Sistemul de operare (SO) controleaza aproape toate functiile unui calculator.

In acest capitol veti invata despre componentele, functiile si terminologia asociata sistemelor de operare Windows 2000 si Windows XP. Dupa incheierea acestui capitol, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Explicarea rolului unui sistem de operare. Descrieti si comparati sistemele de operare tinand cont de rol, limitari si compatibilitati. Alegerea sistemului de operare pe baza nevoilor clientului. Instalarea unui sistem de operare. Navigarea folosind GUI. Identificarea si aplicarea tehnicilor comune de intretinere preventiva pentru sistemele de operare. Depanarea sistemelor de operare.

Toate calculatoarele se bazeaza pe un sistem de operare care ofera interfata pentru interactiunea dintre utilizatori, aplicatii si hardware. Sistemul de operare porneste calculatorul si administreaza sistemul de fisiere. Aproape toate sistemele moderne de operare suporta mai mult de un utilizator, un task sau o unitate centrala de procesare. Dupa parcurgerea acestei sectiuni, veti putea indeplini urmatoarele sarcini:

Descrierea caracteristicilor sistemelor de operare moderne Explicarea conceptelor referitoare de sistemele de operare

Descrierea caracteristicilor sistemelor de operare moderne Indiferent de dimensiunea si complexitatea calculatorului si a sistemului de operare, toate sistemele de operare au aceleasi patru functii de baza. Sistemele de operare controleaza accesul la hardware, administreaza fisierele si directoarele, ofera o interfata cu utilizatorul si administreaza aplicatiile.

Controlul accesului la hardware Sistemul de operare administreaza interactiunea dintre aplicatii si hardware. Pentru a accesa si comunica cu componentele hardware, sistemul de operare instaleaza un driver pentru fiecare componenta. Un driver este un program de mici dimensiuni scris de producatorul componentei hardware si furnizat impreuna cu respectiva componenta. Cand echipamentul hardware este instalat, este de asemenea instalat driver-ul, permitand sistemului de operare sa comunice cu respectiva componenta. Procesul de atribuire a resurselor sistemului si de instalare a driver-elor poate fi realizat prin Plug and Play (PnP). Procesul PnP a fost introdus incepand cu Windows 95 pentru a simplifica instalarea de hardware nou. Toate sistemele de operare moderne sunt compatibile PnP. Folosind PnP, sistemul de operare detecteaza automat hardware-ul compatibil PnP si instaleaza driver-ul pentru acea componenta. Sistemul de operare configureaza apoi echipamentul si actualizeaza registrul, o baza de date care contine toate informatiile despre calculator. NOTA: Registrul contine informatii despre aplicatii, utilizatori, hardware, setari de retea si tipuri de fisiere. Administrarea fisierelor si directoarelor Sistemul de operare creeaza o structura de fisiere pe hard disk pentru a permite stocarea datelor. Un fisier este un bloc de date conectate care are un singur nume si este tratat ca o unitate de sine statatoare. Fisierele de program si de date sunt grupate impreuna intr-un director. Fisierele si directoarele sunt organizate pentru a permite gasirea si utilizarea rapida. Directoarele pot fi pastrate in interiorul altor directoare. Aceste directoare cuprinse in alte directoare poarta numele de subdirectoare. Directoarele poarta numele de foldere in sistemele de operare Windows, iar subdirectoarele sunt numite subfoldere. Interfata cu utilizatorul Sistemul de operare permite utilizatorului sa interactioneze cu componentele software si hardware. Exista doua tipuri de interfete cu utilizatorul:

Command Line Interface (CLI) Linia de comanda. Utilizatorul scrie comenzile la un prompt, ca in Figura 1. Graphical User Interface (GUI) Interfata grafica. Utilizatorul interactioneaza cu meniuri si pictograme, ca in

Figura 2. Majoritatea sistemelor de operare, cum ar fi Windows 2000 si Windows XP, contin atat GUI cat si CLI. Administrarea aplicatiilor Sistemul de operare localizeaza o aplicatie si o incarca in memoria RAM. Aplicatiile sunt programe software ca procesoare de text, baze de date, foi de calcul, jocuri si multe altele. Sistemul de operare asigura ca fiecare aplicatie din sistem sa aiba alocate resursele potrivite. Application programming interface (API) este un set de proceduri folosit de catre programatori pentru a se asigura ca aplicatiile pe care le dezvolta sunt compatibile cu un sistem de operare. In continuare aveti doua exemple de API:

Open Graphics Library (OpenGL) Specificatii ale standardului pentru aplicatii grafice multimedia suportate de orice platforma DirectX Colectie de API-uri care se ocupa de multimedia in Microsoft Windows

Pentru intelegerea capacitatilor unui sistem de operare, este importanta intelegerea unor termeni de baza. Urmatorii termeni sunt folositi in compararea sistemelor de operare:

Multi-user Doi sau mai multi utilizatori pot lucra cu programe si pot partaja echipamente periferice, de exemplu imprimante, in acelasi timp. Multi-tasking Calculatorul este capabil sa execute mai multe aplicatii simultan. Multi-procesare Calculatorul poate avea doua sau mai multe unitati centrale de procesare (UCP) partajate de programe. Multi-threading Un program poate fi divizat in parti mai mici care pot fi incarcate de sistemul de operare dupa necesitate. Multi-threading permite programelor individuale sa fie multi-tasked.

Aproape toate sistemele de operare moderne sunt multi-user si multi-tasking si suporta multi-procesare si multi-threading. Moduri de operare Toate procesoarele moderne ruleaza in diferite moduri de operare. Modul de operare se refera la capabilitatea UCP si a mediului de operare. Modul de operare determina modul in care un procesor administreaza aplicatiile si memoria. Figura 1 exemplifica alocarea memoriei logice. Cele patru moduri comune de operare sunt modul real, modul protejat, modul real virtual si modul compatibil. Modul real O UCP care opereaza in modul real poate executa un singur program la un moment dat si poate adresa doar 1MB de memorie. Desi procesoarele moderne pot rula in mod real, acest mod este folosit numai de catre DOS si aplicatiile DOS sau de sistemele de operare pe 16 biti cum ar fi Windows 3.x. In modul real, cand o aplicatie genereaza o eroare, intregul calculator poate fi afectat pentru ca programul are acces direct la memorie. Acest lucru poate cauza blocarea calculatorului, restartarea sau inchiderea din cauza coruperii spatiului de memorie. Figura 2 prezinta un grafic al celor mai folosite comenzi DOS, care pot fi inca folosite pe sistemele moderne, cum ar fi Windows XP. Modul protejat O UCP care lucreaza in modul protejat are acces la toata memoria calculatorului, inclusiv memoria virtuala. Memoria virtuala reprezinta spatiul de pe hard disk folosit pentru emularea memoriei RAM. Sistemele de operare care folosesc modul protejat pot administra mai multe programe simultan. Modul protejat permite accesul la memorie, drivere si transferuri intre echipamente de intrare/iesire pe 32 de biti. Modul protejat este folosit de sistemele de operare pe 32 de biti ca Windows 2000 sau Windows XP. In modul protejat, aplicatiile nu pot folosi memoria rezervata altei aplicatii care ruleaza.

Modul real virtual Un procesor care opereaza in modul real virtual permite unei aplicatii pentru modul real sa se execute intr-un sistem de operare in mod protejat. Acest lucru poate fi demonstrat cand o aplicatie DOS ruleaza pe un sistem de operare pe 32 de biti, cum ar fi Windows XP. Modul compatibil Modul compatibil creeaza mediul unui sistem de operare mai vechi pentru aplicatii care nu sunt compatibile cu sistemul de operare curent. De exemplu, o aplicatie care verifica versiunea sistemului de operare poate fi scrisa pentru Windows NT si necesita un anumit pachet de servicii. Modul compatibil poate crea mediul sau versiunea necesara a sistemului de operare pentru a permite aplicatiei sa ruleze ca si cum este in mediul de care are nevoie.

Un sistem de operare de tip desktop are urmatoarele caracteristici:

Suporta un singur utilizator Ruleaza aplicatii de tip single-user (utilizator unic) Partajeaza fisiere si directoare intr-o retea mica cu securitate limitata

Pe piata curenta de software, cele mai folosite sisteme de operare de tip desktop se incadreaza in trei grupuri: Microsoft Windows, Apple Mac OS si UNIX/Linux. Microsoft Windows Windows este unul dintre cele mai populare sisteme de operare din ziua de astazi. Urmatoarele produse sunt versiuni desktop ale sistemelor de operare Microsoft Windows:

Windows XP Professional Folosit pe majoritatea calculatoarelor ce se conecteaza la un server Windows dintr-o retea. Windows XP Home Edition Folosit pe calculatoarele personale, cu o securitate foarte limitata. Windows XP Media Center Folosit pe calculatoare de divertisment pentru a viziona filme si pentru a asculta muzica. Windows XP Tablet PC Edition Folosit pentru tablet PC-uri. Windows XP 64-bit Edition Folosit pentru calculatoare cu procesoare pe 64 de biti. Windows 2000 Professional Versiune mai veche a sistemului de operare Windows care a fost inlocuita de Windows XP Professional. Windows Vista Cea mai noua versiune de Windows.

Apple Mac OS Calculatoarele Apple sunt patentate si folosesc un sistem de operare numit Mac OS. Mac OS este proiectat sa fie un sistem de operare cu o interfata cu utilizatorul prietenoasa(user-friendly GUI). Versiunile curente de Mac OS sunt acum bazate o versiune modificata de UNIX. UNIX/Linux UNIX, care a fost introdus pe la sfarsitul anilor 1960, este unul dintre cele mai vechi sisteme de operare. In prezent, exista multe versiuni diferite de UNIX. Una dintre cele mai recente este extrem de popularul sistem de operare Linux. Linux a fost dezvoltat de catre Linus Torvalds, in 1991, si este proiectat ca un sistem de operare open-source (sursa deschisa). Programele open-source permit distribuirea si

modificarea codului sursa de catre oricine prin descarcare gratuita sau de la dezvoltatori la un cost mult mai mic decat alte sisteme de operare.

Un sistem de operare pentru retea are urmatoarele caracteristici:

Permite accesul mai multor utilizatori Executa aplicatii multi-user Este robust si redundant Ofera securitate crescuta in comparatie cu sistemele de operare de tip desktop

Acestea sunt cele mai comune sisteme de operare pentru retea:

Microsoft Windows Sistemele de operare pentru retea oferite de Microsoft sunt Windows 2000 Server si Windows Server 2003. Sistemele de operare Windows Server folosesc o baza centrala de date numita Active Directory pentru administrarea resurselor de retea. Novell Netware Novell NetWare a fost primul sistem de operare care a indeplinit cerintele unui sistem de operare pentru retea si s-a bucurat de o implementare la scara larga in retelele PC din anii 1980. Linux Sistemele de operare Linux includ Red Hat, Caldera, SuSE, Debian si Slackware. UNIX Diferite organizatii au oferit solutii proprietare de sisteme de operare bazate pe UNIX.

Un sistem de operare ar trebui sa fie compatibil cu toate aplicatiile care sunt instalate pe un calculator. Inainte de a recomanda un sistem de operare clientului dumneavoastra, investigati tipurile de aplicatii pe care el le va folosi. In cazul in care calculatorul va face parte dintr-o retea, sistemul de operare va trebui de asemenea sa fie compatibil cu sistemele de operare ale celorlalte calculatoare din retea. Tipul retelei determina sistemele de operare compatibile. Retelele Microsoft Windows pot avea mai multe calculatoare care folosesc diferite versiuni ale sistemului de operare Microsoft. Urmeaza cateva norme care va vor ajuta sa determinati care este cel mai bun sistem de operare pentru clientul dumneavoastra:

Calculatorul are instalate aplicatii comune sau aplicatii particulare care au fost proiectate special pentru acest client. In cazul in care clientul foloseste o aplicatie personalizata, programatorul aplicatiei va specifica sistemele de operare cu care aceasta este compatibila. Majoritatea aplicatiilor standard specifica o lista de sisteme de operare compatibile pe exteriorul cutiei in care sunt livrate. Aplicatiile sunt scrise pentru a fi folosite de un singur utilizator, sau de mai multi utilizatori? Aceasta informatie va va ajuta sa decideti daca recomandati un SO de tip desktop sau un SO pentru retea. In cazul in care calculatorul va fi conectat la o retea, recomandati aceeasi platforma pe care o au si celelalte calculatoare din retea. Exista fisiere de date partajate cu alte calculatoare? Pentru a asigura compatibilitatea formatelor de fisiere, recomandati acelasi sistem de operare pe care il au si celelalte calculatoare cu care sunt partajate date.

De exemplu, clientul dumneavoastra poate avea o retea Windows instalata si vrea sa adauge mai multe calculatoare la acea retea. In acest caz, ar trebui sa recomandati un sistem de operare Windows pentru noile calculatoare. In cazul in care clientul nu are nici un fel de echipament, plaja din care puteti alege sistemul de operare creste. Pentru a recomanda un sistem de operare, va trebui sa treceti in revista constrangerile legate de buget, sa aflati cum va fi folosit calculatorul si sa determinati tipul aplicatiilor care vor fi instalate.

Instalarea si pornirea initiala a sistemului de operare se numeste setup-ul sistemului. Desi este posibila instalarea unui sistem de operare prin retea de la un server sau de pe un hard disk, cea mai folosita metoda de instalare este folosind CD-uri si DVD-uri. Pentru a instala un SO folosind un CD sau DVD, intai trebuie sa configurati o setare BIOS pentru a porni sistemul de pe CD sau DVD. Partitionare si formatare Inainte de instalarea unui sistem de operare pe un hard disk, acesta trebuie sa fie partitionat si formatat. Cand un hard disk este partitionat este impartit logic in una sau mai multe zone. Prin formatare, partitiile sunt pregatite pentru a stoca fisiere si aplicatii. In timpul pasului de instalare, majoritatea sistemelor de operare partitioneaza si formateaza automat hard disk-ul. Un tehnician ar trebui sa inteleaga procesul de setup al hard disk-ului. Urmatorii termeni sunt folositi referitor la setup-ul hard disk-ului:

Partitie primara Aceasta partitie este de obicei prima partitie. O partitie primara nu poate fi impartita in sectiuni mai mici. Pot fi pana la patru asemenea partitii pe un hard disk. Partitie activa Aceasta partitie este partitia folosita de sistemul de operare pentru a porni calculatorul. O singura partitie primara poate fi marcata ca fiind activa. Partitie extinsa Aceasta partitie foloseste de obicei spatiul liber ramas pe hard disk sau ia locul unei partitii primare. Poate exista o singura partitie extinsa per hard disk si poate fi impartita in sectiuni mai mici numite partitii logice. Partitie logica Acest tip de partitie este o sectiune dintr-o partitie extinsa care poate fi folosita pentru a separa informatii in scopuri administrative. Formatarea Acest proces pregateste un sistem de fisiere intr-o partitie pentru stocarea fisierelor. Cluster Un cluster este denumit si unitate de alocare a fisierelor. Este cea mai mica unitate de spatiu folosita pentru stocarea datelor. Pista O pista este un cerc complet de date pe o parte a unui platan de hard disk. O pista este impartita in grupuri de 512 bytes, numite sectoare. Cilindru Un cilindru este o stiva de piste aliniate una peste cealalta in forma de cilindru. Maparea partitiei Maparea partitiei reprezinta alocarea unei litere pentru partitii fizice sau logice.

O instalare de la zero a unui sistem de operare porneste ca si cum discul ar fi nou; nu se incearca pastrarea informatiilor care sunt deja pe disc. Prima faza a instalarii impune partitionarea si formatarea hard disk-ului. Acest proces pregateste discul pentru a accepta sistemul de fisiere. Sistemul de fisiere ofera o structura de directoare care organizeaza sistemul de operare, aplicatiile, configuratiile si fisierele de date ale utilizatorului. Sistemul de operare Windows XP poate folosi unul dintre urmatoarele doua sisteme de fisiere:

File Allocation Table, 32-bit (FAT32) Un sistem de fisiere care permite dimensiuni ale partitiilor de pana la 2 TB sau 2048 GB. Sistemul de fisiere FAT32 poate fi folosit de Windows 9.x, Windows Me, Windows 2000 si Windows XP. New Technology File System (NTFS) Un sistem de fisiere care permite dimensiuni ale partitiilor de pana la 16 exabytes, teoretic. NTFS prezinta detalii de securitate mai bune si atribute extinse in comparatie cu FAT32.

Figura 1 prezinta pasii necesari pentru a partitiona si formata un disc in Windows XP. Dati click pe butonul Start din coltul dreapta jos pentru a vedea pasii de setup pentru hard disk.

La instalarea Windows XP, interfata de instalare permite instalarea folosind setari standard sau setari definite de utilizator. Folosirea setarilor standard creste sansele unei instalari de succes. Totusi, un utilizator trebuie sa ofere urmatoarele informatii in timpul instalarii:

Standardele si formatele care definesc moneda si numerele Limba dorita Numele utilizatorului si companiei Cheia produsului Numele calculatorului Parola de administrator Setari de data si ora Setari de retea Informatii despre domeniu sau workgroup

Cand un calculator porneste cu CD-ul de instalare Windows, instalarea Windows XP incepe cu una dintre urmatoarele trei optiuni:

Setup XP - Pentru a rula setup-ul si a instala sistemul de operare XP, apasati ENTER. Repair XP - Pentru a repara o instalare, apasati R pentru a deschide Recovery Console(Consola de Recuperare). Quit - Pentru a parasi setup-ul fara a instala Windows XP, apasati F3.

Pentru aceasta sectiune, selectati optiunea Setup XP.

Instalarea unui sistem de operare pe un singur calculator dureaza destul de mult timp. Imaginati-va de cat timp este nevoie pentru a instala un sistem de operare pe rand, pe mai multe calculatoare, intr-o organizatie de dimensiuni mari. Pentru simplificarea acestei activitati, puteti folosi utilitarul Microsoft System Preparation (Sysprep) pentru a instala si configura acelasi sistem de operare pe mai multe calculatoare. Sysprep pregateste un sistem de operare care va fi folosit pe calculatoare cu configuratii hardware diferite. Folosind Sysprep si o aplicatie de clonare a discului, un tehnician poate sa instaleze rapid un sistem de operare, sa parcurga ultimii pasi de configurare a unui sistem de operare si sa instaleze aplicatii. Clonarea discului Clonarea discului creeaza o imagine a hard disk-ului unui calculator. Urmati acesti pasi pentru clonarea discului: 1. Creati o instalare master pe unul din calculatoare. Aceasta instalare master include sistemul de operare, aplicatii software si configuratiile care vor fi folosite de celelalte calculatoare din organizatie. 2. Executati Sysprep. 3. Creati o imagine a discului pe calculatorul configurat folosind un program de clonare separat. 4. Copiati imaginea pe un server. Cand calculatorul destinatie este pornit, o versiune scurta a setup-ului Windows este executata. Setup-ul va crea un nou identificator de securitate al sistemului (SID), va instala driverele hardware, va crea conturile de utilizator si va configura setarile de retea pentru finalizarea instalarii sistemului de operare.

Ar trebui sa stiti care este procesul folosit de Windows XP pentru a boota. Intelegerea acestor pasi va va ajuta pentru a depana probleme de boot-are. Figura 1 prezinta o secventa de boot pentru Windows XP. Procesul de pornire pentru Windows XP Pentru a initializa procesul de boot-are, mai intai porniti calculatorul, actiune denumita pornire de la buton (cold boot). Calculatorul realizeaza Power-On Self Test (POST). Deoarece placa video nu a fost inca initializata, orice erori care apar la acest punct vor fi raportate printr-o serie de tonuri audio, numite beep codes. Dupa POST, BIOS-ul localizeaza si citeste setarile de configurare care sunt stocate in CMOS. Aceste setari de configurare reprezinta ordinea in care echipamentele vor fi incercate pentru a localiza sistemul de operare. BIOS-ul porneste calculatorul folosind prima partitie care contine un sistem de operare. Odata localizata partitia cu sistemul de operare, BIOS-ul cauta Master Boot Record (MBR). MBR localizeaza boot loader-ul pentru sistemul de operare. Pentru Windows XP boot loader-ul se numeste NT Loader (NTLDR). NTLDR si meniul de boot Windows In acest moment NTLDR controleaza mai multi pasi de instalare. De exemplu, daca sunt prezente mai multe sisteme de operare pe disc, BOOT.INI permite utilizatorului sa selecteze sistemul dorit. Daca nu exista alte sisteme de operare sau daca uitilizatorul nu selecteaza nimic pana la expirarea timpului, se va trece la urmatorii pasi:

NTLDR executa NTDETECT.COM pentru a obtine informatii despre hardware-ul instalat. NTLDR foloseste apoi calea specificata de BOOT.INI pentru a gasi prima partitie. NTLDR incarca doua fisiere care reprezinta nucleul XP: NTOSKRNL.EXE si HAL.DLL. NTLDR citeste fisierele de registri, alege un profil hardware si incarca driver-ele selectate.

Registrii Windows Fisierele de registri Windows reprezinta o parte importanta a procesului de boot-are Windows XP. Aceste fisiere sunt recunoscute prin numele distinctive care incep cu HKEY_, dupa cum este prezentat in Figura 2, urmat de numele portiunii sistemului de operare pe care il controleaza. Orice setare in Windows - de la culoarea de background de pe desktop si culoarea butoanelor de pe ecran pana la licentele aplicatiilor - este stocata in registri. Cand un utilizator face modificari in setarile din Control Panel, File Associations, System Policies sau software-ul instalat, modificarile sunt stocate in registri.

Fiecare utilizator are o sectiune unica in registri. Procesul de login din Windows scoate setarile de sistem din registri si reconfigureaza sistemul in starea in care era ultima data cand a fost accesat de utilizator. Kernelul NT In acest punct, kernelul NT, inima sistemului de operare Windows, preia controlul. Numele acestui fisier este NTOSKRNL.EXE. Porneste fisierul de login numit WINLOGON.EXE si afiseaza ecranul Welcome pentru XP. NOTA: Daca sistemul este pornit folosind un dispozitiv SCSI, Windows va copia fisierul NRBOOTDD.SYS in timpul instalarii. Acest fisier nu va fi copiat daca discurile SCSI nu sunt folosite.

Odata cu instalarea sistemului de operare, desktop-ul poate fi modificat sa raspunda nevoilor personale. Desktop-ul unui calculator este o reprezentare grafica a locului de munca. Pe desktop se gasesc pictograme, bare de instrumente si meniuri pentru manipularea fisierelor. Desktop-ul poate fi modificat folosind imagini, sunete si culori pentru a oferi un aspect si o senzatie personalizata. Desktop Properties Pentru a adapta interfata GUI a desktop-ului dumneavoastra dati click dreapta pe desktop si alegeti Properties (Proprietati), dupa cum este prezentat in Figura 1. Meniul Display Properties are cinci tab-uri: Themes, Desktop, Screen Saver, Appearance si Settings. Dati click pe oricare din aceste tab-uri pentru a personaliza setarile monitorului. Obiecte de pe desktop Exista mai multe obiecte pe desktop care pot fi personalizate, cum ar fi Taskbar si Recycle Bin. Pentru a personaliza orice obiect, dati click dreapta pe acel obiect si apoi alegeti Properties. Meniul Start Pe desktop, meniul start este accesat prin click pe butonul Start. Meniul Start, prezentat in Figura 2, afiseaza toate aplicatiile instalate pe calculator, o lista a ultimelor documente deschise si o lista a altor elemente cum ar fi optiunea de cautare, help center si setarile sistemului. Meniul Start poate de asemenea sa fie personalizat. Exista doua tipuri de meniu Start: XP si clasic. Meniul Start stil XP va fi folosit pe parcursul acestui curs pentru a demonstra secventele de comenzi. My Computer Pentru a accesa diverse partitii instalate pe calculator, dati dublu click pe pictograma My Computer de pe desktop. Pentru a personaliza anumite setari dati click dreapta pe My Computer si alegeti Properties. Setarile care pot fi personalizate includ:

Numele calculatorului Setari hardware Memoria virtuala Actualizari automate Acces la distanta

Lansarea aplicatiilor Aplicatiile pot fi lansate in mai multe moduri:

Dati click pe numele aplicatiei in meniul Start. Dati dublu click pe scurtatura de pe desktop. Dati dublu click pe fisierul executabil din My Computer. Lansati aplicatia din fereastra Run sau din linia de comanda.

My Network Places Pentru a vizualiza si configura conexiunile de retea, dati click dreapta pe pictograma My Network Places de pe desktop. In My Network Places, puteti sa va conectati sau sa va deconectati de la un disc de retea. Dati click pe Properties pentru a configura conexiunile de retea existente, cum ar fi conexiuni LAN cu fir sau fara fir.

Windows centralizeaza setarile pentru multe caracteristici care controleaza comportamentul si aspectul calculatorului. Aceste setari sunt clasificate in applet-uri sau mici programe care se gasesc in Control Panel, ca in Figura 1. Adaugarea sau stergerea de programe, schimbarea setarilor retelei si modificarea setarilor de securitate sunt cateva dintre optiunile de configurare disponibile in Control Panel. Applet-urile din Control Panel Intre numele diverselor appleturi din Control Panel exista mici diferente in functie de versiunea de Windows instalata. In Windows XP, pictogramele sunt grupate pe categorii:

Appearance and Themes applet-uri care controleaza aspectul ferestrelor: o Display o Taskbar si meniul Start o Optiuni pentru foldere Network and Internet Connections appleturi care configureaza toate tipurile de conexiuni: o Optiuni Internet o Conexiuni de retea Add or Remove Programs un applet care adauga sau sterge programe si componente Windows intr-un mod sigur. Sounds, Speech, and Audio Devices applet-uri care controleaza toate setarile pentru sunet: o Sunete si dispozitive de sunet o Vorbire o Dispozitive media portabile Performance and Maintenance applet-uri care permit gasirea de informatii despre calculatorul dumneavoastra sau intretinerea acestuia: o Instrumente administrative o Optiuni de alimentare o Scheduled tasks (sarcini programate) o Sistem Printers and Other Hardware applet-uri pentru configurarea echipamentelor conectate la calculator: o Controllere pentru jocuri o Tastatura o Mouse

Optiuni pentru telefon si modem Imprimante si faxuri Scannere si camere User Accounts applet-uri pentru configurarea optiunilor pentru utilizatori si e-mail-urile acestora: o E-mail o Conturi de utilizatori Date, Time, Language, and Regional Options applet-uri pentru modificarea setarilor in functie de localizarea si limba dumneavoastra: o Data si ora o Optiuni regionale si lingvistice Accessibility Options o interfata folosita pentru a configura Windows pentru nevoi speciale de vedere, auz si mobilitate Security Center applet folosit pentru a configura setari de securitate pentru: o Optiuni Internet o Actualizari automate o Windows firewall
o o o

Display Settings Puteti modifica setarile monitorului folosind applet-ul Display Settings. Modificati aspectul desktop-ului dumneavoastra prin schimbarea rezolutiei si calitatii culorii, cum este prezentat si in Figura 2. Puteti schimba si setari mai avansate ale display-ului cum ar fi wallpaper, screen saver, setari de alimentare si alte optiuni urmand calea urmatoare: Start > Control Panel > Display > tab-ul Settings > Advanced

Uneori este necesara imbunatatirea unui sistem de operare. Inainte de a incepe, verificati cerintele minime ale noului sistem de operare pentru a va asigura ca acestea sunt indeplinite de calculatorul dumneavoastra. Verificati HCL pentru a va asigura ca exista compatibilitate intre componentele hardware ale calculatorului si noul sistem de operare. Realizati un backup al datelor inainte de imbunatatire pentru a le putea recupera in cazul unei probleme cu instalarea. Procesul de imbunatatire a unui sistem Windows 2000 la Windows XP este mai rapid decat o instalare de la zero a Windows XP. Utilitarul de setup pentru Windows XP inlocuieste fisierele existente Windows 2000 cu fisiere Windows XP in timpul procesului de imbunatatire. Totusi, aplicatiile si setarile existente vor fi salvate. Procesul de imbunatatire al unui sistem de operare 1. Introduceti CD-ul de instalare Windows XP in unitatea CD-ROM pentru a incepe procesul de imbunatatire. Selectati Start > Run 2. In casuta Run tastati D:\i386\winnt32, unde D reprezinta numele unitatii CD-ROM, si apoi apasati Enter. Va fi afisat ecranul Welcome al Windows XP Setup Wizard. 3. Alegeti Upgrade to Windows XP si dati click pe butonul Next. Este afisata pagina de License Agreement. 4. Cititi licenta si dati click pe butonul pentru acceptarea acesteia. 5. Dati click pe Next. Pagina denumita Upgrading to the Windows XP NTFS File System este afisata. 6. Urmati prompt-urile pentru a incheia procesul de imbunatatire. Cand instalarea este finalizata, calculatorul se va restarta. NOTA: Interfata de instalare Windows XP poate porni automat cand CD-ul este inserat in unitatea optica.

Scopul unui plan de intretinere preventiva a unui sistem de operare este evitarea problemelor viitoare. Ar trebui sa realizati intretinere preventiva in mod regulat, si ar trebui sa mentineti un raport al tuturor actiunilor intreprinse si al observatiilor facute. O parte a intretinerii preventive ar trebui sa se desfasoare cand ar deranja cel mai putin persoanele care folosesc calculatoarele. Acest lucru inseamna de obicei programarea acestor sarcini in timpul noptii, dimineata devreme sau in timpul weekend-ului. Exista de asemenea tehnici si unelte care pot automatiza multe din sarcinile intretinerii preventive. Sistematizarea intretinerii preventive Planurile de intretinere preventiva ar trebui sa includa informatii detaliate despre intretinerea tuturor calculatoarelor si a echipamentului de retea, cu accent pe echipamentul care ar afecta cel mai mult organizatia. Intretinerea preventiva cuprinde urmatoarele sarcini importante:

Actualizarea sistemului de operare si a aplicatiilor Actualizarea software-ului antivirus si a altor aplicatii de protectie Verificarea erorilor de pe hard disk Efectuarea backup-ului hard disk-ului Defragmentarea hard disk-ului

Un program de intretinere preventiva care este proiectat sa repare lucrurile inainte ca acestea sa se strice si sa rezolve problemele minore inainte ca acestea sa afecteze productivitatea aduce urmatoarele beneficii utilizatorilor si organizatiilor:

Scade downtime-ul Creste performanta Creste credibilitatea Scad costurile de reparatie

O parte suplimentare a intretinerii preventive este documentarea. Un registru de reparatii va va ajuta sa va dati seama ce echipament este cel mai sigur sau cel mai putin sigur. Acest lucru va oferi de asemenea o istorie a datelor la care a fost reparat un anumit calculator, cum a fost reparat si care a fost problema.

Unele sarcini de intretinere preventiva se refera la curatare, inspectare si reparatii minore. Alte sarcini de intretinere preventiva folosesc ca unelte aplicatii care sunt deja incorporate in sistemul de operare sau pot fi incarcate pe hard diskul utilizatorului. Majoritatea aplicatiilor de intretinere preventiva pot fi setate sa se execute automat conform unui program. Windows are urmatoarele utilitare care vor lansa aplicatii programate:

Comanda DOS AT lanseaza o sarcina la un timp specificat folosind interfata in linie de comanda. Windows Task Scheduler lanseaza sarcini la un timp specificat folosind interfata grafica.

Informatii despre comanda AT sunt disponibile urmand aceasta cale: Start > Run > cmd Apoi tastati AT /? in linia de comanda. Accesati Windows Task Scheduler urmand aceasta cale: Start > All Programs > Accessories > System Tools > Scheduled Tasks Ambele utilitare permit utilizatorilor sa programeze anumite comenzi sa se execute la un timp prestabilit, o singura data sau repetat in zilele si la orele selectate. Windows Task Scheduler, prezentat in Figura 1, este mai usor de invatat si de folosit decat comanda AT, mai ales cand trebuie programate sarcini recurente si cand trebuie sterse sarcini care sunt deja programate. Utilitare de sistem Exista mai multe utilitare de sistem incluse in DOS si Windows care se ocupa de mentinerea integritatii sistemului. Doua utilitare care sunt utile pentru intretinerea preventiva:

ScanDisk sau CHDSK ScanDisk (Windows 2000) si CHKDSK (Windows XP) verifica integritatea fisierelor si directoarelor si scaneaza suprafata hard diskului cautand erori fizice. Folositi-le cel putin o data pe luna si de fiecare data cand sistemul se opreste din cauza unei caderi de tensiune.

Defrag Pe masura ce fisierele isi maresc dimensiunile, o parte din date este scrisa pe urmatorul spatiu liber de pe disc. In timp, datele devin fragmentate, sau se intind pe tot hard disk-ul si cautarea fiecarei sectiuni de date dureaza mai mult. Defrag aduna partile de date neadiacente intr-un singur loc, marind astfel viteza de acces.

Ambele utilitare pot fi accesate urmand calea: Start > All Programs > Accessories > System Tools > Disk Defragmenter Actualizari automate Daca fiecare sarcina de intretinere ar trebui sa fie programata de fiecare data cand se executa, repararea calculatoarelor ar fi mult mai grea decat in prezent. Din fericire, unelte ca interfata Scheduled Task permit automatizarea multor functii. Dar cum pot fi automatizate actualizarile de software care nu a fost inca scris? Sistemele de operare si aplicatiile sunt aduse la zi in mod constant din motive de securitate si pentru a adauga noi functionalitati. Este important ca Microsoft si altii sa asigure un serviciu de actualizare, ca cel prezentat in Figura 2. Serviciul de actualizare poate scana sistemul pentru a vedea ce actualizari sunt necesare si apoi sa recomande ce ar trebui descarcat si instalat. Serviciul de actualizare poate descarca si instala actualizari imediat cum acestea sunt disponibile, sau poate descarca actualizari cerute, si sa le instaleze la urmatoarea boot-are. Interfata Microsoft Update poate fi accesata urmand calea: Start > Control Panel > System > Automatic Updates Majoritatea aplicatiilor anti-virus au propriul sistem de actualizare. Acesta poate actualiza automat atat software-ul aplicatie propriu cat si fisierele bazei de date. Aceasta functie ii permite sa asigure o protectie imediata avand in vedere aparitia continua a unor noi pericole. Punct de restaurare O actualizare poate cauza cateodata probleme serioase. Este posibil ca un program mai vechi din sistem sa nu fie compatibil cu sistemul de operare curent. Actualizarile automate pot instala cod care poate functiona pentru majoritatea utilizatorilor dar nu si pentru sistemul dumneavoastra.

Windows Restore Point, prezentat in Figura 3, este solutia pentru aceasta problema. Windows XP poate crea o imagine a setarilor curente ale calculatorului, numita punct de restaurare. In acest caz, daca se blocheaza calculatorul sau o actualizare produce probleme in sistem, calculatorul poate fi readus la configuratia anterioara. Un tehnician ar trebui sa creeze intotdeauna un punct de restaurare inainte de a actualiza sau schimba sistemul de operare. Punctele de restaurare ar trebui de asemenea create de fiecare data cand:

Este instalata o aplicatie Este instalat un driver

NOTA: Un punct de restaurare pastreaza copii ale driver-elor, fisierelor de sistem si registrilor dar nu si ale aplicatiilor. Pentru a restaura sau a crea un punct de restaurare folositi calea: Start > All Programs > Accessories > System Tools > System Restore ERD si ASR Windows 2000 ofera capacitatea de a crea un disc de reparatie de urgenta (emergency repair disk - ERD) care salveaza fisiere critice de boot si informatii de configurare necesare pentru a depana probleme in Windows. Windows XP ofera aceleasi functii prin Automated System Recovery (ASR). Desi atat ERD cat si ASR sunt unelte de depanare puternice, nu ar trebui sa inlocuiasca niciodata un backup complet. Un CD de recuperare contine fisiere esentiale folosite pentru a repara sistemul dupa o problema serioasa, cum ar fi o defectiune a hard disk-ului. CD-ul de recuperare poate contine versiunea originala de Windows, drivere hardware si aplicatii software. Cand un CD de recuperare este folosit, calculatorul va fi readus la configuratia initiala implicita.

La fel cum punctele de restaurare ale sistemului permit recuperarea fisierelor de configurare ale sistemului de operare, utilitarele de backup permit recuperarea datelor. Puteti folosi utilitarul Microsoft Backup, prezentat in Figura 1, pentru a realiza backup-uri in functie de necesitati. Este important sa stabiliti o strategie de backup care sa includa si recuperarea datelor. Cerintele organizatiei vor determina cat de des va trebui facut un backup al datelor si tipul de backup care va fi facut. Un backup poate dura destul de mult timp. Daca strategia de backup este urmata cu atentie, nu va fi nevoie sa se faca un backup al tuturor fisierelor de fiecare data. Este necesar sa se copieze numai fisierele modificate de la ultimul backup. Din acest motiv exista mai multe tipuri de backup. Backup normal Un backup normal se mai numeste si backup complet. In cazul unui backup normal, toate fisierele selectate de pe disc sunt arhivate pe mediul de backup. Aceste fisiere sunt marcate ca fiind arhivate prin resetarea bitului de arhivare. Backup de copiere Acest tip de backup va copia toate fisierele selectate. Nu marcheaza fisierele ca fiind arhivate. Backup diferential Un backup diferential face un backup al tuturor fisierelor si directoarelor care au fost create sau modificate de la ultimul backup normal sau incremental (detalii mai jos). Un backup diferential nu marcheaza fisierele ca fiind arhivate. Copiile vor fi facute pornind de la acelasi punct pana la efectuarea urmatorului backup complet sau incremental. Backup-urile diferentiale sunt importante deoarece pentru recuperarea datelor este nevoie doar de ultimele backup-uri complete si diferentiale. Backup incremental Un backup incremental face un backup al tuturor fisierelor si directoarelor care au fost create sau modificate de la ultimul backup normal sau incremental. Marcheaza fisierele ca fiind arhivate prin resetarea bitului de arhivare. Acest lucru are ca efect avansarea punctului de plecare pentru backup-urile diferentiale fara sa fie nevoie de rearhivarea intregului continut al discului. Daca trebuie sa realizati o restaurare a sistemului, va trebui sa folositi intai ultimul backup complet, apoi fiecare backup incremental in ordine, iar apoi sa folositi orice backup diferential realizat de la ultimul backup incremental.

Backup zilnic Backup-urile zilnice fac un backup numai al fisierelor care au fost modificate in ziua respectiva. Backup-ul zilnic nu modifica bitul de arhivare. Pentru accesarea utilitarului de backup zilnic intr-un sistem Windows XP Professional, folositi urmatoarea cale: Start > All Programs > Accessories > System Tools > Backup Medii de backup Exista mai multe medii de stocare care pot fi folosite pentru backup:

Unitatile cu banda magnetica pot fi folosite pentru backup-ul datelor pe un server din retea. Unitatile cu banda magnetica sunt un mod ieftin prin care se pot stoca cantitati mari de date. Standardul Digital Audio Tape (DAT) foloseste casete audio digitale pentru a stoca datele in format Digital Data Storage (DSS). Tehnologia Digital Linear Tape (DLT) ofera o capacitate mare si o viteza relativ mare de backup. O memorie flash pe USB poate stoca de sute de ori mai multe date decat un floppy disk. Unitatile de memorie flash USB sunt disponibile in diverse capacitati si ofera rate de transfer mult mai bune decat echipamentele cu banda magnetica.

Acest capitol prezinta sistemele de operare. Ca tehnician, ar trebui sa aveti competente de instalare, configurare si depanare a sistemelor de operare. Este important sa retineti urmatoarele concepte din acest capitol:

Exista mai multe sisteme de operare disponibile si trebuie sa luati in considerare cerintele clientului si mediul atunci cand alegeti unul dintre aceste sisteme. Pasii principali in instalarea calculatorului unui client includ pregatirea hard disk-ului, instalarea sistemului de operare, crearea conturilor de utilizatori si configurarea optiunilor de instalare. O interfata grafica (GUI) afiseaza pictograme ale fisierelor, folderelor si aplicatiilor din calculator. Un dispozitiv de selectie, cum este mouse-ul poate fi folosit pentru a naviga pe un desktop GUI. Trebuie sa stabiliti o strategie de backup care sa permita recuperarea datelor. Backup-uri normale, de copiere, diferentiale, incrementale si zilnice sunt unelte de backup optionale disponibile in sistemele de operare Windows. Tehnicile de intretinere preventiva asigura functionarea optima a sistemului de operare. Printre uneltele disponibile pentru depanarea unui sistem de operare putem mentiona meniul Windows Advanced Options, log-uri de evenimente, Device Manager si fisierele de sistem.