferite tipuri de software sunt folosite pentru protectia hardware-ului si a datelor. Selectati fiecare buton din Figura 2 pentru a vedea o captura de ecran a urmatoarelor unelte software de protectie:

Windows XP Security Center (Centrul de Securitate Windows XP) permite verificarea starii setarilor esentiale de securitate ale calculatorului. Centrul de Securitate verifica in permanenta pentru a se asigura ca firewall-ul software si programul antivirus ruleaza. Verifica deasemenea daca actualizarile sunt setate sa se descarce si sa se instaleze automat. Programele Antivirus protejeaza calculatorul impotriva atacurilor virusilor. Software pentru eliminarea aplicatiilor spyware protejeaza impotriva software-ului care trimite informatii despre obiceiurile de navigare pe Internet unui atacator. Spyware-ul poate fi instalat fara cunostinta sau consimtamantul utilizatorului. Firewall este un program care ruleaza in permanenta protejand impotriva comunicatiilor neautorizate catre si de la calculatorul dumneavoastra Este important ca un tehnician sa documenteze toate reparatiile si serviciile pe care le face. Aceste documentatii trebuie centralizate si puse la dispozitia tuturor celorlalti tehnicieni.

Documentatia este folosita ca material de referinta in problemele similare ce pot fi intalnite in viitor. Un bun serviciu de relatii cu clientii include asigurarea unei descrieri detaliate a problemei si a solutiei.

Unelte pentru referinta personala Uneltele pentru referinta personala includ ghiduri de depanare, manuale ale producatorului, ghiduri scurte de referinta si un jurnal de reparatie. Inainte de facturare, un tehnician trebuie sa tina un jurnal de imbunatatiri si reparatii. Documentatia din jurnal ar trebui sa includa descrierea problemei, solutiile posibile care au fost incercate pentru rezolvare si pasi urmati in repararea defectiunii. Aveti grija sa notati orice schimbari de configuratie ale echipamentului si orice schimbari de componente din timpul reparatiei. Aceasta documentatie o sa va ajute atunci cand intampinati o situatie asemanatoare in viitor.

Notite Luati notite pe masura ce parcurgeti procesul de investigare si reparatie. Urmariti aceste notite pentru a evita repetarea pasilor anteriori si pentru a determina urmatorii pasi. Jurnal Documentati upgrade-urile si reparatiile efectuate. Documentatia ar trebui sa includa descrierea problemei, solutiile posibile care au fost incercate pentru rezolvare si pasii urmati in repararea defectiunii. Aveti grija sa notati orice schimbari de configuratie a echipamentului si orice schimbari de componente in timpul reparatiei. Jurnalul, impreuna cu notitele, o sa va ajute atunci cand intampinati o situatie asemanatoare in viitor. Lista reparatiilor Alcatuiri o lista a problemelor si rezolvarilor, incluzand data, componentele inlocuite si informatii despre client. Aceasta lista permite tehnicianului sa determine ce modificari au fast facute pe calculator in trecut. Unelte de referinta pe internet Internetul este o sursa excelenta de informatie despre probleme specifice de hardware si eventuale solutii:

Motoare de cautare Grupuri de stiri Lista de intrebari frecvente a producatorului Manuale de calculatorare online Forumuri si chat-uri Site-uri tehnice In Figura 1 se poate vedea un exemplu de site web tehnic. Unelte diverse

Cu timpul veti descoperi o serie de unelte aditionale pe care sa le adaugati trusei dumneavoastra. In Figura 2 puteti observa cum se poate folosi o rola de banda adeziva pentru a eticheta partile care au fost scoase din calculator atunci cand nu aveti la indemana un marcator de componente. Un calculator care functioneaza este o resursa foarte utila pe care puteti sa o luati cu dumneavoastra atunci cand efectuati reparatii pe teren. Un calculator care functioneaza poate fi folosit in cautarea de informatie, descarcarea uneltelor si a driver-elor sau comunicarea cu alti tehnicieni.

In Figura 3 puteti vedea tipurile de componente de rezerva pentru calculator pe care puteti sa le includeti in trusa de unelte. Asigurati-va ca aceste componente functioneaza inainte de a le folosi. Folosirea unor componente functionale pentru a le inlocui pe cele stricate va poate ajuta in determinarea mai rapida a componentei care nu functioneaza corespunzator. Siguranta la locul de munca este responsabilitatea tuturor. Daca folositi uneltele potrivite este mult mai putin probabil sa va raniti sau sa stricati unele componente. Inainte de a curata sau repara echipamente, asigurati-va ca uneltele folosite sunt in buna stare de functionare. Curatati, reparati sau inlocuiti componentele care nu functioneaza corect. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Demonstrarea folosirii corespunzatoare a unei bratari antistatice. Demonstrarea utilizarii corespunzatoare a covorului antistatic. Demonstrarea folosirii corespunzatoare a unor unelte de mana. Demonstrarea folosirii corecte a materialelor de curatare.

Ca in discutia precedenta, un exemplu de descarcare electrostatica este un mic soc pe care cineva il primeste atunci cand merge pe un covor prin camera si atinge manerul de la usa. Desi acest mic soc este nevatamator pentru dumneavoastra, aceeasi descarcare electrica poate produce daune componentelor unui calculator. Purtarea unei bratari antistatice poate preveni o stricaciune a componentelor calculatorului. Scopul unei bratari antistatice este de a egala descarcare electrica dintre dumneavoastra si echipament. Bratara antistatica este un conductor ce face legatura dintre corpul dumneavoastra si echipamentul la care lucrezi. Atunci cand electricitatea statica se produce in corpul dumneavoastra, legatura creata de catre bratara antistatica si echipament, sau pamant, canalizeaza electricitatea prin firul ce este legat de bratara. Ca in Figura 1, bratara are doua componente si este usor de purtat:
1. 2.

Pune bratara pe incheietura si securizeaz-o folosind capsa sau ariciul. Metalul de pe partea din spate a bratarii trebuie sa ramana in permanenta in contact cu pielea. Prindeti conectorul de la capatul firului la bratara si celalalt capat la echipament sau la acelasi punct de impamantare la care este legat si covorul antistatic. Scheletul de metal al carcasei este un loc bun pentru a conecta firul. Alegeti un loc de metal nevopsit atunci cand conectati firul la echipamentul cu care lucrati. O suprafata vopsita nu conduce curentul la fel de bine ca una nevopsita.

NOTA: Atasati firul de aceeasi parte a echipamentului cu mana pe care se afla bratara antistatica. Astfel firul nu o sa va incurce atunci cand lucrati.

Purtarea unei bratari ajuta la prevenirea efectului descarcarilor electrostatice, acesta poate fi redus si mai mult daca nu purtati haine de matase, poliester sau lana. Sunt sanse mai mari de producere a descarcarilor electrostaice daca purtati astfel de haine. NOTA: Tehnicieni ar trebui sa isi suflece manecile, sa indeparteze esarfele sau cravatele si sa stranga camasile pentru a preveni incurcatura cu hainele. Aveti grija ca cerceii, colierele si alte bijuterii libere sa fie aranjate corespunzator. ATENTIE: Niciodata nu purtati o bratara antistatica daca reparati un monitor sau un CRT . Este posibil sa nu aveti mereu posibilitatea de a lucra la un calculator intr-un spatiu echipat corespunzator. Daca puteti controla mediu, incercati sa puneti spatiul de lucru departe de zonele cu covor. Covoarele pot duce la construirea descarcarilor electrostatice. Daca nu puteti evita covoarele, legati-va pentru impamantare de portiunea nevopsita a carcasei calculatorului la care lucrati inainte de a atinge orice componenta. Covor antistatic Covorul antistatic este un conductor slab. Functioneaza prin atragerea energiei statice de la o componenta si transmiterea acesteia intr-un mod sigur de la echipament la un punct de impamantare, ca in Figura 1:
1. 2.

In spatiul de lucru asezati covorul langa sau dedesuptul carcasei calculatorului. Prindeti covorul de carcasa pentru a asigura impamantarea si folositi-l pentru a depozita componentele scoase din calculator.

Reducand potentialul descarcarilor electrostatice duce la scaderea sanselor de stricare a componentelor sau a circuitelor delicate. NOTA: Intotdeauna manevrati componentele de marginea lor. Birou de lucru Impamantati biroul de lucru si covorul antistatic atunci cand sunteti la munca. Daca stati pe covor si purtati bratara antistatica corpul dumneavoastra are aceeasi incarcare ca si echipamentul , reducand probabilitatea de aparitie a descarcarilor electorstatice. Un tehnician trebuie sa fie capabil sa foloseasca fiecare unelta dintr-o trusa. Acest subiect acopera o mare parte dintre uneltele folosite la repararea calculatorului. Suruburile Folositi surubelnita corespunzatoare pentru fiecare surub. Folositi capul ascutit al

surubelnitei pentru capatul surubului. Invartiti surubelnita in sensul acelor de ceasornic pentru a strange surubul, si in sensul opus pentru a slabi surubul, ca in Figura 1. Filetul surubului se poate distruge daca il strangeti prea tare cu surubelnita. Un surub cu filetul distrus,ca in Figura 2, se poate bloca in gaura sau nu se mai fixeaza destul de bine. Aruncati suruburile cu filetul prost. Surubelnita cu capul drept Ca in Figura 3, folositi o surubelnita cu capul drept atunci cand utilizati un surub cu capul drept. Nu folositi o surubelnita cu capul drept pentru a desface un surub cu capul in cruce. Nu folositi niciodata o surubelnita ca o parghie. Daca nu puteti scoate o componenta, verificati daca nu cumva exista o clema sau o incuietoare care asigura securizarea componentei in acel loc. ATENTIE: Daca aveti nevoie de o forta prea mare pentru a scoate o componenta,sau pentru a adauga una, cu siguranta ceva nu este in regula. Aruncati o a doua privire pentru a fi sigur ca nu aiti uitat un surub sau o clema care blocheaza componenta. Verificati manualul sau diagrama pentru mai multe informati. Surubelnita cu capul in cruce (Phillips) folositio surubelnita cu capul in cruce (Phillips) atunci cand utilizati un surub cu capul in cruce. Nu folositi aceasta surubelnita pentru a gauri obiectele. Capul surubelnitei se va strica. Imbusul folositi un imbus pentru a strange sau desface suruburile cu capat hexagonal. Suruburile cu capat hexagonal nu ar trebui stranse prea mult pentru a nu strica filetul. Nu utilizati un imbus prea larg pentru surubul pe care il folositi. ATENTIE: Unele unelte sunt magnetizate. Cand lucrati cu componente electronice, asigurativa ca uneltele pe care le folositi nu sunt magnetizate. Campurile magnetice pot fi daunatoare pentru datele stocate pe benzile magnetice. Verificati uneltele atingandu-le de un surub. Daca surubul este atras de unelta, nu o folositi. Unelte de extragere, clesti cu varf ascutit, sau pensete Ca in Figura 6, uneltele de extragere, clesti cu varf ascutit si pensetele pot fi folosite pentru a pune sau scoate parti ce nu pot fi ajunse de degete. Nu zgariati sau atingeti componentele atunci cand folositi aceste unelte.

ATENTIE: Nu folositi creioanele in interiorul calculatorului pentru a face modificari asupra setarilor comutatoarelor sau pentru a scoate jumperi. Capul creionului se poate comporta ca un conductor si poate defecta componentele calculatorului. Pastrea calculatoarelor curate prin exterior si prin interior este o parte foarte importanta in programul de intretinere. Murdaria poate provoca probleme operatiilor fizice ale ventilatorului, butoanelor si altor componente mecanice. In Figura 1 se pot observa cateva acumulari de praf pe componentele calculatorului. Pe componentele electrice o acumalare excesiva de praf va actiona ca un izolator si va opri caldura. Acesta izolatie va inhiba capacitatea radiatorului si a ventilatorului de racire de a mentine componentele reci, provocand supraincalzirea circuitelor si a chipului. ATENTIE: Inainte de a curata orice echipament, opriti-l si scoateti-l din priza. Carcasa calculatorului si monitoarele Curatati carcasa calculatorului si suprafata exterioara a monitorului folosind o solutie de curatat si o carpa de stofa fara scame. Folositi putina solutie pentru spalat vasele si 100 ml de apa pentru a crea aceasta solutie de curatat. Daca pica apa in interiorul carcasei lasati calculatorul o perioada de timp inainte de a il aprinde. Monitoarele LCD Nu folositi solutii de curatare pe baza de amoniac sau orice alta compozitie pentru un monitoare LCD, doar pe cele special create pentru acest tip de monitoare. Componentele chimice dure vor afecta exteriorul monitorului. Nu exista nici un fel de sticla sa protejeze aceste monitoare, curatati ecranul bland incercand sa nu apasati prea ferm pe el. Monitoare CRT Pentru a curata ecranul monitoarelor CRT folositi o carpa curata si fara scame, udati-o cu apa distilata si stergeti monitorul de sus in jos. Apoi folositi o carpa uscata si fina pentru a sterge ecranul si a indeparta dungile care au ramas in urma curatirii. Curatati componentele prafuite folosind aer comprimat. Aerul comprimat nu produce incarcari electrostatice pe componente. Asigurati-va ca sunteti intr-o zona ventilata corespunzator inainte de a ventila praful din calculator. O practica buna este sa purtati o masca pentru a va asigura ca nu inhalati particule de praf. Eliminati praful prin sufluri mici de aer din tubul de aer comprimat. Nu varsati niciodata tubul de aer comprimat si nu il folositi rasturnat. Nu permiteti paletele ventilatorului sa se invarta de la

forta provocata de aerul comprimat. Tineti ventilatorul in loc. Motorul ventilatorului se poate strica atunci cand acesta se invarte in gol. Contactele componentelor Curatati contactele componentelor folosind alcool izo-propilic. Nu folositi acetona. Acetona contine impuritati ce pot afecta contactele. Aveti grija sa nu ramana scame de la bucata de material sau vata. Indepartati orice scama folosind aer comprimat inainte de a reporni calculatorul. Tastatura Curatati tastatura calculatorului folosind aer comprimat sau un aspirator de mana cu o perie atasata. AVERTISMENT: Nu folositi un aspirator standard in interiorul unui calculator. Componentele din plastic ale aspiratorului pot provoca incarcari si descarcari electrostatice asupra componentelor. Folositi un aspirator corespunzator pentru componentele electronice. Mouse-ul Folositi solutie de curatat geamuri si materiale fine pentru a curata suprafata exterioara a mouseului. Nu puneti solutia de curatat direct pe mouse. Daca curatati un mouse cu bila, scoateti bila si curatati-o folosind o solutie de geamuri si un material fin. Stergeti rotitele din interiorul mouseului cu acelasi material. Puteti folosi o pila pentru a sterge aceste rotite. Nu pulverizati lichide in interiorul mouse-ului. Tabelul din Figura 2 arata componentele calculatorului pe care ar trebui sa le curatati si materialele de curatare corespunzatoare. Rezumat Acest capitol discuta procedurile de siguranta in laborator, folosirea corespunzatoare a instrumentelor, si inlaturarea corecta a componentelor calculatorului si consumabilelor. In acest laborator v-ati familiarizat cu multe dintre instrumentele folosite la construirea, repararea si curatarea calculatorului si a componentelor electronice. Ati invatat deasemenea si importanta instrumentelor organizationale si cum va pot ajuta acestea pentru a lucra mai eficient. Urmatoarele concepte sunt dintre cele mai importante de retinut din acest capitol:

Lucrati intr-o maniera sigura pentru a proteja atat utilizatorii cat si echipamentul. Urmati toate sfaturile de siguranta pentru a preveni accidentarea dumneavoastra sau a celorlalti. Sa stiti sa protejati echipamentul impotriva deteriorarilor cauzate de ESD.

Sa stiti si sa puteti preveni caderile de tensiune care pot avaria echipamentul si pot duce la pierderea de informatie. Sa stiti care produse si consumabile necesita proceduri speciale de inlaturare. Familiarizati-va cu tabelele MSDS pentru problemele de siguranta si restrictiile de inlaturare a echipamentelor pentru a proteja mediul inconjurator. Sa puteti folosi instrumentele corespunzatoare pentru fiecare sarcina. Sa stiti cum sa curatati componentele in siguranta. Folositi instrumentele de organizare in timpul reparatiei unui calculator.

12 mai 2011 Publicat de oneangelonelife | IT | Scrie un comentariu

Introducere
Tehnologia Informatiei (IT) reprezinta proiectarea, dezvoltarea, implementarea, asistenta si managementul componentelor hardware ale unui calculator si al aplicatiilor software. Un profesionist IT este informat in ceea ce priveste sistemele de calculatoare si sistemele de operare. Acest capitol va prezenta o imagine de ansamblu a certificarilor din domeniul IT si a componentelor unui calculator personal de baza. Dupa parcurgerea acestui capitol, veti putea indeplini urmatoarele obiective: Explicarea certificarilor din industria IT. Descrierea unui calculator. Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor carcaselor si ale surselor de alimentare. Identificarea numelor, scopurilor si caracteristilor componentelor interne. Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor porturilor si cablurilor. Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor dispozitivelor de intrare. Identificarea numelor, scopurilor si caracteristicilor echipamentelor de iesire. Explicarea resurselor sistemului si rolul acestora. Acest curs se va concentra asupra calculatoarelor de tip desktop si laptop. Se va discuta si despre echipamente electronice, precum PDA-urile (personal digital assistant) si telefoanele mobile.Pregatirea si experienta califica un tehnician pentru a putea opera si depana aceste calculatoare si echipamente electronice personale. Veti obtine abilitatile tehnice specializate necesare pentru a instala, intretine si repara calculatoare. Obtinerea unei certificari va va oferi mai multa incredere si va va creste oportunitatile in domeniul IT. Tehnologia informatiei (IT) este un termen care cuprinde relatia dintre hardware, software, retele si asistenta tehnica acordata utilizatorilor. IT Essentials: PC Hardware and Software acopera informatiile de care are nevoie un tehnician pentru a avea succes in domeniul Tehnologiei Informatiei. Acest curs acopera urmatoarele teme Calculatoare personale Procedurile de securitate in laborator Depanare Sisteme de operare Laptop-urile Imprimante si scannere Retele Securitate Abilitati de comunicare Sectiunile urmatoare din acest capitol vor prezenta componentele hardware dintr-un calculator. Carcasa calculatorului protejeaza si sustine componentele interne ale calculatorului. Toate

calculatoarele au nevoie de o sursa de tensiune pentru a transforma curentul alternativ (AC) de la priza in curent continuu (DC). Dimensiunea si forma unei carcase depind de placa de baza si alte componente interne. Puteti alege o carcasa de dimensiuni mai mari in care sa incapa componente suplimentare de care ati putea avea nevoie in viitor. Puteti de asemenea alege o carcasa de dimensiuni mai mici care ocupa un spatiu redus. In general, carcasa trebuie sa fie rezistenta, usor de intretinut si sa aiba spatiu suficient pentru o extindere ulterioara. Sursa trebuie sa asigure suficienta energie electrica pentru componentele instalate si pentru a permite adaugarea ulterioara de noi componente. Daca alegeti o sursa care asigura doar alimentarea componentelor instalate este posibil sa fie necesara inlocuirea acesteia atunci cand veti adauga alte componente. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini: Descrierea carcaselor. Descrierea surselor de alimentare. Carcasa unui calculator ofera cadrul pentru componentele interne in timp ce permite inchiderea necesara pentru un plus de protectie. Carcasele de calculator sunt de obicei facute din plastic, otel si aluminiu si sunt disponibile intr-o gama variata de stiluri. Dimensiunea si aranjarea carcasei poarta denumirea de factor de forma. Sunt mai multe tipuri de carcase, dar factorul de forma pentru carcase este de obicei desktop sau turn. Carcasele desktop pot fi subtiri sau de dimensiune normala si cele turn pot fi mini sau de dimensiune normala, asa cum sunt prezentate in Figura 1. Carcasele au denumiri diferite: Sasiu Cabinet Turn Cutie Housing Pe langa protectie si sustinere, carcasele asigura un mediu proiectat pentru a pastra componentele la o temperatura adecvata. Ventilatoarele de carcasa sunt folosite pentru a

misca aerul in interiorul carcasei. Aerul care trece pe langa componentele calde, absoarbe caldura si apoi iese din carcasa. Prin acest proces este impiedicata supraincalzirea componentelor calculatorului. Sunt mai multi factori care trebuie luati in considerare cand alegeti o carcasa: Dimensiunea placii de baza Numarul de locuri pentru unitati de stocare interne sau externe Spatiul disponibil

Pe langa protectie fata de factorii de mediu, carcasele previn deteriorarea componentelor din cauza electricitatii statice. Componentele interne ale calculatorului sunt impamantate prin atasarea acestora la carcasa.

Factor
Tipul modelului

Argumentare
Exista 2 tipuri de modele principale.Una este pentru calculatoare de birou si celalalt tip este pentru calculatoare de tip turn.Tipul de placa de baza pe care o allege va determina tipul de carcasa care poate fi folosita.Marimea si forma trebuie sa se potriveasca exact. Daca un calculator are multe componente, va avea nevoie de mai mult spatiu pentru ca ventilatia sa mentina sistemul la o temperature stabile. Carcasele pentru calculatoarele de birou perimit pastrarea spatiului spatiului in arii restranse deoarece monitorul poate fi plasat deasupra unitatii.Modelul carcasei pentru calculatoarele de birou poate limita numarul si marimea componentelor ce pot fi adaugate. Trebuie sa potriviti randamentul energiei electrice si tipul de conexiune al sursei de curent la tipul de placa de baza pe care ati ales-o. Pentru anumite personae felul in care arata carcasa nu conteaza absolute deloc.Pentru altii acest aspect este hotarator.Exista multe modele de carca din care puteti allege daca este necesar sa aveti o carcasa atragatoare.

Marimea Spatiul disponibil

Sursa de curent Aspectul

Stare de afisare

Iesiri

Ceea ce se intampla in interiorul carcasei poate fi foarte important.Indicatorii LED care sunt montati pe partea din fata al carcasei va pot indica daca sistemul primeste energie electrica, va pot spune cand hard disk-ul este utilizat,sic and calculatorul este in hibernare sau este stins. Toate carcasele au un canal de aerisire la sursa de curent iar altele au un alt canal de aerisire in spate pentru a ajuta la aerisirea in interiorul si in exteriosul sistemului.Anumite carcase sunt proiectate cu mai multe canale de aerisire in cazul in care sistemul are nevoie sa imprastie o cantitate deosebita de caldura. Aceasta situatie apare atunci cand mai multe dispositive sunt instalate aproape unele de altele in interiorul carcasei. Sursa de alimentare, prezentata in Figura 1, transforma curentul alternativ (AC), care provine dintr-o priza, in curent continuu (DC), care are un voltaj mai scazut. Curentul continuu este folosit pentru alimentarea tuturor componentelor unui calculator. Conectori Majoritatea conectorilor din zilele noastre sunt conectori codati. Conectorii codati sunt proiectati pentru a fi inserati intr-o singura directie. Fiecare parte a conectorului are un fir colorat cu un curent de voltaj diferit care il parcurge, dupa cum este prezentat si in Figura 2. Conectorii diferiti sunt folositi pentru conectarea anumitor componente si diverse zone de pe placa de baza: Un conector Molex este un conector codat utilizat la conectarea unei unitati optice sau un hard disk. Un conector Berg este un conector folosit la conectarea unei unitati de discheta. Conectorul Berg este mai mic decat conectorul Molex. Placa de baza este conectata prin conectori de 20 sau 24 de pini. Conectorul cu 24 de pini are doua randuri a cate 12 pini fiecare si cel de 20 de pini are doua randuri de cate 10 pini fiecare. Un conector de alimentare auxiliar de 4 sau 8 pini are cate doua randuri de cate doi sau patru pini si alimenteaza toate zonele de pe placa de baza. Acesti conectori de patru sau opt pini au aceeasi forma cu conectorul principal de alimentare dar sunt de dimensiuni mai mici. Standardele mai vechi de surse de alimentare foloseau doi conectori numiti P8 si P9 pentru conectarea la placa de baza. P8 si P9 sunt conectori necodati. Din aceasta cauza puteau fi legati invers, putand astfel sa deterioreze placa de baza sau sursa de alimentare. Instalarea presupunea alinierea conectorului astfel incat firele negre sa fie impreuna la mijloc.

Sursa de alimentare, prezentata in Figura 1, transforma curentul alternativ (AC), care provine dintr-o priza, in curent continuu (DC), care are un voltaj mai scazut. Curentul continuu este folosit pentru alimentarea tuturor componentelor unui calculator. Conectori Majoritatea conectorilor din zilele noastre sunt conectori codati. Conectorii codati sunt proiectati pentru a fi inserati intr-o singura directie. Fiecare parte a conectorului are un fir colorat cu un curent de voltaj diferit care il parcurge, dupa cum este prezentat si in Figura 2. Conectorii diferiti sunt folositi pentru conectarea anumitor componente si diverse zone de pe placa de baza:

Un conector Molex este un conector codat utilizat la conectarea unei unitati optice sau un hard disk. Un conector Berg este un conector folosit la conectarea unei unitati de discheta. Conectorul Berg este mai mic decat conectorul Molex. Placa de baza este conectata prin conectori de 20 sau 24 de pini. Conectorul cu 24 de pini are doua randuri a cate 12 pini fiecare si cel de 20 de pini are doua randuri de cate 10 pini fiecare. Un conector de alimentare auxiliar de 4 sau 8 pini are cate doua randuri de cate doi sau patru pini si alimenteaza toate zonele de pe placa de baza. Acesti conectori de patru sau opt pini au aceeasi forma cu conectorul principal de alimentare dar sunt de dimensiuni mai mici. Standardele mai vechi de surse de alimentare foloseau doi conectori numiti P8 si P9 pentru conectarea la placa de baza. P8 si P9 sunt conectori necodati. Din aceasta cauza puteau fi legati invers, putand astfel sa deterioreze placa de baza sau sursa de alimentare. Instalarea presupunea alinierea conectorului astfel incat firele negre sa fie impreuna la mijloc.

NOTA: Daca nu puteti insera un conector, incercati alta directie sau asigurati-va inainte ca nu exista pini indoiti sau obiecte straine care sa va impiedice. Amintiti-va ca daca vi se pare greu sa inserati orice cablu sau componenta este posibil sa fie ceva in neregula. Cablurile, conectorii si componentele sunt proiectate in asa fel incat sa se potriveasca perfect. Nu fortati conectorii sau componentele. Conectorii care sunt inserati in mod incorect vor deteriora priza sau conectorul. Nu va grabiti si asigurati-va ca manipulati in mod corect componentele hardware. Electricitate si Legea lui Ohm Exista patru marimi de baza in electricitate:

Voltaj (V) Curent (I) Putere (P) Rezistenta (R)

Voltajul, curentul, puterea si rezistenta sunt termeni electronici pe care un tehnician trebuie sa ii cunoasca:

Voltajul (tensiunea) este o marime care masoara forta necesara pentru a impinge electronii printr-un circuit. Voltajul se masoara in volti (V). Sursa de alimentare a unui calculator produce de obicei mai multe voltaje diferite. Curentul este marimea care masoara cantitatea de electroni care trece printr-un circuit. Curentul se masoara in amperi (A). Sursele de tensiune ale unui calculator produc diferite amperaje corespunzatoare fiecarui voltaj. Puterea este marimea care masoara presiunea necesara pentru a impinge electronii printr-un circuit, numita voltaj, inmultita cu numarul de electroni care circula prin acel circuit, numit curent. Unitatea de masura pentru putere este watt (W). Sursele de tensiune sunt clasificate in functie de puterea disipata. Rezistenta este masura prin care un circuit se opune trecerii curentului. Rezistenta se masoara in ohmi. O rezistenta mai mica permite trecerea unui curent mai mare, deci mai multa putere. O siguranta buna are o rezistenta mica sau masoara aproximativ 0 ohmi.

Exista o ecuatie de baza care prezinta relatia acestor marimi. Aceasta ecuatie indica faptul ca voltajul este egal cu produsul dintre curent si rezistenta. Aceasta relatie reprezinta Legea lui Ohm. V = IR Intr-un sistem electric, puterea (P) este egala cu produsul dintre voltaj si curent. P = VI Intr-un circuit electric, o crestere a curentului sau a voltajului rezulta intr-o crestere de putere. De exemplu, imaginati-va un circuit simplu care are un bec de 9 V conectat la o baterie de 9 V. Puterea disipata de bec este de 100 W. Folosind ecuatia de mai sus, putem calcula valoarea curentului necesar pentru a obtine 100 W prin becul alimentat la 9 V. Pentru rezolvarea acestei ecuatii avem urmatoarele informatii:

P = 100 W V=9V I = 100 W/9 V = 11.11 A

Ce se intampla in cazul in care folosim o baterie de 12 V si un bec de 12 V pentru a

obtine o putere de 100 W? 100 W/12 V = 8.33 A Sistemul produce aceeasi putere, dar foloseste mai putin curent. Calculatoarele folosesc de obicei surse de alimentare din intervalul 200 W 500 W. Totusi, unele calculatoare au nevoie de putere cuprinsa intre 500 W si 800 W. La asamblarea unui calculator, alegeti o sursa de alimentare cu o putere suficienta pentru a alimenta toate componentele. Informatii despre puterea componentelor pot fi obtinute din documentatia producatorului. Cand alegeti o sursa de alimentare, asigurati-va ca acea sursa produce suficienta energie pentru a alimenta componentele instalate.

Placa de baza este circuitul integrat principal si contine magistralele, sau caile circuitelor electrice, ce se gasesc intr-un calculator. Magistralele permit datelor sa circule intre diferitele componente care alcatuiesc un calculator. Figura 1 prezinta o varietate de placi de baza. O placa de baza este cunoscuta si sub numele de placa de sistem, backplane, sau placa principala. Placa de baza cuprinde unitatea centrala de procesare (UCP), memoria RAM, sloturi de extensie, ansamblul format din radiator si ventilator, chip-ul BIOS si circuitele incorporate care interconecteaza placa de baza cu celelalte componente. Socket-urile, conectorii interni si externi si diferitele porturi sunt de asemenea asezate pe placa de baza. Factorul de forma al placii de baza depinde de dimensiunea si forma placii. De asemena descrie asezarea fizica a diferitelor componente si echipamente pe placa de baza. Exista diferiti factori de forma pentru placile de baza dupa cum se poate observa si in Figura 2. Un set important de componente de pe placa de baza il reprezinta chip set-ul. Chip set-ul este compus din diferite circuite integrate atasate la placa de baza cu rolul de a controla modul de interactiune al sistemului hardware cu UCP si placa de baza. UCP este instalata intr-un slot sau socket de pe placa de baza. Socketul de pe placa de baza determina tipul de UCP care poate fi instalat. Chip set-ul placii de baza permite procesorului sa comunice si sa interactioneze cu celelalte componente din calculator si sa schimbe date cu memoria sistemului sau RAM-ul, hard disk-uri, placi video si alte dispozitive de iesire. Chip set-ul stabileste cata memorie poate fi adaugata la placa de baza. Chip set-ul determina de asemenea tipul de conectori de pe placa de baza. Majoritatea chip set-urilor sunt impartite in doua componente distincte: Northbridge si Southbridge. Scopul fiecarei componente variaza in functie de producator, dar in general northbridge-ul controleaza accesul catre RAM si placa video si vitezele la care UCP-ul poate comunica cu acestea. Placa video este cateodata integrata in Northbridge. Southbridge-ul, in cele mai multe cazuri, permite procesorului sa comunice cu hard disk-urile, placa de sunet, porturile USB si alte porturi de intrare/iesire. Unitatea centrala de prelucrare (UCP) este considerata creierul calculatorului. Este cunoscuta si sub numele de procesor. Majoritatea calculelor se efectueaza in procesor. In termeni de putere de procesare, unitatea centrala de prelucrare este cea mai importanta componenta a unui calculator. UCP-urile sunt fabricate sub diverse forme, fiecare stil avand nevoie de un anumit tip de slot sau socket pe placa de baza. Cei mai cunoscuti producatori de microprocesoare sunt Intel si AMD. Socketul sau slotul unui procesor este conectorul care joaca rol de interfata intre placa de baza si procesor. Majoritatea socketilor si procesoarelor folosite la ora actuala au la baza

arhitectura pin grid array (PGA), in care pinii de pe partea de dedesubt a procesorului sunt inserati in socket, fara a folosi forta (zero insertion force ZIF). ZIF se refera la forta necesara pentru a insera un procesor intr-un socket sau slot de pe placa de baza. Procesoarele bazate pe sloturi sunt proiectate in forma de cartus si intra intr-un slot asemanator cu cele folosite de placile de extensie. Figura 1 prezinta cele mai comune specificatii ale unei UCP. Unitatea de procesare executa un program, care reprezinta o secventa de instructiuni stocate in prealabil. Fiecare model de procesor are un set de instructiuni pe care le executa. Procesorul executa programul prin procesarea fiecarei secvente de date dupa cum este ghidat de program si de setul de instructiuni. In timp ce unitatea centrala de procesare executa un pas din program, instructiunile ramase si datele sunt stocate in apropiere intr-o memorie speciala numita cache. Exista doua arhitecturi majore ale setului de instructiuni:

Reduced Instruction Set Computer (RISC) Aceste arhitecturi folosesc un set relativ mic de instructiuni si chip-urile RISC sunt proiectate sa execute aceste instructiuni foarte rapid. Complex Instruction Set Computer (CISC) Aceste arhitecturi folosesc un set larg de instructiuni, rezultand mai putini pasi executati pentru o operatie.

Unele procesoare incorporeaza hyperthreading pentru o crestere de performanta. In cazul folosirii tehnicii hiperthreading, unitatea centrala de procesare poate executa simultan mai multe segmente de cod pe fiecare banda de asamblare. Pentru un sistem de operare, un singur procesor care foloseste hyperthreading apare ca doua procesoare. Puterea unui procesor este masurata prin viteza si cantitatea de date pe care o poate procesa. Viteza unui procesor este evaluata in ciclii pe secunda. Viteza unui procesor actual este masurata in milioane de ciclii pe secunda, numiti megahertzi (MHz) sau miliarde de ciclii pe secunda, numiti gigahertzi (GHz). Cantitatea de date pe care un procesor o poate procesa la un moment dat depinde de magistrala de date a procesorului. Aceasta este numita si magistrala procesorului sau front side bus (FSB). Cu cat magistrala este mai mare, cu atat este mai puternic procesorul. Procesoarele actuale au o magistrala de date de 32 sau 64 de biti. Overclocking-ul este o tehnica folosita pentru a determina procesorul sa functioneze la o viteza mai mare decat specificatiile originale. Overclocking-ul nu este o metoda sigura de crestere a performantei unui calculator si poate avea ca efect defectarea procesorului. MMX este un set de instructiuni multimedia incorporate in procesoarele Intel. Procesoarele care suporta MMX pot efectua multe operatii multimedia obisnuite care sunt efectuate de obicei de placi de sunet sau video separate. Totusi, doar aplicatiile software scrise

special pentru a apela instructiuni MMX pot folosi avantajele acestui set de instructiuni. Cele mai noi tehnologii de proiectare a procesoarelor a rezultat in gasirea de noi moduri de a incorpora mai multe unitati centrale de prelucrare pe acelasi cip. Mai multe procesoare sunt capabile sa proceseze concurent mai multe instructiuni:

Procesoare Single Core Un singur nucleu (core) aflat pe cip se ocupa de toate prelucrarile. Un producator de placi de baza poate asigura socketuri pentru mai mult de un singur procesor, dand astfel posibilitatea de a construi un calculator multi-procesor puternic. Procesoare Dual Core Doua nuclee intr-un singur cip in care ambele nuclee proceseaza informatia simultan.

Componentele electronice genereaza caldura. Caldura este generata la trecerea curentului prin componentele sistemului. Componentele unui calculator functioneaza mai bine intr-un mediu racoros. In cazul in care caldura nu este evacuata, este posibil ca sistemul sa functioneze mai lent. Daca se acumuleaza prea multa caldura, componentele calculatorului pot fi deteriorate. Cresterea circulatiei aerului in interiorul carcasei unui calculator permite o evacuare mai eficienta a caldurii. Un ventilator de carcasa, prezentat in Figura 1, este instalat in carcasa calculatorului pentru a face procesul de racire mai eficient. In plus fata de ventilatoarele de carcasa, radiatorul de pe procesor inlatura caldura de pe nucleul acestuia. Un ventilator aflat deasupra radiatorului, prezentat in Figura 2, evacueaza caldura de pe procesor. Alte componente sunt de asemenea susceptibile la deteriorare din cauza caldurii si sunt cateodata dotate cu ventilatoare. Ca si procesorul, placile video produc o cantitate mare de caldura. Exista ventilatoare dedicate pentru racirea unitatii de procesare grafica, precum cele prezentate in Figura 3. Calculatoarele care au unitati centrale de procesare sau unitati de procesare grafica foarte rapide pot folosi sisteme de racire cu apa. O placa de metal este asezata deasupra procesorului si apa este pompata pe deasupra acesteia pentru a colecta caldura produsa de unitatea centrala de procesare. Apa este pompata catre un radiator pentru a fi racita cu ajutorul aerului si apoi este recirculata. ROM Chip de memorie Read-Only Memory (ROM) sunt localizate pe placa de baza. Chip-urile ROM contin instructiuni care pot fi accesate in mod direct de catre unitatea centrala de procesare. Instructiunile de baza folosite la pornirea (boot) calculatorului si la incarcarea sistemului de operare sunt stocate in ROM. Chip-urile ROM isi pastreaza continutul chiar si dupa ce a fost oprita alimentarea. Continutul acestora nu poate fi sters sau modificat prin mijloace obisnuite. Diferitele tipuri de ROM sunt prezentate in Figura 1.

NOTA: ROM poate fi gasit si sub denumirea de firmware. Acest lucru poate crea confuzie deoarece firmware reprezinta de fapt software-ul pastrat intr-un chip ROM. RAM Random Access Memory (RAM) este o memorie care stocheaza temporar datele si programele care sunt accesate de catre procesor. RAM este o memorie volatila, ceea ce inseamna ca isi va pierde continutul atunci cand calculatorul este inchis. Cu cat exista mai multa memorie RAM in calculator cu atat creste capacitatea de stocare si procesare a programelor si fisierelor de dimensiuni mari, crescand de asemenea performanta sistemului. Diferitele tipuri de RAM sunt prezentate in Figura 2. Module de memorie Primele calculatoare aveau RAM-ul instalat pe placa de baza ca chip-uri individuale. Aceste chip-uri individuale, numite chip-uri dual inline package (DIP), erau greu de instalat si se desprindeau de pe placa de baza destul de des. Pentru a rezolva aceasta problema, proiectantii au lipit chip-urile pe un circuit special numit modul de memorie. Diferitele tipuri de module de memorie sunt prezentate in Figura 3. NOTA: Modulele de memorie pot avea o fata sau doua fete. Modulele de memorie cu o singura fata contin RAM pe o singura fata a modulului. Modulele de memorie cu doua fete contin RAM pe ambele fete ale modulului. Cache SRAM este folosit ca memorie cache pentru a stoca datele folosite cel mai frecvent. SRAM permite procesorului sa acceseze mai repede date pe care in mod normal ar trebui sa le citeasca din DRAM sau memoria principala, care sunt mai lente. Cele trei tipuri de memorie cache sunt prezentate in Figura 4. Verificarea erorilor Erorile de memorie se produc in momentul in care datele nu sunt stocate corect in chipurile RAM. Calculatorul foloseste diverse metode pentru a detecta si corecta erorile de memorie. Figura 5 prezinta trei moduri diferite de verificare a erorilor de memorie. Placile de extensie cresc functionalitatea unui calculator prin adaugarea de controlere pentru echipamente specifice sau prin schimbarea porturilor defecte. Figura 1 prezinta diverse tipuri de placi de extensie. Placile de extensie sunt folosite pentru a extinde si personaliza capacitatile unui calculator:

Placa de retea (Network Interface Card NIC) Conecteaza calculatorul la o retea folosind un cablu de retea

Placa de retea pentru conexiune fara fir Conecteaza calculatorul la o retea folosind frecvente radio Placa de sunet Ofera capacitati audio Placa video Ofera capacitati video Modem Conecteaza calculatorul la Internet folosind o linie telefonica Adaptor SCSI Conecteaza echipamente SCSI, cum ar fi hard disk-uri si unitati de benzi magnetice la un calculator Adaptor RAID Conecteaza mai multe hard disk-uri la un calculator pentru a oferi redundanta si o crestere a performantei Port USB Permite conectarea de echipamente periferice la calculator Port paralel Permite conectarea de echipamente periferice la calculator Port serial Permite conectarea de echipamente periferice la calculator

Calculatoarele au porturi de extensie pe placa de baza ce permit instalarea de placi de extensie. Tipul de conector folosit de placa de extensie trebuie sa coincida cu cel al portului de extensie. O placa de extensie poate fi folosita pentru calculatoarele cu un factor de forma LPX pentru a permite celorlalte placi de extensie sa fie instalate orizontal. O placa de extensie de acest tip se utilizeaza de obicei pentru calculatoarele desktop slim-line. In Figura 2 sunt prezentate diferite tipuri de porturi de extensie. O unitate de stocare citeste sau scrie informatii pe medii de stocare magnetice sau optice. O unitate de stocare poate fi folosita pentru a stoca date permanent sau pentru a citi informatii de pe un hard-disk. Unitatile pot fi instalate in carcasa calculatorului, ca de exemplu hard-disk-ul. Pentru portabilitate, unele unitati de stocare se pot conecta la calculator folosind un port USB, FireWire sau SCSI. Aceste unitati portabile sunt numite unitati detasabile si pot fi folosite de mai multe calculatoare. Exemple de unitati de stocare comune:

Unitate de discheta Hard disk Unitate optica Unitate flash Unitate de retea Unitatea de discheta

O unitate de discheta este un echipament de stocare care foloseste discuri flexibile de 3.5 inch. Aceste discuri flexible magnetice pot stoca 720 KB sau 1.44 MB de date. Intr-un calculator, unitatea de discheta este configurata ca fiind unitatea A: . Unitatea de discheta poate fi folosita pentru a porni calculatorul daca se foloseste o discheta de boot. Exista si dischete de 5.25 inch dar, fiind o tehnologie veche, nu mai sunt folosite. Hard disk

Hard disk-ul este o unitate magnetica de stocare care este instalata in interiorul unui calculator. Este folosit pentru a stoca date permanent. Intr-un calculator, hard disk-ul este de obicei configurat ca partitia C: si contine sistemul de operare si aplicatiile. Hard disk-ul este de obicei configurat ca prima unitate in secventa de pornire. Capacitatea de stocare a unui hard disk este masurata in miliarde de biti, adica gigabiti (GB). Viteza unui hard disk este masurata in numarul de miscari de revolutie pe minut (RPM). Pentru a mari capacitatea de stocare se pot adauga mai multe hard disk-uri. Unitatea optica O unitate optica este o unitate de stocare ce foloseste tehnologia laser pentru a citi date de pe mediul optic. Exista doua tipuri de unitati optice:

Compact disc (CD) Digital versatile disc (DVD)

Mediile CD si DVD pot fi inregistrate anterior (read-only), inscriptibile (scriere o singura data) sau reinscriptibile (citire si scriere de mai multe ori). CD-urile au o capacitate de stocare de aproximativ 700 MB. DVD-urile au o capacitate de stocare de aproximativ 8.5 GB pe o parte a discului. Exista mai multe tipuri de medii optice:

CD-ROM Mediul CD read-only este inregistrat in prealabil. CD-R Mediul CD-recordable poate fi inscriptionat o singura data. CD-RW Mediul CD-rewritable care poate fi inscriptionat, sters si reinscriptionat. DVD-ROM Mediul DVD read-only care este inregistrat in prealabil. DVD-RAM Mediul DVD random access memory care poate fi inscriptionat, sters si reinscriptionat. DVD+/-R Mediu DVD-recordable care poate fi inscriptionat o singura data. DVD+/-RW DVD-rewritable care poate fi inscriptionat, sters si reinscriptionat.

Unitate flash O unitate de memorie flash, cunoscuta si ca stick de memorie, este un tip de echipament de stocare care se conecteaza la un port USB. Un stick de memorie foloseste un tip special de memorie care nu are nevoie de alimentare pentru a stoca datele. Aceste tipuri de unitati de stocare pot fi accesate de sistemul de operare la fel ca si celelalte tipuri de unitati.

Tipuri de interfete Hard-disk-urile si unitatile optice sunt fabricate avand diverse tipuri de interfete care sunt folosite pentru conectarea la un calculator. Pentru a instala o unitate de stocare in calculator, interfata de conectare trebuie sa se potriveasca cu controller-ul de pe placa de baza. Exemple de interfete comune:

IDE Integrated Drive Electronics, cunoscuta si sub denumirea Advanced Technology Attachment (ATA) este un tip de controller mai vechi care este folosit la conectarea hard-disk-urilor. Interfata IDE foloseste un conector cu 40 de pini. EIDE Enhanced Integrated Drive Electronics, cunoscut si ca ATA-2, este o versiune mai noua a controller-ului IDE. EIDE suporta hard-disk-uri mai mari de 512 MB, foloseste acces direct la memorie (DMA) pentru cresterea vitezei si foloseste AT Attachment Packet Interface (ATAPI) pentru a conecta unitatile optice si cu banda magnetica la magistrala EIDE. Interfata EIDE foloseste un conector de 40 de pini. PATA Parallel ATA este o versiune cu transmisie paralela a interfetei ATA. SATA Serial ATA este o versiune cu transmisie seriala a interfetei ATA. O interfata SATA are un conector cu 7 pini. SCSI Small Computer System Interface este un controller de interfata care poate conecta pana la 15 unitati de stocare. SCSI poate conecta atat unitati interne cat si externe. O interfata SCSI foloseste conectori cu 50 de pini, 60 de pini sau 80 de pini.

Unitatile de stocare necesita atat un cablu de alimentare cat si un cablu de date. O sursa de alimentare va avea un conector de alimentare SATA pentru unitati SATA, un conector de alimentare de tip Molex pentru unitati PATA si un conector de tip Berg cu 4 pini pentru unitati de discheta. Butoanele si LED-urile de pe fata carcasei se conecteaza la placa de baza prin cablurile de pe panoul din fata. Cablurile de date conecteaza unitatile la controler-ul de disc, localizat pe o placa de extensie sau pe placa de baza. Exemple de cabluri de date obisnuite:

Cablu de date pentru unitatea de discheta (FDD) Cablul de date are maxim doi conectori de 34 de pini pentru unitatea de stocare si un conector de 34 de pini pentru controler-ul de disc. Cablu de date PATA (IDE) Cablul de date Parallel ATA are 40 de conductori, maxim doi conectori de 40 de pini pentru unitati de stocare si un conector de 40 de pini pentru controler-ul de disc. Cablu de date PATA (EIDE) Cablul de date Parallel ATA are 80 de conductori, maxim doi conectori de 40 de pini pentru unitati de stocare si un conector de 40 de pini pentru controler-ul de disc Cablu de date SATA Cablul de date Serial ATA are sapte conductori, un conector codat pentru unitatea de stocare si unul pentru controler-ul de disc.

Cablu de date SCSI Exista trei tipuri de cabluri SCSI. Un cablu de date SCSI ingust are 50 de conductori, pana la sapte conectori de 50 de pini pentru unitatile de stocare si un conector de 50 de pini pentru controler-ul de disc, denumit si host adapter. Un cablu SCSI lat are 68 de conductori, pana la cincisprezece conectori de 68 de pini pentru unitatile de stocare si un conector de 68 de pini pentru host adapter. Un cablu de date SCSI Alt-4 are 80 de conductori, pana la 15 conectori de 80 de pini pentru unitatile de stocare si un conector de 80 de pini pentru host adapter.

NOTA: Dunga colorata de pe un cablu identifica pinul 1 al acelui cablu. Cand instalati un cablu de date, asigurati-va ca pinul 1 de pe cablu este conectat la pinul 1 de pe unitate sau controller. Unele cabluri pot fi codificate si in consecinta se pot conecta numai intrun anumit sens la unitatea de stocare sau controler-ul de disc . Porturile de intrare/iesire (I/O) ale unui calculator conecteaza echipamente periferice cum ar fi imprimante, scannere si echipamente portabile. Urmatoarele porturi si cabluri sunt utilizate in mod curent:

Serial USB FireWire Paralel SCSI Retea PS/2 Audio Video

Porturi si cabluri seriale Un port serial poate fi un conector DB-9, ca cel prezentat in Figura 1, sau DB-25 male. Porturile seriale transmit datele bit cu bit. Pentru a conecta un echipament serial, de exemplu un modem sau o imprimanta, trebuie folosit un cablu serial. Un cablu serial poate avea o lungime maxima de 15.2 metri (50 feet). Cabluri si porturi USB Interfata Universal Serial Bus (USB) este o interfata care are rolul de a conecta echipamente periferice la un calculator. Initial a fost proiectata pentru a inlocui conexiunile seriale si paralele. Echipamentele USB sunt hot-swappable, ceea ce inseamna ca utilizatorii pot conecta si deconecta echipamentele si in cazul in care calculatorul este pornit. Conectorii USB sunt folositi de calculatoare, camere, imprimante, scannere, echipamente de stocare si multe alte echipamente electronice. Un hub USB este folosit pentru a conecta mai multe echipamente USB. Un singur port USB

al unui calculator poate conecta simultan pana la 127 de echipamente diferite folosind mai multe hub-uri USB. Unele echipamente pot de asemenea sa fie alimentate prin intermediul portului USB, eliminand astfel nevoia unei surse externe de alimentare. In Figura 2 sunt prezentate cabluri cu conectori USB. USB 1.1 permitea transmisia la viteze de pana la 12 Mbps in mod full-speed si 1.5 Mbps in modul low speed. USB 2.0 permite transmisia la viteze de pana la 480 Mbps. Echipamentele USB pot transfera date pana la viteza maxima permisa de portul la care sunt conectate. Porturi si cabluri FireWire FireWire este o interfata de mare viteza, hot-swappable care conecteaza echipamente periferice la un calculator. La un singur port FireWire se pot conecta pana la 63 de echipamente. Unele echipamente pot fi alimentate prin portul FireWire, eliminand astfel nevoia unei surse externe de alimentare. FireWire foloseste standardul IEEE 1394 si este cunoscut si sub numele i.Link. Standardul IEEE 1394a permite viteze de transfer de pana la 400 Mbps si cabluri de lungime de pana la 4.5 metri (15 feet). Acest standard poate folosi conectori cu 6 pini sau 4 pini. Standardul IEEE 1394b permite viteze de peste 800 Mbps si foloseste conectori cu 9 pini. In Figura 3 sunt prezentate cabluri cu conectori FireWire. Cabluri si porturi paralele Un port paralel al unui calculator este un conector standard DB-25 female de tip A. Un port paralel al unei imprimante este un conector standard Centronics de tip B cu 36 de pini. Unele imprimante mai noi pot folosi conectori de tip C cu 36 de pini. Porturile paralele pot transmite 8 biti de date la un moment dat si folosesc standardul IEEE 1284. Pentru a conecta un echipament paralel, cum ar fi o imprimanta, trebuie folosit un cablu paralel. Un cablu paralel, ca cel prezentat in Figura 4, are o lungime maxima de 4.5 metri (15 feet). Cabluri si porturi SCSI Un port SCSI poate transmite date la o viteza care depaseste 320 Mbps si poate conecta pana la 15 echipamente. Daca doar un echipament SCSI este conectat la un port SCSI, cablul poate avea pana la 24.4 metri (80 feet) lungime. Daca mai multe echipamente sunt conectate la un port SCSI, cablul poate avea pana la 12.2 metri (40 feet) lungime. Un port SCSI al unui calculator poate fi unul din urmatoarele trei tipuri, prezentate in Figura 5:

Conector DB-25 female Conector female de mare densitate cu 50 de pini Conector female de mare densitate cu 68 de pini

NOTA: Echipamentele SCSI trebuie sa aiba terminatii la capetele lantului SCSI. Parcurgeti manualul echipamentului pentru a cunoaste procedurile corecte de terminare. ATENTIE: Unii conectori SCSI se aseamana cu cei paraleli. Aveti grija sa nu conectati cablul la portul gresit. Voltajul folosit de formatul SCSI poate defecta o interfata paralela. Conectorii SCSI ar trebui sa fie clar etichetati. Cabluri si porturi de retea Un port de retea, cunoscut si sub numele de port RJ-45, conecteaza calculatorul in cadrul unei retele. Viteza conexiunii depinde de tipul portului de retea. Un port Ethernet standard poate transmite la viteze de pana la 10 Mbps, Fast Ethernet de pana la 100 Mbps si Gigabit Ethernet de pana la 1000 Mbps. Lungimea maxima a unui cablu de retea este de 100 metri. (328 feet) Un conector de retea este prezentat in Figura 6. Porturi PS/2 Portul PS/2 este folosit pentru a conecta tastatura sau mouse-ul la calculator. Portul PS/2 este un conector female cu 6 pini de tip mini-DIN. De obicei, conectorii pentru tastatura si mouse sunt colorati diferit, ca cei prezentati in Figura 7. Daca porturile nu sunt codificate prin culori, cautati un simbol de mici dimensiuni reprezentand un mouse sau o tastatura in apropierea fiecarui port. Porturi audio Un port audio conecteaza echipamente audio la calculator. Cele mai comune tipuri de porturi sunt prezentate in Figura 8:

Line In Conecteaza calculatorul la o sursa externa, cum ar fi un sistem stereo Microfon Se conecteaza la un microfon Line Out Se conecteaza la boxe sau casti Gameport/MIDI Se conecteaza la un joystick sau un echipament care dispune de o interfata MIDI

Porturi si conectori video Un port video conecteaza un monitor la calculator. Figura 9 prezinta doua dintre cele mai comune porturi video. Exista mai multe tipuri de porturi si conectori video:

Video Graphics Array (VGA) VGA are un conector female cu 15 pini aranjati pe 3

randuri si asigura iesirea analog spre un monitor. Digital Visual Interface (DVI) DVI are un conector female cu 24 de pini sau 29 de pini si asigura semnal digital comprimat de iesire catre un monitor. DVI-I asigura atat semnal analog cat si digital. DVI-D asigura doar semnal digital. High-Definition Multimedia Interface (HDMi) HDMi are un conector cu 19 pini care asigura semnale digitale de iesire atat video cat si audio. S-Video S-Video are un conector de 4 pini care asigura semnale video analog. Component/RGB RGB are trei cabluri ecranate (rosu, verde, albastru) cu mufe RCA si asigura semnale video analog.

Un echipament de intrare este folosit pentru a introduce date sau instructiuni in calculator. Exemple de echipamente de intrare:

Mouse si tastatura Aparat de fotografiat digital si camera video digitala Echipament de autentificare biometric Touch screen Scanner

Mouse-ul si tastatura sunt cele mai folosite echipamente de intrare. Mouse-ul este folosit pentru a naviga prin interfata grafica pentru utilizator (GUI). Tastatura este folosita pentru a introduce comenzile text ce controleaza calculatorul. Aparatul foto digital si camerele video digitale, prezentate in Figura 1, creeaza imagini ce pot fi stocate pe suport magnetic. Pozele sunt pastrate ca fisiere ce pot fi vizualizate, printate sau modificate. Identificarea biometrica foloseste particularitatile fiecarui utilizator cum ar fi amprente, recunoasterea vocii sau scanarea retinei. In combinatie cu numele de utilizator normale, biometria garanteaza ca numai persoanele autorizate acceseaza datele respective. Figura 2 prezinta un laptop care are incorporat un scanner de amprente. Un touch screen are un panou transparent sensibil la modificari de presiune. Un calculator primeste instructiuni specifice in functie de zona de pe ecran care este atinsa de utilizator. Un scanner produce o imagine digitala a unui document. Imaginea digitala este stocata intr-un fisier care poate fi vizualizat, printat sau modificat. Un cititor de cod de bare este un tip de scanner care citeste coduri universale de bare ale produselor. Este folosit la scara larga pentru informatii despre preturi si inventar. Un echipament de iesire este folosit pentru a prezenta utilizatorului informatii de

la un calculator. Exemple de dispozitive de iesire:

Monitoare si proiectoare Imprimante, scannere si fax-uri Boxe si casti

Monitoare si proiectoare Monitoarele si proiectoarele sunt principalele echipamente de iesire pentru un calculator. Exista diferite tipuri de monitoare, dupa cum este prezentat in Figura 1. Cea mai importanta diferenta intre aceste tipuri de monitoare este tehnologia folosita pentru a crea o imagine:

CRT Monitoarele cu tub catodic reprezinta categoria cea mai intalnita de monitoare. Undele de electroni de culoare rosie, verde si albastra se deplaseaza pe suprafata imbracata in fosfor a ecranului. Fosforul lumineaza la contactul cu undele de electroni. Suprafata care nu este in contact cu undele de electroni nu lumineaza. Combinatia zonelor luminate si neluminate creeaza imaginea pe ecran. Majoritatea televizoarelor folosesc aceasta tehnologie. LCD Monitoarele cu cristale lichide sunt folosite mai ales la laptop-uri si unele proiectoare. Sunt alcatuite din doua filtre polarizate cu o solutie de cristale lichide intre ele. Un curent electric aliniaza cristalele astfel incat lumina sa fie sau nu lasata sa treaca. Imaginea este produsa de efectul luminii care trece prin unele zone si prin altele nu. Exista doua tipuri de monitoare LCD, cu matrice activa sau cu matrice pasiva. Matricea activa este denumita si TFT (thin film transistor). Tehnologia TFT permite controlul fiecarui pixel, creand imagini in culori foarte clare. Monitoarele cu matrice pasiva sunt mai ieftine decat cele cu matrice activa dar nu permit un control al imaginii la fel de bun. DLP Procesarea digitala a luminii este o alta tehnologie folosita de proiectoare. Proiectoarele DLP folosesc o roata ce contine culori impreuna cu o retea de oglinzi controlate de un microprocesor numit echipament digital de micro-oglinzi (digital micromirror device DMD). Fiecare oglinda corespunde unui anumit pixel. Fiecare oglinda reflecta lumina catre sau dinspre sistemul optic al proiectorului. Prin acest proces se creeaza o imagine monocromatica cu pana la 1024 de nuante de gri. Roata de culori adauga informatiile despre culori pentru a completa imaginea color proiectata.

Rezolutia monitorului se refera la nivelul de detaliu la care poate fi reprodusa o imagine. Figura 2 reprezinta un grafic al celor mai utilizate rezolutii. O rezolutie mai mare produce o imagine de o calitate superioara. Exista mai multi factori care influenteaza rezolutia unui monitor:

Pixel Termenul pixel este o abreviere a sintagmei picture element (element al unei imagini). Pixelii reprezinta punctele mici care compun un ecran. Fiecare pixel are trei

componente: rosu, verde si albastru. Inaltimea punctului Inaltimea punctului reprezinta distanta dintre pixeli pe ecran. O inaltime mai mica a punctului produce o imagine de o calitate mai mare. Rata de reimprospatare Rata de reimprospatare reprezinta frecventa la care imaginea este reafisata. O rata de reimprospatare mai mare produce o imagine mai buna si reduce nivelul de oscilatie al imaginii. Interlace/Non-Interlace Monitoarele care folosesc tehnica intreteserii (interlace) creeaza imaginea scanand ecranul de doua ori. Prima scanare acopera liniile impare, de sus in jos si a doua scanare acopera liniile pare. Monitoarele care nu folosesc tehnica intreteserii creeaza imaginea prin scanarea ecranului o singura data, linie cu linie, de sus in jos. Majoritatea monitoarelor CRT actuale sunt non-intretesute. Culori Orizontal-Verticale (HVC) Numarul de pixeli de pe o linie reprezinta rezolutia orizontala. Numarul de linii de pe ecran reprezinta rezolutia verticala. Numarul de culori care poate fi reprodus reprezinta rezolutia culorii. Raportul de aspect Raportul de aspect reprezinta raportul dintre latimea si inaltimea suprafetei monitorului. De exemplu un raport de aspect 4:3 este echivalent cu o suprafata de vizualizare cu o latime de 16 inch si o inaltime de 12 inch. De asemenea un raport de aspect 4:3 este echivalent si cu o suprafata de vizualizare cu o latime de 24 inch si o inaltime de 18 inch. O suprafata de vizualizare de 22 inch latime si 12 inch inaltime are un raport de aspect de 11:6.

Monitoarele au comenzi care ajusteaza calitatea imaginii. In continuare sunt prezentate cateva exemple de setari ale unui monitor:

Luminozitatea Intensitatea imaginii Contrast Raportul intre luminos si intunecat Pozitia Localizarea in plan vertical si orizontal a imaginii pe ecran Reset Revenirea monitorului la setarile initiale

Imprimante, scannere si fax-uri Imprimantele sunt echipamente de iesire care creeaza copii fizice ale fisierelor din calculator. Unele imprimante sunt specializate pentru aplicatii particulare cum ar fi imprimarea fotografiilor color. Alte imprimante multifunctionale, ca cea prezentata in Figura 3, sunt concepute pentru a furniza mai multe servicii precum imprimare, fax si functii de copiere. Boxe si casti Boxele si castile sunt echipamente de iesire pentru semnale audio. Majoritatea calculatoarelor au suport audio, fie integrat in placa de baza, fie printr-o placa de extensie. Suportul audio include porturi care permit intrarea si iesirea de semnale audio. Placa de sunet contine un amplificator care permite alimentarea castilor si a boxelor externe .

Resursele sistemului au rolul de a realiza comunicarea intre unitatea centrala de procesare (UCP) si alte componente dintr-un calculator. Exista trei resurse principale de sistem:

Cereri de intrerupere (IRQ) Adresele porturilor de intrare/iesire (I/O) Acces direct la memorie (DMA)

Cereri de intrerupere Cererile de intrerupere sunt folosite de componentele calculatorului pentru a cere informatii de la UCP. Cererea de intrerupere este transmisa printr-un cablaj de pe placa de baza catre UCP. Cand unitatea centrala de procesare primeste o cerere de intrerupere, aceasta determina cum sa rezolve cererea. Prioritatea cererii este determinata de numarul intreruperii asociate cu acea componenta a calculatorului. Calculatoarele mai vechi aveau numai opt cereri de intrerupere pe care le puteau asocia echipamentelor. Calculatoarele mai noi au 16 cereri de intrerupere, numerotate de la 0 la 15, dupa cum este prezentat in Figura 1. Ca o regula generala, fiecare componenta a calculatorului trebuie sa aiba asociata o cerere de intrerupere unica. Conflictele intre cererile de intrerupere pot face unele componente sa nu mai functioneze sau chiar sa duca la blocarea intregului sistem. Avand in vedere numarul mare de componente care pot fi instalate intr-un calculator, este dificil de asociat o cerere de intrerupere unica pentru fiecare din aceste componente. In ziua de azi, majoritatea numerelor cererilor de intrerupere sunt asociate automat folosind sisteme de operare plug and play (PnP) si implementarea sloturilor PCI, a porturilor USB si a porturilor FireWire. Adresele porturilor de intrare/iesire (I/O) Adresele de porturi intrare/iesire sunt folosite de comunicatia intre echipamente si software. Adresa portului I/O este folosita pentru a trimite si primi date pentru o anumita componenta. La fel ca in cazul cererilor de intrerupere, fiecare componenta are asociata un port I/O unic. Exista 65,535 de porturi de intrare/iesire intr-un calculator si sunt identificate printr-o adresa hexazecimala din intervalul 0000h pana la FFFFh. Figura 2 prezinta un grafic al celor mai des utilizate porturi I/O. Acces direct la memorie Canalele DMA sunt folosite de echipamente de mare viteza pentru a comunica direct cu memoria principala. Aceste canale permit echipamentului sa ocoleasca interactiunea cu unitatea centrala de prelucrare si sa stocheze sau sa citeasca informatii direct din memorie. Numai anumite echipamente pot fi asociate unui canal DMA, cum ar

fi adaptoarele SCSI sau placile de sunet. Calculatoarele mai vechi aveau numai patru canale DMA care puteau fi asociate componentelor. Calculatoarele noi au opt canale DMA numerotate de la 0 la 7. Rezumat Acest capitol prezinta conceptul de industrie IT, optiunile de formare si angajare si cateva dintre certificarile standard. De asemenea, sunt prezentate componentele care alcatuiesc un calculator personal. Mare parte din continutul acestui capitol va va fi de ajutor pe parcursul acestui curs:

Tehnologia Informatiei cuprinde utilizarea calculatoarelor, echipamentelor de retea si aplicatiilor software pentru procesarea, stocarea, transmiterea si gasirea de informatii. Un calculator personal este alcatuit din componente hardware si aplicatii software. Carcasa calculatorului si sursa de alimentare trebuie alese astfel incat sa poata sustine componentele hardware si sa permita adaugarea de componente suplimentare. Componentele interne ale unui calculator sunt selectate conform anumitor particularitati si functii. Toate componentele interne trebuie sa fie compatibile cu placa de baza. Trebuie sa utilizati tipurile de porturi si cabluri corespunzatoare cand efectuati conectarea echipamentelor. Printre principalele echipamente de intrare se numara: tastatura, mouse-ul, touch screen-ul si camerele digitale. Printre principalele echipamente de iesire se numara: monitoarele, imprimantele si boxele. Resursele sistemului trebuie atribuite componentelor calculatorului. Resursele sistemului includ cereri de intrerupere, adrese de porturi de intrare/iesire si echipamente pentru acces direct la memorie.