SISTEMUL PERIODIC AL

ELEMENTELOR
 Istoria sistemului periodic
• Sec. XIX-lea s-au descoperit numeroase elemente şi nevoia clasificarii
ştiinţifice a acestora; O însuşire caracteristica fiecarui element era greutatea
atomica, mărime introdusa în chimie de Dalton. Pentru a stabili valori sigure
greutaţilor atomice a trebuit să facă apel la conceptul de molecula
(Avogadro-1811 Cannizzaro-1860) la noţiunea de valenţa
(Frankland-1850).
• 1829-Döbereiner pune pentru prima dată asemănarile din cadrul unor
grupe de elemente pe seama greutaţii lor atomice. Semnaleaza existenţa
unor „TRIADE” de elemente:

– Cl-Br-I - Ca-Sr-Ba - S-Se-Te

– Li-Na-K - P-As-Sb
 Tabelul periodic sub forma de cilindru

• 1826 - geologul francez

Chancourtois face o clasificare

elicoidala a elementelor, pe

suprafa a laterala a unui cilindru

drept. Elementele care se aflau

unele sub altele pe generatoarea

elicei aveau proprietaţi

asemanatoare.
 Istoria sistemului periodic
• Ideea de revenire periodica a proprietaţilor dupa un anumit numar de
elemente la însuşirea în ordine crescatoare a greutaţilor apare la Newlands,

1864. El arata ca elementele pot fi aşezate în şapte rânduri, fiecare al 8-lea

element prezentând asemanari cu precedentul „legea octavelor”

 Istoria sistemului periodic
• În deceniul 7 al sec. XIX-lea s-au facut cele mai multe încercari de clasificare a
elementelor, cele mai importante fiind a lui Meyer și Mendeleev.

• 1869 Mendeleev face cunoscuta în faţa Societăţii de Fizica Chimie din Rusia
încercarea lui de a prezenta proprieta ile elementelor chimice ca funcţii periodice ale
greutaţilor atomice ale lor
 Tabelul periodic a lui Mendeelev
• Legea periodicităţii– proprietaţile elementelor chimice sau
combinaţiilor lor, sunt funcţii periodice ale maselor atomice
• Cuprindea 63 elemente cunoscute pâna la aceea data
precum și căsuţe libere pentru elementele ce urmau a fi
descoperite ulterior
• Elementele erau aşezate în ordine crescatoare a maselor
atomice pe linii și coloane, cele cu proprietaţi asemanatoare
se gaseau unele sub altele
• Elementele necunoscute le-a denumit prin prefixele „eka”
sau „dvi” ceea ce însemna primul sau al doilea în limba
sanscrita
Ex. eka bor = 21Sc; eka aluminiu = 31 Ga; eka-mangan =
43Tc; dvi-mangan = 75Re
 Tabelul periodic a lui Mendeelev

• Modifica pentru unele elemente cunoscute greutaţile

atomice care nu erau în concordanţa cu legea
periodicitaţii: uraniu, ytriu, ceriu, indiu, thoriu
• Pentru elemente ca iod, telur, nichel cobalt
inversează locul
• Iar pentru indiu arata ca este trivalent nu bivalent
• Rezolva problema unor elemente cu greutaţi atomice f.
apropiate și cu prop. aseman. „pamânturi rare”- care
nu resecta legea periodicității și pe care le aşeaza într-
un singur loc împreuna cu lantanul
 Confirmarea legii periodicitații
Structura moderna a sistemului periodic
• 1913-1914 G. Moseley stabileşte numarul de ordine
Z, proprietate cu variaţie monotona, indicând locul
elementului în SP
• Z = numar atomic = cu numarul de sarcini pozitive
din nucleu = nr. de electroni din învelişul electronic
• Tabelul lui Mendeleev a fost completat cu grupa
zero – gr. gazelor rare reprezinta forma scurta a
SP
 Confirmarea legii periodicităţii și a SP
Structura moderna a sistemului periodic
 Structura moderna a sistemului periodic
• SP forma scurta cuprinde:
– 7 şiruri orizontale numite perioade notate cu cifre de la 1-7,
conţinând 8, 8, 18,18, respectiv 32 elemente, perioda a 7-a
fiind în completare
– 9 coloane verticale numite grupe, notate cu cifre romane de la I
la VIII, zero
• Primele 7 grupe cuprind fiecare c âte doua subrupe: una principala
(A) alta secundara (B).
• Grupa a 8-a secundara ocupa un loc anume, ea conţinând 9
elemente grupate câte 3 – triade -, poziţionate în perioadele 4,5,6
dupa cum urmeaza: Fe, Co, Ni – familia fierului, perioada a 4-a; Ru,
Rh, Pd – perioada a 5-a; Os, Ir, Pt – familia elementelor platinice,
perioada a 6-a.
 Structura moderna a sistemului periodic

• Pe verticala elementele platinice formeaza

grupe de câte 2 elemente – diade - şi anume:
Ru-Os, Rh-Ir, Pd-Pt.
• Elementele cu numere de ordine cuprinse între
58-71 – LANTANIDE sunt situate în aceeaşi
casuţa a SP cu 57La, iar elementele 90-10 –
ACTINIDE, situate în aceeaşi casuţa a SP cu
80Ac. Individual sunt redate în afara SP în doua
şiruri orizontale.
 Structura moderna a sistemului periodic
• Elementele electropozitive, metalele, sunt situate în partea stânga
a SP în grupele principale au proprietăţi comune: culoare, luciu
metalic, propr. mecanice, conductibilitate electrica şi termica.

• Elementele electronegative, nemetalele sunt situate în partea

dreapta a SP, tot în grupele principale.

• Trecerea de la metale la nemetale se face treptat, prin intermediul

unor elemente cu proprietăţi aparţinând atât metalelor cât şi
nemetalelor, semimetale, elemente situate pe diagolana B-Si-As-
Te-At.

• Elementele situate în grupele secundare sunt numite elemente

tranziţionale şi au caracter slab pozitiv.
 SP – forma lunga
• Propusa de Alfred Werner în 1905
• Cuprinde: 18 coloane verticale şi 7 şiruri orizontale, fiind o reflectare
obiectiva a structurii electronice a elementelor. Grupele secundare
sunt aşezate intercalat între elementele din gr II A şi III A, sub forma
unor serii de 10 elemente – decade -, iar lantanidele şi actinidele sunt
trecute aparte în SP în doua şiruri orizontale de câte 14 elemente.
• Astfel forma lunga a SP reflecta succesiunea completarii învelişului
electronic când acesta se complic ă pe masura creşterii nr. atomic Z.

• S-a constatat ca numarul straturilor electronice din învelişul electronic

= cu numarul perioadei din care face parte elementul.
• Legea periodicitaţii forma moderna = proprietăţile elementelor depind
de configuraţia electronica a atomilor şi variza cu nr. de ordine Z.
SP – forma lunga
 SP – forma lunga
• Coloanele verticale numite grupe, conţin elemente cu proprietăţi
fizice şi chimice asemanatoare, care au aceeşi configuraţie
electronica în stratul de valenţă
• Sunt notate cu cifre arabe de la 1-18, conform recomandarilor
IUPAC din 1986.
– Gr.1 grupa metalelor alcaline
– Gr. 2 grupa metalelor alcalino -pamântoase
– Gr. 3-12 grupele metalelor tranziţionale
– Gr.13 grupa metalelor pamântoase
– Gr.14 grupa carbonului
– Gr.15 grupa azotului
– Gr.16 grupa oxigenului (calcogenilor)
– Gr.17 grupa halogenilor
– Gr.18 grupa gazelor rare (nobile sau inerte)
 SP – forma lunga
• Nr. grupei = nr. electronilor din stratul de valenţă
• Nr electronilor de valenţă pt elem. din gr. 13-18 = nr. gr -10
• ş irurile orizontale ale SP se numesc perioade cuprinzând
elementele dintre doua gaze rare succesive
• SP conţine 7 perioade
• Nr. perioadei = nr. de starturi
• 3 perioade scurte
– Perioada 1 – 2 elemente
– Perioada 2 – 8 elemente
– Perioada 3 – 8 elemente
• 4 perioade lungi
– Perioada 4 – 18 elemente
– Perioada 5 – 18 elemente
– Perioada 6 – 32 elemente
– Perioada 7 – 32 elemente
 Blocuri de elemente

• Blocul s
– Conţine 7 serii a câte 2 elem. gr. 1 şi 2, cu electroni
distinctivi de la 1-2 pe orbital ns
• Blocul p
– Conţine 5 serii de câte 6 elem. gr. 13-17, cu electroni
distinctivi de la 1-6 pe orbital np
• Blocul d
– Conţine 3 serii de câte 10 elemente, perioadele 4-6, grupele
3-12, cu electroni distinctivi de la 1-10 pe orbital (n-1)d
• Blocul f
– Conţine 2 serii de 14 elemente, aparţinând perioadelor 6 şi
7 cu electroni distinctivi de la 1-14 pe orbital (n-2)f
 Elemente noi în SP
• Elementele transuranice dupa 92U în SP,
aproape integral sintetizate pe cale artificiala şi
numite de obicei dupa numele unui cercetator
sau dupa locul în care se afla laboratorul în care
s-a facut descoperirea:
– 110Ds (darmstadtiu), numit iniţial ununnililum = Uun
(unu unu zero), cu Z=110, descoperit de Societatea
pentru cercetarea Ionilor Grei în 1994, Darmstadt,
Germania
– 111Rg (roentgeniu), numit iniţial unununium = Uuu
(unu unu unu), cu Z=111, descoperit de GSI, în 1994,
Darmstadt, Germania, în urma bombardarii nuclizilor
de 209Bi şi 60Ni.
 Elemente noi în SP
– 112Uub (ununbium), cu Z=112, descoperit de GSI, în 1996,
Darmstadt, Germania, în urma fuziunii nuclizilor de 208Pb şi
70Zn.

– 113Uub (ununtritium), cu Z=113, descoperit de Lab National

din California şi Inst. pt. Cercetari Nucleare din Dubna,
Rusia, în 2004.
– 114Uuq (ununquadium), cu Z=114, descoperit de Lab
National din California , şi Inst. pt. Cercetari Nucleare din
Dubna, Rusia, în 1999.
– 115Uup (ununpentium), cu Z=115, descoperit de Lab
National din California , şi Inst. pt. Cercetari Nucleare din
Dubna, Rusia, în 2000.
 Elemente noi în SP
• 116Uuh (ununhexium), cu Z=116, descoperit de Inst. pt.
Cercetari Nucleare din Dubna, Rusia, în 2000.

• 117Uus (ununseptium), cu Z=117, descoperit de Inst. pt.

Cercetari Nucleare din Dubna, Rusia, în 2010.

• 118Uuo (ununoctium), cu Z=118, descoperit de Lab National

din California, în 2006, se pare ca are proprietăţi
asemanatoare gazelor rare, se aseamana în special cu 86Rn.
Ar fi al doilea gaz cu proprietăţi radioactive şi primul gaz cu
proprietăţi semiconductoare.
 Elemente noi în SP
• Palmaresul Institutului rus JINR:
– Rutherfordiu 104Rf (1964)
– Seaborgiu 106Sg (1974)
– Bohriu 107Bh (1976)
– 114Uuq (ununquadium), 1999
– 116Uuh (ununhexium), 2001
– 113Uub (ununtritium), 2004
– 115Uup (ununpentium), 2004
– 118Uuo (ununoctium), 2006
– 117Uus (ununseptium), 2010
Majoritatea elem din SP sunt solide,
fac exceptie