STRUCTURA ŞI PROPRIETĂłILE

COMPUŞILOR ORGANICI

Legătura covalentă

1
Structura – aranjamentul reciproc al atomilor dintr-o moleculă
Structura poate fi cunoscută la următoarele nivele:
– Nivelul constituŃional (2D) – tradiŃional (grafuri – topologie chimică)
– Nivelul configuraŃional (3D) – edificii atomice în spaŃiul 3D
– Nivelul conformaŃional (3D) – rotaŃii libere în jurul C–C, C–N, etc.
– Structura electronică – calcule mecanic cuantice
Teoria structurală stă la baza înŃelegerii modului în care atomii sînt
menŃinuŃi în edificiul molecular şi electronii sînt repartizaŃi între atomi.
sistematizarea şi înŃelegerea întregii lumi chimice
identic
structură proprietăŃi
identice aranjament al atomilor
SubstanŃele – FM identică
izomere aranjament al atomilor
2
diferit
 Structura atomului
• Un atom este constituit:
- nucleu dens (protoni – H+ + neutroni – N) cu sarcini “+”
- electroni dispuşi în spaŃiul din jurul nucleului
(sarcini electrice negative)

• Mărimea sarcinii pozitive purtată de un proton (H+) este egală

cu cea a sarcinii negative a unui electron (e-)

• Un atom este neutru din punct de vedere electric: numărul

sarcinilor “+” (nr protonilor) este egal cu numărul sarcinilor “-”
(nr electronilor)

• Protonii şi neutronii au aproximativ aceeaşi masă, fiind de 1833

de ori mai grei decât electronii

• Masa unui atom este concentrată în nucleu 3

 Structura atomului
Z – Număr atomic Z = 1, 2, 3, … Z = numărul H+ = numărul e-

A – Număr de masă
A=Z+N
N – Numărul neutronilor
12C A = 6H+ + 6N 98,89%
C Z=6 13C A= 6H+ + 7N 1,11%
IZOTOPI
N diferit
Izotopii au Z – identic
A diferit

Greutatea atomică a unui element = media maselor izotopilor componenti

o unitate de masă atomică (u.a.m.) = 1/12 din masa atomică a izotopului 12C
4
greutatea atomică a izotopului 12C este 12,0000 u.a.m.

greutatea atomică a izotopului 13C este 13,0034 u.a.m.

greutatea atomică a carbonului (C) este 12,011

0,9889 x 12,0000 + 0,0111 x 13,0034 = 12,011

Trebuie să remarcăm faptul că greutatea atomică a

unui element dat nu este un număr întreg, deoarece
ea include contribuŃiile tuturor izotopilor.
5
 Legătura chimică – teoria clasică (< 1926)
Walter Kossel şi G. N. Lewis au încercat să explice modul în care sunt
legaŃi atomii în molecule plecând de la ipoteza următoare:

un atom este mai stabil dacă stratul Regula octetului

electronic exterior conŃine opt electroni

Această idee are un puternic suport experimental:

lipsa de reactivitate (mai bine zis, reactivitatea redusă) a gazelor
inerte (rare) din grupa a VIII-a a sistemului periodic

Conform teoriei Kossel-Lewis, un atom poate ceda, primi sau pune

în comun electroni pentru a atinge configuraŃia electronică stabilă
a gazului inert cel mai apropiat din sistemul periodic:

octetul (sau dubletul) electronic

6
 Legătura ionică – Kossel
Electronii exteriori sunt numiŃi electroni de valenŃă, iar
stratul pe care se găsesc este stratul de valenŃă.

Li Li+ + e- -1e-
Li
-
2e 1e - Li 2e-

Na Na+ + e-

F + e- F
- +1e-
F 2e 7e -
F 2e- 8e-

Cl + e- Cl

7
Sodiul metalic şi clorul gazos se pot combina astfel încât sodiul,
electropozitiv, cedează uşor un electron clorului, element
electronegativ cu afinitate pentru electroni, rezultând astfel
clorura de sodiu (Na+Cl‾):

Na + Cl Na+ Cl -

legatura ionica

-
Cl + 1e- Cl ∆H=-83,3 kcal/mol = - 349 kJ/mol
Na Na+ + e ∆H=+118 kcal/mol = + 494 kJ/mol

ne-am aştepta ca reacŃia Na + Cl
Na+Cl- să nu se producă

-
Experimental: Na + Clgaz Na+Cl (Clorura de sodiu cristalină)

De ce ?
8
 Cum se poate explica această anomalie aparentă?

De unde ar putea proveni energia suplimentară necesară formării NaCl?

În reŃeaua cristalină a clorurii de

-
sodiu, ionii Na+ şi Cl‾ sunt astfel
= Cl dispuşi încât fiecare ion pozitiv
+
= Na este înconjurat de şase ioni
negativi şi fiecare ion negativ are
ca vecini şase ioni pozitivi.

ForŃele de atracŃie dintre ionii de semn contrar, foarte puternice,

oferă energia necesară transferului de electroni.

ForŃele atractive dintre sarcini electrice forŃa atractivă (electrostatică)

opuse – atracŃii (forŃe) electrostatice dintre doi atomi este chiar
legătura chimică dintre ei

legătură ionică se formează prin transfer de electroni

9
 Legătura covalentă – Lewis
Există şi o altă posibilitate prin care un atom
poate atinge configuraŃia electronică stabilă
punerea în comun a electronilor
F + F F F de pe stratul exterior (de valenŃă)
legatura covalenta

H + H H H H + Cl H Cl

Pentru a forma legături covalente, oxigenul pune în comun doi

electroni din stratul de valenŃă, azotul trei, iar carbonul patru:
2H + O H O 3H + N H N H
H H
H
4H + C H C H
H 10
 Structuri Lewis pentru H2O, H3O+, HO¯ şi H2O2:
H H+
H O H O H H O H O O H
apa ion de hidroniu ion hidroxil peroxid de hidrogen
(apa oxigenata)

în jurul atomilor de hidrogen trebuie să plasăm dublete de electroni

în jurul atomilor de C, N, O şi halogen (F, Cl, Br, I) – octete electronice

regula octetului
Electronii de valenŃă care nu sunt utilizaŃi în legături poartă numele de
electroni de nelegătură sau perechi de electroni neparticipanŃi.
După scrierea corectă a unei structuri Lewis, trebuie
determinate sarcinile purtate de atomi – sarcini formale δ care
nu aparŃin în întregime şi în mod necesar atomului respectiv

11
 δ = nV – (nNL + ½ nL)

nV – numărul electronilor de valenŃă ai atomului „izolat”

(egal, în general, cu numărul grupei)
nNL – electronii neparticipanŃi (de nelegătură)

nL – numărul electronilor de legătură

nV = 6 nV = 6
H
.. nNL = 4 H
.. + nNL = 2
HO
.. nL = 4 HO
.. H nL = 6

nV = 5
H H+ H H H
H N H H N H H N H N N H
H
amoniac ion de amoniu ion amidura hidrazina
12
 Carbonul are patru electroni de valenŃă. Luând în
considerare acest fapt şi Ńinând cont de electronii
„proprii”, vom înŃelege uşor valoarea indicată a
sarcinilor formale din formulele de mai jos.
carbocation carbanion radical
H H+ H H H H
H C H H C H C H C C H H C
H H H H H H
metan cationul metil anionul metil etan radicalul metil
un carbocation un carbanion

Hidrogenul are un singur electron de valenŃă:

+
H H H
proton ion de radical hidrogen
ion de hidrogen hidrura 13
 Pentru înŃelegerea structurii compuşilor organici care
vor fi studiaŃi în acest curs, vom reaminti faptul că
oxigenul formează două legături covalente, azotul trei
şi carbonul patru.
Hidrogenul şi halogenii prezintă o singură valenŃă.

F Cl
O N C H
I Br

oxigen azot carbon hidrogen halogeni

doua legaturi trei legaturi patru legaturi o legatura o legatura
Structuri Lewis:
O O O O
_ _ _
H C O H H O N O HC H O C O
+
14
 Structuri Kekulé – Cooper:

perechea de electroni a unei legături chimice este

simbolizată printr-o linie iar electronii
neparticipanŃi (de nelegătură) nu sunt figuraŃi decât
dacă ei sunt necesari pentru înŃelegerea unei
proprietăŃi chimice sau a unui mecanism de reacŃie

O H
H C O H H C N H O N O H C O

H H H H H H H H
H C H H C C H H C C C H H C N
H H H H H H H H
15
Structurile sunt adeseori simplificate prin omiterea
unor legături covalente, sau a tuturor – subscriptul
precizează numărul atomilor:

HCO2H HCN HNO2

CH2O CH4 CH3CH3

CH3CH2CH3 CH3NH2

16
 Legături covalente nepolare
.. .. ..
H .. H H H .. F.. F
F F
Cei doi electroni din legăturile covalente formate
între doi atomi de hidrogen (sau de fluor) sunt
atraşi cu aceeaşi forŃă de către nucleele atomilor
de hidrogen (respectiv de fluor).

Sarcina electrică va fi uniform distribuită între

nuclee, atomii legaŃi covalent fiind neutri din
punct de vedere electric: nu apare o „separare”
a sarcinilor pozitive de cele negative.
17
Electronegativitatea
tendinŃa unui atom de a atrage electronii spre el
În aceste molecule electronii legăturilor covalente sunt atraşi într-o
măsură mult mai mare înspre atomul cu electronegativitatea mai mare.

distribuŃia neuniformă a sarcinii între nucleele legate covalent

scala Pauling a electronegativitatii polarizarea legăturii covalente

I II III IV V VI VII
H 2,1
Li 1,0 Be 1,5 B 2,0 C 2,5 N 3,0 O 3,5 F 4,0
Na 1,0 Mg 1,2 Al 1,5 Si 1,8 P2,1 S 2,5 Cl 3,0

K 0,9 Ca 1,0 Br 2,8

I 2,5 18
 Legături covalente polare
δ+ δ− δ+ δ− δ+ δ− δ+
H Cl H O H N H

electronii legăturilor covalente H H

sunt atraşi mai mult de unul
dintre atomii covalenŃelor (Cl,
O, respectiv N), din cauza
electronegativităŃilor diferite
δ+ δ
H Cl
δ+ δ+
distribuŃie neuniformă a
sarcinii între nucleele implicate
în legătura covalentă
polarizarea legăturii

dipol Momentul dipol = µ = e × d [D]

19
 sarcina unui electron = 4,8 × 10-10 [u.e.s]
unităŃi electrostatice de sarcină

distanŃa dintre sarcini ≈ 10-8 cm (1Å)

Debye

µ = e x d = 10-10 [u.e.s] x 10-8 cm = 10-18 [u.e.s]•[cm] = 1D

Peter Debye s-a născut în Olanda. A fost profesor la universităŃile

din Zürich (unde i-a succedat lui Einstein), Leipzig şi Berlin. S-a
reîntors în Olanda în 1939, de unde a plecat în S.U.A. pentru o
conferinŃa la Universitatea Cornell, devenind cetăŃean american în
1946. A luat premiul Nobel pentru chimie în 1936 pentru lucrările
lui asupra momentelor dipol şi asupra proprietăŃilor soluŃiilor.

20
Legătura µ [D] Legătura µ [D]
H–C 0,4 C–C 0,0
H–N 1,3 C–N 0,2
H–O 1,5 C–O 0,7
H–F 1,7 C–F 1,4
H–Cl 1,1 C–Cl 1,5
H–Br 0,8 C–Br 1,4
H–I 0,4 C–I 1,2

21
 Abordarea mecanic-cuantică a
legăturii chimice
1926 – Erwin Schrödinger: ecuaŃie matematică care
descrie mişcarea unui electron
HΨ = EΨ în funcŃie de energia sa
H – operatorul hamiltonian EcuaŃii de undă
Ψ – funcŃia de undă: descrie mişcarea e- în atom
E – operatorul energetic: E = T + V V = energia potenŃială
E = energia cinetică
EcuaŃia de undă are o serie de soluŃii numite funcŃii de undă
Fiecare funcŃie de undă corespunde unui nivel energetic diferit al e-
FuncŃii de undă – funcŃii proprii variaŃional
calcul
Nivele energetice – valori proprii perturbaŃional

de Broglie – dualitatea: undă corpuscul λ= h

mv
22
PrinŃul Louis Victor Pierre Raymond de Broglie (1892–1987)
a studiat istoria la Sorbona. În timpul primului război mondial a fost
transmisionist în turnul Eiffel. Atunci s-a născut pasiunea lui pentru
comunicaŃiile radio şi interesul pentru unde. După război, a urmat cursurile
facultăŃii de fizică, unde şi-a luat şi doctoratul. A primit premiul Nobel pentru
fizică în 1929, la cinci ani după obŃinerea titlului de doctor, pentru lucrările
sale care au introdus dualitatea undă / corpuscul în cazul electronilor.

Erwin Schrödinger (1887–1961)

a studiat fizica la Universitatea din Berlin, unde a rămas cadru didactic
până la venirea lui Hitler la putere. Deşi nu era evreu, a părăsit Germania,
revenind în Austria natală. După ocuparea Austriei de către nazişti a
plecat la Institutul de studii avansate din Dublin şi apoi la Universitatea din
Oxford. A împărŃit premiul Nobel pentru fizică cu Paul Dirac, profesor de
fizică Universitatea din Cambridge, pentru lucrări matematice în domeniul
mecanicii cuantice. 23
 Orbitali atomici – OA
Heisenberg – principiul de incertitudine:
nu putem stabili simultan atât poziŃia cât şi
momentul (viteza) unei particule atomice (e-)
vom putea estima o anumită zonă în
jurul nucleului în care vom putea găsi
e- cu o probabilitate >90%
2
AproximaŃia Born dP = ∫ Ψ dV
Orbital – regiunea din spaŃiu în care vom putea găsi un
electron cu o anumită probabilitate dată (≥ 90%)

Putem vorbi de un nor electronic – o zonă din jurul nucleului

în care probabilitatea de a găsi electronul este mai mare, de o

regiune cu cea mai mare sarcină negativă sau densitate electronică

24
 DistribuŃia electronilor într-un atom
Reamintim semnificaŃia fizică a unui orbital atomic:
spaŃiul tridimensional (3D) din jurul nucleului în care
cu o probabilitate mare se va găsi un electron.

4s
3d
3p
3s

2p 2px 2py 2pz

2s

1s
25
Ocuparea cu electroni a OA se face conform principiilor:
Principiul de „construire treptată” (aufbau)

indică modul în care sunt atribuiŃi electronii orbitalilor:

un e- va ocupa întotdeauna orbitalul disponibil cu energia cea mai joasă

Principiul (de excluziune al) lui Pauli

(a) maximum doi electroni pot ocupa un orbital atomic
(b) cei doi electroni trebuie să aibă spinul opus (+½ şi -½)
O imagine conceptuală utilă a spinului electronic, care nu Ńine totuşi cont de
caracterul dual (undă–corpuscul) al electronului, asimilează această particulă cu o
sferă încărcată electric negativ, care se roteşte în jurul centrului ei, direcŃiile opuse
de rotaŃie fiind indicate prin valorile +½, respectiv -½).
Regula lui Hund
stabileşte modul de ocupare a orbitalilor de aceeaşi energie – degeneraŃi
ei vor fi ocupaŃi, pe rând, fiecare, cu câte un electron
26
 Wolfgang Pauli (1900–1958)

adolescent fiind, a scris articole despre teoria relativităŃii care au atras

atenŃia lui Albert Einstein. Pauli a fost profesor de fizică la Universitatea
din Hamburg şi la Institutul Tehnologic din Zürich. La începutul celui de-al
doilea război mondial a emigrat în Statele Unite ale Americii, unde a
activat în cadrul Institutului de Studii Avansate din Princeton.

Friedrich Hermann Hund

s-a născut în Germania, în 1896. El a fost profesor de fizică la mai
multe universităŃi germane, ultima fiind Universitatea di Göttingen. A
fost, de asemenea, timp de un an profesor vizitator la universitate
americană Harvard. Universitatea din Göttingen a organizat în anul
1996 un simpozion in cinstea lui Hund, cu ocazia aniversării a 100 de
ani de la naşterea acestuia.
27
 E
H 1s1 dublet electronic stabil He 1s2
1s 1s

2s 2s 2s
Li 1s22s1 1s Be 1s22s21s B 1s22s22p11s
2px 2py
2pz
2s 2s

C 1s22s22p2 1s N 1s22s22p3 1s

2s 2s
2px 2py 2pz
O 1s22s22p4 1s F 1s22s22p5 1s

2s

octet electronic stabil Ne 1s22s22p6 1s 28

Regiunea din spaŃiu în care vom putea
găsi un electron cu o probabilitate dată ≥ 90%
orbital

care este forma unui orbital?

Calcule matematice au arătat că orbitalul atomic s este o
sferă care are centrul chiar în centrul atomului (în nucleu).
Atunci când spunem că un electron ocupă un orbital 1s, înŃelegem
faptul că există o probabilitate mai mare de 90% ca respectivul
electron să se găsească în interiorul spaŃiului definit de sferă
Principiul de incertitudine al lui Heisenberg
„ne împiedică” să stabilim simultan
Rezultă că nu vom putea
atât poziŃia cât şi momentul (viteza)
localiza precis electronul în
unei particule atomice (electron) regiunea din jurul atomului, dar
există diferite tipuri de orbitali vom putea estima o anumită
zonă în care îl vom putea găsi
cu forme şi mărimi diferite cu o probabilitate >90%.
s, p, d, … 29
 ProprietăŃile ondulatorii ale electronilor ne ajută să înŃelegem forma
orbitalilor s, 1s, 2s, …
Un electron poate fi z Un orbital 2s este mai complex
oriunde în
z
interiorul sferei 1s
există porŃiuni ale orbitalului în
nod
care probabilitatea de a găsi
electronul tinde spre zero
x y x y

Această zonă in care densitatea

electronică este zero poartă
numele de plan nodal sau, pur şi
orbital atomic 1s orbital atomic 2s simplu, nod.

ExistenŃa nodurilor se
+
datorează proprietăŃilor
– ondulatorii ale electronului.

Pentru a înŃelege existenŃa nodurilor trebuie să ne reamintim faptul

că proprietăŃile electronilor sunt caracteristice atât undelor cât şi
particulelor
dualitatea undă – corpuscul 30
 Putem vorbi de un nor electronic – de o zonă din
jurul nucleului în care probabilitatea de a găsi
electronul este mai mare
Regiuni cu cea mai mare sarcină negativă sau densitate electronică

-
+
- +
-
y +
x -

px py pz
(2px < 3px < 4px < ...) (2py < 3py < 4py < ...) (2pz < 3pz < 4pz < ...)

Forma orbitalilor determină aranjamentul atomilor

în moleculă (forma moleculelor) şi ne ajută să
înŃelegem comportamentul chimic. 31
 z z z

y x y x
x y

px py
(2px < 3px < 4px < ...) (2py < 3py < 4py < ...) (2pz < 3pz < 4pz < ...)

plan nodal 32
 Orbitali moleculari – OM
Aceleaşi reguli rămîn valabile şi în cazul ocupării orbitalilor moleculari !

OM sunt consideraŃi centraŃi pe mai DistribuŃia nucleelor şi a

multe nuclee, uneori “acoperind” electronilor asigură cea mai
întreaga moleculă mare stabilitate moleculei

Complicatul aparat matematic îl putem înlocui cu o descriere

calitativă bazată pe următoarele două presupuneri simplificatoare:

1. Fiecare pereche de electroni este localizată în jurul a două nuclee

Ideea de OM localizaŃi (orbitali de legătură) – aproximaŃie bună
similară conceptului tradiŃional de legătură chimică ca forŃă
acŃionînd între doi atomi, relativ independent de restul moleculei
2. Formele OM localizaŃi şi dispoziŃia lor reciprocă sunt legate de
formele şi poziŃiile OA 33
 Legătura covalentă

• se realizează prin întrepătrunderea OA

• fiecare OA fiind ocupat cu un singur electron

• atomii sunt astfel poziŃionaŃi încît „acoperirea” OA –maximă

• OA care se întrepătrund formează un singur OM de legătură

• OM de legătură este ocupat cu 2 e- cu spin opus

• fiecare e- este disponibil întregului OM
aparŃine ambelor

nuclee

34
 Acest aranjament al electronilor şi nucleelor conŃine
mai puŃină energie decît aranjamentul atomilor izolaŃi

Formarea unei legături este acompaniată de eliberarea de energie:

Cantitatea de energie (per mol) care se degajă la formarea
unei legături sau care trebuie dată pentru a rupe legătura

energie de disociere a legăturii (D)

Linus Pauling, 1931

Principiul întrepătrunderii maxime a OA

35
 Formarea legăturii H–H (molecula H2)
+ - OM de antilegatura σ*

mărimea moleculei H2 << mărimea unui singur atom

Volumul din interiorul suprafeŃei
de probabilitatea 95%
OA OA
AtracŃia mai puternică dintre e- şi 2 nuclee
+ 1s 1s +

D
D = energie de disociere a legăturii
OM de legatura σ
o
0,77A
+ +
D = 104 kcal/mol
H + H
H H 36
Formarea legăturii F–F moleculei F2

F1s22s22p5
F + + F

2pz

F + + F

F + F
1,42 Å

doi lobi p nu participă la legătură

D = 104 kcal/mol
acoperirea: OM (F2) < OM (H2)
37
 În concluzie

O legătură covalentă este rezultatul

acoperirii (întrepătrunderii) a doi OA

se formează un OM de legătură
ocupat de 2 e- cu spin opus

Fiecare tip de legătură covalentă are o lungime

caracteristică şi o tărie caracteristică.

38
 Orbitali hibrizi
Hibridizarea combinarea liniară a OA

orbitali hibrizi care asigură o întrepătrundere maximă

z = ax + by z = 2x + 3y

Hibridizare
+ + + +
s p

OH
OA
39
 Hibridizarea sp
II. Combinare
BeCl2 – solubilă în benzen I. Promovare (“amestecare”)

Be 1s22s2 2p
2s
strat de Orbitali Hibrizi sp
valenŃă 1s Unghi de
1800
valenŃă
Digonali
Cl 1s22s22p63s23p5 + Be +

3p +
Cl + Be + + Cl
3s

Cl Be Cl
1800 40
 Hibridizarea sp2 – BF3
II.
B 1s22s22p1

2p 2pz
Orbital vacant

OH sp2
2s 1e-
Unghi de valenŃă 1200
2pz
+ Trigonali
0 +B
120 +
+

0
120 2
+ sp 2
0 sp
+B
+ + F 120 2 B 0
+ sp 120
41
 Hibridizarea sp3 – CH4
C 1s22s22p2 II.

Orbitali hibrizi sp3

Unghi de valenŃă 109,50 1090 27`

1e-

+ Tetragonali
+
1 C
+ H 1s + +

+
109,5o H o
1,10A
109,5o C
o +
109,5
C 109,5o H
+ + C H H
o
109,5
42
 Perechi de electroni neparticipanŃi

Amoniac – NH3 N, C
sp3 Apă – H2O

.. D = 103 kcal/mol ..
N H O :
H H H H
1,01Å
0,96Å
1070
1050

D = 118 kcal/mol
H H ObservaŃii:

N H – NU sp2 – plan trigonal: 1200

.. – NU p – nehibridizat: 900
43
 ForŃe intramoleculare
• Metoda particulară utilizată de noi pentru a construi mental
molecule este artificială:

• ea este un proces pur intelectual care implică întrepătrunderea

(acoperirea) imaginară a unor orbitali, de asemenea imaginari.

• Există şi alte metode, de asemenea artificiale, care utilizează

metode fizice sau mentale diferite.

• Dar, metoda prezentată este cea mai bună pentru chimistul

organician.

• Acest „kit” de modele atomice mentale va conŃine doar trei

feluri de atomi de carbon: tetraedric (sp3), trigonal (sp2) şi
digonal (sp).

• Utilizînd aces „kit” vom putea construi sute de mii de molecule.

44
 Structura reală a unei molecule este rezultatul
net al echilibrului care se realizează între

forŃele repulsive forŃele atractive

care sunt legate de sarcina şi de spinul electronului.
între sarcini electrice între sarcini electrice
de acelaşi fel de acelaşi fel
nuclee (+) electroni (-)
nuclee (+) electroni (-)
între sarcini electrice
cu acelaşi spin
datorită sarcinii opuse electronii tind
să ocupe spaŃiul dintre două nuclee
care tind să se distanŃeze spinii opuşi permit
maxim posibil unul de altul ocuparea regiunii din
spaŃiul dintre două nuclee 45
 Energia de disociere a legăturii – D
Homoliză şi Heteroliză

La combinarea atomilor într-o moleculă se degajă energie.

Invers, pentru a „rupe” o moleculă în atomi se
va consuma o cantitate echivalentă de energie.

Cantitatea de energie consumată sau degajată atunci când

o legătură este ruptă sau se formează este cunoscută sub
numele de energie de disociere a legăturii D
Distingem D este caracteristică unei legături particulare.
homolizã “homo” = acelaşi, aceeaşi
A .. B A . + .B
heterolizã “hetero” = diferit
A .. B A+ + B
“lysis = rupere
46
Energii de disociere homolitică a legăturii

D(A B A . + . B) = ∆H kcal/mol

H–H 104 CH3–H 104

H–F 136 F–F 38 CH3–F 108

H–Cl 103 Cl–Cl 58 CH3–Cl 84

H–Br 88 Br–Br 46 CH3–Br 70

H–I 71 I–I 36 CH3–I 56

47
 Energii de disociere heterolitică a legăturii
+
D(A B A + B ) = ∆H kcal/mol

H–H 401 CH3–H 313 Dhetero >> Dhomo

H–F 370 CH3–F 256
H–Cl 334 CH3–Cl 227 moleculă ioni
H–Br 324 CH3–Br 219
solvent
H–I 315 CH3–I 212
H–OH 390 CH3–OH 274 ForŃele atractive

compensează o parte din Dhetero

Disocierea homolitică fază gazoasă
Disocierea heterolitică solvent ionizant
48
 Polaritatea legăturilor covalente
Doi atomi legaŃi printr-o covalenŃă
îsi împart cei doi electroni cu spin opus
A .. B A .. B
δ+ δ
Dacă B este mai electronegativ decît A A B
pol pozitiv pol negativ
δ+ δ
H F + legătura covalentă polară
dipol
δ cu cît diferenŃa de electronegativitate este mai
δ+ O δ+
H H mare cu atât legătura covalentă este mai polară
ELECTRONEGATIVITATEA
δ
δ+ N δ+ F > O > Cl, N > Br > C, H
H δ+ H
H Polaritatea legăturilor polaritatea moleculelor p.t., p.f.,…

felul reacŃiei care are loc la legătura respectiva 49

 Polaritatea moleculelor
O moleculă este polară dacă centrul sarcinilor
pozitive nu coincide cu centrul sarcinilor negative
două sarcini opuse, egale, separate în spaŃiu de o distanŃă d
dipol
simbolizat prin
µ=exd
[D] [u.e.s.] [cm]
O molecula polară are un moment dipol, µ:
se măsoară experimental
µ = 10-10 [u.e.s.] x 10-8 [cm] =
µ µ µ = 10-18 [u.e.s.] x [cm] = 1D
H2 0 HF 1,75 CH4 0 D = debye
O2 0 H2O 1,84 CH3Cl 1,86
N2 0 NH3 1,46 CCl4 0
Cl2 0 NF3 0,24 CO2 0 50
 Polaritatea moleculei depinde de polaritatea legăturilor,
dar într-un mod mai complex:

µ vectori Adunarea vectorială

µ=exd µ2
µR
H2, O2, Cl2, N2,… e=0 µ=0
H F µ1
µ=1,75D Regula paralelogramului

Cl
H Cl
C H
C H C Cl H H
H H Cl Cl µ = 1,86D
µ=0 µ=0
51
 Perechi de electroni neparticipanŃi

.. ..
N H N F
H H F F
µ = 0,24
µ = 1,46D sau

..
O :
H H
µ = 1,84D
52