CURS CHIMIE

Modelul Bohr-Sommerfeld

Teoria lui Bohr nu poate sa explice structura fina a spectrului asa cum a fost
observata experimental.
Fizicianul german Arnold Sommerfeld, dezvoltã modelul atomic propus de
Bohr, prin introducerea ipotezei conform cãreia:
- o parte din orbitele permise pe care se miscã electronii în jurul nucleului au
formã elipticã, care admit ca focar, centrul de masã al atomului (nucleul).
- pozitia electronului în jurul nucleului la un moment dat, este indicatã de raza
vectoare variabilã a elipsei si unghiul de rotatie.
- este necesarã introducerea unui nou parametru, denumit numãr cuantic orbital
sau numãr cuantic secundar, l.
 E

φ F2

F1
a
b

F1E – raza vectoare - r

a – semiaxa mare
b - semiaxamica
φ- unghiul azimutal
F1, F2 – focarele elipsei
Numere cuantice

Numarul cuantic principal n

Acest numar cuantic caracterizeaza distanta orbitei stationare a
electronului de nucleu. El poate avea toate valorile numerelor
intregi 1,2,… n.
Numarul cuantic principal descrie semiaxa mare (a).
Numarul cuantic secundar l
In afara de orbitele circulare au fost postulate si orbite eliptice
caracterizate printr-un numar cuantic secundar.
Acest numar cuantic corespunde momentului cinetic orbital al
electronului. El este o masura pentru semiaxa mica a elipsei.
Numarul cuantic secundar poate lua valori intre 0 si n-1 si
reprezinta un multiplu intreg de h/2π.
h
p  l (l  1) 
2
Numarul cuantic magnetic m
Daca atomul este asezat intr-un camp magnetic exterior, atunci
liniile spectrale sunt sciindate in mai multe linii apropiate intre
ele (Efectul Zeeman). O multiplicitate similara este produsa
sub actiunea unui camp electric, fenomen cunoscut ca efectul
Stark. Multiplicitatile liniilor spectrale dovedesc ca in atom
exista mai multe nivele de energie ce nu pot fi descrise de n si
l, deci pentru caracterizarea completa a nivelelor de energie
ale atomilor este necesara introducerea unui numar cuantic
numit numar cuantic magnetic. Numarul cuantic magnetic m
poate avea (2l+1) valori intregi de la +l la –l inclusiv 0.
Numarul cuantic de spin s
Fizicienii danezi George Eugene Uhlenbeck si Samuel
Abraham Goudsmit au demonstrat cã în afara miscãrii de
rotatie pe care o executã în jurul nucleului, electronii executã
si o miscare de rotatie în jurul propriei axe, numitã si miscare
de spin. Miscarea de spin este de asemenea cuantificatã prin
numãrul cuantic de spin, s, care poate lua douã valori:
- s = +1/2 pentru rotatia electronului în jurul propriei axe în
acelasi sens cu miscarea lui pe orbitã
- s = - 1/2 pentru rotatia electronului în jurul propriei axe în
sens contrar miscãrii lui pe orbitã
Starea electronilor in atomi caracterizata de
numere cuantice – valorile numerelor cuantice

n l m Nr. de Nr. de
orbitali electroni
1 0 0 1 2
2 0 0 1 2
1 -1 0 +1 3 6
3 0 0 1 2
1 -1 0 +1 3 6
2 - 2 -1 0 +1 +2 5 10

4 0 0 1 2
1 -1 0 +1 3 6
2 - 2 -1 0 +1 +2 5 10
3 -3 -2 -1 0 +1 +2 +3 7 14
 Orbitali atomici

În funcţie de valorile numărului cuantic l, funcţiile orbitale

determină pentru orbitali forme diferite.
Pentru l = 0, orbitalul este „s”, are formã sfericã (simetrie
maximã). Există din primul strat electronic, K, fiecare substrat s
având un singur orbital s.
Pentru l = 1, orbitalii sunt în număr de 3 (deoarece
numărul cuantic magnetic are valorile -1, 0, 1), sunt
orbitalii p (px, py, pz) şi au simetrie bilobarã. Există
din stratul al doilea, L, deci de la nivelul caracterizat
de n = 2.
Pentru l = 2, orbitalii sunt în număr de 5 (deoarece numărul
cuantic magnetic are valorile -2, -1, 0, 1, 2), sunt orbitalii d
(dx2-y2, dz2, dxy, dyz , dxz ) şi au simetrie tetralobară.
Există din stratul al treilea, M, deci de la nivelul caracterizat
de n = 3.
Când l = 3, orbitalii sunt în număr de 7 (deoarece
numărul cuantic magnetic are valorile -3, -2, -1, 0, 1, 2,
3), sunt orbitalii f şi au simetrie octolobară. Există din
stratul al patrulea, N, deci de la nivelul caracterizat de
n = 4.
 Repartizarea electronilor în învelişul
electronic al atomilor

Distribuţia electronilor în învelişul electronic al atomilor, în orbitali,

substraturi şi straturi electronice, se face ţinând cont de următoarele
reguli:
1). Principiul ocupării succesive a orbitalilor cu electroni,
principiul construcţiei sau principiul stabilităţii:
Orbitalii atomilor multielectronici se populează succesiv cu
electroni, în ordinea creşterii energiei orbitalilor; se ocupã mai
întâi cu electroni orbitalii atomici de energia mai mică, urmând apoi
orbitali cu energie din ce în ce mai mare.
2). Principiul excluziunii (Pauli)
Pauli (1925), afirmă cã într-un atom nu pot exista 2 electroni cu
aceleaşi valori pentru toate numerele cuantice, electronii trebuie
sã difere cel puţin printr-un număr cuantic. Un orbital nu poate fi
ocupat decât de maximum 2 electroni care trebuie sã aibă spin
opus.
Numărul maxim de electroni pe un substrat este 2(2 l + 1), iar pe un
strat 2n2.
3). Regula lui Hund sau regula multiplicitãtii maxime:
Orbitalii de energie egalã (orbitalii degenerati ai unui
subnivel), se ocupã pe rând, întâi cu un electron, apoi cu
al doilea, astfel ca numărul electronilor necuplaţi sã fie
maxim.
4). Regula sumei (n+1) Klecicovschi:

Ordinea de completare a orbitalilor urmează riguros ordinea

crescătoare a energiei acestora, care este datã de succesiunea sumei
(n+1) a diferiţilor orbitali. In cazul în care doi sau mai mulţi
orbitali au aceeaşi sumã (n+1), se completează mai întâi
orbitalul cu “n” minim.
1). Stabiliţi numerele cuantice ce definesc electonul
distinctiv al atomului de carbon (Z = 6).

Rezolvare:
C: Z = 6 → configuraţia electronică: 1s2 2s2 2p2
• Electronul distinctiv este în pătura incompletă 2p → n = 2, l = 1,
m = -1, 0, +1 → 3 orbitali de tip p
• Nr. e- în pătura incompletă: 2
•Nr. max. de e- în pătura p: 6

• Ocuparea cu electroni cu spin negativ a

orbitalilor se face în ordinea descrescătoare a
valorilor lui m:

• Aşadar electronul distinctiv e definit de setul de numere

cuantice: {2 1 0 -1/2}.
2). Stabiliţi numerele cuantice ce definesc electronul
distinctiv al atomului de fosfor (Z = 15).

Rezolvare:
P: Z = 15 → 1s2 2s2 2p6 3s2 3p3
Electronul distinctiv este în pătura incompletă 3p → n = 3, l = 1,
m = -1, 0, 1 → 3 orbitali de tip p
• Nr. e- în pătura incompletă: 3
• Nr. max. de e- în pătura p: 6
Obs: → starea de semiocupare → ea este degenerată, deci
distribuţia poate fi:

• Electronul distinctiv este definit de unul dintre seturile de nr.

cuantice: {3 1 -1 -1/2} sau {3 1 -1 +1/2}.
 3). Stabiliţi numerele cuantice ce identifică
electronul distinctiv în atomul e Fe (Z = 26).
Rezolvare:
• Fe: Z = 26 → 1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s2 3d6
• Electronul distinctiv este în pătura incompletă 3d → n = 3,
l= 2
m = -2, -1, 0, +1, +2 → 5 orbitali de tip d
• Obs: → starea este după semiocupare.
• Se plasează electronii cu spin pozitiv pe orbitalii de tip d,
în ordinea descrescătoare a valorilor lui m, apoi se
realizează cuplajul de spin, deci electronul distinctiv va
avea spinul negativ:

• Aşadar, electronul distinctiv este definit de setul de numere

cuantice: {3 2 2 -1/2}.