CHIMIE

ANORGANICA
Clipa Lucian-Gabriel

CUPRINS

Cuprins

1 1)Simboluri Chimice

2 1)Consecintele configuratiei electronice 2)Sistemul periodic; 3)Proprietatile

elementelor

3 - 1)Proprietatile chimice ale sodiului;

4 - 1. Legatura ionica; 2. Cristalul de clorura de sodiu NaCl;

5 -1 Legatura covalenta; 2.Legatura covalenta nepolaral; 3.Clorul

6 - 1. Legatura covalenta polara;

7 - 1.Legatura coordinativa; 2.Substante in stare gazoasa; 3.Molecula

8 1.Solutii 2..Dizolvarea

9 1.Concentratia solutiilor

10 1..Acizi si baze in solutie apoasa; 2..Notiunile de pH si pOH; 3.Reactia de

neutralizare

11 -1. Reactiile exoterme si endoterme;2. Entalpia de reactie;3. Legea lui Hess

13 -1. Pilele electrice; 2.Coroziunea i protecia anticorosiv

14 1.Electroliza;

15 1.Reactii lente, reactii rapide; 2.Catalizatori, inhibitori.

2)Structura atomului 3)Configuratie electronica

1.Simboluri chimice
Definitii:
Atomul este cea mai mica particula dintr-o substanta care nu mai poate fi divizata prin procedee
chimice obisnuite.

Elementul chimic reprezinta totalitatea atomilor de acelasi tip.

Simbolul chimic este notatia prescurtata a denumirii unui element chimic.

Exemple de atomi :

A: aluminiu Al; argint Ag; argon Ar; aurAu; azot N;

B: bariu Ba; brom Br;
C: calciu Ca; carbon C; clor Cl; crom Cr; cupru Cu;
F: fier Fe; fluor F; fosfor P;
H: hidrogen H; heliu He;
I: iod I;
M: magneziu Mg; mangan Mn; mercur Hg;
N: nichel Ni; neon Ne;
O: oxigen O;
P: potasiu K; platina Pt; plumb Pb;
S: sodiu=natriu Na; sulf S;
Z: zinc.

2.Structura atomului
Atomul este format din:
-Nucleu-partea centrala,care contine doua tipuri de particule
Protoni- (p(+) -particule cu sarcina pozitiva;
Neutroni- (n) -particule fara sarcina.
Invelis electronic-partea externa a atomului, care contine particule
numite
Electroni- (e) -particule cu sarcina negativa.
Numarul atomic, notat cu Z, care arata:
- numarul de protoni p+ (sarcini pozitive) din nucleu;
-numarul de electroni e- (sarcini negative) din invelisul electronic ;
-numarul de ordine in Sistemul Periodic.
Z = p+ = e Numarul de masa, notat cu A, care arata suma dintre numarul de protoni
si numarul de neutroni din nucleu. Este un numar intreg.
A=p+n

3.Configuratia electronica
Invelisul electronic este format din totalitatea electronilor care graviteaza in jurul nucleului.
Invelisul electronic are o structura stratificata,fiind format din straturi,substraturi si
orbitali .
Orbitalul atomic reprezinta zona din jurul nucleului in care exista probabilitatea maxima de
a gasi electroni.
Se cunosc 4 tipuri de orbital ,notati cu literele s ,p , d , f .
Orbitalii de tip s au cea mai mica energie si este unul in fiecare strat.
Orbitalii de tip p urmeaza ca energie si se gasesc in numar de 3 in fiecare strat,pe cele
trei axe x,y,z.
Orbitalii de tip d sunt in numar de 5.
Orbitalii de tip f sunt in numar de 7.
Substratul este format din orbitalii de acelasi tip.
Stratul este format din substraturi.Sunt in numar de 7 notate de la 1 la 7 sau K,L,M,N,O,P si
Q.
Numarul de electroni dintr-un substrat al unui strat electronic se noteaza ca exponent la litera
care arata tipul orbitalului. Ex: s2,p5
Substratul: nax unde n =numarul stratului ;
a = tipul orbitalului ;
x = numarul de electroni.

 Configuratia electronica a atomului reprezinta schema in care

orbitalii atomici se completeaza cu electroni,in ordinea cresterii
energiei lor.

Ocuparea cu electroni are la baza:

a.Principiul stabilitatii: electronii se aranjeaza in orbital in

ordinea cresterii energiei orbitalilor s,p,d,f.

b.Principiul lui Pauli: un orbital atomic poate fi ocupat cu

maxim doi electroni de spin opus.

c.Principiul lui Hund: dupa semiocuparea orbitalilor urmeaza

cuplarea cu al doilea electron de spin opus.

Pe baza acestor principii avem:

-pe orbitalii s incap maxim 2e - pe orbitalii p incap maxim 6e - pe orbitalii d incap maxim 10e - pe orbitalii f incap maxim 14e -ordinea energetica a substraturilor este incepand de la nucleu :
1s 2s 2p 3s 3p 4s 3d 4p ( 5s 4d 5p 6s 4f 5d 6p 7s 5f 6d 7p);

Sistemul periodic

Proprietatile chimice ale sodiului

Sodiul sau natrium are simbolul Na , numarul atomic Z=11 si numarul de masa A=23.
Este al 11-lea element in sistemul periodic , atomul are 11 p+,12 n si11 eConfiguratia electronica este : 1s2 2s2 2p63s1, adica are 3 straturi :1s, 2s 2p, 3s;
4 substraturi: 1s,2s,2p,3s .
Pozitia in sistemul periodic : grupa I-a A pentru ca are 1 e- pe ultimul strat
Perioada a 3 a pentru ca are 3 straturi
Blocul s pentru ca ultimul electron (electronul distinctiv) este pe orbital s.
Na 1 e- Na+ ,formeaza ion pozitiv, deci are caracter electropozitiv si caracter metalic.

Sodiul este un metal alcalin cu o reactivitate chimica foarte mare si de aceea el apare in natura
numai sub forma de combinatii.In combinatiile sale are numai numarul de oxidare N.O.= +1.
In aer , sub actiunea oxigenului, a dioxidului de carbon si a umiditatii, sodiul metalic se acopera
cu
o pelicula cenusie formata dintr-un amestec de peroxid, hidroxid si carbonat de sodiu.De aceea
sodiul se pastreaza sub petrol. Are masa atomica ANa=23.
Sodiul reactioneaza cu: oxigenul O2, clorul Cl2, apa H2O si acizii.

1. Legatura ionica
Legatura ionica sau electrovalenta este legatura chimica
rezultata prin transfer de electroni.
Elementele din grupele I A, II A, III A si toate grupele secundare,
cedeaza electroni transformandu-se in ioni pozitivi.
Elementele din grupele V A, VI A, VII A accepta electroni
transformandu-se in ioni negativi.

Ionii formati se atrag datorita legii lui Coulomb pana la o anumita

distanta. Rezulta compusi ionici, nu molecule.

Ionii pot fi monoatomici: Na+, Zn2+, Al3+, Cl, S2, O2 si

poliatomici: NH4+, H3O+, SO42, CN.

Exemple de compusi cu legatura ionica:
- Oxizi metalici: CaO, MgO, Na2O, Na2O2.
- Hidroxizi: LiOH, NaOH, KOH.
- Saruri: NaCl, MgCl2, CuSO4, NH4Cl, KNO3.

2. Cristalul de clorura de sodiu NaCl

Clorura de sodiu sau sarea gema( NaCl ) este o
substanta ionica.
Substantele ionice au structuri cristaline ionice,
adica in nodurile retelei sunt ioni retinuti prin forte
electrostatice.
Reteaua clorurii de sodiu este cubica avand fete
centrate si centrata intern.
Adica, ionii de Na+ ocupa colturile si centrul fetelor
unui cub, iar ionii de Cl ocupa muchiile si centrul
cubului.
Astfel, fiecare ion este inconjurat de sase ioni de
semn contrar: Na+/Cl = 6/6

Legatura covalenta
Legatura covalenta este legatura chimica realizata prin
punere in comun de electroni necuplati intre atomi de
nemetale, identici sau diferiti.

Legatura covalenta duce la formarea moleculelor,constituite

din atomi.
Dupa natura atomilor implicati exista urmatoarele tipuri de
legaturi covalente:
- Legatura covalenta polara;
- Legatura covalenta nepolara;
- Legatura covalenta coordinativa.

1.Legatura covalenta
nepolara
Se stabileste intre atomi identici de nemetale (cu acelasi Z).
Atomii implicati isi pun in comun electronii impari din stratul
de valenta.
Poate fi simpla

-dubla

-tripla.
Perechea de electroni de legatura este repartizata uniform
intre cei doi atomi.
Se formeaza molecule nepolare.
Exemple: HH hidrogen molecular;

ClCl clor molecular;

O=O oxigen molecular;

NN azot molecular.

Clorul
Clorul este cel mai reactiv dintre nemetale, dupa fluor. El se combina direct cu aproape toate elementele.

a.Reactia clorului cu metalele

Din reactia clorului cu metalele active rezulta cloruri:

Cl2 + 2Na = 2NaCl clorura de sodiu
3Cl2 + 2Fe = 2FeCl3 clorura de fier(III)
Cl2 + Cu = CuCl2 clorura de cupru(II)

NaCl

FeCl3

CuCl2

b.Reactia clorului cu nemetalele

Clorul rectioneaza cu nemetalele. Importanta practica prezinta reactia cu hidrogenul prin care se sintetizeaza
acidul clorhidric.
H2 +Cl2 lumina 2HCl acid clorhidric
c.Reactia clorului cu apa
Duce la formarea apei de clor, care are actiune decoloranta si dezifectanta.
Cl2 + H2O HCl + HClO acid hipocloros
2HClO = 2HCl + 2[O]
2[O] = O2
Actiunea decoloranta si dezinfectanta a clorului se bazeaza pe descompunerea acidului hipocloros. Apa de clor se
pastreaza in sticle inchise la culoare pentru a evita descompunerea acidului hipocloros.

d.Reactia clorului cu hidroxidul de sodiu

Intrducand clor intr-o solutie rece de hidroxid de sodiu se obtine hipoclorit de
sodiu
Cl2 + 2NaOH NaOCl + NaCl + H2O

e.Caracterul oxidant al clorului

Este demonstrat prin reactia clorului cu bromuri sau ioduri cand clorul,
datorita caracterului puternic electronegativ, are capacitatea de a extrage
bromul si iodul din compusii lor.
Cl2 + 2NaBr 2NaCl + Br2
bromura de

brom

sodiu

Cl2 + 2KI 2KCl + I2

iodura de
potasiu

clorura de

iod

potasiu

Intrebuintarile clorului
Sterilizarea apei de baut;
Industria celulozei,fabricarea hartiei;

1. Legatura covalenta polara

Se stabileste intre atomi de nemetale diferite (Z diferite).

Atomii implicati isi pun in comun electronii impari din stratul de valenta.
Poate fi - simpla
-dubla
-tripla.
Perechea de electroni de legatura este mai apropiata de nucleul
atomului cu caracter electronegativ mai pronuntat; apar sarcini
fractionare negative, si pozitive + ,la cei doi atomi.
Se formeaza molecule polare (dipoli).
Exemple: HCl acid clorhidric;
HF acid fluorhidric;
HCN acid cianhidric;
HO apa;
H
HNH amoniac.

Formarea legaturii covalente in molecula de acid clorhidric

Molecula de acid clorhidric se formeaza dintr-un atom de hidrogen si un atom de
clor: 1H 1s1
care are un e-impar 17Cl 1s22s22p63s23p5 care are tot un e-impar din cei 7 de pe
3s3p
s px py pz p

H + Cl H Cl sau HCl sau HCl

Cei 6e- ai clorului care nu participa la formarea legaturii covalente se numesc

electroni
neparticipanti.
Hidrogenul si clorul au electronegativitati diferite. Perechea de electroni pusa in
comun este atrasa mai puternic de clor, care este mai electronegativ. In molecula se
formeaza doua centre cu sarcini electrice opuse,sau un dipol.
Legatura dintre hidrogen si clor este covalenta polara simpla;
Molecula de acid clorhidric este polara,este un dipol.Moleculele dipolare de acid
clorhidric se asociaza prin legaturi fizice slabe, Van der Waals, de tip dipol-dipol.

2.Proprietatile fizice ale apei

Apa este:- un lichid

-incolor (in straturi groase este albastru),
-inodor;
-insipid;
-punct de topire pt = 0C;
-punct de fierbere pf = 100C
- densitatea la 4C = 1g / cm3
- nu conduce curentul electric (izolator).
Apa prezinta o serie de proprietati fizice care o deosebesc de celelalte hidruri ale nemetalelor
vecine
in sistemul periodic. Aceste proprietati se numesc anomaliile apei.
a. Apa este lichida intr-un interval mare de temperature (0-100C).
Aceasta anomalie este atribuita asocierii moleculelor de apa prin legaturi de hidrogen.
Legaturile de hidrogen se realizeaza intre moleculele care contin hidrogen legat covalent de
un
element puternic electronegativ care are volum mic si electroni neparticipanti.Legatura de
hidrogen
este de natura electrostatica, mult mai slaba decat legatura covalenta si nu implica punerea
in comun
de electroni.

 b. Densitatea apei variaza in functie de temperatura.

Cauza anomaliilor densitatii este gradul diferit de asociere moleculara. Moleculele
care s-au asociat la un anumit moment se pot desprinde pentru a se asocia din nou:
c. La inghetare creste volumul si scade densitatea.
La inghetare se formeaza o a doua legatura de hidrogen la atomul de oxigen, motiv
pentru care
gheata are o structura afanata, ceea ce determina cresterea volumului si scaderea
densitatii.
Prin inghetare apa isi mareste volumul cu 9%. Asa se explica de ce se sparg
conductele, cazanele,
sticlele cand ingheata apa in ele si de ce crapa pietrele de ger.
Majoritatea lichidelor isi micsoreaza volumul la solidificare. Se stie ca apa are max
= 1 g /cm3
, ceea ce se datoreza faptului ca apa este formata din ( H2O )2 ; aceasta presupune
existenta a doua legaturi de hidrogen:

O : H
H\\H
H : O
Apa in stare de vapori este formata din molecule libere (n = 1 ).

1.Legatura coordinativa
Legatura covalenta coordinativa se realizeaza tot prin punere in
comun de electroni, dar dubletul de legatura provine de la un
singur atom numit donor.
Legatura coordinativa se formeaza cand donorul are o pereche
de electroni neparticipanti iar acceptorului ii lipsesc doi electroni.
Aceasta legatura se intalneste in cazul ionului amoniu NH4 si a
ionului hidroniu H3OIonul amoniu NH4 se formeaza cand
molecula de amoniac NH3 ,in care azotul N prezinta o pereche
de electroni neparticipanti,vine in contact cu un ion de hidrogen
H+provenit de la un acid sau de la apa. Azotul este donorul iar
ionul de hidrogen este acceptorul. Datorita sarcinii pozitive a
ionului de hidrogen intregul ion de amoniu se va incarca pozitiv.

2.Substante in stare gazoasa

Dintre substantele in stare gazoasa amintim: H2, Cl2, O2, N2, HCl, H2O, NH3
Marimi caracteristice gazelor:

Molul este cantitatea de substanta ,numeric egala cu masa molecular a acesteia

,exprimata in grame.

Numarul de moli din orice substanta(lichid, solid, gaz),se noteaza cu si se calculeaza cu

urmatoarele formule:
= m / =V / V ;
m= masa de substanta in grame;
=masa maleculara;

Masa moleculara este numarul care arata de cate ori masa unei molecule este mai mare
decat u.a.m.

Este o marime relativa, se noteaza cu si se calculeaza prin insumarea maselor

atomilor
componenti .

MOLECULA
Molecula este cea mai mica particula dintr-o substanta , care poate exista in stare libera si
care
prezinta toate proprietatile substantei respective.
Formula chimica reprezinta notarea prescurtata a moleculei unei substante cu ajutorul
simbolurilor
chimice.
Substantele chimice sunt formate din unul sau mai multi atomi si se clasifica in:

1.Substante simple formate din acelasi tip de atomi En ,unde E=simbolul chimic ;
n(indice)=numarul de atomi.
2.Substante compuse formate din atomi diferiti AbBa ,unde a=valenta atomului A si
numarul
de atomi B; b=valenta atomului B si numarul de atomi A.
Unele substante contin in compozitia lor grupari de atomi.Principalele grupari sunt :
(OH)I
hidroxil ; (NO3)
azotat ; (CO3)
carbonat ; (SO4)
sulfat; (PO4)
fosfat.
Astfel substantele se scriu: AgGa , unde G=gruparea si g= valenta gruparii.

SOLUTII

Solutia este un amestec de doua sau mai multe substante rezultat in urma procesului de dizolvare.
Solutia este formata din:
- Substanta care se dizolva, numita dizolvat sau solvat;
- Substanta in care se dizolva, numita dizolvant sau solvent.
1.Solubilitatea substantelor

Apa este cel mai raspandit solvent. Solutiile sunt fundamentale pentru viata si pentru alte procese
care implca reactii chimice.
Seva plantelor este o solutie apoasa de diferite saruri minerale extrase din sol. Reactiile
biochimice sunt reactii in solutie apoasa intre diferite substante din organismul animal.
Proprietatea de dizolvant a apei are mare importanta in tehnica deoarece majoritatea reactiilor
chimice au loc in solutie apoasa. Cand o substanta se dizolva intr-un solvent formand o solutie se
spune ca substanta este solubila in acel solvent.

In functie de coeficientul de solubilitate se apreciaza solubilitatea unei substante:

- Substante solubile ,daca solubilitatea este mai mare de 0,1mol/L (sarea de bucatarie,
zaharul, soda de rufe);
- Substante moderat-solubile daca solubilitatea este intre 0,01 si 0,1mol/L (sulfat de calciu,
hidroxidul de calciu);
- Substante insolubile, daca solubilitatea este mai mica de 0,01mol/L (clorura de argint, sulfat
de bariu).

Dizolvarea
Dizolvarea este un proces fizic. In procesul de dizolvare,
particulele desolvat difuzeaza printre moleculele de
solvant,pana cand se obtine un amestec omogen.
In acelasi timp cu dizolvarea se pot produce si alte procese
si anume: stabilirea de interactii, cu formare de legaturi
intre particulele de solvat si de solvent care pot conduce
sau nu la:
- Disocierea sau ionizarea substantelor ionice si polare in
ioni, sub actiunea moleculelor de solvent;
- Solvatarea moleculelor dizolvate sau a ionilor dizolvati,
cu molecule de solvent; daca solventul este apa, procesul
se numeste hidratare.
Dizolvarea substantelor este insotita de absorbtie si de
degajare de caldura.

Concentratia solutiilor
Pentru a compara cantitatile de solvat in doua solutii se utilizeaza
marimea numita concentratie.
Concentratia reprezinta cantitatea de solvat existenta intr-o anumita
cantitate de solutie.
Din punctul de vedere al cantitatii de solvat existent intr-o cantitate de
solvent, solutiile se clasifica in :
- nesaturate;
- saturate;
- suprasaturate.
Solutiile saturate sunt solutiile in care s-a dizolvat cantitatea maxima de
solvat intr-o cantitate data de solvent, la o anumita temperatura.
Exista mai multe modalitati de exprimare a concentratiei:procentuala,
molara.
Concentratia procentuala (c%) reprezinta cantitatea de solvat continuta
in 100 g de
solutie.
Concentratia molara sau molaritatea(cM) reprezinta numarul de moli de
solvat () dizolvat intr-un litru de solutie (Vs).

Acizi si baze in solutie apoasa

Numele de acid si baza au fost folosite pentru prima data de O. Tachenius in secolul al
XVII-lea.
R. Boyle a incercat sa defineasca acizii si bazele folosindu-se de unele constatari
experimentale:

ACIZI
BAZE
- Substante cu gust acru ;
- Substante cu gust lesietic;
- Schimba culoara indicatorilor;
- Schimba culoarea indicatorilor ;
- Reactioneaza cu multe metale;
- Unsuroase la pipait;
- Se neutralizeaza cu bazele.
- Se neutralizeaza cu acizii.

Acizii se clasifica in : -acizi tari: H2SO4 acid sulfuric; HCl acid clorhidric; HNO3 acid azotic.
-acizi slabi: HCN acid cianhidric; CH3COOH acid acetic.

Bazele se clasifica in :
-baze tari:
NaOH hidroxid de natriu(sodiu);
KOH hidroxid de potasiu;
Ca(OH)2 hidroxid de calciu.
-baze slabe: NH3 amoniac

2.Notiunile de pH si pOH
Determinarile experimentale au aratat ca apa conduce
foarte putin curentul electric,deoarece un numar foarte mic
de molecule de apa ionizeaza:
Amfolit acido-bazic

Apa este un amfolit acido-bazic

deoarece se comporta ca acid in
prezenta unei baze si ca baza in
prezenta unui acid.

Constanta prin care se caracterizeaza echilibrul de ionizare

a apei se numeste constanta de autoprotoliza sau
constanta de ionizare a apei, notata cu Kw si egala, la
25C, cu 10-14 mol2/L2
.

Reactia de neutralizare
Reactia dintre un acid si o baza se numeste reactie de neutralizare.
In urma reactiei dintre un acid si o baza se formeaza totdeauna o sare; cand
baza este un
hidroxid,din reactie rezulta o sare si apa.

Ex: a. Acid tare si baza slaba:

HCl + NH3---- NH4Cl

acid
amoniac
clorura
clorhidric

de amoniu

b. Acid tare si baza tare:

HCl + NaOH---- NaCl + H2O

hidroxid clorura
apa

de sodiu

de sodiu

H2SO4 + Ca(OH)2---- CaSO4 + 2H2O

acid
hidroxid
sulfat

sulfuric

de calciu

de calciu

REACTII EXOTERME. REACTII ENDOTERME

Reactiile chimice sunt totdeauna insotite de schimbari de
temperatura,numite efecte
termice.

Termochimia studiaza efectele termice asociate reactiilor chimice,prin

aplicarea
principiului I al termodinamicii.
Reactiile chimice pot fi: exoterme;

endoterme.
Termenii endoterm si exoterm sunt asociati unui sistem termodinamic
si unui sens al transportului de caldura.
Sistemul termodinamic este sistemul chimic format din vasul de reactie
si continutul lui.
Tot ceea ce este in afara vasului reprezinta mediul.

Intr-o reactie chimica exoterma sistemul cedeaza caldura mediului.

Intr-o reactie chimica endoterma sistemul absoarbe caldura din mediu.

ENTALPIA DE REACTIE
Entalpia de reactie, H, reprezinta caldura de reactie
determinata la presiune constanta.

Entalpia (H) este o forma a energiei stocate in sistem.

Nu se poate masura acest stoc. Se masoara o variatie
a cantitatii de energie a sistemului prin caldura
schimbata cu mediul, la presiune constanta, H.
Variatia de entalpie, H, intr-o reactie chimica este
egala cu diferenta dintre suma entalpiilor produsilor de
reactie si suma entalpiilor reactantilor:
Pentru reactia : Reactanti Produsi de reactie avem
H = nprodusi*Hprodusi nreactanti*H reactanti

LEGEA LUI HESS

In anul 1840 Hermann Hess a enuntat legea
termochimiei, care este o aplicatie a legii generale de
conservare a energiei:
*Intr-o reactie chimica, valoarea efectului termic
depinde de starea initiala a reactivilor si de cea
finala a produsilor si nu depinde de etapele
intermediare*
Legea prezinta importanta pentru :
- Calcularea variatiei de entalpie pentru reactiile care
nu pot fi controlate deoarece se desfasoara fie cu
viteza foarte mare sau compusii rezultati sunt instabili.
- Calcularea entalpiei standard de formare a unui comp

REACTII DE OXIDO-REDUCERE
Pe baza structurii electronice a elementelor,oxidarea si
reducerea au fost asociate cu fenomene cu transfer de
electroni.

OXIDAREA este procesul chimic in care specia chimica

(atom,ion,molecula) cedeaza electroni.

REDUCEREA este procesul chimic in care specia chimica

accepta electroni.

Specia chimica ,care cedeaza electroni are caracter

reducator si se numeste agent reducator.

Specia chimica,care accepta electroni are caracter

oxidant si se numeste agent oxidant.

STABILIREA COEFICIENTILOR
REACTIILOR REDOX.
Pentru a stabilii coeficientii in reactiile redox se respecta
urmatoarele etape:

1. Se scriu reactantii si produsii de reactie.

2. Se determina N.O. ale elementelor participante la reactie si
se identifica speciile al caror N.O. variaza.
3. Se scriu ecuatiile reactiilor de oxidare si de reducere, pe baza
variatiei N.O.
4. Se multiplica fiecare ecuatie cu un numar intreg pozitiv,
astfel inca numarul electronilor
cedati in timpul reactiei de oxidare sa fie egal cu numarul
electronilor acceptati in timpul reactiei de reducere.
5. Se scrie ecuatia reactiei chimice tinand cont de coeficientii
stabiliti anterior.

PILE ELECTRICE
Pilele electrice sau elementele galvanice reprezinta
aplicatii ale reactiilor redox cu ajutorul carora
energia chimica este transformata in energie
electrica.
Sunt formate din doua semicelule in care au loc
procesele de oxidare si reducere,in urma carora se
produce curentul electric.
Cele doua semicelule sunt unite intre ele printr-un
fir conductor si printr-o punte de sare.
In pilele electrice se utilizeaza electrodul unui
metal.
Electrodul unui metal reprezinta ansamblul format
dintr-o lama metalica cufundata intr-o solutie ce
contine ionii metalului respectiv.
Intre atomii de metal din lama metalica si ionii sai
din solutie se stabileste un echilibru.

Cele mai cunoscute pile

electrice sunt:

Pila Daniell

Acumulatorul cu Plum

Coroziunea i protecia anticorosiv

Materialele din care sunt confectionate caroseriile automobilelor
sufera in timp,sub actiunea umezelii din aer, un fenomen de
ruginire.
Ruginirea unui material confectionat dintr-un aliaj al fierului este o
forma de coroziune. Dar nu numai fierul ci si alte materiale sufera
acest proces. De exemplu, statuile sau acoperisurile confectionate
din cupru se acopera cu pulbere verde datorita poluarii aerului cu
dioxid de sulf.
Corodarea cladirilor din piatra sau din marmura are loc tot datorita
dioxidului de sulf si umiditatii din atmosfera.
Coroziunea este fenomenul de degradare superficial sau in
profunzime a unui material, de obicei metal, sub actiunea factorilor
fizico-chimici din mediul inconjurator.

Cum se realizeaza protectia anticorosiva

Daca fierul se corodeaza mult mai rapid in prezenta unui metal mai putin
reactiv decat el, este evident ca in prezenta unui metal mai reactiv fierul
este protejat.
Aceasta metoda de protectie anticorosiva se cunoaste sub numele de
protectie anodica.
Pentru protejarea conductelor de fier subterane sau a vapoarelor, se
folosesc zincul sau magneziul.
O alta metoda de protectie este reprezentata de acoperirile metalice.
O alta metoda de protectie anticorosiva este acoperirea fierului cu un alt
metal cum ar fi Sn (staniu), Zn (zinc), cu conditia ca stratul protector sa fie
perfect neted fara porozitati. Aceste metale formeaza un strat protector
mai rezistent la coroziune.
Cea mai cunoscuta metoda de protectie anticorosiva utilizata este
acoperirea cu vopsea.

ELECTROLIZA
Electroliza este procesul care se produce la trecerea
curentului electric prin solutia unui electrolit sau
printr-un electrolit topit.

Electroliza are loc in dispozitive numite celule electrolitice. O

celula electrolitica se aseamana din punct de vedere
constructiv cu o celula electrochimica.
Deosebirea consta in faptul ca intr-o celula de electroliza se
foloseste curentul electric pentru a produce o reactie redox.In
absenta curentului electric, reactia redox nu se produce in
mod spontan.
Celula electrolitica este formata dintr-o solutie sau topitura
unui electrolit in care sunt introdusi doi electrozi conectati la o
sursa de curent electric prin intermediul unor conductori
metalici

ELECTROLIZA TOPITURII DE CLORURA DE

SODIU (NaCl).
Electroliza este principalul procedeu prin care se
obtin metalele
cele mai reactive.Metalele situate in grupele I si IIa A se obtin prin electroliza combinatiilor lor
naturale in stare topita.
Astfel, sodiul se obtine industrial prin electroliza
clorurii de
sodiu, NaCl in stare topita.
Ecuatia reactiei globale este:
2NaCl electroliza 2Na + Cl2
In urma electrolizei topiturii de
clorura de sodiu se obtine pe
langa sodiu si clor

ELECTROLIZA SOLUTIEI DE CLORURA DE SODIU (NaCl)

Este o metoda de obtinere a clorului (Cl2) si a

hidroxidului de sodiu (NaOH).
In solutie raman ionii hidroxid, HO- si ionii Na+,
care formeaza hidroxidul de sodiu. Prezenta ionilor
hidroxid din solutie determina colorarea
fenolftaleinei in rosu carmin.
Atat clorul cat si hidroxidul de sodiu au numeroase
aplicatii practice.

REACTII LENTE. REACTII RAPIDE

Pe baza efectelor termice se poate stabili daca o
reactie chimica are loc spontan in sensul Reactivi
Produsi de reactie, dar nu poti sa prevezi si
timpul in care reactia are loc.
Datele experimentale arata ca exista reactii care
au loc foarte rapid, altele mai lent si unele nu au
loc in conditii normale.
Este deci important sa se cunoasca si viteza cu
care se produc reactiile chimice, fie pentru a
accelera reactiile chimice in care se obtin produsi
utili, dar lent, fie pentru incetinirea sau chiar
stoparea reactiilor nedorite.

2.CATALIZATORI. INHIBITORI
Catalizatorii sunt substante care participa la
reactie marind viteza de reactie, dar se regasesc
calitativ si cantitativ alaturi de produsii de reactie.
Catalizatorul mareste viteza de reactiilor
termodinamic posibile; reactia chimica are loc si in
absenta catalizatorului, dar cu viteza foarte mica.
In concluzie: Catalizatorii sunt substante care:
- Maresc viteza reactiilor chimice posibile;
- Se regasesc cantitativ la sfarsitul reactiei;
- Nu influenteaza valoarea caldurii de reactie;
- Nu deplaseaza echilibrul chimic;

PROIECT REALIZAT DE
Clipa Lucian Gabriel