Ghincul Claudia, cl.

XII A
 Modelul atomic a lui Dalton
1803
►cel mai simplu model atomic este cel al sferei
rigide
►atomii au formă sferică, sunt omogeni şi identici
pentru o substanţă, nu sunt încărcaţi electric

►modelul este suficient pentru a explica structura şi unele proprietăţi

simple ale substanţei, fenomene simple: difuzia, schimbarea stării de
agregare

Interferenţă pe suprafaţa apei

Modelul atomic a lui Thomson
1904
►în 1897 fizicianul englez J.J.Thomson a
pus în evidenţă, prin experienţe de
descărcare electrică în gaze rarefiate,
existenţa electronului, ca particulă cu
sarcină electrică negativă
►în urma experienţelor efectuate
Thomson a imaginat un model al atomului

►atomii sunt sfere uniform încărcate cu sarcină

pozitivă, iar electronii sunt încorporaţi în interiorul
sferei ( ca stafidele într-o plăcintă )
 Experimentul lui Rutherford
Dispozitivul experimental
►o sursă radioactivă emite
particule α ( nuclee de He cu
sarcina pozitivă 2e şi masa 4u )
►particulele α trec printr-o foiţă
de aur
►după ce străbat foiţa de aur particulele α cicnesc o placă acoperită cu
sulfură de zinc pe care se poate observa mici scântei luminoase
►se determină astfel unghiurile sub care au
fost deviate particulele α
►dacă sarcina pozitivă este uniform distribuită în
atom (modelul lui Thomson) particulele α sunt
deviate cu câteva grade la trecerea prin metal
datorită forţelor electrostatice

►în experienţele de împrăştiere apar şi particule deviate sub unghiuri

mari , aceste deviaţii nu pot fi explicate decât dacă se admite că sarcina
pozitivă este concentrată în centrul atomului
Modelul atomic Rutherford (planetar)
1911
►Rutherford presupune atomul ca având o structură
asemănătoare sistemului solar

►întrega masă şi sarcina pozitivă a atomului sunt

concentrate într-un nucleu cu dimensiuni mult mai
mici (~10-14m) decât cele ale atomului (~10-10m)

►electronii se rotesc în jurul nucleului pe orbite

circulare
►conform modelului planetar rotaţia electronului în jurul nucleului ar
trebui să fie însoţită de o emisie de radiaţii electromagnetice care ar
duce la pierderea continuă a energiei electronului
►electronul ar descrie o mişcare în spirală, terminată cu căderea lui pe
nucleu
►datele experimentale nu au confirmat acest model
 Postulatele lui Bohr
1. Stările legate ale atomului sunt stări în care atomul nu absoarbe şi nu
emite energie. Aceste stări ale atomului se numesc stări staţionare.
Într-o stare staţionară, energia sistemului este constantă în timp.
Valorile energiilor stărilor staţionare formează un şir discontinuu:
E1,E2,…En
2. Atomii absorb sau emit radiaţie
electromagnetică numai la trecerea Foton emis
dintr-o stare staţionară în altă stare
staţionară n
k
Energia emisă sau absorbită sub
forma unei cuante este egală cu
diferenţa dintre energia finală şi
iniţială a sistemului: Foton absorbit

h kn  Ek  En
Modelul cuantificat al atomului
1913
►primul model de natură cuantică al atomului
►modelul preia modelul planetar a lui Rutherford şi
îi aplică teoria cuantelor
►modelul atomic cuantificat a lui Bohr explică bine
efectele de emisie şi absorbţie ale atomului de
hidrogen şi ale atomilor hidrogenoizi ( atomi formaţi
dintr-un nucleu cu sarcina Ze şi un electron)

Exemple : atomii ionizaţi He+(Z=2), Li2+(Z=3),

Be3+(Z=4)
 Absorbţia şi emisia de radiaţie electromagnetică
E3 n =3
h32
E2 n =2

h31 h21
E1 n =1

h31
►trecerea electronului din starea fundamentală într-o stare excitată
(excitare) se face prin absorbţia unui foton
►trecerea electronului dintr-o starea excitată în starea fundamentală
(dezexcitare) se face prin emisia unui foton
►dezexcitarea se poate face: - direct pe starea fundamentală
- în trepte, prin stări intermediare
 Evoluţia modelelor atomice

Modelul lui Dalton

1803
Modelul lui Thomson
1904 Modelul planetar
1911

Modelul nori de
electroni 1926

Modelul cuantificat 1913