Razele X – modul de producere

Course Notes for Students

TITU MAIORESCU UNIVERSITY

DR. MIRELA-MARIA COROESCU, MD Radiologist

PhD in Health Sciences

CF 2 CLINICAL HOSPITAL BUCHAREST

Razele X sunt ondulatii electromagnetice, cu lungimi de unda care se masoara in angstromi

(Å). Un Å este a 10,000 parte dintr-un micron (1 μm = 10 -6 m). Razele X utilizate in scop medical

au lungimea de unda λ – cuprinsa intre ( 0,06 – 8 ) Å, ceea ce le confera o penetrabilitate mare – cea

mai importanta proprietate a lor. Pentru producerea razelor X este nevoie de un tub de raze X

alimentat de circuite electrice, prin intermediul transformatoarelor, si in care se produc electroni,

carora li se imprima energii foarte mari si apoi sunt brusc franati. In prezent se utilizeaza tubul

Coolidge cu vid, in care electronii se produc la catod prin incalzirea unui filament. Tubul este din

sticla , cu forma sferica, cilindrica sau elipsoidala. La extremitati se afla cei doi electrozi – anodul si

catodul, care sunt conectati la bornele unui transformator de inalta tensiune. In tub exista vid, iar

sticla tubului este izolata cu ceramica sa reziste la presiunea atmosferica exterioara si incarcarea

electrica mare. Catodul este o spirala metalica de tungsten, liniara sau sub forma de arc de 200 –

220 μm. Filamentul, care poate fi unic, dublu sau circular, este inconjurat de o piesa metalica

cilindrica numita piesa de concentrare si focalizare. Este incalzit la incandescenta pana la 2500 ºC,

cu ajutorul unui curent de incalzire generat de o tensiune de 6 – 12 V produsa de transformatorul de

joasa tensiune (transformator de incalzire). Prin efectul termoionic, electronii atomilor filamentului

de tungsten de pe orbitele inferioare si centrale se rotesc din ce in ce mai repede in jurul axului lor,

se desprind de pe orbite si formeaza un nor de electroni liberi; cu cat filamentul este mai puternic

incalzit, cu atat numarul electronilor liberi este mai mare. Piesa de concentrare prin forma si
inclinarea peretilor, cat si prin sarcina electrica negative cu care este incarcata, organizeaza

electronii intr-un fascicol conic orientat cu varful spre anod si se produce focalizarea fascicolului de

electroni. Utilizand transformatorul de inalta tensiune, electronii se deplaseaza cu viteza foarte mare

spre anod (anticatod). Anodul este un bloc cilindric din cupru in care este incorporata o pastila de

tungsten ovoida sau dreptunghiulara numita focus sau focarul tubului, care are duritate mare pentru

a rezista bombardarii cu electroni., si o temperatura de racire ridicata de 3500 ºC. Cand se stabileste

circuitul de inalta tensiune, polul pozitiv al transformatorului este reunit cu anodul tubului, iar polul

negativ cu catodul. Se realizeaza o diferenta de potential mare intre 10 kV si 400 kV, variabila cu

tipul aparatului si necesitatile de moment, care face ca electronii catodici sa fie atrasi si sa se

izbeasca cu putere de anod. Din franare rezulta un proces complex: 97% este energie cinetica, 1%

se transforma in raze X, 1% in caldura, 1% se pierde. Pe langa rolul de focar termic, pastila

anodului inmagazineaza caldura degajata in timpul functionarii tubului. Pentru o imagine

radiologica de calitate, focarul optic trebuie sa fie foarte mic si pentru aceasta, planul anodului

trebuie sa prezinte o inclinare de 45º, pentru ca in acest mod, suprafata lui de proiectie sau focarul

optic este de 6 ori mai mica decat focarul termic. Pentru aceasta se pot utilize 2 sau 3 filamente

catodice, corespunzand focarului mare, mijlociu si mic. Razele X iau nastere in tubul emitator prin

franarea brusca a electronilor catodici la nivelul anodului. Electronii catodici cu energii

corespunzatoare curentului de inalta tensiune lovesc anodul si produc fenomene de ionizare in

atomii metalici, se pun in libertate electroni, care se comporta ca niste proiectile ce smulg atomilor

anodici alti electroni de pe orbitele periferice sau centrale, cedand astfel energie. Electronul smuls

din anod se numeste fotoelectron si se comporta ca un proiectil cu electronii din jur.

Radiatiile X iau nastere deci prin coliziune si franare intre electronii catodului si anodului.

Fasciculul care se formeaza are radiatii caracteristice si de franare. Cele caracteristice se produc ca

urmare a interactiunii colizionale a electronilor. Electronii catodici smulg electronii din straturile

centrale si pentru refacerea echilibrului atomic, electronii periferici se deplaseaza pe straturile

centrale. Se elibereaza o cantitate de energie egala cu diferenta de nivel energetic si valoarea acestei
energii este proprie atomului ionizat, fotonii de raze X fiind caracteristici acesteia. Radiatiile de

franare se produc la interactiunea electronilor cu particulele materialului anodului. Electronul din

vecinatatea unui nucleu atomic este influentat de sarcina pozitiva a acestuia, fiind supus fortei de

atractie electrostatica, care il franeaza si-i schimba directia. Se produce devierea traiectoriei

electronului si o reducere a energiei sale cinetice. Energia pe care o cedeaza electronul in cursul

franarii se manifesta sub forma de fotoni de raze X. Astfel, fasciculul de raze X este format din

radiatii caracteristice si radiatii de franare.