APA DE CONSUM

Apa de consum imbraca aceste trei forme arhicunoscute. Desi perceptia publica despre
‚apa plata’ este aceea a unui „aliment sanatos”, apa plata nu este altceva decat apa minerala
fara dioxid de carbon

Acidularea apei (adaugarea propriu-zisa de dioxid de carbon) are in realitate efecte

mult mai mici decat se crede. Studiile stiintifice nu au reusit sa arate un efect negativ clar al
acidularii, dimpotriva, se discuta chiar despre posibile efecte benefice atribuite prezentei
acidului (de ex. antibacteriene). Comparativ cu sucurile carbogazoase, apa minerala are doar a
suta parte din efectul daunator asupra smaltului. Dealtfel, interzicerea sucurilor carbogazoase
in scoli are ca principala justificare valoarea lor nutritionala minima, si nu acidularea. Nici
teoriile conform carora apa minerala ar favoriza osteoporoza nu au sustinere stiintifica.

Pe de alta parte, exista un efect iritativ al „bulelor”, care face ca apa minerala
carbogazoasa sa aiba acest dezavantaj fata de apa minerala plata. In plus, anumite tratamente
medicamentoase se indica a fi luate cu apa non-carbogazoasa, din considerente de interactiuni
chimice. Impactul cel mai cunoscut este poate insa cel asupra refluxului acid, impact resimtit
de persoanele care manifesta arsuri stomacale care urca in partea superioara a tubului digestiv,
in cadrul sau in afara bolii de reflux gastro-esofagian. Aceasta situatie, la care se adauga
balonarile sunt situatii clasice in care consumul de apa acidulata este nepotrivit.

Dincolo de aceste aspecte, nu exista diferente majore de compozitie intre apa minerala
si apa plata. Intrand in detalii de compozitie, ambele tipuri de apa minerala (gazoasa si plata)
pot contine in proportii diferite elemente minerale, in mod particular sodiu, cu implicatii
posibile asupra hipertensiunii arteriale, la un consum mare.

Invers, implicatiile pot fi pozitive prin prezenta unor componente minerale sau
caracteristici fizice, asa cum este cazul apelor minerale ‚terapeutice’, carbogazoase sau nu
(spre exemplu apele care contribuie la alcalinizarea urinii). In toate situatiile, asa cum o arata
si numele, apele minerale contin elemente minerale (sodiu, potasiu, clor, calciu, magneziu
etc.) in diferite proportii , inclusiv apele termale (ape minerale la temperaturi peste 20 grade
C). Industria apei a importat din stiinta date referitoare la compozitie, si a creat diferite
brand-uri cu punct de plecare stiintific: ape ionizate, ape alcaline. Efectul real al acestor ape
este adesea supraestimat. In schimb efectul apelor naturale in care predomina anumiti ioni in
mod natural este utilizat in medicina , anumite zone fiind cunoscute pentru diferite tipuri de
ape minerale: Herculane (ape sulfuroase), Tusnad (ferugionase), Govora (bromate, iodate),
Caciulata (alcaline) etc.

A doua mare categorie, apa de robinet, este cunoscuta atat pentru posibilele riscuri –
infectioase (virale, bacteriene sau parazitare) sau non-infectioase (ex. toxicitatea nitratilor),
dar si pentru beneficii, prin masurile de sanatate publica ce se iau prin intermediul apei de
robinet (ex. fluorizarea apei). Cu toate recomandarile, consumul de apa de robinet este in
scadere, in favoarea apei imbuteliate. Diferentele principale intre apa de robinet si apa
minerala constau in ponderea mai mare a sarurilor minerale in apa minerala , perceptia apei
imbuteliate ca fiind „mai sigura” si, nu in cele din urma, preferinta fiecaruia.

Concluzionand, nu exista argumente puternice pentru a recomanda din punct de vedere

medical nici apa de robinet in schimbul apei imbuteliate, nici invers, atunci cand apa de
robinet este ‚sigura’. Cat priveste apa minerala plata, cu atat mai putine argumente exista
pentru a o recomanda universal in defavoarea apei minerale carbogazoase.

Personal,cred ca apa cea mai buna este cea care credem noi ca ni se potriveste.De
exemplu,eu folosesc apa minerala carbogazoasa imbuteliata sub denumirea ZIZIN pentru ca
m-au convins cu ce au scris pe eticheta si pentru ca este produsa si imbuteliata la Brasov
(loc.Zizin).