Măsurarea frecvenţei bolilor la nivel

populaţional. Studii epidemiologice

utilizate în sănătatea publică
PROF. UNIV. DR. CRISTIAN VLĂDESCU, 2022
Morbiditatea

• Totalitatea îmbolnăvirilor cunoscute la un moment dat sau într-un anumit

interval de timp, în cadrul unei populații, intr-un anumit teritoriu
• Este un criteriu important de apreciere a stării de sănătate a unei populații
• Este mai greu de calculat decât mortalitatea și are un caracter orientativ
• Se apreciază printr-o serie de indici
Morbiditatea generală:

• Reprezintă intensitatea îmbolnăvirilor, calculată prin raportul dintre numărul

îmbolnăvirilor și populație

• Caz nou = orice îmbolnăvire, din momentul depistării bolii, până la momentul
vindecării sau al decesului
bn
Mg = x 1000
L
Mg = indice de morbiditate generală
bn = cazuri noi de îmbolnăvire
L = populație la 01.07.a.c
Incidența:

• Frecvența cazurilor nou înregistrate într-un anumit teritoriu și o anumită perioadă de

timp

• Se folosește, în general, pentru afecțiunile acute

• Se pot calcula și indici de incidență specifică (pe sexe, grupe de vârstă etc)

bn
I= x 100 000
L
I = indice de incidență
bn = cazuri noi de boală
L = populație la 01.07.a.c
Prevalența:

• Totalitatea bolilor care există la un anumit moment ”critic”, sau într-o perioadă de
timp

• Se folosește, în general, pentru afecțiunile cronice

• Se pot calcula ndici de prevalență specifici (grupe de vârstă etc)

bn + bv
P= x 100
L
P = indice de prevaleță bv = cazuri vechi de boală
bn = cazuri noi de boală L = populație la 01.07.a.c
Morbiditatea longitudinală:

• Urmărirea morbidității generale și a stării de morbiditate la același grup de persoane, timp de

mai mulți ani

• Investigarea relației de cauzalitate în apariția bolii/complicațiilor

• Morbiditatea pe contingente măsoară numărul persoanelor bolnave și nu al cazurilor de boală

(o persoană poate avea mai multe boli)
pb
Mc = x 100
L
Mc = indice de morbiiditate pe contingente
pb = număr persoane bolnave
L = populație la 01.07.a.c
Morbiditatea spitalizată:

• Este un indicator mai ușor de calculat decât morbiditatea generală

• Nu caracterizează în mod obligatoriu morbiditatea generală, deoarece depinde de sistemul de

asigurare a sănătății, accesul la servicii spitalicești etc

• Morbiditatea pe contingente măsoară numărul persoanelor bolnave și nu al cazurilor de boală (o

persoană poate avea mai multe boli)

b(a+i)
Fs = x 100
L
Fs = indice de frecvență a spitalizării
b(a+i) = număr bolnavi aflați la începutul perioadei de referință + bolnavi nou spitalizați în perioada respectivă
L = populație la 01.07.a.c
Principii de proiectare a unui studiu

I. Caracteristicile studiului, în funcție de informațiile clinice ce urmează a fi

prelucrate
II. Punctele forte și limitele, legate de materialele folosite, de selecția și
tratamentul subiecților
III. Considerații metodologice majore, legate de selecția subiecților, colectarea
datelor și analiza statistică
IV. Alte considerații (disponibilitatea resurselor, considerațiile etice, costurile și
riscurile)
Principii folosite în evaluarea datelor studiului

• Eficacitatea descrie efectul real al intervenției în condiții ideale.

• Eficiența descrie efectul real al intervenției în condiții clinice, uzuale.

• Încrederea se referă la reproductibilitatea rezultatelor.

• Validitatea confirmă că un test măsoară ceea ce ar trebui să măsoare.

Principii folosite în evaluarea datelor studiului

• Cauzalitatea indică efectul direct. Necesită criterii precum plauzibilitatea biologică,

consistență, asociația temporală.

• Eroarea sistematică dar neintenționată poate duce la o alterare a estimării rezultatelor

studiului.

• Sensilitatea unui test reprezintă capacitatea de a identifica subiecții pozitivi, atunci

când aceștia au afecțiunea respectivă.

• Specificitatea unui test reprezintă capacitatea de a identifica subiecții negativi într-o

populație, atunci când aceștia nu au afecțiunea respectivă.
Principalele tipuri de studii epidemiologice:
Studii descriptive:
• Prezentare de caz
• Serii de cazuri
Avantaje:
 Raportează evenimente neobișnuite sau afecțiuni necunoscute
 Lansează ipoteze/ deschi calea unor studii ulterioare (devin mai valoroase când se
folosesc serii consecutivi de cazuri)

Dezavantaje:
 Subiectivitate la selecţia cazurilor
 Imposibilitatea testării prin asociere statistică
Studii analitice:

1. Studii ecologice compară frecvenţa de apariţie în grupuri diferite. Compară

grupuri, nu indivizi  prudență la interpretarea rezultatelor

2. Studii transversale (de prevalenţă) evaluează concomitent expunerea cu efectele;

reprezintă un pas important în realizarea asociațiilor cauzale; sunt relativ ușor de
efectuat și nu implică cheltuieli importante; se utilizează pentru determinarea
gradului de extindere a unei epidemii în rândul populației și susceptibilitatea
celor din populație expusă la risc.
Studii analitice:

3. Studii caz-control sunt anchete longitudinale (deoarece se analizează o

perioadă) retrospective (cercetătorul privește înapoi, de la boală spre posibilele
cauze). Includ persoanele care prezintă o boală (sau o anumită variabilă) care ne
interesează și un grup de control (grup de referință) format din persoane care nu
prezintă boala (sau variabila) studiată. Sunt aplicabile bolilor cu o perioadă lungă
de latență. Se enunță ipoteza încă din faza de proiectare a studiului.
Design studiu:

• Alegerea lotului test presupune:

 Formularea unor criterii de diagnostic
 Delimitarea în timp și spațiu
 Definirea sursei cazurilor

• Alegerea lotului martor presupune:

 Similaritate cu lotul test (eventual prin metoda perechilor, pe criterii de vârstă, sex,
categorie socială)
 Eliminarea factorilor de risc în cazul martorilor
Studii caz-control
desfăşurare studiu

• Expunere +
Grup test
(indivizi B+) • Expunere -

Populaţie • Expunere +
Grup martor
(indivizi B-) • Expunere -

timp
Tabel de Boală
contingență 2x2: + -
+ a b  
Expunere FR
- c d  
a +c b + d  

 Frecvenţa factorului de risc :

F1=a / a + c (în cadrul lotului studiat)

F0=b/ b + d (în cadrul lotului martor)

RiscRelativ estimat = odds ratio

a
B la expuși c axd
OR = = =
B la neexpuși b bxc
d
Forța asociației se măsoară cu ajutorul riscului relativ, care nu poate fi calculat
direct, deci se utilizează OR. Interpretarea valorilor OR:

• OR < 1 nivelul expunerii în cadrul lotului test < lotului martor; expunerea
reduce riscul de boală (factor protector)

• OR= 1 nivelul expunerii în cadrul lotului test =lotului martor; expunerea nu

reprezintă factor de risc (factor indiferent)

• OR >1 nivelul expunerii în cadrul lotului test > lotului martor; expunerea
creşte riscul de boală (factor de risc)
Dezavantaje studii caz-control:

• Precizie ↘ (supraviețuire, eroare de memorie)

• Dificultate în determinarea succesiunii temporale

• Imposibilitatea de a studia mai mult de o boală

Studii analitice:

4. Studii de cohortă (de urmărire, de incidenţă), anchete prospective (cercetătorul

privește înainte, de la un factor de risc, la eventuala apariție a bolii). Populația
expusă unui factor de risc este urmărită pentru identificarea efectelor. Se utilizează
pentru factori de risc cu frecvență ridicată la nivelul populației.
Design studiu:

• Alegerea lotului test presupune:

 Alegerea în funcție de susceptibilitate sau în urma unui examen în masă
 Utilizarea unei ”cohorte tip”/ grup profesional/ populații ”captive” (școlari, militari)

• Alegerea lotului martor presupune:

 Alegerea unui grup intern (din același eșantion, dar neexpus la factorul de risc)
 Grup extern
 Grup mixt
Studii de cohortă
desfăşurare studiu

• Boală +
Expunere +
• Boală -
Populaţie

Persoane fără
• Boală +

boală Expunere - • Boală -

timp
Tabel de Boală
contingență 2x2: + -
+ a b a +b
Expunere FR
- c d c +d

Riscul bolii:

R1=a / a + b (la expuși)

R0=c/ c + d (la neexpuși)

Risc Relativ de câte ori este mai mare riscul la expuși față de neexpuși:
RR=R1/R0

Risc Atribuibil cu cât este mai mare riscul la expuși față de neexpuși:
RA=R1-R0
Interpretare RR:
• RR <1, RA <0 riscul de boală este mai mic la expuşi
decât la neexpuşi; expunerea scade riscul de boală
(factor protector)
• RR= 1, RA= 0 riscul de boală este egal la expuşi şi
neexpuşi; expunerea nu reprezintă factor de risc (factor
indiferent)
• RR >1, RA>0 riscul de boală este mai mare la expuşi
decât la neexpuşi; expunerea creşte riscul de boală
(factor de risc)
Dezavantaje studii de cohortă:

• Consumatoare de timp

• Nu pot fi utilizate pt. boli rare

• Pierderea din evidență a subiecților

• Imposibilitatea analizei simultane a mai mulți factori

Studii experimentale:

• Intervenția sau experimentarea presupune încercarea de a schimba o variabilă la

un grup de persoane (testarea eficacității unor vaccinuri, demonstrarea valorii
unor conduite terapeutice noi).

• Cel mai complex și valoros tip de anchetă epidemiologică

• Sunt consumatoare de timp și costisitoare  se utilizează pentru afecțiuni larg

răspândite sau cu impact economic și social
Design studiu:

• Investigatorul controlează factorul de risc/intervențiav  importanța

considerațiilor etice + adimistrarea intervenției pe baza unor protocoale stricte
• Selecția loturilor este mai facilă, deoarece alocarea randomizată reprezintă
certitudinea că eventualele diferențe dintre grupuri nu se datorează eroilor
conștiente sau inconștiente ale cercetătorului
• Alocarea radomizată în grup de tratament/ grup martor
• Compararea rezultatelor în grupul test cu grupul martor
• Faza I, < 30 subiecți, - randomizare, -grup control
(siguranță, doză, metabolizare)

• Faza II, < 50 subiecți, - randomizare (eficacitate,

• Fază III, mii subiecți, + randomizare, +grup control
(eficiență, comparații alte intervenții)

• Faza IV, trialuri de mari dimensiuni, + randomizare,

+grup control (monitoriz. efecte adv. după introd. în practică)
Pt. evitarea erorilor sistematice se practică ”orbirea” :
• Metoda “simplu orb” – subiecții nu cunosc care este produsul de
cercetat/placebo
• Metoda “dublu orb” – nici subiecții nici cercetătorul nu cunosc care este
produsul de cercetat/placebo
• Metoda “triplu orb”- analiza datelor este efectuată de o persoană ≠
cercetător
• Metoda “cvadruplu orb” – redactarea raportului este efectuată de o
persoană ≠ cel care a prelucrat datele≠ cercetător
Interpretare rezultate:
• Rata evenimentului = proporția de pacienți dintr-un grup în care evenimentul este
observat
• Rata evenimentului în grupul de control (control event rate CER) indică rata
evenimentului în grupul de control
• Rata evenimentului în grupul experimental (experimental event rate EER) indică
rata evenimentului în grupul experimental
• Riscul relativ este dat de raportul dintre riscul la lotul experimental și riscul la lotul
martor:
RR= EER/ CER
Interpretare rezultate:
• Când tratamentul experimental reduce probabilitatea unui rezultat nefavorabil:
 Apare reducerea riscului relativ (Relative Risk Reduction) = reducerea proporțională a
rezultatelor nefavorabile între lotul experimental și cel de control
 Reducerea riscului absolut (Absolute Risk Reduction) = diferența aritmetică absolută
între ratele rezultatelor nefavorabile ale lotului experimental și ale celui de control

• Când tratamentul experimental crește probabilitatea unui rezultat favorabil:

 Creșterea beneficiului relativ (Relative Benefit Increase) = creșterea proporțională a
rezultatelor favorabile între lotul experimental și cel de control
 Creșterea beneficiului alsolut (Absolute Benefit Increase) = diferența aritmetică absolută
între ratele rezultatelor favorabile ale lotului experimental și ale celui de control
Interpretare rezultate:
• Când tratamentul experimental crește probabilitatea unui rezultat nefavorabil:
 Creșterea riscului relativ (Relative Risk Increase) = creșterea proporțională a
rezultatelor nefavorabile între lotul experimental și cel de control
 Creșterea riscului (Absolute Risk Increase) = diferența aritmetică absolută între ratele
rezultatelor nefavorabile ale lotului experimental și ale celui de control

Clacularea tuturor acestor indicaatori este însoțită de un interval de încredere (CI) de

95%.