FORȚE INTERMOLECULARE

Legăturile van der Waals

Legăturile (forțele/interacțiile) van der Waals sunt de
tip:
- Interacții dipol-dipol
- Interacții dipol-dipol indus
- Interacții de dispersie
Între speciile chimice mai pot intervenii:
- Interacții ion-ion
- Interacții ion-dipol
- legături de hidrogen
 Interacțiile intermoleculare
• sunt de natură electrostatică (molecule polare; ioni – molecule), sunt slabe
(energii de legătură < 40 kJ / mol), se manifestă la distanţe mici, dar
lungimile lor sunt mai mari decât ale legăturilor intramoleculare;
• sunt forţe intermoleculare slabe care se manifestă în funcţie de proprietăţile
moleculelor: polaritatea moleculelor (μ – momentul de dipol) şi
polarizabilitatea lor (α). Ele se manifestă uniform în jurul moleculelor, nu
sunt dirijate în spaţiu, nu sunt saturate şi acţionează la distanţe foarte mici.
• influenţează unele proprietăţi fizice ale substanţelor: tensiunea
superficială, temperatura de fierbere, căldura de evaporare, lichefierea şi
cristalizarea, etc.
• intervin în formarea unor compuşi de tip special: complecşi moleculari
(soluţii ale iodului în solvenţi organici), compuşi de incluziune (clatraţi).
 Polarizarea temporară a unei molecule nepolare constă în
deformarea moleculei, deformarea
învelişurilor electronice ale atomilor din moleculă şi apariţia unui
moment de dipol indus
(dipolmoment indus) μindus a cărui mărime depinde de: mărimea
moleculelor (crește cu volumul moleculelor) și forma moleculelor
(moleculele cu geometrii sferice sunt mai puțin deformabile)
• Calculul momentului de dipol indus:μindus = α·E
unde α = polarizabilitatea moleculei, E =
intensitatea câmpului electric.
• Polarizarea temporară a moleculelor nepolare
şi apariţia unui μindus explică solubilitatea
scăzută în apă a moleculelor nepolare.
• Polarizabilitatea moleculelor se datorează
polarizabilităţilor electronice ale atomilor,
polarizabilităţilor legăturilor din molecule şi
polarizabilităţilor de grup ale atomilor, care toate
dau polarizabilitate moleculară.
 INTERACŢII DIPOL INDUS – DIPOL INDUS =
FORŢE DE DISPERSIE (LONDON)

• Datorită poziţiilor instantanee ale electronilor, un atom sau o

moleculă nepolară poate dobândi un dipol instantaneu (sau
temporar). Acest dipol instantaneu slab poate induce un dipol
temporar în atomii sau moleculele vecine
• ! Per ansamblu, în timp, un atom sau o moleculă nepolară nu
are un moment de dipol permanent.
• sunt singurele forţe intermoleculare care se manifestă între
moleculele nepolare, dar se manifestă între toate tipurile de
molecule (şi polare)
• influenţează temperaturile de fierbere (p.f.) şi de topire (p.t.) ale
moleculelor, explică starea lor de agregare.
 Legături de hidrogen
• S–a observat pentru compuşii hidrogenaţi ai elementelor din perioada a 2-a
(HF, H2O, NH3) că aceştia au puncte de fierbere cu mult mai mari decât ale
compuşii hidrogenaţi similari ai elementelor din perioada a 3-a, vecine lor în
sistemul periodic.
• S-au observat „anomalii” şi pentru alte proprietăţi fizice (punct de topire,
densitate, căldură de vaporizare, etc.) ale acestor substanţe anorganice,
precum şi în cazul unor substanţe organice care conţin în molecule grupe –
OH, -COOH şi – NH2. Aceste anomalii au condus la ideea că moleculele de
acest tip sunt unite între ele prin interacţii slabe în asociaţii moleculare de
tipul (HF)n, (H2O)n, (NH3)n.
Condiţiile formării legăturii de hidrogen:
• Moleculele să conţină cel puţin un atom de hidrogen; atomul de hidrogen să
fie legat de un atom X puternic electronegativ (F, O, N mai rar Cl, Br, S, P)
• Atomul de hidrogen să interacţioneze cu o pereche de electroni
neparticipanţi ai unui atom Y puternic electronegativ şi cu volum mic, astfel
încât să fie posibilă asocierea moleculelor prin formarea unei legături între 2
atomi puternic electronegativi via atomul de H. În felul acesta atomul de
hidrogen este legat printr-o legătură covalentă de un atom electronegativ
(H–X, respectiv H–A) şi printr-o legătură de hidrogen de celălalt atom
electronegativ (H ... A)
Legături de hidrogen
 Caracteristicile legăturii de hidrogen:
• Este de natură electrostatică

• Este mai slabă decât legătura covalentă şi mai puternică decât

legătura van der Waals, având o energie de legătură de 2-30
kJ/mol (se desfac la creşterea temperaturii, la scăderea presiunii
sau la diluarea cu solvenţi).

• Este mai lungă decât legătura covalentă şi mai scurtă decât

legătura van der Waals (2,3–3 Ĺ)

• Proprietăţile fizice influenţate de legăturile de H sunt

temperaturi de fierbere şi de topire, călduri de vaporizare,
solubilitatea, densitatea.
Tipuri de legături de hidrogen
Tipuri de legături de hidrogen
Tipuri de legături de hidrogen
Tipuri de legături de hidrogen
Tipuri de legături de hidrogen
2. densitatea: apa lichidă are densitate mai mare decât a apa în fază solidă
(gheaţa) datorită numărului mai mic de legături de hidrogen realizate de
moleculele de apă în apa lichidă, comparativ cu gheaţa (în apa lichidă la 25ºC,
aproape 80% din atomii de hidrogen sunt implicaţi în legături de hidrogen, în timp
ce în gheaţă 100% din atomii de oxigen ai moleculelor de apă sunt implicaţi în
legături de hidrogen). Gheaţa are o structură rigidă, deschisă, hexagonală,
afânată, fiecare moleculă de apă fiind înconjurată de alte 4 molecule de apă,
într–un aranjament tetraedric. Astfel, fiecare atom de hidrogen al moleculei
centrale de apă formează o legătură covalentă cu atomul de oxigen al moleculei
centrale de apă şi o legătură de hidrogen cu o pereche de electroni neparticipanţi
ai unei molecule de apă vecine, având deci numărul de coordinaţie 2. Atomul de
oxigen al moleculei centrale de apă formează 2 legături covalente cu cei 2 atomi
de hidrogen ai moleculei centrale de apă, dar şi 2 legături de hidrogen, prin cele
2 perechi de electroni neparticipanţi, cu 2 molecule de apă vecine, având deci
numărul de coordinaţie 4. În apa lichidă sunt asociaţii moleculare care cuprind 2-
6 molecule, cu structuri tetraedrice, structuri similare cuarţului şi structuri tip
colivie.
3. solubilitatea: s-a observat solubilitatea în apă a unor compuşi
organici care conţin grupe –OH, -COOH, =C=O, -NH2 în asociaţii
moleculare de tipul: (HF)n, (H2O)n, (CH3OH)n.
• Legăturile de hidrogen se rup la creşterea temperaturii, la scăderea
presiunii sau la adaosul de solvenţi nepolari.
• Aspectele energetice şi stereochimia legăturilor de hidrogen intervin
în diverse domenii: cataliza, recunoaşterea moleculară, sinteza de
noi substanţe.
• Legăturile de hidrogen participă la construcţia structurilor
moleculare (proteine, acizi nucleici) şi reţelelor cristaline ale
multor substanţe: gheaţă, NaHCO3, KH2PO4, H3BO3,
Al(OH)3,CaSO4·2H2O şi alţi cristalohidraţi.