Realizat de: Bîrgăoanu

Laura
 Modelul atomic a lui Dalton
►cel mai simplu model atomic este cel al sferei
rigide.
►atomii au formă sferică, sunt omogeni şi identici
pentru o substanţă, nu sunt încărcaţi electric.

►modelul este suficient pentru a explica structura şi unele proprietăţi

simple ale substanţei, fenomene simple: difuzia, schimbarea stării de
agregare.

Interferenţă pe suprafaţa apei

Modelul atomic a lui Thomson
►în 1897 fizicianul englez J.J.Thomson a
pus în evidenţă, prin experienţe de
descărcare electrică în gaze rarefiate,
existenţa electronului, ca particulă cu
sarcină electrică negativă.
►în urma experienţelor efectuate
Thomson a imaginat un model al
atomului
►atomii sunt sfere uniform încărcate cu sarcină
pozitivă, iar electronii sunt încorporaţi în interiorul
sferei ( ca stafidele într-o plăcintă )
 Experimentul lui Rutherford
Dispozitivul experimental
►o sursă radioactivă emite
particule α ( nuclee de He cu
sarcina pozitivă 2e şi masa
4u )
►particulele α trec printr-o foiţă
de aur.
►după ce străbat foiţa de aur particulele α cicnesc o placă acoperită cu
sulfură de zinc pe care se poate observa mici scântei luminoase.
►se determină astfel unghiurile sub care au
fost deviate particulele α.
►dacă sarcina pozitivă este uniform distribuită în
atom (modelul lui Thomson) particulele α sunt
deviate cu câteva grade la trecerea prin metal
datorită forţelor electrostatice.

►în experienţele de împrăştiere apar şi particule deviate sub unghiuri

mari , aceste deviaţii nu pot fi explicate decât dacă se admite că sarcina
pozitivă este concentrată în centrul atomului.
Modelul atomic Rutherford (planetar)
►Rutherford presupune atomul ca având o
structură asemănătoare sistemului solar.

►întrega masă şi sarcina pozitivă a atomului sunt

concentrate într-un nucleu cu dimensiuni mult mai
mici (~10-14m) decât cele ale atomului (~10-10m)

►electronii se rotesc în jurul nucleului pe orbite

circulare.
 Modelul planetar al atomului de hidrogen
►atomul de hidrogen este format dintr-un nucleu cu masă mare şi cu
sarcină pozitivă +e şi un electron cu sarcina negativă –e.
►nucleul exercită asupra electronului o forţă
e- electrostatică de atracţie:
Fe
e2
+e
r Fe =
4πε 0 r 2
►energia potenţială a sistemului electron-nucleu
este: 2
e
Ep = −
4πε 0 r
►energia cinetică a sistemului este:
+e m0 v 2
Ec =
2
 Energia totală a atomului
►dacă Ec < | Ep |, electronul se deplasează pe o orbită închisă, iar
sistemul electron-nucleu este în stare legată
e2 m0 v 2
►energia totală sistemului este: E = E p + Ec = − +
4πε 0 r 2
►orbita circulară este stabilă dacă se îndeplineşte condiţia de echilibru:
forţa centripetă este forţa electrostatică

m0 v 2 e2
=
r 4πε 0 r 2
2
e
Energia totală: E=−
8πε 0 r
►conform modelului planetar rotaţia electronului în jurul nucleului ar
trebui să fie însoţită de o emisie de radiaţii electromagnetice care ar
duce la pierderea continuă a energiei electronului
►electronul ar descrie o mişcare în spirală, terminată cu căderea lui pe
nucleu
►datele experimentale nu au confirmat acest model
 Postulatele lui Bohr
1. Stările legate ale atomului sunt stări în care atomul nu absoarbe şi nu
emite energie. Aceste stări ale atomului se numesc stări staţionare.
Într-o stare staţionară, energia sistemului este constantă în timp.
Valorile energiilor stărilor staţionare formează un şir discontinuu: E 1,E2,
…En
2. Atomii absorb sau emit radiaţie
electromagnetică numai la trecerea Foton emis
dintr-o stare staţionară în altă stare
staţionară n
k
Energia emisă sau absorbită
sub forma unei cuante este
egală cu diferenţa dintre energia
finală şi iniţială a sistemului: Foton absorbit

hν kn = Ek − En
Modelul cuantificat al atomului
►primul model de natură cuantică al atomului
►modelul preia modelul planetar a lui Rutherford şi
îi aplică teoria cuantelor
►modelul atomic cuantificat a lui Bohr explică bine
efectele de emisie şi absorbţie ale atomului de
hidrogen şi ale atomilor hidrogenoizi ( atomi formaţi
dintr-un nucleu cu sarcina Ze şi un electron

Exemple : atomii ionizaţi He+(Z=2), Li2+(Z=3),

Be3+(Z=4)
 Condiţii de cuantificare
Cuantificarea momentului cinetic
L Momentul cinetic: L=rxp
p = mv

+e e- ►mărimea: L = r p sin( r, p )
r

►unda asociată electronului aflat în mişcare pe orbită este o undă

staţionară
h h
2πr = nλ = n L = rp = n
p 2π

n = 1,2,3,……număr cuantic principal

 Cuantificarea razelor orbitelor electronilor
Condiţia de echilibru a orbitei:
Fe e-

m0 v 2 e2
+e
r =
r 4πε 0 r 2
2
m e
sau ( rp ) 2
=r 0
4πε 0
ε h 2
rn = n 2 0 2
πm0 e

Raza primei orbite Bohr: r1 = 0,53·10-10m rn = n 2 r1

 Cuantificarea energiei stărilor staţionare
e2
Energia totală a electronului în modelul planeter: E = −
8πε 0 r
ε h 2
Condiţia de cuantificare a razelor orbitelor Bohr: r = n2 0 2
πm0 e
1 m0 e 4
En = − 2 2 2
n 8h ε 0
Energia primei orbite:

E1 = - 13,6 eV

E1
En = 2
n
 Diagrama nivelelor energetice
E (eV)
Spectru continuu
E∞= 0 n →∞

E4=-0,85eV n=4
E3=-1,51eV n=3

E2=-3,4eV n=2

E1=-13,6eV n=1
n = 1, stare fundamentală, de energie E1
n = 2,3,4,…, stări excitate, de energii E2, E3, E4, …
 Absorbţia şi emisia de radiaţie electromagnetică
E3 n =3
hν 32
E2 n =2

hν 31 hν 21
E1 n =1

hν 31
►trecerea electronului din starea fundamentală într-o stare excitată
(excitare) se face prin absorbţia unui foton
►trecerea electronului dintr-o starea excitată în starea fundamentală
(dezexcitare) se face prin emisia unui foton
►dezexcitarea se poate face: - direct pe starea fundamentală
- în trepte, prin stări intermediare
 Liniile spectrului de emisie al hidrogenului
►atomul de hidrogen aflat în stare excitată revine pe nivelul fundamental
sau pe nivele intermediare
►fiecare tranziţie, între nivele k şi n, are loc cu emisia unui foton
hc m0 e 4  1 1 
hν kn = = Ek − En = 2 2  2
− 2
λkn 8ε 0 h  n k 
Constanta lui Rydberg:
m0 e 4 −1
R= = 1, 097 ⋅ 10 7
m
8ε 0 h 3c
2

Lungimea de undă a liniilor spectrale emise

1  1 1 
= R 2 − 2 
λkn n k 
 Seriile spectrale ale hidrogenului
►pentru n = 1, se obţine seria Lyman, cu liniile în ultraviolet, descoperită
în anul 1906,
1 1 1 
= R 2 − 2  k = 2,3,4,…,∞
λk 1 1 k 
►pentru n = 2, se obţine seria Balmer, cu liniile în vizibil, descoperită în
anul 1885,
1  1 1 
= R 2 − 2  k = 3,4,5,…,∞
λk 2 2 k 
n=6
Hα (roşu), pentru k = 3 n=5
n=4
Hβ (verde-albastru), pentru k = 4 n=3
Hγ (violet), pentru k = 5
Hδ (indigo), pentru k = 6 n=2
►pentru n = 3, se obţine seria Paschen, cu liniile în infraroşu apropiat,
descoperită în anul 1908,
1 1 1 
= R 2 − 2  k = 4,5,6,…,∞
λk 3 3 k 
►pentru n = 4, se obţine seria Brackett, cu liniile în infraroşu îndepărtat,
descoperită în anul 1922,
1  1 1 
= R 2 − 2  k = 5,6,7,…,∞
λk 4 4 k 
►pentru n = 5, se obţine seria Pfund, cu liniile în infraroşu îndepărtat,
descoperită în anul 1924,
1 1 1 
= R 2 − 2  k = 6,7,8,…,∞
λk 5 5 k 
►pentru n = 6, se obţine seria Humphry, cu liniile în infraroşu îndepărtat,
descoperită în anul 1925,
1 1 1  k = 7,8,9…,∞
= R 2 − 2 
λk 6 6 k 
 Evoluţia modelelor atomice

Modelul lui Dalton

1803
Modelul lui Thomson
1904 Modelul planetar
1911

Modelul nori de
electroni 1926

Modelul cuantificat 1913

 Bibliografie
http://en.bestpicturesof.com/pictures%20of%20niels%20bohr%20atomic
%20model
http://regentsprep.org/Regents/physics/phys05/catomodel/bohr.htm
http://highered.mcgraw-hill.com/olcweb/cgi/pluginpop.cgi?
it=swf::800::600::/sites/dl/free/0072482621/59229/Bohr_Nav.swf::The%20Bohr
%20Atom
http://www.scientia.ro/fizica/63-atomul/274-modelul-atomic-al-lui-rutherford.html
http://www.youtube.com/watch?v=s4BSzbskyjU&feature=related
Rodica Ionescu-Andrei, Cristina Onea, Ion Toma – Manual de fizică , clasa
a XII-a, Editura ART
D. Ciobotaru, T. Angelescu s.a – Manual de fizică , clasa a XII-a, Editura
Didactică şi pedagogică
Gabriela Cone – Manual de fizică , clasa a XII-a, Editura E+
Dicţionar de fizică
w.w.w.google ro/ images