Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Legaturi Chimice CG 2016
Legaturi Chimice CG 2016
-Legatura Ionica
-Legatura covalenta
-Bicentrica bielectronica
-Tricentrica bielectronica
.
.
.
-Policentrica polielectronica
-Metalica
-Legatura coordinativa
1
Legatura ionica
Na -e Na
Cl +e Cl
Na + Cl NaCl
3
pana la o distanta la care pot forma un cristal. Pentru o pereche de ioni A +B-
situati la o distanta r unul de altul, energia de atractie electrostatica data de
legea lui Coulomb este
Z Z
Ec
4 0 r
unde Z+ si Z- sunt sarcinile celor doi ioni, r este distanta dintre cei doi ioni,
iar 0 este o constanta numita permitivitatea vidului egala cu 8.85*10-12C2m-
1 -1
J .
Aceasta marime este negativa pentru ca una dis sarcini este negativa. Cum
Z+ si Z- se exprima de obicei ca multipli ai sarcinii electronice e = 1,6 x 10-
19, legea lui Coulomb se poate scrie:
Z Z e2
Ec
4 0 r
Dar intr-o retea cristalina nu exista doar o pereche de ioni. Pentru a calcula
energia de retea trebuie sa tinem seama de interactiunile ionilor vecini.
Energia unei perechi de electroni intr-un cristal devine:
AZ Z e 2
Ec
4 0 r
Energia de retea a unui solid ionic este o masura a tariei legaturilor din
compusul ionic respectiv. Valoarea exacta a energiei de retea nu poate fi
determinata experimental deoarece este imposibila gasirea tuturor
parametrilor adecvai pentru transformarea anionilor si cationilor in gaz si
masurarea energiei pe parcursul procesului de condensare pentru formarea
solidului. Aceasta energie poate fi determinata teoretic cu mare acuratete
utilizand ciclul Haber-Born. Entalpia de formare a unui solid ionic pornind
de la componentele atomice este modelata in cinci pasi:
-Entalpia de atomizare a metalului
4
-Entalpia de ionizare a metalului
-Entalpia de atomizare a nemetalului
-Afinitatea pentru electroni a nemetalului
-Energia de retea
Suma energiilor pentru fiecare pas al procesului trebuie sa fie egala cu
entalpia de formare a metalului si nemetalului Hf.
Hf = V+1/2B+IEM-EAx-UL
In diagrama de mai jos este redat ciclu de formare al uni compus ionic
rezultat in reacia unui metal alcalin (Li, Na, K, Rb, Cs), cu un halogen in
stare gazosa (F2, Cl2). Acest ciclu este cunoscut sub denumirea de ciclul
Born-Haber .
5
Pentru estimarea energiei de cristalizare a clorurii de sodiu se poate scrie
urmatorul ciclu Haber-Born
6
Na(g) Na(s) - 108 -Hsub
Na+(g) + e Na(g) - 496 -I
Cl(g) 0.5 Cl2(g) - 0.5 * 244 -0.5*D
Cl-(g) Cl(g) + 2 e 349 -A
7
Structuri Lewis
Doi electroni se imperecheaza pentru a forma o legatura.
Atunci cand atomii se conecteaza prin legaturi chimice ei pierd, castiga sau
pun in comun electroni pentru a atinge numarul de 8 electroni in nivel, cu
exceptia H si He care vor ajunge la nivel stabil cu 2 electroni.
nelegatura prin :.
Pentru cea mai mare parte a atomilor exista maxim 8 electroni in stratul de
valenta (regula octetului). Acesti atomi contin in acest nivel 4 orbitali (1 s si
8
3 p). Suma perechilor de electroni implicate si neimplicate in legatauri este
in acest caz, maxim 4. Pentru elementele care au mai putin de 4 electroni in
nivelul de valenta este foarte posibil ca octetul sa nu se realizeze.
EX:
Pentru scrierea corecta a unei structuri Lewis pentru o molecula de tin ABn
sunt:
-se plaseaza atomul cu numarul atomic cel mai mic in centrul moleculei,
deoarece acesta va trebui sa prea eelctroni pentru a atinge configuratia de
octet.
-se palseaza ceilalti atomi in jurul lui intr-o geometrie cat mai simetrica
-se determina numarul total de electroni de valenta
-se plaseaza legatura simpla intre atomul A si fiecare atom B
-se calculeaza numarul de electroni implicati in legaturi
-se scade din numarul total de electroni, determinanduse astfel numarul de
electroni de nelegatura
9
-se distribuie perechile de nelegatura unifor intre atomii B.
ex: NF3
-atomul central este azotul
-cei trei atomi de flor se aseaza trigonal planar in jurul lui
-se determina numarul total de electroni de valenta
-5 (de la azot) + 3 x 7 (de la atomii de fluor) = 26 de electroni de valenta
- se scriu trei legaturi simple intre atomul de azot si cei trei atomi de fluor ( 6
electroni de legatura)
10
ex:
C2H4
Structura lewis
ex: N2
O O O
C C C
O O O O O O
11
Nici una din aceste trei structuri nu descrie structura reala a anionului
carbonat. Structura cea mai posibila rezulta printr-o combinare liniara a
acestor trei forme canonice numit hibrid de rezonanta, caracterizat printr-o
energie de rezonanta, in care legatura este -2/3
O
delocalizata pe tot sistemul.
Hibridul de rezonanta este singura structura observata
C
real si a carei energie este mai mica decat a orcarei -2/3 -2/3
O O
forme limita scrise mai sus.
In structurile desenate mai sus se observa ca s-a atribuit unor atomi
sarcina electrica. Aceasta sarcina poate sa corespunda sarcinii
electrice reale sau sau sa fie o sarcina formala care impreuna cu
conceptul de electronegativitate sa descrie contributia fiecarui atom la
sarcina totala. De exemplu in molecula de N2O neutra electric, putem
atribui sarcini formale fiecarui atom, forma care corespunde starii de
neutru fiind hibridul de rezonanta:
12
Legatura covalenta
13
Teoria repulsiilor perechilor de electroni din stratul de valenta
(VSEPR valence sell electron pairs repulsion)
Daca consideram molecula de CO2 si scriem structura Lewis, se
constata ca acesta structura poate nu da informatii despre unghiurile
de legatura.
Ambele structure prezentate pot fi considerate structure Lewis
acceptate.
Pentru a determina directiile de legatura, trebuie sa consideram mai
intai legaturile sigma formate care se orienteaza preferential in doua
directii opuse fata de atomul de carbon. La aceste legaturi sigma
adaugam legaturile pipentru a completa tabloul de legaturi al
molecule. La formarea legaturilor pi participa orbitalii px sip y din
molecula, situati perpendicular pe axa z (axa moleculara) de-a lungul
careia se formeaza legatura sigma.
In aceasi idee daca consideram de exemplu molecula de SF 6, regula lui Lewis
spune ca in jurul atomului de sulf se formeaza 6 perechi de electroni
corespunzatoare celor 6 legaturi S-F iar aceste perechi se ordoneaza simetric
astfel incat sa fie cat mai departe unele de altele. Rezulta o geometrie de
bipiramida patratica.
14
Daca insa consideram molecula SF4, in jurul atomului de S se
formeaza 5 perechi de electroni din care 4 sunt de legatura si una de
nelegatura. geometria specifica pentru acesta molecula este:
Perechile de electroni se aseaza in asa fel incat repulsiile dintre ele sa
fie minime
Pentru minimizarea repulsiilor dintre perechile de electroni
geometriile ideale sunt:
-liniara pentru 2 perechi de electroni
-triangulara pentru 3 perechi de electroni
-tetraedrica pentru 4 perechi de electroni
-bipiramida trigonala pentru 5 perechi de electroni
-bipiramida patratica (octaedru) pentru 6 perechi de electroni.
15
Repulsiile pereche de electroni neparticipanti-pereche de electroni
neparticipanti sunt mai mari decat repulsiile pereche de electroni
neparticipanti-pereche de electroni de legatura, iar acestea sunt mai
mari decat repulsiile pereche de electroni de legatura-pereche de
electroni de legatura.
16
trebuie sa se combine functii de unda de energii si simetrii apropiate si
acoperirea functiilor de unda trebuie sa fie cat mai mare.
Prin combinarea liniara a functiilor de unda se formeaza legaturile
simple . Daca exista electroni neimperecheati asezati perpendicular pe
directia legaturii , acestia pot participa la formarea legaturii duble, triple,
quaduble, etc.
Probabilitatea de combinare a functiilor de unda in functie de enrgie
este data de relatia:
E
Consideram doi atomi de hidrogen izolati A si B. Fiecare din ei sunt
caracterizati de functia de unda A si B. Daca cei doi atomi sunt destul de
departe unul de celalalt nu va avea loc nici o interctiune intre ei si functia de
unda ce carcterizeaza sistemul va fi:
= A(1) B(2)
unde prin (1) am notat electronul corespunzator nucleului A iar prin (B) cel
corespunzator nucleului B. Daca cei doi atomi de hidrogen se apropie
suficient pentru a interactiona, functia de unda ce caracterizeaza noul sistem
este:
= A(1) B(2)+A(2) B(1).
Aceasta ecuatie descrie de fapt starea din molecula de H 2 cei doi electroni
pot apartine la ambii atomi de hidrogen. Aceasta ecuatie descrie strict
legatura covalenta pura. Pentru a descrie cat mai fidel legatura reala trebuie
sa adaugam in acesta ecuatie termeni care descriu contributia ionica (cei doi
electroni se pot regasii ambii fie situati la atomul A fie la atomul B). Astfel
ecuatia devine:
= A(1) B(2)+A(2) B(1)+ A(1) A(2)+ B(1) B(2)
17
Aceasta ecuatie descrie cel mai corect starea reala a moleculei de hidrogen.
Tine cont de delocalizarea electronica pe cele doua nuclee si de caraceterul
partial ionic al legaturii. In molecula de hidrogen cei doi electroni sunt de
spin opus si duc la formarea de legatura chimica (formeaza dublet
electronic).
Taria legaturii chimice este cu atat mai mare cu cat suprapunerea functiilor
de unda este mai mare:
S a b
Pentru S>0 avem stare de legatura densitatea electronica intre cele doua
nuclee este mare, fortele se repulsie nucleara sunt mai mici decat cele de
atractie electronica.
Pentru S<0 nucleele atomilor participanti la legatura sunt partial dezveliti de
electroni, fortele de repulsie lectronice sunt mari, aceasta stare caracterizeaza
starea de antilegatura.
Pentru S=0 caracterizeaza starea de nelegatura.
Hibridizarea
18
hibridizare
+
sp3
px py pz
3
sp
H H H H
s C
19
4 orbitali hibrizi (unul s si 3 p). Electronii de pe nivelul s se vor desperechea
si fiecare orbital hibrid va fi ocupat cu cate un electron al carbonului. Fiecare
din cei 4 atomi de hidrogen vor contribui cu cate un electron la formarea
legaturilor .
Geometria moleculei este una tetraedrica.
sp3
px py pz
sp3
H H
s O
chimice cu ajutorul acestui model. Oxigebul are 6 electroni in startul de
valenta. Doi din ei formeaza doua legaturi cu cei doi atomi de oxigen iar 4
raman de nelegatura (doua perechi). In stabilirea tipului de hibridizare
trebuie sa tinem seama atat de numarul de legaturi ce se formeaza cat
si de cel al perechilor de electroni neparticipanti. Vom acea in acest caz 4
orbitali hibrizi. Deci tot o hibridizare sp3 ca si in cazul metanului.
Aranjarea in spatiu a orbitalilor hibrizi se face
dupa directiile unui tetraedru, dar dat fiin faptul ca
O avem doua legaturi reale , doar doua directii din
20
(valoare din tetraedru) la 104.5 (valoare determinataexperimental in
molecula de apa).
Hibridizarea sp2 rezulta in urma combinarii liniare a unui orbital s si
2 orbitali p. Se formeaza trei orbitali hibrizi ce se dispun in spatiu trigonal
palnar (unghiul dintre doua directii este de 120).
In molecula de BCl3 exista trei legaturi , fiecare se formeaza prin
21
hibrizi (hibridizare sp2) care vor gazdui cele trei legaturi C-O. Cel de al 4-
lea electron al carbonului va forma cu cel de al doilea electron nepereche al
unui atom de oxigen o legatura (legaturile nu prticipa la stabilirea
tipului de hibridizare), iar ceilalti doi electroni nepereche ai celorlalti 2
atomi de oxigen confera sarcina anionului. Geometria orbitalilor hibrizi este
trigonal planara si coincide cu geometria moleculara.
In cazul in care un singur orbital p se combina cu orbitalul s pentru a
forma doi orbitali hibrizi, spunem ca hibridizarea este de tip sp. Geometia
unui astfel de sistem este una liniara.
In cazul monoxidului de carbon un orbital p se va combina cu
orbitalul s ducand la formarea a doi orbitali hibrizi. Unul din acesti doi
orbitali va gazdui legatura iar celalalt perechea de electroni liberi a
carbonului. Al 4-lea electron de la acrbon va forma legatura cu atomul de
oxigen.Geometria orbitalilor hibrizi este liniara si coincide cu geometria
reala a moleculei. Atomul de oxigen poseda doua perechi de electroni
neparticipante in timp ce atomul de carbon poseda un orbital p liber. In
realitate o pereche de electroni de la oxigen va ocupa orbitalul p liber al
carbonului realizandu-se o a treia legatura intre cei doi atomi cin molecula
de monoxid de carbon. Legatura care se formeaza in molecula de CO se
22
numeste legatura dativa. Existenta acestei legaturi a fost probata
experimental, monoxidul de carbon se coordineaza la metalele tranzitionale
pentru a forma specii compleze prin atomul de carbon.
Daca la formarea orbitalilor hibrizi participa si un orbital d
hibridizarea va fi de tipul sp3d. Cei 5 orbitali hibrizi se vor dispune in
spatiu dupa directiile unei bipiramide trigonale. Daca una sau mai multe
directii vor fi ocupate de perechi de electroni, geometria reala a moleculei va
fi diferita de geometria orbitalilor hibrizi.
px py pz Cl
hibridizare
Cl
Cl Cl Cl Cl Cl Cl P
Cl
Cl
sp3d
s P
participa orbitalul s, cei trei orbitali p si un orbital d.
Rezulta 5 orbitali de aceasi forma si energie care vor gazdui electronii
ce formeaza legaturile P-Cl. Cei 5 orbitali hibrizi nu sunt echivalenti
geometric. Trei orbitali, cei din plan, fac un unghi de 120 intre ei si se
numesc ecuatoriali, iar ceilalti doi, perpendiculari pe primii trei, se numesc
axiali.
F In cazul moleculei de SF4 tipul de hibridizare este tot
3
F sp d. 4 orbitali hibrizi vor gazdui cele 4 legaturi S-F,
S iar al cincilea orbital, perechea de electroni liberi ai
F
F 23
sulfului. Geometria orbitalilor hibrizi nu coincide cu geometria reala a
moleculei. Perechea de electroni va ocupa pozitia cea mai putin impiedicata
steric. Deci o directie axiala (unghiul intre directiile axiale este de 120 in
timp ce intre directiile ecuatoriale acesta este de 90).
Daca consideram molecula de SF6 se observa ca in cazul acesta toti
d d
F
F F
S
F F
px py pz F
hibridizare
F F F F F F
sp3d2
s S
electronii sulfului sunt prinsi in legaturi chimice. Prin urmare avem nevoie
de 6 orbitali hibrizi pentru formarea celor 6 legaturi S-F si anume 1 orbital
s, 3 orbitali p si 2 orbitali d. Hibridizarea este de tipul sp3d2. Geometria
orbitalilor hibrizi, care in acest caz coincide cu geometria moleculara este de
bipiramida patratica cu toate directiile egale (octaedru).
Daca la formarea orbitalilor hibrizi participa 3 orbitali d tipul
hibridizarii va fi sp3d3.
24
Teoria orbitalilor moleculari (TOM)
25
Numarul de legaturi chimice ce se formeaza intr-o molecula este dat de
relatia:
N = (n-n*)
unde:
n reprezinta numarul de electroni situati in orbitalii de legatura , iar n* este
numarul de electroni din orbitalii de nelegatura.
Ha Hb
s s
a b
c A1s ( A) cB1s ( B )
26
cazul de antilegatura S <0 iar in cazul de nelegatura valoarea acestei
integrale este zero. Orbitalii care au o simetrie de revolutie in jurul axei
internucleare se numesc orbitali in raport cu orbitalii s care sunt de
simetria cea mai inalta. Daca axa internucleara se gaseste intr-un plan nodal
legatura este de tip . In legaturile axa internucleara se gaseste la
intersectia a doua plane nodale. Toti orbitalii de antilegatura poseda un plan
nodal suplimentar situat intre nuclee si perpendicular pe axa internucleara
Orbitalii s atomici formeaza orbitali de simetrie in timp ce
orbitalii p pot forma orbitali moleculari de simetrie daca are loc o
combinare liniara pe axa internucleara sau de simetrie daca orbitalii p
care formeaza OM sunt situati perpendicular pe axa internucleara.
Notatia pt OM este analoaga cu s pentru OA .
27
legatura s saug
antilegatura s* saug*
p saug
legatura
antilegatura
p* sauu*
p sau u
legatura
antilegatura
p* sau g*
28
de orbitali moleculari presupune aceleasi nivele energetice ca si in cazul H 2;
ordinul de legatura este zero, sintemul nu exista in stare moleculara.
In cazul moleculelor poliatomice, energia unui orbital molecular
este cu atat mai mare cu cat prezinta mai multe zone nodale
internucleare.
29
u*
g*
pz py px px py pz
u*
2s 2s
g
u*
1s 1s
O g O
O2
30
Diagrama de orbitali moleculari pentru molecula de B2 (specifica primelor
elemente din perioada II-a).
31
Moleculele diatomice heteronucleare
Pentru moleculele in care exista diferenta de electronegativitate intre atomi,
diagrama OM nu mai este simetrica. Cu cat diferenta de electronegativitate
intre atomi este mai importanta, cu atat diagrama este mai inechivalenta si
contributia ianica la legatura chimica mai mare.
Cand se realizeaza diagrama de OM pentru o heteromolecula se tine
seama de electronegativitatea atomilor si anume atomul cel mai
electronegative are energia cea mai mica, nucleul mai electronegiv este mai
ecranat.
c A ( A) cB ( B ) ......
ON(p)
px py pz
ON(s)
32
Orbitalul s al hidrogenului se va combina cu orbitalul pz al clorului,
ceilalti orbitali ai clorului raman de nelegatura. Ordinul legaturii este 1 si
molecula este diamagnetica.
Atomul mai putin electronegativ are o contributie mai mare la
formarea orbitalilor moleculari de antilegatura.
Atomul cu electronegativitatea mai amre va contribui mai mult la
formarea OM. In consecinta TOM explica atat formarea legaturilor chimice
in molecula, proprietatile magnetice ale moleculei si reda simetria orbitalilor
moleculari.
In cazul momoxidului de carbon diagrama de orbitali moleculari este:
p(s-antilegatura)
p(pi-antileg)
s(antileg)
p(pi)
C
p(sigma)
s(sigma)
O
CO
33
La modul general putem schematiza diagramele MO pentru o molecula de
tip A-B:
34
Legatura coordinativa
35
Ni2+ ([Ar]3d8)
3d 4s 4p
NiCl42- hibridizare sp3
3d 4s 4p
Co3+ ([Ar]3d6)
3d 4s 4p
3 2
CoF63- hibridizare sp d
3d 4s 4p 4d
3d 4s 4p
36
Teoria campului cristalin are la origine modelul electrostatic bazat
pe interactiunea intre metal si ligand. Pentru a avea un model cat mai
aproape de realitate consideram ca interactiunea intre metal si ligand nu este
pur electrostatica, ea comporta un anumit grad de covalenta.
In camp cristalin orbitalii d ai metalului nu mai raman de aceasi
energie ca si in ionul liber, ei suporta o degenerare, functie de simetria
campului cristalin. Intr-un camp octaedric cei 6 liganzi se apropie de ionul
metalic pe directia axelor carteziene. Electronii orbitalilor d aflati de-a
lungul axelor (dz2 si dx2-dy2) sunt respinsi mult mai puternic de catre liganzi
decat electronii orbitalilor d dintre axe (dxy, dxz, dyz). Acest lucru conduce la
scindarea orbitalilor d intr-un nivel dublu degenerat de energie mai inalta
decat energia orbitalilor d in atomul liber, simetria acestor orbitali fiind e g si
un nivel triplu degenerat cu simetria t2g care are energie mai mica decat
energia orbitalilor d in atomul liber. Diferenta energetica intre cele doua
nivele se numeste parametru de scindare in camp cristalin si se noteaza cu
Dq sau . In cazul unui camp tetraedric, orbitalii d sufera deasemenea o
scindare dar, dotorita faptului ca in acest caz liganzii se apropie de ionul
central nu dupa directia coordonatelor carteziene ci dupa bisectoare, cei mai
puternic vor interactiona cu liganzii electronii orbitalilor d xy, dxz, dyz,, ceea ce
inseamna ca in acest caz nivelul t2g este de energie mai ridicata si e g de
energie mai scazuta.
37
eg
t2g
3/5
(Oh) (Td)
2/5
eg
t2g
Diferenta intre cele doua nivele energetice poarta tot numele de parametru
de scindare in camp cristalin si se noteaza in acelasi mod ca si in cazul
octaedrului, dar difera ca si valoare si anume (tetraedru)< (octaedru).
Valoarea parametrului de scindare depinde de natura liganzilor.Aranjarea
liganzilor, pentru un ion metalic dat, dupa valorile crescatoare ale
parametrului de scindare se numeste seria spectrochimica.
O serie spectrochimica comuna pentru majoritatea ionilor metalici este :
I-<Br-<S2-<SCN-<Cl-<NO3-<F-<OH-
<C2O42<H2O<NCS<CH3CN<NH3<en<bipy<Phen<NO2-<PPh3<CN-<CO
Valorile lui depind si de natura ionului metalic si anume creste o data cu
cresterea numarului de oxidare a ionului metalic si creste in grupa, la
trecerea se la o serie tranzitionala la alta. Seria spectrochimica pentru ionii
metalici este (aproximativ):
38
Mn2+<Ni2+<Co2+<Fe2+<V2+<Fe3+<Co3+<Mn4+<Mo3+<Rh3+<Ru3+<Pd4+<Ir3+<Pt4
+
39
a1g
z s
y
t1u
px, py, pz
eg
dx2-y2, dx2
t2g
dxy, dxz, dyz
simetria orbitalilor
ionului central
40
Fie un compus coordinativ [M(PR3)4]2+ cu geometrie tetraedrica. Pentru a
explica formarea legaturilor P-M folosim TOM si construim diagrama de
orbitali moleculari:
41
Diagrama nivelelor de energie a orbitalilor moleculari intr-o specie
complexa octaedrica cu liganzi care formeaza legaturi sigma M-Leste
reprezentata in figura urmatoare. Urmare a eefctelor simetriei moleculare,
cei 6 liganzi vor participa la formarea legaturilor sigma cu orbitali de
simetrie aratata in diagrama de mai jos.
t1u*
(n+1)p(t1u)
a1g*
(n+1)s(a1g)
eg*
nd(eg, t2g)
t2g
ion metalic
t1u
a1g
42
Formarea orbitalilor moleculari de simetrie in cazul liganzilor care au
orbitali ce permit acest lucru, influenteaza valoarea parametrului de scindare
in camp cristalin. Exista doua cazuri de liganzi si anume donori de
electroni si acceptori de electroni, care duc la doua situatii diferite
43
eg
eg
(s)
t2g
(s)
(a)
(s)
eg
eg
t2g
(s)
(b)
44
Efectul liganzilor asupra variatiei valorii parametrului de scindare in
camp cristalin octaedric (a-liganzi donori, b-liganzi acceptori)
45
Legaturile policentrice-polielectronice
Legatura Tricentrica Bielectronica
Acest tip de legatura a fost identificata in cazul compusilor beriliului,
aluminiului si in cazul hidrurilor de bor sau derivatii ai acestora.
Se constata ca BeCl2 se afla in stare de dimer, deasemenea AlMe3 in stare de
vapori se gaseste sub forma de dimer.
Capacitatea de a forma dimeri se explica prin existenta atomului de Al in
stare de hibridizare sp3.
np
hibridizare
ns
46
Studiul acestui compus a demonstrat experimental ca legaturile de trei centre
si doi electroni nu sunt legaturi covalente clasice. Acest lucru se observa si
din lungimea legaturilor AlCH3 din punte, comparativ cu lungimea
legaturilor AlCH3 terminale. Lungimile AlCH3 din punte au valoarea de
2,14 in timp ce Al CH3 terminale sunt de 1.97 .
Acelasi lucru se intampla in cazul formarii dimerului B2H6, Be2Cl6, etc.
47
diferentelor energetice mici dintre cele doua nivele.Banda d se construieste
identic prin suprapunerea orbitalilor d.
La temperatura T=0 electronii ocupa OM individuali din banda. Daca fiecare
atom participa cu cate un singur elecron, la T=0 se ocupa jumatate din
nivelele energetice cele mai joase. Orbitalul cel mai inalt energetic dintre
nivelele ocupate la T=0 se numeste nivel Fermi si este aproximativ in centrul
benzii. La temperatura de 0 absolut se pot popula si nivelele energetic mai
inalte dar situate in apropierea nivelelor populate. Populatia acestora P este
data de ecuatia de distributie Fermi-Dirac, tine seama de efectul excitarii
etrmice si de faptul ca pe un nivel pot intra maxim 2 electroni de spin opus.
1
P ( E E F ) / kT
e 1
EF este energia Fermi, adica energia nivelului pentru care P=1/2. Cand T >0
electronii pot ocupa nivele de energie mai ridicata. La temperaturi mari
elecronii sunt mobili si se pot deplasa prin solid. Spun ca in acest caz
substanta este conductor elecric.
48