Atomul cu mai multi electroni

Istoric
Incepand cu Democrit folozofii greci au dezvoltat o teorie filozofica care incerca sa
explice conceptia lor despre univers. Conform acesteia, materia estecompusa din
particule foarte mici, indivizibile, denumite atomi (denumire care provine de la
termenul atomos care in limba greaca inseamna indivizibil). Atomul ar reprezenta, cea
mai mica particula componenta a materiei. In conformitatea cu teoria vechilor greci,
toti atomii sunt formati din aceleasi materiale de baza, dar prin forma, dimensiunea si
aranjamentul lor imprima elementelor proprietati diferite.

Chimistul britanic J. Dalton a prezentat cateva caracteristici legate de

adevarata natura a atomului. El a studiat cantitatile in care se combina diferite

elemente, pentru a forma diferite substante (ex. combinatia dintre hidrogen si oxigen
pentru formarea apei). In cartea sa, Noul sistem al filosofiei chimice (1808), a inserat
doua postulate, conform

carora :

atomii aceluiasi element sunt identici, dar diferiti intre elemente

atomii diferitelor elemente se pot combina intre ei, formand substante complexe

STRUCTURA

Atomul este cea mai mica particula ce caracterizeaza un element chimic, respectiv este

cea mai mica particula dintr-o substanța care prin procedee chimice obișnuite nu poate
fi fragmentata in alte particule mai simple. Acesta consta intr-un nor de electroni care
inconjoara un nucleu atomic dens.

Cei mai mulți atomi sunt compuși din trei tipuri de particule subatomice care
guverneaza proprietațile lor externe:

 electronii, care au o sarcina electrica negativa și sunt cele mai puțin masive
particule subatomice;

 protonii, care au o sarcina electrica pozitiva și sunt de aproape 1836 ori mai
masive decat electronii;
  neutronii, care nu au sarcina electrica și care sunt de aproximativ 1839 ori mai
masivi decat electronii.
Protonii și neutronii creeaza un nucleu atomic dens și masiv, ei fiind numiți și
nucleoni. Electronii formeaza un larg nor electronic ce inconjoara nucleul.

NUCLEUL
Nucleul conține sarcini electrice incarcate pozitiv (protoni) și sarcini electrice neutre
(neutroni).

Un pas inainte in stabilirea structurii nucleului a fost facut in momentul

descopeririiprotonului de catre Ernest Rutherford. Iar in anul 1928, fizicianul
german Walther Bothe si studentul lui Herbert Beckers au descoperit neutronului. Ei
au bombardat atomul de beriliu cu particule alfa emise de atomul de poloniu si au
obtinut o radiatie neutra din punct de vedere electric, cu putere mare de penetrare, pe
care au considerat-o ca find fotoni tip gama.

Atomii pot sa difere prin numarul fiecarui tip de particule subatomice pe care ei le

conțin. Atomii aceluiași element au același numar de protoni (numit și numar
atomic). Pentru unul și același element, numarul de neutroni poate sa varieze
determinand izotopii acelui element. Numarul de protoni (și neutroni) in nucleul
atomic poate fi modificat prin intermediul fuziunii nucleare, a fisiunii nucleare sau a
dezintegrarii radioactive, cazuri in care atomul nu mai ramane elementul care era la
inceput.

Nucleele atomice pot suferi transformari care afecteaza numarul de protoni și neutroni
pe care ii conțin, proces numit dezintegrare radioactiva. Daca transformarile nucleelor
au loc spontan, procesul se numește radioactivitate. Transformarile radioactive au loc
intr-un numar mare de moduri, dar cele mai comune sunt dezintegrarea alfa (emisia
unui nucleu de heliu) și dezintegrarea beta (emisia unui
electron).Dezintegrarile ce implica electroni sau pozitroni sunt datorate interacțiunilor
nucleare slabe.

In plus, ca și electronii din atom, și nucleonii din nucleu pot fi aduși intr-o stare
excitata de inalta energie. Totuși, aceasta tranziție cere de sute de ori mai multa
energie decat excitația electronilor. La revenirea in starea fundamentala, nucleul
emite unfoton de energie foarte inalta, numit și radiație gamma.

Transformarile nucleare au loc de asemenea și in cadrul reacțiilor nucleare. In fuziunea

nucleara, doua nuclee ușoare se unesc intr-un singur nucleu mai greu. In fisiunea
nucleara, un nucleu greu se divide in doua sau mai multe nuclee.

INVELISUL ELECTRONIC

Comportarea chimica a atomilor este datorata interacțiunilor dintre electroni.

Electronii unui atom raman in interiorul unor configurații
electronice fixate, predictibile. Aceste configurații sunt determinate de mecanica
(cinematica) cuantica aelectronilor in potențialul electric al atomului; numarul cuantic
principal determina invelișuri electronice particulare cu nivele distincte de energie. In
general, cu cat este mai inalt nivelul de energie, cu atat este electronul mai indepartat
de nucleu. Electronii de pe cel mai indepartat inveliș, numiți și electroni de valența, au
cea mai puternica influența in comportarea chimica a atomului. Electronii de pe
invelișurile interioare, (deci nu cei de valența) joaca și ei un rol cu efecte secundare
datorate ecranarii sarcinii pozitive din nucleul atomic.

Numere cuantice
Număr Număr Număr
cuantic Număr cuantic cuantic Număr cuantic cuantic
Număr principa orbital magnetic de spin magnetic
cuantic l orbital de spin
l s
n m m s

proiecția
Mărim proiecția
momentului
ea momentulu momentul cinetic
energia  momentul cinetic cinetic de
cuantifi i cinetic pe de spin
spin pe axa
cată axa Oz
Oz

Ecuația

n=1, 2, l=0, 1, 2, 3, ...,

Valori m =-l, ...+l 1/2 -1/2, +1/2
3, 4, ... (n-1)
 

Prin cuantificarea valorii momentului cinetic orbital, este cuantificată forma orbitalului
astfel orbitalii de tip s au formă sferică iar ceilalţI au forme mai complicate.
Fiecare orbital poate fi definit de numerele cuantice n şi l, primul cuantificând energia
iar cel de-al doilea momentul cinetic al electronului, pe orbitalul respectiv.Nivelele de
energie atomice, tranziţiile dintre aceste nivele şi liniile spectrale asociate acestor
tranziţii discutate până acum nu presupuneau existenţa unui câmp magnetic extern.
Dacă însă acest câmp există, nivelele de energie atomice sunt despicate înîntr-un
număr mai mare de subnivele. La fel şi liniile spectrale ale tranziţiilor dintre aceste
subnivele. Această despicare poartă numele de efect Zeeman. Forma şi numărul
despicărilor reprezintă “semnătura” prezenţei câmpului magnetic şi a intensităţii
acestuia. Despicarea este asociată cu ceea ce se numeşte momentul cinetic orbital al
nivelului atomic. Observarea despicării în câmp magnetic a liniilor spectrale ale unui
gaz, indică faptul că energia electronului se modifică uşor în cazul în care atomul se
găseşte într_un câmp magnetic extern