Cap. 3.

Interacţiuni între ioni, atomi şi molecule

Legăturile chimice sunt interacţiuni puternice care se stabilesc între atomi cu participarea
electronilor de valenţă.
• Majoritatea atomilor tind către configuraţia de octet (regula octetului), fie prin cedare sau
acceptare de electroni (electrovalenţa), fie prin punere de electroni în comun (covalenţa).
Clasificarea legăturilor chimice:
-legătura ionică
-legătura covalentă
-legătura covalent-coordinativă
-legătura metalică
-legături intermoleculare.
Legătura ionică

• Legătura ionică se realizează prin transfer de electroni sau cedare-acceptare de electroni de la

un element cu caracter electropozitiv (metal) la un element cu caracter electronegativ
(nemetal), urmată de atracţia electrostatică dintre ionii formaţi.
• Atomii elementelor din grupele I A şi II A pierd cu uşurinţă electronii de pe ultimul strat,
devenind ioni pozitivi (cationi) cu cofiguraţia electronică a gazul rar precedent:
2 2 6 1 + 2 2 6
11Na [1s 2s 2p 3s ] 10Na [1s 2s 2p ]
• Atomii elementelor din grupele V A, VI A şi VII A acceptă electroni devenind ioni negativi (anioni)
cu configuraţia electronică a gazului rar ce urmează:
2 2 6 2 5 - 2 2 6 2 6
17Cl [1s 2s 2p 3s 3p ] 18Cl [1s 2s 2p 3s 3p ]

• Formula unui compus ionic indică raportul în care se găsesc ionii în reţeaua ionică (de exemplu
in reţeaua NaCl sau MgO raportul în care se găsesc ionii în reţea este de 1:1; în reţeaua MgCl 2
raportul între ionii de Mg+2 şi Cl- este de 1:2).
Reţele ionice
• Legăturile ionice nu conduc la molecule. Ele conduc la un ansamblu de ioni pozitivi şi
negativi între care se exercită atracţii electrostatice. Ansamblul formează o structură
geometrică spaţială, regulată, numită reţea ionică.
• Cea mai mică porţiune dintr-o reţea ionică care prin repetare generează întreg
cristalul e numeşte celulă elementară.
• Clorura de sodiu prezintă o reţea cubică.
• Ionii de Na+ se găsesc în centrul şi pe mijlocul laturilor unui cub, iar ionii de Cl- se
găsesc în nodurile cubului şi pe centrul feţelor cubului.
• Fiecare ion de Na+ este înconjurat de 6 ioni Cl -, şi fiecare ion Cl- este înconjurat de 6 ioni Na +.
(N.C.NaCl = 6)
Proprietăţile compuşilor ionici
• au temperaturi de topire şi fierbere ridicate, ce scad pe măsura creşterii razelor ionilor şi cresc
pe măsura creşterii sarcinilor electrice.
• sunt solubile în solvenţi polari (în special apă) şi greu solubile în solvenţi nepolari, datorită
slăbirii forţelor electrostatice ce reţin ionii în reţeaua cristalină, ca urmare a hidratării ionilor.
• nu conduc curentul electric în stare solidă, ci numai în soluţie apoasă şi în topitură (sunt
electroliţi tari).
• sunt casante, se sparg dacă sunt lovite.
Importanţa practică a NaCl
• Constituie substanţa de bază pentru obţinerea sodiului, clorului, acidului clorhidric, hidroxidului
de sodiu, carbonatului de sodiu etc.
• NaCl este utilizată şi în industria farmaceutică, în industria lacurilor, vopselelor, hârtiei, maselor
plastice, textilă şi altele.
În industria alimentară drept conservant şi codiment.