e- e-

e-

+ n e-
n +
e- +
n e-
n + +
n
e- + n n
+ n
n + n +
+ e-
n + n
n
e- +
n + e-
e-
e-

e-

STRUCTURA
ATOMULUI

ISTORIA ATOMULUI
• Democrit (secolul V î.Hr.) – lumea
înconjurătoare este alcătuită din atomi =
particule indivizibile şi veşnice (în limba greacă,
atomos = indivizibil).
• 1803 J. Dalton, fizician şi chimist englez 
teoria atomică proprie: explică legea
proporţiilor multiple afirmând că din moment
ce substanţele se combină numai în proporţii
integrale, atomii trebuie să existe la baza
materiei.

1
 ISTORIA ATOMULUI
• În secolul al XIX-lea s-au făcut progrese în
concepţia atomistă prin:
– descoperirea radioactivităţii naturale (1896 de
către A.H. Becquerel, premiul Nobel pentru fizică în
1903)
– descoperirea electronului (1897 de către J.J.
Thomson, premiul Nobel pentru fizică în 1906).

• Despre structura atomului redată de “fizica

atomică”, în sens propriu, se poate vorbi de la
începutul secolului XX, când au fost elaborate
primele modele atomice.

Sfârşitul secolului XIX

• Lumina (radiaţiile X, ultraviolete, vizibil, infraroşu) se
propagă în spaţiu având proprietăţi de undă
electromagnetică: reflexia, refracţia, interferenţa,
polarizarea.
• Materia şi energia - considerate noţiuni total distincte:
– Materia – particule caracterizate prin masă şi poziţie bine
definite în spaţiu
– Undele – manifestarea a energiei, fără masă şi
delocalizate în spaţiu
• Electronul şi protonul sunt cunoscuţi.
• Nu se ştia de existenţa neutronului, acesta urma să
fie descoperit în 1932 de James Chadwick.
• Atomul divizibil era cunoscut, nu se cunoştea cu
precizie structura sa.

2
 MODELE ATOMICE
1. 1904 – J.J. Thomson – „cozonac cu
stafide” – atomul era reprezentat ca o
sferă cu sarcină electrică pozitivă
distribuită în tot volumul, iar în aceasta
„înoată” electronii negativi.

MODELE ATOMICE
2. 1911 – E. Rutherford
(premiul Nobel pentru
chimie în 1908) –
modelul planetar –
atomul are în centru
nucleul încărcat pozitiv
(dimensiuni reduse), care
conţine practic toată
masa atomului; în jurul
nucleului se rotesc pe
orbite circulare e–, în
număr egal cu sarcinile
pozitive din nucleu
(analogie: Soare =
nucleu, planete =
electroni).

3
 MODELE ATOMICE
3. 1913 – N. Bohr (premiul Nobel pentru fizică în
1922) – pentru descrierea structurii atomului de
hidrogen preia modelul planetar al lui
Rutherford, căruia îi aplică teoria cuantelor.
4. 1915 – A. Sommerfeld „perfecţionează”
modelul lui Bohr
5. după 1925 – modelul ondulatoriu staţionar –
elaborat ca urmare a rezultatelor cercetărilor
unor renumiţi fizicieni, laureaţi ai premiului
Nobel: L. de Broglie(1929), W. Heisenberg
(1932), E. Schrodinger (1933).

Care sunt cunoştinţele elementare ale

“publicului larg” despre atom?

• Atomul este format dintr-un nucleu în jurul căruia se

rotesc electronii.
• Particulele elementare din nucleu, protonii au sarcină
electrică pozitivă, iar neutronii sunt neutrii d.p.d.v. electric.
• Electronii care gravitează în jurul nucleului au sarcină
electrică negativă.
• Protonii şi electronii se atrag prin forţe electrostatice.
• Numărul electronilor din învelişul electronic este egal cu
numărul protonilor din nucleu (atomul este neutru).
• Ex. – atomul de oxigen O:
8 protoni + 8 neutroni în nucleu
şi 8 electroni care gravitează în jurul nucleului

4
 STRUCTURA ATOMULUI
PERSPECTIVE
Fizica clasică
• domeniu macroscopic →
lumea de zi cu zi
• fizica clasică, mecanica
newtoniană
– descrierea completă a
stării unui sistem
înseamnă cunoaşterea
la un moment dat a
tuturor coordonatelor şi
vitezelor acestuia
Fizica cuantică – ondulatorie
• domeniu submicroscopic:
– atomic (10-10 m)
– nuclear (10-14 m)
• fizica cuantică, mecanica
cuantică, ondulatorie
– variaţia parametrilor fizici
se face în salturi
– operează cu metode
statistice şi de
probabilitate

STRUCTURA ATOMULUI
Atomul reprezintă o întreagă lume a cărui „locuitori” se comportă
într-un mod cu totul neobişnuit şi foarte complex

“Lumea atomului” este un UNIVERS în miniatură

Max Planck (1858 - 1947), Premiul Nobel Fizică 1918
(Radiaţiile corpului negru –Teoria cuantelor)

Albert Einstein (1879-1955), Premiul Nobel Fizică 1921 (Efectul fotoelectric)

Niels Bohr (1885-1962), Premiul Nobel Fizică 1922

(Modelul atomului de hidrogen)

Wolfang Pauli (1900-1958), Premiul Nobel Fizică 1945 (Principiul excluziunii)

5
 Louis-Victor de Broglie (1892-1987),
Premiul Nobel Fizică 1929
(Lumina – dualitate corpuscul / undă)

Werner Heisenberg (1901-1976),

Premiul Nobel Fizică 1932
(Principiul incertitudinii)

Erwin Schrödinger (1887-1961),

Premiul Nobel Fizică 1933
(Ecuaţia de undă – Mecanica ondulatorie)

Paul Dirac (1902-1984),

Premiul Nobel Fizică 1933
(Materie – antimaterie)

Richard Feynmann (1918-1988),

Premiul Nobel Fizică 1965 (Teoria
electrodinamicii cuantice)

Ernest Rutherford Robert Millikan

Arthur Compton James Chadwick
(1871-1937) (1868-1953)
(1892-1962) (1891-1974)
Premiul Nobel Premiul Nobel Premiul Nobel Premiul Nobel
Chimie 1908 Fizică 1923 Fizică 1927 Fizică 1935
“Părintele" fizicii Calcul sarcină e– Efectul Compton Descoperirea
şi efect neutronului
nucleare
fotoelectric

Wilis Lamb
Clinton Davisson George Thomson (1913- ) Polykarp Kusch
(1892-1975) (1881-1958) (1911-1993)
Premiul Nobel Premiul Nobel Premiul Nobel Fizică 1955
Premiul Nobel
Fizică 1955
Fizică 1937 Fizică 1937
Structura fină Determinarea momentului
Difracţia e– prin Difracţia e– prin
cristale a spectrului magnetic al e–
cristale
hidrogenului

6
 Istoria modernă a particulelor elementare

• 1897 – electron
• 1910 – nucleul (şi protonul)
• 1932 – neutronul şi
pozitronul
• 1935 - miuon
• 1939 – pion
• 1950 - 1960 – barioni
• 1950 -1960 – mesoni
• 1959 – neutrino electronic
• 1962 – neutrino miuonic
• 1970 - 1980 – up, down, strange, charm, bottom quark; tau
lepton
• 1983 - bosoni vectoriali intermediari W,Z
• 1995 – top quark
• 2001 - tau neutrino

SPECTRUL ELECTROMAGNETIC

7
 Radiaţia electromagnetică
λ = Lungime de undă Unda = o vibraţie prin care se
transmite energie
E = Câmp Lungime de undă  = distanţa dintre
electric
două puncte identice situate pe
două unde succesive (vibraţii
alăturate)  unitate măsură =
metrul
B = Câmp magnetic
Frecvenţa  = numărul de unde
complete (cicli) care trec printr-un
punct dat în unitatea de timp 
unitate măsură Hertz = Hz = s-1

Amplitudinea A = distanţa verticală

de la linia de propagare a undei la
1   c 1 punctul ei maxim
  Punctele care au „A” = 0 se numesc
 noduri şi se repetă la un interval
de λ/2
c = viteza luminii = 2,99·108 m/s

M. Planck – Teoria cuantelor

Corp negru = un corp ideal – absoarbe toată energia pe
care o primeşte, toate radiaţiile incidente.
Planck constată că un corp negru adus la incandescenţă
emite energie sub formă de radiaţii în mod discontinuu, în
dependenţă de temperatura sa  neconcordanţă cu
previziunile fizice clasice: “materia poate absorbi sau
emite orice cantitate de energie”
Un corp negru emite energie în “porţii finite” sau “pachete”
de dimensiuni bine definite, nu în mod continuu  undele,
respectiv lumina, se produc şi se absorb discontinuu prin
vibraţia atomilor sau grupurilor de atomi
Energia atomilor depinde de frecvenţa vibratiei lor:
E = h·ν
h = constanta lui Planck, constantă universală
h = 6,63·10-34J·s.

8
 A. EINSTEIN – 1905
M. Planck EFECTUL
Teoria cuantelor FOTOELECTRIC

Planck, octombrie 1900:

• radiaţiile pot fi absorbite
sau cedate numai în
cantităţi discrete de
multipli întregi ai mărimii
“h·ν”, adică 1h·ν, sau
2h·ν, sau 3h·ν, etc.
• “cuanta” = cea mai mică
cantitate de energie
egală cu h·ν, conţinută de
o radiaţie
electromagnetică

ALBERT EINSTEIN EFECTUL

FOTOELECTRIC
1905 – A. Einstein – studiul efectului fotoelectric 
undele electromagnetice de o anumită frecvenţă (prag
de frecvenţă caracteristic fiecărui metal) determină
eliberarea de e- de pe suprafaţa metalelor  Radiaţiile
au o structură corpusculară  sunt compuse din fotoni
(1923 …)  structura “discontinuă” a luminii 
dualitatea undă / particulă
Este prima dată în istoria fizicii când un obiect e
descris din perspectivă dublă!
Lumina se comportă ca o undă şi este formată din
particule = fotoni!  E = hν şi p = h/λ  mv = h/λ

9
 A. EINSTEIN
EFECTUL FOTOELECTRIC
Lumina = Radiaţie Materie – corpuscul –
elctromagnetică foton
hc
E  h   E = m·c2
 (Einstein – T. Relativităţii)
E hc 2 h
m  /c 
c2   c
h h
mc  p
  
Calculul masei unei cantităţi
de energie care se mişcă cu
viteza luminii

1905 – CONCLUZII
Planck + Einstein
Materia emite radiaţii luminoase discontinuu.
Lumina este compusă din “pachete de energie”; particulele
componente ale luminii au fost denumite fotoni mai târziu,
în anul 1923.
Lumina este absorbită de materie în mod discontinuu.
Lumina are un comportament MIXT explicat simplist astfel:
• Când «călătoreşte» = se propagă = comportament de
undă.
• Când interacţionează cu materia se comportă ca
particulele (= pachete de energie).

hf
h = 0,000000000000000000000000000006626 J·s = 6,62·10-34 J·s

10
 ATOM – ENERGIE
Un atom absoarbe energie (luminoasă,
electrică, termică)  trece dintr-o stare de
energie inferioară E1 într-una superioară
E2. Când atomul emite energie, fenomenul
este invers:  E = E2 - E1 = h
E2
Stare excitată

Absoarbe
energie
Emite
energie

E1 E = hυ
Stare
fundamentală

Când un atom absoarbe o radiaţie de frecvenţă υ, energia

corespunzătoare hυ este transferată atomului  trece
într-o stare excitată de energie E* = E + hυ:
Atom + Foton  Atom excitat
Când un atom emite o radiaţie de frecvenţă υ  trece într-
o stare energetică inferioară, E = E* - hυ:
Atomul excitat  Atom + Foton

11
 SPECTRE DE EMISIE ALE
ATOMILOR
Aceste schim- N7
buri de fotoni
au loc la
He2
frecvenţe {υ}
caracteristice,
în funcţie de Fe26
natura
atomului
considerat  Ca20
Spectrele
atomului

Modelul atomic al lui Rutherford

Experienţa lui Rutherford (1911) – bombardarea unei
foiţe de aur cu un fascicul de particule , adică ioni de
He2+ : film photographique

feuille en or

source de
rayons 

Foiţa de aur
2
Poloniu 2
1 1
4 3
Ecran 4 3
Fascicul de particule 

12
 Modelul atomic planetar
al lui Rutherford
Concluzia  materia are structură lacunară 
atomii sunt constituiţi din nuclee pozitive, dispuse
în centrul atomilor, în jurul lor rotindu-se pe orbite
circulare electronii (cu sarcină negativă, în
număr egal cu sarcinile pozitive din nucleu).
Deficienţa – De ce nu cad electronii la un moment
dat pe nucleu, ştiut fiind că o sarcină electrică în
mişcare accelerată pierde continuu din energia sa
prin radiaţie electromagnetică?”

MODELUL ATOMIC AL LUI

BOHR (1913)
Aplicabil atomului de hidrogen şi ionilor hidrogenoizi
(ionii cu un singur e– în câmpul de sarcini +Ze al
nucleului: He+, Li2+, Be3+)
Are la bază modelul planetar al lui Rutherford căruia îi
aplică teoria cuantelor.
Bohr emite 2 ipoteze :
(1)numai anumite orbite electronice sunt posibile în
jurul nucleului (orbite permise, staţionare
« cuantificate »)
(2)În mişcarea sa pe o orbită dată, e– nu emite (şi nu
absoarbe) energie radiantă
Atomul poate absorbi sau emite energie radiantă de o
anumită frecvenţă, numai discontinuu, corespunzând
unor tranziţii electronice care dau naştere liniilor
spectrale.

13
 MODELUL ATOMIC AL LUI
BOHR (1913)
e- efectuează o mişcare circulară uniformă pe o
orbită de rază R.
e-
1 Ze 2 v
Fatr   r
4 0 R 2 m  v2 1 Ze 2
p+
 
R 4 0 R 2
m  v2
Fcentrifuga. 
R

Forţa de atracţie Coulombiană între e– încărcat (-)

şi cei Z protoni ai nucleului încărcaţi (+) este
echilibrată de forţa centrifugă

MODELUL ATOMIC AL LUI

BOHR (1913)
Pentru calculul nivelelor energetice, Bohr admite
că:
• momentul cinetic unghiular al e- pe orbita
circulară este un multiplu întreg (n) de h/2π:
• m·v·r = n· h/2π (m·v·2πr = n·h)
• n = număr cuantic principal
• e– - se găseşte doar pe anumite orbite definite
de n
• n = 1  atomul de H se găseşte în starea sa
fundamentală  are stabilitatea maximă.

14
 Modelul lui Bohr pentru atomul de
hidrogen
e-
v
Atomul de hidrogen există şi este stabil.
r
1) Echilibrul forţelor: centrifugă/centripetă p+
2 2
mv e
 k 2  0
r r
2) Conservarea energiei : E = E cinetică +E potenţială
2 2
mv e
 k  E n
2 r

3) Conservarea momentului cantităţii de mişcare:

Momentul unghiular: mvr = constant

Ipoteza lui Bohr : mvr =n.(h/2π) unde n=1, 2, 3…

Modelul lui Bohr pentru atomul de

hidrogen
Rezolvarea problemei:
2 e2 e
2
mv  k  2
1) r2 mv  k
r r
2
h 2 h 2  mv 2
 n ( h )2
2) mvr  n 2   ( mvr )  ( n 2  )
2
mr 2

2 2 2
n ( h )2  r  n h
k e 
2
3) egalând:  n 2 .a 0
r mr 2
2 4  me k
2 2

h 2  ke 2

4) deci: v  n   v  1 v0
2  mr nh n
2 2 2 4 2
mv e  2  me k A
5) En   k  2 2  2
2 r n h n

15
 Modelul lui Bohr pentru atomul de
hidrogen

În concluzie:

2 2 10
1) r n  n .a 0  n .0 , 5297 .10 m

2)v  1 v 0  1 2 , 214 .10 m / s

6
n
n n n=1, 2, 3, …
3) E n   A   21 , 757 10
2 2
 19
j
n n

Modelul lui Bohr şi spectrul atomului de

hidrogen
Energie n Stări
 Ionizate
0 5

}
-A/25 4 Stări excitate
-A/16 superioare

-A/9 3

Primul nivel
-A/4 2 excitat

-A 1 Fundamental
absorbţie emisie

{ }

16
 Modelul atomic
Bohr-Sommerfeld
• 1915 – A. Sommerfeld explică structura
fină a liniilor din seriile spectrale ale H.
• Presupune că orbitele staţionare
descrise de e– în jurul nucleului atomic
sunt nu numai circulare ci şi eliptice 
unei orbite circulare cu număr cuantic
principal n, îi corespund (n-1) orbite
staţionare eliptice  fiecare orbitã
circulară a lui Borh se descompune în
(n-1) elipse cu excentricităţi diferite

Modelul atomic
Bohr-Sommerfeld
Rezultă o familie de orbite pentru fiecare număr
cuantic principal n>1  Orbita cu l=0 are o
simetrie circularã, iar orbitele cu l=1,2,...n-1,
sunt eliptice
l = numar cuantic secundar, orbital

n = 2, l = 0,1 n = 3, l = 0,1,2 n = 4, l = 0,1,2,3

17
 Modelul ondulatoriu
- Modelul lui Bohr nu se aplică decât atomului de hidrogen şi ionilor
hidrogenoizi (sisteme monoelectronice), în absenţa câmpului electric
sau magnetic
-Experienţele de difracţie arată că electronii au caracteristicile unei unde.
-L.V. de Broglie - O particulă elementară în mişcare are asociată o
undă a cărei lungime de undă variază cu energia sa.
- Lungimea de undă este determinată de relaţia lui « de Broglie »
λ=h/mv
h
λ
me v
Electronul este o particulă cu proprietăţi ondulatorii.
Unda electromagnetică = undă cu proprietăţi
corpusculare.
Electronul  dualitate undă / corpuscul.

Modelul cuantic: noţiunea de orbital

Principiul incertitudinii al lui Heisenberg Mecanica

cuantică – imposibil de a determina cu exactitate poziţia
unei particule elementare, subatomice, numai
probabilitatea prezenţei acesteia într-o regiune din spaţiu.
Determinarea simultană a poziţiei şi momentului cinetic unui electron
este imposibilă; cu cât valoarea uneia dintre mărimi este calculată cu
mai multă precizie, cu atât valoarea celeilalte este mai imprecisă

ΔX .Δp  h
2π
În cazul în care masa e constantă h
ΔX . Δv  2mπ

Nu se poate vorbi despre “traiectoria” e–, numai despre

probabilitatea prezenţei lui într-o anumită regiune din
spaţiu

18
 Modelul cuantic: noţiunea de orbital
1925 – Schrödinger – ecuaţia diferenţială liniară de gradul doi
sau ecuatia lui Schrödinger pentru care soluţiile permit
determinarea probabilităţii prezenţei e- în jurul nucleului 
există o regiune din spaţiu unde acastă probabilitate este mare
(peste 90%). Această regiune corespunde unui element de
volum determinat de o suprafaţă limită numită orbital atomic
(O.A.).
Ecuaţia lui Schrodinger
= arată caracterul ondulatoriu al mişcării electronului în atom,
descris de o funcţie de undă, Ψ
= prezentare matematică a comportării e– în atom sub forma
ecuaţiei de undă.
= exprimă probabilitatea statistică ca e– să se găsească la un
moment dat (t) într-o anumită regiune în atom, prin intermediul
funcţiei de undă Ψ:

Ecuaţia lui Schrodinger

 2   2  2 8 2m
 2  2  E t  E p  0 H = E
x 2 y z h 2

Ψ = funcţia de undă sau amplitudinea undei asociată e– 2 2 me4

în punctul de coordonate (x,y,z) Et  
m = masa e–
h = constanta lui Planck
n2 h2
Ep = energia potenţială a e–
Et = energia totală a e–:
n = nivelul energiei şi “e” = sarcina e–.
2
 = densitatea de probabilitate (P) a prezenţei e– într-
un punct de coordonate (x, z, y) din spaţiul perinuclear
= rezolvarea ecuaţiei dă soluţii reale care sunt funcţiile
de undă Ψ (sau OA), numai pentru anumite valori
ale Et a e– (valori proprii, E e– în stări staţionare),
definite de setul de numere cuantice n, l, m, s  E
e– în atom este cuantificată

19
 NUMERE CUANTICE
Comportamentul e– atomului n – numărul cuantic
de H este descris de 4 principal,
numere cuantice: n, l, m, • indicã semiaxa mare a
orbitei eliptice;
s.
n – numărul cuantic • ia valori 1,2,3,4,...n sau 1 
principal  indică energia n  ;
e–. • reprezintă straturile
l – numărul cuantic electronice K, L, M, N, O, P,
secundar, azimutal 
indică mărimea Q.
momentului unghiular • determinã atât energia
orbital.
cuantic totalã a e– care ocupă un
m – numărul orbital, cât si dimensiunea
magnetic  indică
direcţia momentului orbitalului.
unghiular orbital. • Numărul maxim de e– ce
s – numărul cuantic de spin
 indică o caracteristică corespund unui strat cu
intrinsecă a e–, spinul număr cuantic principal n
său. este dat de relaţia:

NUMERE CUANTICE
l - număr cuantic m – numărul cuantic magnetic,
secundar, orbital, indică poziţia (orientarea) orbitei
azimutal, electronice într-un câmp magnetic
• indică semiaxa mică a şi are valori negative şi pozitive, în
orbitei eliptice total 2l+1 valori:
-l .....-2 ,-1, 0, 1, 2, ..... +l sau
• reprezintă momentul -l  m  +l
unghiular al electronului s – numărul cuantic de spin,
pe orbită şi substrat; caracterizează mişcarea de rotaţie
• are valorile l = 0,1,2,3,..... a electronului în jurul propriei sale
sau 0  1  n-1. Pentru axe,
l=0 orbita e circulară, l0 ia valorile +1/2 sau -1/2
OA:
orbita este eliptică. n=1
l=0
• Indică tipul de substrat: s m=0
pdf
e–: e–:
n=1 n=1
l=0 l=0
m=0 m=0
s=+1/2 s=-1/2

20
 NUMERE CUANTICE

n 1 2 3 4 5 6 7 l 0 1 2 3 4 5 6
strat K L M N O P Q substrat s p d f g h i
număr cuantic principal număr cuantic secundar

n 1 2
l 0 0 1
m 0 0 1 0 1
stare 1s 2s 2px 2py 2pz

ORBITALI ATOMICI
Orbitali s: Orbitali p

OA 1s, 2s şi 3s

1s
2s
3s

Orbitali d:

21
 ORBITALI ATOMICI d

dxy dxz dyz

dx2-y2 dz2
http://www.rsc.org/chemsoc/visualelements/orbital/orbital_d.html 43

ORBITALI ATOMICI f

f z3 f xz2 şi f yz2 f xyz şi f z(x2-y2) f x(x2-3y2) şi f y(3x2-y2)

22
 STRATURI ELECTRONICE
STRATUL K (n = 1) :
Primul strat (n = 1) nu are decat 1OA = 1s pentru că « l » nu
poate avea decât valoarea 0.

n=1 0 l n-1 l=0 substrat

s

m=0 1 OA
l=0 -l m +l
Substratul 1s are 1 OA pentru ca « m » nu poate avea
decât valoarea 0.
 Primul strat nu poate conţine decât max 2 e– cu spini anti-
paraleli

1s

STRATURI ELECTRONICE
Strat L ( n = 2 ) Substrat s
l=0
n=2 0 l n-1
l=1 Substrat p

1 OA
l=0 -l m + l m=0 2 e– max.

l =1 -l m + l m = -1 ; 0 ; +1
3 OA
m= 0 6 e– max.
m = -1 m = 0 m = +1

8 e– max. total
2s 2p

23
 STRATURI ELECTRONICE
Strat M ( n = 3 ) l= 0 Substrat s
Substrat p
n=3 0 l n-1 l=1
l=2 Substrat d

l=0 - l m + l m=0 1 OA 2 e– max.

-l m +l 3 OA
l=1 m = -1 ; 0 ; +1
6 e– max.
l=2 - l  m  +l m =-2 ; -1 ; 0 ; +1; +2
5 OA 10 e– max.
m= 0 m = -1 m = 0 m = +1 m = -2 m = -1 m = 0 m = +1 m = +2

3s 3p 3 d 18 e– max. total

STRATURI ELECTRONICE
Strat N ( n = 4 )
l=0 l=1 l=2 l=3
-3  m  +3
(4 s) (4 p) (4 d) (4 f)
m= 0 m = -1 m = 0 m = m=- m = -1 m = 0 m = +1 m = +2
+1 2

4s 4p 4d

m = -3 m = -2 m = -1 m = 0 m = +1 m = +2 m = +3

4f
32 e– max. total

24
 Numere cuantice – OA – Energie
2
n = 1,2,3… ; l=0,…,n-1 ; m = -l,…-1,0,1,…,l E0Z
En   2
n
n l m OA Energie
1 0 0 1s -E0Z2
2 0 0 2s -E0Z2/4
1 -1 2px
4 OA de aceeasi energie 0 2py
(4 OA degenerati) 1 2pz
3 0 0 3s -E0Z2/9
1 -1 3px
9 OA de aceeasi energie 0 3py
(9 OA degenerati) 1 3pz
2 -2 3dxy
-1 3dyz
0 3dxz
1 3dx2-y2
2 3dz2

Reguli de distribuire a e– – configuraţii electronice

Fiecare e– e caracterizat prin 4 nr. cuantice: n,l,m,s
1 – Principiul energetic = construcţiei (AUFBACH) =
stabilităţii
e – sunt repartizaţi în ordinea creşterii energiei nivelelor (n crescător, l
crescător)
2 – Principiul lui Pauli
2 e– ai unui atom diferă prin cel puţin un nr. cuantic  2 e– pot să ocupe
acelaşi OA, dacă diferă prin spinul lor (s) = într-un atom nu există 2 e– cu
toate cele 4 numere cuantice identice:
unul al 2-lea sau
3 – Regula lui Hund
 OA de aceeaşi energie (degeneraţi, din acelaşi substrat) se ocupă cu e–
a.î. să aibă spin maxim

sau sau S=1

Substrat p cu 3 e– : S=1,5

25
Reguli de distribuire a e– – configuraţii electronice
Fiecare e– e caracterizat prin 4 nr. cuantice: n,l,m,s

4. Regula lui Klechkowski

Ordinea de completare a O.A. urmează riguros ordinea
crescătoare a energiei acestora, care este dată de
succesiunea sumei (n+l) a diferiţilor O.A. În cazul în care 2
sau mai mulţi O.A. au aceeaşi sumă (n+l), se
completează mai întâi O.A. cu n minim.

Ordinea de ocupare cu e– a OA: Regula lui Klechkowski

OA Substrat n l n+l ordinea

1s 1 0 1 1
2s 2 0 2 2
2p 2 1 3 3
3s 3 0 3 4
3p 3 1 4 5
4s 4 0 4 6
3d 3 2 5 7
4p 4 1 5 8
5s 5 0 5 9
4d 4 2 6 10
5p 5 1 6 11
6s 6 0 6 12
4f 4 3 7 13
5d 5 2 7 14
6p 6 1 7 15
7s 7 0 7 16
5f 5 3 8 17
6d 6 2 8 18

26
 Tabla de şah a lui Goldanski

Configuraţii electronice fundamentale

Configuraţia electronică a atomului unui E  locul E în SP
Configuraţii electronice – e– distinctiv:

Ne 10e–  He 2s2 2p6

4s
F 9e–  He 2s2 2p5
3p O 8e–  He 2s2 2p4
3s N 7e–  He 2s2 2p3 STRAT
L
2p C 6e–  He 2s2 2p2 n=2
2s
B 5e–  He 2s2 2p1
Be 4e–  He 2s2
1s
Li 3e–  He 2s1 STRAT
He 2e–  1s2 K
n=1
H 1 e–  1s1

27
 Configuraţii electronice fundamentale

Stratul al 3-lea M  E din perioada a 3-a:

Ar 18e–  Ne 3s2 3p6
4s
Cl 17e–  Ne 3s2 3p5
3p S 16e–  Ne 3s2 3p4
3s P 15e–  Ne 3s2 3p3
2p Si 14 e–  Ne 3s2 3p2

2s
Al 13e–  Ne 3s2 3p1
Mg 12e–  Ne 3s2
1s
Na 11e–  Ne 3s1

OA s şi p
Principiul construcţiei
‘Aufbau’

1s 2s 2p

B: 1s2 2s22p1
e–
Strat e– de valenţă
intern

28
 OA s şi p
Principiul construcţiei ‘Aufbau’

1s 2s 2p

C: 1s2 2s22p2

Regula lui Hund: Nr. maxim de e – necuplaţi într-un substrat

 configuraţia cea mai stabilă (cea mai joasă energie)

OA s şi p
Principiul construcţiei
‘Aufbau’

1s 2s 2p

N: 1s2 2s22p3

O: 1s2 2s22p4

29
 OA s şi p
Principiul construcţiei
‘Aufbau’

1s 2s 2p
F: 1s2 2s22p5

Ne: 1s2 2s22p6

Na: 1s22s22p63s1 sau [Ne]3s1 P: [Ne]3s23p3

Mg: 1s22s22p63s2 sau [Ne]3s2 Ar: [Ne]3s23p6

OA d

27Co: 18[Ar]4s
23d7
19K: 1s22s22p63s23p64s1 sau 18[Ar]4s1
20Ca: 18[Ar]4s 29Cu: 18[Ar]4s 
23d9
18[Ar]4s
2 13d10

30Zn: 18[Ar]4s
23d10
21Sc: 18[Ar]4s
23d1

23V: 18[Ar]4s
23d3
31Ga: 18[Ar]4s
23d104p1

24Cr: 18[Ar]4s
23d4  18[Ar]4s13d5 36Kr: 18[Ar]4s
23d104p6

30
 Substraturi 4f

4d
n=4
4p
3d
4s

Energie
6d
7s5f
6p 7s
6d
5f n=3 3p
5d 6p
6s 4f 5d
5p 6s 4f
4d
4p
5s 5p
4d
3s
5s
3d
Energie

4s 4p
3p 3d
4s
3s 3p 2p
3s
2p
2s
2s
2p n=2
2s
1s
1s
n=1 1s

Substraturi 4f

4d
s p d f n=4
s p d
s
4p
p
s 3d
4s
Energie

n=3 3p

3s
1s22s22p63s23p6
2p
4s23d104p65s24d10 5p6
n=2
6s2 4f14 5d10 6p6
2s
7s2 5f14 6d10 7p6 …
n=1 1s

31
 Diagrama energetică a OA
6s 6p 5d 4f

32

5s 5p 4d

18

4s 4p 3d

18
Energia OA

3s 3p

2s 2p

1s
2

NUCLEUS
O’Connor, Davis, MacNab, McClellan, CHEMISTRY Experiments and Principles 1982, page 177

Ocuparea cu e– a OA
ai unui atom polielectronic
Energie
0
5s
4px (4px, 4py, 4pz)
3d (3dxz, 3dxy, 3dyz, 3dx2-y2, 3dz2)

4s
(3px, 3py, 3pz)
3p
3s
2p (2px, 2py, 2pz)
2s
1s

32
 Diagrama energetică a OA

Ocuparea cu e– a OA
ai unui atom polielectronic
Strat K 1

Strat L 2

Strat M 3
OA neocupaţi cu e – în
stare fundamentală

33
 Ordinea de ocupare cu e– a OA
Regula lui Klechkowski
K
1 s2
L
2s 2 p6
Scrierea fiecărui strat şi a substraturilor
M corespunzătoare în şiruri orizontale, în ordinea
3s 3p 3d10 crescătoarea a numărului cuantic principal n.
N 4s 4p 4d 4 f14
O 5s 5p 5d 5f
Ocuparea cu e– a OA în ordinea redată de
P 6s 6p 6d 6f săgeţile coborâte pe diagonală, de la dreapta
spre stânga, începând cu primul strat.
Q 7s 7p 7d 7f

Numărul scris ca exponent la fiecare tip de substrat

indică numărul maxim de e– din acel substrat calculat
astfel: 2 · (2 l +1 ) = 4 l + 2, unde l = numărul cuantic
secundar

Configuraţia electronică
fundamentală a unui atom
Elementul cu Z = 50
Ordinea de ocupare cu e– a OA Klechkowski :
1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s2 3d10 4p6 5s2 4d10 5p2
K 1 s2
Configuraţia electronică
L 2 p6
2s
reprezentând nivelele energetice
M 3s 3p 3d10
în ordinea crescătoare a “n”:
4s 4p 4d 4 f14
1s2 / 2s2 2p6 / 3s2 3p6 3d10
N
5s 5p 5d 5f
4s2 4p6 4d10 / 5s2 5p2
O
P 6s 6p 6d 6f

Q 7s 7p 7d 7f Configuraţia electronică
reprezentând straturile:
K2 L8 M18 N18 O4

34
 Gaz nobil Simbol Z
Heliu He 2
Neon Ne 10
Argon Ar 18
Kripton Kr 36
Xenon Xe 54
Radon Rn 86

K 1 He (Z = 2)
s2
Ne ( Z = 10 )
L 2s 2 p6
Ar ( Z = 18 )
M
3s 3p 3d10
Kr ( Z = 36 )
N 4s 4p 4d 4 f14
O Xe ( Z = 54 )
5s 5p 5d 5f
Rn ( Z = 86 )
P. 6s 6p 6d 6f

Q. 7s 7p 7d 7f

Configuraţia electronică simplificată

a atomilor elementelor
53E:1s
2 2s2 2p6 3s2 3p6 3d10 4s2 4p6 4d10 5s2 5p5 
53E: 36Kr 4d10 5s2 5p5
88 – 86 = 2 
1 s2 He (Z = 2)
K
88 E: 88 = 86 + 2  86Rn 7s2
48 – 36 = 12 
2s 2 p6
48E:48 = 36 + 12
L 3d10 Ne ( Z = 10 )

M
3s 3p Ar ( Z = 1 8 )
 36Kr 5s2 4d10
 36Kr 4d10 5s2
Kr ( Z = 36 )

N
4s 4p 4d 4 f14
Xe ( Z = 54 ) 33 – 18 = 15 
O
5s 5p 5d
5f
Rn ( Z = 86 )
33E: 33 = 18 + 15
6s 6p 6d
6f
 18Ar 4s2 3d10 4 p3
P
7s 7p 7d
 18Ar 3d10 4s2 4 p3
7f
Q

35
 “saltul unui electron" “saltul unui electron"

d9 s2 d4 s2

d10 s1 d5 s1

Substratul d10 complet ocupat cu e– Substratul d5 semiocupat cu e–

Stabilitate mai mare Stabilitate mai mare

Atomii elementelor blocului “f”, metale de tranziţie internă, ar

trebui să-şi ocupe cu e– OA în ordinea: 6s 4f 5d 6p, respectiv
7s 5f 6d 7p. Totuşi, în multe cazuri, substratul 5d (respectiv
6d) se ocupă cu 1 e– înaintea ocupării substratului 4f
(respectiv 5f).

Excepţii de la regula lui

Klechkowski
Z Element Simbol Config. el Klechkowski Config. el. reală
24 Crom Cr (Ar) 3d4 4s2 (Ar) 3d5 4s1
29 Cupru Cu (Ar) 3d9 4s2 (Ar) 3d18 4s1
41 Niobiu Nb (Kr)4d3 5s2 (Kr)4d4 5s1
42 Molibden Mo (Kr)4d4 5s2 (Kr)4d5 5s1
44 Ruteniu Ru (Kr)4d6 5s2 (Kr)4d7 5s1
45 Rodiu Rh (Kr)4d7 5s2 (Kr)4d8 5s1
46 Paladiu Pd (Kr)4d8 5s2 (Kr)4d10
47 Argint Ag (Kr)4d9 5s2 (Kr)4d10 5s1
57 Lantan La (Xe)4 f1 6s2 (Xe)5d1 6s2
58 Ceriu Ce (Xe)4 f2 6s2 (Xe)4 f1 5d1 6s2
64 Gadoliniu Gd (Xe)4 f1 6s2 (Xe)4f7 5d1 6s2
78 Platina Pt (Xe)4 f14 5d8 6s2 (Xe)4f14 5d9 6s1
79 Aur Au (Xe)4 f14 5d9 6s2 (Xe)4f14 5d10 6s1
89 Actiniu Ac (Rn)5 f1 6d0 7s2 (Rn)6d1 7s2
90 Toriu Th (Rn)5 f2 6d0 7s2 (Rn)6d2 7s2
91 Protactiniu Pa (Rn)5 f3 6d0 7s2 (Rn)5f2 6d1 7s2
92 Uraniu U (Rn)5 f4 6d0 7s2 (Rn)5f3 6d1 7s2
93 Neptun Np (Rn)5 f5 6d0 7s2 (Rn)5f4 6d1 7s2
96 Curiu Cm (Rn)5 f8 6d0 7s2 (Rn)5f7 6d1 7s2

36
 Cr, Cu, Nb, Ru, Pd, Ce, Tb, Pt, Pa,
Np, Bk ….
Fenomenul de „prăbuşire” sau „trecere” a
e– de pe un subnivel pe alt subnivel.
LANTANIDE → 4f1-14
57La: [Xe]6s 5d → 72Hf: [Xe]6s 4f 5d
2 1 2 14 2

64Gd: [Xe]6s 4f 5d ; 71Lu: [Xe]6s 4f 5d

2 7 1 2 14 1

ACTINIDE → 5f1-14
89Ac: [Rn]7s26d1 → 104Rf: [Rn]7s25f146d2
91Pa: [Rn]7s 5f 6d ; 103Lr: [Rn]7s 5f
2 2 1 2 14 6d1

CONCLUZII
Reguli privind ocuparea cu e– a învelişului electronic
1. Ocuparea cu e– a OA unui strat (n) - în ordinea s>p>d>f

2. În substrat (l), config. el. cea mai stabilă, cu energia cea mai
joasă are cel mai mare nr. de e– necuplaţi (regula lui Hund)

3. OA (n+1)s se ocupă cu e– întotdeauna înaintea OA nd

4. La E situate după La ([Xe]6s25d1) în SP, se ocupă cu e–

OA 4f

5. La E situate după Ac ([Rn]7s26d1) în SP se ocupă cu e–,

OA 5f

Nr. max e– dintr-un substrat:

s: 2 e- ; p: 6 e- ; d: 10 e- ; f: 14 e-

37
 Dalton – sferă mică, solidă, grea care nu poate fi
vazută sau distrusă;
 Thomson - o sferã solidă încărcată pozitiv cu
electroni uniform plutind în ea;
 Rutherford – modelul planetar al atomul, format
din nucleu, compus din protoni si neutroni, iar
electroni se mișcă pe niște orbite circulare jurul
nucleului;
 Bohr – îmbunătățește modelul planetar şi
introduce noțiunea de cuantă și moment cinetic
orbital;
 Schrödinger – probabilitatea statistică ca e– să
se găsească la un moment dat (t) într-o anumită
regiune în atom, prin intermediul funcţiei de undă
Ψ: