XI - Chimia (In Limba Romana)

MiNiSTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICIi MOLDOVA
MARIA BOTNARU MARIA ROMAN EUGENIA MELENTIEV
CHIMIE
ORGANICĂ
Manual pentru clasa a Xl-a
PROFIL REAL • PROFIL UMANIST
Chişinău - 2014
Introducere.indd 1 06.06.2014 11:37:33

CZU 547(075.3)
B 73
Manualul a fost aprobat spre editare prin ordinul nr. 431 din 19 mai 2014
al Ministrului Educaţiei al Republicii Moldova.
Manualul este elaborat conform Curriculumului disciplinar şi finanţat
din sursele Fondului special pentru manuale.
Toate drepturile asupra acestei ediţii aparţin editurii Lumina.
Comisia de evaluare:
Maia Cherdivară, profesoară, grad didactic superior, Liceul Teoretic „I. Vatamanu”, or. Străşeni;
Elena Osadceaia-Mihailov, profesoară, grad didactic superior, Liceul Teoretic „C. Sibirschi”, mun. Chişinău.
Referent ştiinţific:
Iacob Guţu, doctor habilitat în chimie, profesor universitar, USM.
Recenzenţi:
Veronica Pungă, profesoară, grad didactic superior, Liceul Teoretic „I. Vatamanu”, or. Străşeni;
Zinaida Ungureanu, profesoară, grad didactic superior, Liceul Teoretic „M. Viteazul”, mun. Chişinău.
Acest manual este proprietatea Ministerului Educaţiei

Liceul
Manualul nr.
Anul în care Starea manualului
Anul Numele şi prenumele elevului
s-a folosit la primire la returnare
1
2
3
4
5
Redactor: Lidia Serghienco-Ciobanu
Redactor artistic: Tatiana Melnic
Paginare computerizată: Elena Popovschi
Prelucrarea imaginilor, prepress: Elena Popovschi
Editura Lumina, bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, nr. 180,

MD 2004, Chişinău Tel./fax 022-29-58-64; 022-29-58-68;
e-mail: luminamd@mail.ru; www.edituralumina.md
Tiparul executat la Tipografia Centrală,
str. Florilor 1, MD 2068, Chişinău
Comanda nr. 3161
Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Botnaru, Maria
Chimie organică : Man. pentru cl. a 11-a : Profil real. Profil umanist /Maria Botnaru, Maria
Roman, Eugenia Melentiev ; comisia de evaluare: Maia Cherdivară, Elena Osadceaia-Mihailov.
- Chişinău : Lumina, 2014 (F.E.-P. „Tipogr. Centrală”). - 208 p.
16000 ex.
ISBN 978-9975-65-361-9.
547(075.3)
B 73
© Editura Lumina, 2014
ISBN 978-9975-65-361-9 © Maria Botnaru, M aria Roman, Eugenia Melentiev, 2014

CUPRiNS
Cuvânt-înainte.........................................................................................................................5
1. BAZELE TEORETICE ALE CHIMIEI ORGANICE........................................................ 7

1.1. Obiectul de studiu al chimiei organice. Substanţe organice şi anorganice........... 8
1.2. Caracteristicile legăturilor chimice în compuşii organici.................................... 14
1.3. Teoria structurii chimice a compuşilor organici ................................................. 20
1.4. * Compoziţia substanţelor organice ....................................................................... 25
1.5. Probleme de calcul la stabilirea compoziţiei substanţelor organice....................29
1.6. * Probleme de calcul la stabilirea formulei substanţeiorganice
după produsele de ardere ..................................................................................... 32
2. HIDROCARBURI ........................................................................................................ 35
2.1. Hidrocarburi saturate............................................................................................ 36
2.1.1. Alcanii - hidrocarburi saturate aciclice.................................................................. 36
2.1.2. Nomenclatura alcanilor.......................................................................................... 39
2.1.3. Proprietăţile şi utilizarea alcanilor..........................................................................43
2.1.4. -2.1.5. Probleme de calcul după formula generală a alcanilor
şi ecuaţiile reacţiilor caracteristice acestora............................................................48
Evaluare sumativă....................................................................................................51
2.1.6. * Halogenoalcanii (derivaţi halogenaţi ai alcanilor)................................................. 52
2.1.7. * Proprietăţile chimice ale halogenoalcanilor şi utilizarea lo r................................. 54
2.1.8. * Cicloalcanii.............................................................................................................57
2.1.9. * Identificarea carbonului, hidrogenului şi a halogenilor în compuşii organici.
Lucrarea practică nr. 1 ............................................................................................. 61
2.1.10. *-2.1.11.* Probleme de calcul după formula generală a halogenoalcanilor,
cicloalcanilor şi ecuaţiile reacţiilor caracteristice acestora .................................... 62
2.1.12. * Evaluare sumativă.....................................................................................64
2.2. Hidrocarburi nesaturate ...................................................................................... 65
2.2.1. Alchene.................................................................................................................... 65
2.2.2. Metode de obţinere a alchenelor............................................................................. 67
2.2.3. Proprietăţile alchenelor şi utilizarea lor ................................................................. 70
2.2.4. Prepararea etenei şi studierea proprietăţilor ei. Lucrarea practică nr. 2 .................75
2.2.5. -2.2.6. Probleme de calcul după formula generală a alchenelor şi ecuaţiile
reacţiilor caracteristice acestora.............................................................................. 76
2.2.7. Alcadiene ................................................................................................................ 79
2.2.8. Alchine ................................................................................................................... 84
2.2.9. Legătura genetică dintre alcani, alchene, alchine...................................................89
2.2.10. -2.2.11. Probleme de calcul după formula generală a alcadienelor, alchinelor
şi ecuaţiile reacţiilor caracteristice acestora ........................................................... 91
Evaluare sumativă................................................................................................... 94
2.2.12. * Evaluare sumativă .................................................................................... 95
2.3. Hidrocarburi aromatice (arene) ........................................................................... 99
2.3.1. Benzenul - reprezentant al arenelor .......................................................................99
2.3.2. Proprietăţile chimice ale benzenului.....................................................................103
2.3.3. Obţinerea hidrocarburilor aromatice şi utilizarea lor ....................................... 106
2.3.4. Legătura genetică dintre hidrocarburi ..................................................................108

2.3.5. Probleme de calcul în baza formulei generale şi a ecuaţiilor reacţiilor
caracteristice arenelor............................................................................................109
Evaluare sumativă.................................................................................................. 111
2.4. Surse naturale de hidrocarburi şi prelucrarea lo r .............................................. 112
2.4.1. Surse naturale de hidrocarburi..............................................................................112
2.4.2. Produsele prelucrării surselor naturale de hidrocarburi...................................... 114
2.4.3. Protecţia mediului ambiant de poluanţii formaţi
în urma utilizării gazului natural,petroluluişi cărbunilor .................................... 117
2.4.4. *Probleme de calcul la tema Surse naturale de hidrocarburi..................................119
2.4.5. *Evaluare sumativă................................................................................................. 121
3. DERIVAŢI Al HIDROCARBURILOR........................................................................ 122

3.1. Compuşi hidroxilici ............................................................................................. 123
3.1.1. Alcooli monohidroxilici saturaţi........................................................................... 123
3.1.2. Proprietăţile chimice ale alcoolilor........................................................................ 129
3.1.3. Alcooli polihidroxilici saturaţi..............................................................................133
3.1.4. Fenolul................................................................................................................... 138
3.1.5. -3.1.6. Probleme de calcul la tema Compuşihidroxilici............................................ 145
3.1.7. A m in e.................................................................................................................... 148
3.1.8. Amine aromatice ................................................................................................... 151
3.1.9. Probleme de calcul pe baza ecuaţiilor reacţiilor caracteristice aminelor............. 155
3.1.10. Legătura genetică dintre hidrocarburi, compuşi hidroxilici şi am ine.................. 157
3.1.11. * Evaluare sumativă................................................................................... 158
Evaluare sumativă.................................................................................................. 159
3.2.* Compuşi carbonilici (aldehide şi cetone)............................................................ 162
3.2.1. Aldehide monocarbonilice saturate...................................................................... 162
3.2.2. Metode de obţinere a aldehidelor şi *cetonelor.....................................................164
3.2.3. Proprietăţile fizice şi chimice ale compuşilor carbonilici saturaţi.
Utilizarea lo r .......................................................................................................... 167
3.2.4. Legătura genetică dintre alcani, alchine, alcooli şi compuşi carbonilici.............. 171
3.2.5. Probleme de calcul după ecuaţiile reacţiilor chimice caracteristice
compuşilor carbonilici............................................................................................172
3.3.* Acizi carboxilici....................................................................................................174
3.3.1. Acizi monocarboxilici saturaţi .............................................................................. 174
3.3.2. Proprietăţile acizilor monocarboxilici saturaţi şi utilizarea lo r............................ 178
3.3.3. -3.3.4. Rezolvarea exerciţiilor şi a problemelor la tema Acizi carboxilici..............183
3.3.5. Studierea proprietăţilor acidului acetic. Lucrarea practică nr. 3 ........................... 186
3.3.6. Esteri ai acizilor carboxilici................................................................................... 187
3.3.7. Rezolvarea exerciţiilor şi a problemelor la tema Esteri..........................................192
3.3.8. Legătura genetică dintre acizii carboxilici, esteri şi alte clase
de compuşi organici................................................................................................ 194
3.3.9. Evaluare sumativă.................................................................................................. 195
4. RECAPITULARE........................................................................................................196
4.1. Relaţii între diferite clase de compuşi organici................................................... 196
4.2. Modele de exerciţii şi probleme specifice chimiei organice ............................... 197
4.3. Tipuri de probleme experimentale cu rezolvări..................................................201
4.4. Generalizarea cunoştinţelor teoretice cu aplicaţii practice ...............................206
Introducere.indd 4 05.06.201414:06:02
Cuvânt-înainte
M anualul de fa ţă îţi oferă posibilitatea de a-ţi lărgi şi aprofunda cunoştinţele în

domeniul chimiei organice - unul dintre compartimentele de bază ale chimiei.
Chimia organică impresionează prin num ărul enorm de date acumulate, prin
profunzimea şi diversitatea problemelor abordate.
Numai însuşind la perfecţie limbajul chimic - form ulele substanţelor şi ecuaţiile
reacţiilor chimice, care constituie mijlocul de exprimare a legităţilor transform ărilor
substanţelor, vei putea decodifica tainele chimiei organice contemporane.
M anualul a fost elaborat conform obiectivelor form ulate în Curriculumul de chimie
pentru învăţământul liceal. Bazându-ne pe experienţa pedagogică proprie (liceală şi
universitară) de predare a acestei discipline, am considerat că tratarea accesibilă şi exactă
a temelor (fără simplificări excesive) este una dintre cele mai eficiente metode de însuşire
şi consolidare a cunoştinţelor la chimia organică. Totodată, studierea unor teme privind
nomenclatura substanţelor organice, relaţiile structură-proprietăţi, interacţiile electronice
intramoleculare etc. va servi drept bază în edificarea disciplinei ca ştiinţă reală şi pentru
stimularea gândirii logice a viitorului cercetător, profesor sau inginer-chimist.
Materia expusă în manual este structurată în 4 compartimente. Fiecare compartiment
începe cu o foaie de gardă ce include rezumatul conţinutului care urmează a fi studiat
şi competenţele specifice ce urmează a fi dezvoltate.
În prezentarea claselor de compuşi organici ne-am străduit să expunem materia
conform structurii generale: definiţie şi clasificare; nomenclatură şi izomerie; structură
şi reactivitate; metode generale şi industriale de sinteză; proprietăţi fizice, chimice şi
utilizare. Denumirile compuşilor organici corespund Regulilor Nomenclaturii IUPAC.
Fiecare compartiment, în funcţie de complexitate, include diverse rubrici: Temă
(exerciţii), Experiment demonstrativ, Probleme de calcul, Ştiai că..., Activitate în
echipă, Activitate creativă, Problemă creativă, Autoevaluare (după fiecare unitate
didactică), având drept scop facilitarea însuşirii şi consolidării materiei expuse.
Experimentele demonstrative, prezentate în manual conform unui algoritm riguros,
pot f i efectuate în fa ţa clasei de un elev, de un grup de elevi sau de către profesor.
Cele 3 lucrări practice, incluse la finalul unei teme sau al unui compartiment, au menirea
de a consolida cunoştinţele şi de a evalua gradul de însuşire a acestora de către elevi.
Compartimentele 2 şi 3 sunt succedate de o schemă generală la rubrica Repetă şi consoli
dează, ce rezumă principalele metode de preparare şi proprietăţile chimice ale compuşilor
clasei respective, care contribuie la generalizarea şi consolidarea cunoştinţelor.
Rubrica Evaluare sumativă, ce are drept scop verificarea cunoştinţelor teoretice
acumulate de către elevi, corespunde celor prevăzute de curriculum (indicându-se
profilul respectiv sau prin „*” (asterisc) - itemii pentru profilul real). Itemii propuşi în
Evaluare sumativă sunt prevăzuţi pentru două variante (la discreţia profesorului, în
funcţie de nivelul de pregătire al elevilor).
Pentru a asigura activitatea diferenţiată a elevilor dotaţi, au fost incluse şi unele
conţinuturi suplimentare, care în text aufost evidenţiate cu rubricile Extindere sau S tudiu
de caz. Aceste conţinuturi nu sunt obligatorii pentru a fi memorate sau evaluate, însă
permit elevilor pasionaţi de chimie să acumuleze informaţii noi la tema respectivă.
Sperăm că acest manual îţi va servi drept călăuză în calea anevoioasă, dar interesantă
a cunoaşterii şi însuşirii tainelor chimiei organice.
Autoarele

Semnificaţia rubricilor şi simbolurilor:
* - conţinuturi obligatorii pentru elevii din clasele cu profil real.
s - conţinuturi suplimentare pentru elevii dotaţi (fără a fi evalu

ate).
© - întrebări ce contribuie la reactualizarea cunoştinţelor însuşite

anterior pentru a evidenţia caracterul unitar al chimiei orga
nice.
Temă - sarcini de lucru imediate, ce atrag atenţia elevilor, ori-

entându-i spre observare, căutare, comparare şi descoperire,
facilitându-le, totodată, însuşirea materiei noi.
Experiment demonstrativ - activitate practică cu scopul consoli

dării materiei expuse.
Text evidenţiat
» color - definiţii
> ce urmează a fi memorate.
Extindere şi Studiu de caz - informaţii suplimentare pentru elevii

din clasele cu profil real (fără a fi evaluate).
Ştiai că... - informaţii ce trezesc interesul şi curiozitatea în acumu

larea cunoştinţelor la tema respectivă.
Autoevaluare - autocontrolul cunoştinţelor după fiecare unitate

didactică (activitate în clasă sau acasă).
Evaluare sumativă - testarea cunoştinţelor acumulate la compar

timentele prevăzute de curriculum (destinate pentru două
variante la ambele profiluri).
Repetă şi consolidează - rezumatul materiei studiate la comparti

mentul respectiv cu scheme generalizatoare ale metodelor de
obţinere şi ale proprietăţilor chimice caracteristice compuşilor
organici.

BAZELE TEORETICE
ALE CHIMIEI ORGANICE
În com partim entul ce urm ează vei afla despre istoria apariţiei chimiei organice
ca ştiinţă, despre noţiunile fundam entale specifice acestei discipline. Astfel, dacă
Legea periodicităţii a lui D. M endeleev şi Tabelul Periodic al elementelor stau la
baza studierii com puşilor anorganici, apoi teoria structurii com puşilor organici,
elaborată de A. Butlerov, ocupă un loc de seamă în studierea profundă a naturii
substanţelor organice şi în înţelegerea m odului de unire a atom ilor în moleculă.
Însuşirea principiilor acestei teorii îţi va servi drept călăuză în studierea în tre
gului curs de chim ie organică. Vei afla că existenţa num ărului enorm şi variat de
compuşi organici are la bază proprietatea unică a atom ilor de carbon de a form a
un num ăr practic infinit de legături covalente între ei, generând lanţuri de atomi,
num ite catene. Totodată, vei sesiza că studierea aprofundată a naturii substanţe
lor, înţelegerea dispunerii spaţiale a atom ilor în molecule, caracterului electronic
al legăturilor îţi vor ajuta să-ţi form ezi o anum ită concepţie despre legităţile obiec
tive ale m icrouniversului şi despre esenţa transform ărilor chimice, despre unita
tea m aterială a lum ii organice şi a celei anorganice.
Subcompetente
După studierea acestui com partim ent vei fi capabil:
• Să descrii obiectul de studiu al chimiei organice.
• Să diferenţiezi substanţele organice de cele anorganice.
• Să formulezi tezele principale ale teoriei structurii chimice a compuşilor organici si importanţa
ei pentru dezvoltarea ulterioară a chimiei organice, noţiunile de izomer, izomerie.
• Să explici noţiunile: substanţă organică, elemente organogene, structură chimică, catene
carbonice.
• Să caracterizezi carbonul după locul lui în Tabelul Periodic, repartizarea electronilor pe ni
vele în stare fundamentală şi excitată, formele norilor electronici s şi p.
• *Să descrii fenomenul hibridizării, formarea legăturilor chimice C - C (unitare, duble, triple)
şi C - H.
• Să argumentezi cauzele diversităţii compuşilor organici.
• *Să cunoşti modul de determinare a compoziţiei calitative şi cantitative a substanţelor or
ganice.
• Să rezolvi probleme de calcul de stabilire a formulei brute, formulei moleculare a
compuşilor organici, aplicând densitatea relativă, părţile de masă a elementelor şi a
produşilor de ardere.
Capitolul_1_CS3.indd 7 05.06.2014 14:06:16

Bazele teoretice ale chimiei organice
■
Obiectul de studiu al chimiei organice.
1.1. Substanţe organice şi anorganice
După cum cunoşti din cl. a IX-a - a X-a, spre deosebire de substanţele anor
ganice, există substanţe care au în com ponenţa lor, de rând cu alte elemente, în
m od obligatoriu, carbon. Aceste substanţe au fost num ite substanţe organice. Ele
constituie obiectul de studiu al chim iei organice.
Pornind de la această constatare, a fost elaborată pe la m ijlocul secolului trecut
definiţia:
C h im ia organ ică studiază compuşii carbonului şi transform ările lor.
Această definiţie, m ult utilizată, nu este complet satisfăcătoare, deoarece există
un şir de com binaţii ale carbonului care nu fac parte din compuşii organici - sunt
substanţe anorganice. Exemple de astfel de substanţe sunt: oxizii carbonului (CO
şi CO2), acidul carbonic (H 2CO 3) şi sărurile lui - carbonaţii, carburile m etalice
(Al 4C3, CaC 2) etc.
Însuşi carbonul pur, în cele două forme alotropice cristaline (diamantul şi grafitul),
este considerat substanţă anorganică. Existenţa substanţelor de natură minerală, în
compoziţia cărora intră şi carbonul, denotă că definiţia de mai sus este parţial corectă.
Studiul com poziţiei chim ice a substanţelor izolate din plante sau anim ale
(acidul form ic, acidul oxalic, acidul citric ş.a.) a dem onstrat că ele se deosebesc
esenţial de cele de origine m inerală (care erau deja cunoscute sau obţinute de că
tre alchimişti). Astfel, s-a constatat că în substanţele organice,
alături de carbon, se găsesc şi alte elemente (câteva la număr),
care apar m ult m ai des decât cele cunoscute. Aceste elemente
sunt: hid rogen u l, oxigenul, azotu l, h alogenii, su lfu l şi fo sfo
r u l - num ite elem en te organogene. D intre aceste elem ente
hidrogenul se distinge în m od deosebit: el apare combinat cu
carbonul în aproape toate substanţele organice. Prin urm are,
K. Schorlemmer
se poate deduce că hidrogenul este tot atât de im portant ca şi (1834-1892)
carbonul în ce priveşte com poziţia com puşilor organici. Chimist german.
Într-adevăr, s-a constatat că există un num ăr enorm de sub Fondatorul chimiei
hidrocarburilor.
stanţe organice care reprezintă com binaţii ale carbonului cu
hidrogenul, cunoscute sub denum irea de h id rocarb u ri. Celelalte combinaţii orga
nice, care conţin şi alte elemente pe lângă carbon şi hidrogen, pot fi considerate ca
derivaţi ai hidrocarburilor obţinuţi prin înlocuirea unui sau a m ai m ultor atomi de
hidrogen cu atomii altor elemente organogene. Aceasta i-a perm is savantului ger
m an K. Schorlem m er (1889) să elaboreze urm ătoarea definiţie a chimiei organice:
C h im ia o rg an ică este chim ia hidrocarburilor şi a derivaţilor acestora.
Această definiţie nu tinde să traseze o linie de hotar între chim ia organică şi
cea anorganică, însă separarea aceasta este justificată de o serie de considerente
im portante. Vom elucida doar câteva:
a) existenţa unui num ăr extrem de m are de compuşi organici (circa 18 mln.);
b) m area diversitate a com binaţiilor organice;
c) caracteristicile specifice ale com puşilor organici;
d) im portanţa deosebită a com puşilor carbonului în dezvoltarea industriei şi
economiei ţării.

Bazele teoretice ale chimici i organice
Caracterul specific al compuşilor organici

Este surprinzător, la prim a vedere, faptul că m ajoritatea substanţelor organice,
fiind alcătuite din câteva elemente (C, H, O, N, S, Hal, P), sunt m ult m ai num eroa
se decât nu m ăru l com binaţiilor tu tu ro r celorlalte elemente (aproape 12 m ln. faţă
de 900 mii). A n u al savanţii descoperă circa 200 m ii de com binaţii organice noi.
Numărul atât de mare de combinaţii organice se datorează unor proprietăţi speci
fice atomului de carbon de a se uni cu alţi atomi de carbon, formând catene sau cicluri
care conţin un num ăr mare de atomi, iar legăturile dintre ei fiind de diferite tipuri.
Exemple de catene carbonice: Exemple de tip u ri de legături
dintre atom ii de carbon:
a) C - C - C - C (catenă liniară); a) c-c-c (legături simple);
b) (catenă ramificată); b) c=c (legătură dublă);
C C c) c=c (legătură triplă).
/\
c c\ sc
/
c) (catene ciclice).
Atom ul de carbon, unindu-se cu cele câteva elemente organogene într-un m od
m ult m ai variat decât celelalte elemente, form ează un şir de compuşi, num iţi de
rivaţi ai hidrocarburilor sau clase de compuşi organici (tabelul 1.1).
Tabelul 1.1. Hidrocarburile şi derivaţii lor
Derivaţi ai hidrocarburilor
Tipul hidrocarburii Formula generală
(clase de compuşi organici)
Derivaţi halogenaţi R-X (X=Cl, Br, I, F)
Alcani Alcooli, fenoli R-OH, Ar-OH
Cicloalcani
Nitrocompuşi r-no 2,
Alchene ^
Amine R-NH2, Ar-NH2,
Alcadiene
Aldehide, cetone R-CH=O, R-CO-R
Alchine
Arene Acizi carboxilici R-COOH
Esteri R-COOR
R, A r - resturi de hidrocarburi.
D in form ulele generale ale derivaţilor hidrocarburilor se constată că hidrocar
burile sunt com binaţii de bază, iar de la ele derivă toate clasele de compuşi orga
nici, ce conţin atomi sau grupe de atomi formate din celelalte elemente organogene
(numite grupe funcţionale).
Pentru a caracteriza o substanţă organică, nu este suficient să ne bazăm doar
pe com poziţia ei m oleculară (form ula m oleculară), deoarece există un şir de sub
stanţe care au aceeaşi form ulă m oleculară, dar se deosebesc după proprietăţile
chimice. Substanţele organice cu aceeaşi fo rm u lă moleculară, d a r care diferă după
proprietăţi, se numesc izomeri.
De exemplu, se cunosc două substanţe izomere cu form ula C 2H6O: un lichid -
alcoolul etilic, şi un gaz - eterul dim etilic.

Izom eria constituie un a d in cauzele m ultitu d in ii şi diversităţii de com puşi

organici. Astfel, oricând se poate alcătui un nou aranjam ent, adică un alt m od de
unire a atom ilor în m oleculă, care de acum reprezintă un nou compus organic.
Deşi num eroase sinteze chim ice au dovedit că substanţele organice se supun
aceloraşi legi fizice şi chim ice ca şi substanţele anorganice, totuşi, între ele există
deosebiri esenţiale (tabelul 1.2).
Tabelul 1.2. D eosebirile esenţiale dintre com puşii organici şi cei anorganici
Compuşii organici Compuşii anorganici
Sunt formaţi prin legături covalente sau au Mai des sunt formaţi prin legături covalente
caracter covalent dominant. polare sau au caracter ionic dominant.
Puţini dintre ei sunt solubili în apă şi mai Majoritatea sunt solubili în apă, fiind şi
puţini - electroliţi. electroliţi.
Au tem peraturi de topire şi de fierbere Au temperaturi de topire şi de fierbere
relativ joase; majoritatea sunt lichide la ridicate; majoritatea sunt substanţe cris
temperatură obişnuită. taline la temperatură obişnuită.
Au densitatea ^ 1. Au densităţi variabile cu valori mari.
■ Se descompun relativ uşor la încălzire; doar ■ În general, au stabilitate termică mare.
unii sunt rezistenţi la o temperatură mai
înaltă de 500 °C.
Majoritatea se supun combustiei. ■ Doar unii se supun combustiei.
■ Reacţiile organice decurg lent, reversibil şi Reacţiile substanţelor anorganice decurg
incomplet. rapid şi deseori ireversibil.
D eosebirile esenţiale ale prop rietăţilor şi reactivităţii chim ice a com puşilor
organici de cei anorganici au dus la elaborarea unor metode specifice de cercetare
a com puşilor organici. Com puşii organici au aplicare largă în dezvoltarea indus
triei şi econom iei ţării. Cerinţele m ereu crescânde ale diferitor industrii, cât şi ale
agronomiei, medicinei, biologiei etc. favorizează dezvoltarea chim iei organice.
Considerentele exam inate m ai sus au determ inat divizarea chim iei în: chim ie
an org an ică şi chim ie organică.
EXPERIMENT DEMONSTRATiV E xperienţa se efectuează sub nişă!

Arderea compuşilor organici (alcool, parafină, celuloză)
1. Introdu în 3 capsule de porţelan numerotate următoarele
substanţe:
I. 1 ml alcool etilic de 96% (medicinal)
II. O bucăţică (cât un grăunte de porumb) de parafină
III. Câteva bucăţele de hârtie de filtru sau de vată
2. Aprinde cu un chibrit pe rând conţinuturile capsulelor.
3. Urmăreşte modul de ardere a celor 3 substanţe (culoarea flăcării,
fumegarea).
4. Cercetează după arderea completă conţinutul fiecărei capsule.
5. Formulează concluzii.
6. Răspunde la întrebările:
Fig 1.1. Arderea unor a) de ce în capsula I şi în capsula II nu a rămas nimic?
compuşi organici. b) de ce în capsula III a rămas un reziduu?
10

„ Chimia organică este o ştiinţă a tâ t de aparte, încât atunci,

când un chimist trece de la studiul substanţelor anorganice la cel
al substanţelor organice, el păşeşte pe un teren cu totul nou".
J. Berzelius
Date istorice privind dezvoltarea chimiei organice
Termenul chim ie organ ică a fost înaintat de savantul
J.Berzelius în anul 1808 în tratatul său de chimie. Prin
această noţiune el definea dom eniul chimiei, care se ocupă
de studiul com puşilor form aţi în organismele v ii (regnu
rile anim al şi vegetal), ce diferă de com puşii anorganici
proveniţi din regnul m ineral.
Pe atunci se presupunea că un compus organic poate
să apară num ai în procesul vieţii, ca rezultat al unei forţe
J. Berzelius m isterioase proprii organism elor vii, num ită „forţă vita
(1779-1848) lă” în concepţia adepţilor teoriei vitaliste. G enerând falsa
Remarcabil savant suedez, convingere că o substanţă organică nu poate fi obţinută
autorul primului manual de în laborator pornind de la alte substanţe, teoria vitalistă a
chimie organică (1827).
influenţat negativ dezvoltarea chim iei organice, descura
jând intenţiile de a sintetiza substanţe noi.
Această perioadă, însă, nu a durat mult, deoarece unele
experienţe au dem onstrat că din substanţe anorganice se
pot obţine substanţe organice. Astfel, prin celebra experi
enţă, realizată de F. W ohler în 1828, s-a dovedit că în tim pul
evaporării unei soluţii de cianat de am oniu la tem peratura
de 100 °C aceasta se tran sform ă în uree - o substanţă
organică tipică, conţinută şi extrasă anterior din urină:
NH4- O - CN ^ NH2-C O -N H 2
F. Wohler Cianat de amoniu Uree
(1800-1882)
Chimist german. A efec Sinteza ureei, realizată de F. W ohler, m archează înce
putul unei noi ere în chimie, deschide calea spre sinteza
tuat cercetări valoroase în
domeniul chimiei organice.
organică, servind ca imbold pentru noi descoperiri în acest
domeniu, dintre care putem menţiona:
• sinteza anilinei, în 1842, de către savantul rus N. Zinin;
• obţinerea pe cale artificială a acidului acetic, în 1845,
de către H. Kolbe;
• sinteza grăsim ii, alcoolului etilic, în 1854, iar în 1857
- a alcoolului m etilic, de către M. Berthelot;
Laborator de cercetare
(anul 1820). • sinteza unei glucide, în 1861, de către A. Butlerov;
• sinteza acetilenei, în 1862, de către M. Berthelot.
Ca rezultat, chim ia organică a început să se dezvolte vertiginos, iar realizările
ei au dem onstrat că legile chim iei sunt valabile atât pentru substanţele organice,
cât şi pentru cele anorganice.
Ş tia i c ă ...
Sinteza compuşilor organici progresează foarte rapid: în anul 1880 numărul lor constituia 12 000;
în 1910 - 150 000; în 1940 - 500 000; în 1980 - peste 4,5 milioane, iar în anul 2014 - circa
18 milioane de substanţe organice.
11

Bazeleteoretice ale chimiei organice
Surse de materie organică pe Terra

Din cursurile de biologie şi chimie anorganică ai aflat despre circuitul carbonu
lui în natură, pe parcursul căruia se form ează şi se consumă substanţe organice. În
urm a proceselor de oxidare (parţiale sau totale), inclusiv a respiraţiei animalelor,
substanţele organice degradează oxidativ până la oxid de carbon (IV) şi apă - sub
stanţe anorganice.
În organele verzi ale plantelor de la suprafaţa solului oxidul de carbon (IV) se trans
formă, în prezenţa apei şi a energiei solare, în substanţe organice necesare plantelor
(glucide, proteine, grăsimi), cu eliberarea unor anumite cantităţi de oxigen. Acest
proces se numeşte fotosinteză şi în form ă simplificată poate fi exprim at astfel:
xC O 2+ yH 2O ^ m aterie organică +zO 2
În realitate, reacţia de asimilare a oxidului de carbon (IV) de către plante este mult
m ai complexă, fiind catalizată de clorofilă şi dirijată de enzimele vegetale.
O bună parte din substanţele organice form ate în procesul fotosintezei servesc
la dezvoltarea de m ai departe a plantei, care la un anum it stadiu de m aturitate
este consum ată ca hrană de către anim ale. Astfel, o parte din substanţele organice
asimilate de către anim ale din plante sunt transform ate în produse necesare celulei
anim ale, iar altele, fu rnizând energie organism ului, degradează în oxid de carbon
(IV) şi apă. Acest ciclu se repetă încontinuu (fig. 1.2).
În afară de substanţele organice, produse de plantele şi animalele ce populează
suprafaţa planetei, în scoarţa terestră există diferite materii organice, depozitate sub
form ă de zăcăminte: cărbuni, petrol şi gaze naturale. M area lor majoritate provine
din plante care au existat în epoci geologice foarte îndepărtate şi au suferit apoi trans
form ări biochimice (sub acţiunea bacteriilor) şi chimice (în condiţii anaerobe).
Fig. 1.2. Circuitul carbonului în natură şi formarea materiei organice.

În prezent nu m ăru l de substanţe organice obţinute p rin sinteză (medicamente,
cauciucuri, coloranţi, mase plastice, substanţe explozibile ş.a.) este m ai m are ca a
celor extrase din surse naturale.
Substanţele organice elim inate din natură se numesc com puşi n a tu ra li, iar cele
obţinute p rin sinteză (reacţii chimice) - com puşi sintetici.
C h im ia organică m odernă studiază atât com puşii n a tu ra li, cat şi cei sintetici:
stru c tu ra lor, căile de ob ţin ere, p ro p rie tă ţile, p o sib ilitatea de a fi u tiliza te în
practică.
12

AUTOEVALUARE
1. Indică obiectul de studiu al chimiei organice.
2. Numeşte si caracterizează elementele organogene după locul amplasării lor
în Tabelul Periodic.
3. Selectează compuşi organici din următoarele substanţe:
a) CO 2; ’ b) CH4; c) C 2H6O; d) CH 3Cl; e) CaC 2;
f) CH 3OCH 3; g) HCOOH; h) H2CO 3; i) A l 4C 3; j) H2C 2O 4.
4. Defineşte noţiunea „chimie organică” formulată de J. Berzelius.
5. Explică:
a) care este cauza diversităţii mari a compuşilor organici;
b) ce semnifica iniţial termenul „chimie organică”;
c) esenţa teoriei vitaliste;
d) care a fost reacţia ce a marcat începutul unei ere noi în dezvoltarea chimiei
organice.
6 . Numeşte autorii şi descoperirile lor prin care a fost dezminţită teoria vitalistă.
7. Com pletează spaţiile libere:
A. Hidrocarburile sunt formate din două elem ente........................
B. Numărul compuşilor organici este fo a rte ........... datorită proprietăţilor spe
cifice ale elementului ..................
C. Valenţa carbonului în compuşii organici e ste ............
D. Totalitatea elementelor chimice ce intră în componenţa substanţelor organice
se numesc ...........
8 . Numeşte sursele de materie organică pe Terra.
9. Indică care este deosebirea dintre compuşii naturali şi compuşii sintetici? Dă
exemple.
10. De ce form ulele moleculare nu sunt suficiente pentru a caracteriza o substanţă
organică?
11. Activitate de tip proiect: alcătuieşte un eseu despre circuitul carbonului în natură.
_Activitate în echipă Completaţi tabelul ce ar evidenţia deosebirile compuşilor anor

ganici de cei organici (fiecare elev expune deosebirile prin exemple concrete).
Compuşi
Caracteristici
organici anorganici
1. Numărul existent de compuşi (cauza)

2. Compoziţia chimică (speciile de atomi)
3. Multiplicitatea legăturilor (simplă, dublă, triplă)
4. Tipuri de legături chimice
5. Starea de agregare, volatilitatea, inflamabilitatea
6. Stabilitatea termică (combustie)
7. Solubilitatea în apă
8. Prezenţa fenomenului izomeriei
13

Bazele teoretice ale chim iei organice
Caracteristicile legăturilor chimice

1.2. în compuşii organici
Cunoşti deja că com puşii organici sunt foarte num eroşi, iar cauza existenţei
unui num ăr m are de compuşi ce conţin neapărat carbon este legată de proprietăţile
specifice ale carbonului.
Pentru a înţelege specificul com portării atom ului de carbon, vom exam ina
structura lui electronică.
În conform itate cu locul am plasării carbonului în Tabelul Periodic, atom ul de
carbon în stare fundam entală are urm ătoarea structură electronică:
K L
\ C (Z = 6 ): 1s2 2s2 2p2
Astfel, în stare fundam entală (neexcitată) atomul de carbon are în prim ul strat
electronic (s) doi electroni, în stratul al doilea - doi electroni s şi doi electroni p.
E\ t t t
hv î 2plx2ply2$
(activare) ti 2sJ
Îs
Stare fundamentală Stare excitată
A vând doi electroni im pari pe stratul doi, exterior, el ar trebui să fie bivalent,
însă în toţi compuşii organici carbonul este tetravalent. Tetravalenţa atom ului de
carbon în compuşii organici a fost explicată prin aceea că energiile straturilor 2 s
şi 2 p sunt foarte apropiate şi de aceea un electron de pe stratul 2 s se decuplează
şi trece pe stratul 2p, ocupând orbitalul liber (2pz). Ca urm are, atomul de carbon
trece în stare excitată (C*) şi va avea urm ătoarea structură electronică:
(C) 1s2 2s 2 2 p x 2piy 2p 0z activare
(C*) 1 s2 2s 1 2p1x
x 2p1yy 2p1z
Astfel, în atomul de carbon excitat a avut loc o redistribuire a electronilor pe
straturile electronice şi el va avea 4 electroni im pari care se pot cupla cu alţi elec
troni, realizându-se o configuraţie a carbonului de 8 electroni:
H
• c• » + 4 H » ^ h s••
c :h
H
*Dacă vom reprezenta cei patru electroni de valenţă (impari) ai carbonului în stare
excitată cu ajutorul orbitalilor, vom reprezenta un orbital sferic (s) şi 3 orbitali (p) în
form ă de haltere simetrice aranjate în trei planuri reciproc perpendiculare px, py, pz.
Fig. 1.3. Forma orbitalilor (s)-a , forma celor 3 orbitali (px, py, pz)-b, forma orbitalului hibridizat-c.
Dacă adm item că aceşti orbitali m onoelectronici ce se deosebesc după form ă se

vo r întrepătrunde cu orbitalii altor elemente organogene, ar trebui ca şi legăturile
chim ice ce se form ează să fie diferite. Experim ental, însă, s-a constatat că cele
14

4 legături chimice ce se form ează sunt identice după trăinicie şi distanţa inter-
atomică, ceea ce înseam nă că şi orbitalii atom ului C*, care participă la form area
legăturilor, sunt echivalenţi.
Cauza form ării legăturilor identice după trăinicie a fost elucidată prin aplicarea
teoriei hibridizării orbitalilor atomici introdusă în chim ie de către L. Pauling.
Teoria hibridizării (L. Pauling) susţine că orbitalii de energie şi simetrie diferită
se pot contopi, m odificându-şi form a şi orientarea iniţială, devenind egali în energie
şi
5 form ă. O rbitalii astfel form aţi
> sunt num iţi
> orbitali hibridizaţi
> 5şi au form a unei
haltere deform ate (fig. 1.3,c).
Fenom enul de contop ire a o rb ita lilo r electron ici u rm a t de ech ivalarea lo r ca
fo rm ă şi energie se num eşte h ib rid iz are .
H ibridizarea este un fenom en care are loc doar la form area legăturii covalente;
ea nu există în atom ii liberi.
Legătura chim ică ce se form ează cu participarea electronilor orbitalilor hibrizi
este m ult m ai trainică decât legătura ce se form ează cu participarea orbitalilor (s sau
p puri) nehibridizaţi, deoarece interpătrunderea orbitalilor hibrizi este m ai mare.
H ibridizarea are loc atunci, când la form area legăturilor chim ice ale atom ului dat
iau parte electroni de diferite tipuri (de exemplu s şi p), însă întotdeauna nu m ăru l
orbitalilor hibridizaţi obţinuţi este egal cu nu m ăru l de orbitali pu ri iniţiali.
H ib rid izarea sp 3
C arbonu l se a flă în stare de h ibrid izare sp3, când îşi distribuie cei patru electroni
de valenţă o(2 s12p 3) în patru orbitali hibridizaţi sp 3, egali după energie şi formă:
Stare excitată Stare de hibridizare sp3

Cei 4 orbitali hibridizaţi sp3 ai atomului de carbon sunt orientaţi în spaţiu în forma
unui tetraedru regulat, în al cărui centru se află nucleul atomului de carbon (fig. 1.4).
Fig. 1.4. Formarea orbitalilor hibridizaţi sp3.

A tom ul de carbon se găseşte în stare de hibridizare sp3 doar în compuşii cu
legături simple (alcani, derivaţi halogenaţi etc.).
H ib rid izarea sp 2
C a rb o n u l se a flă în stare de h ib rid iz a re sp2, când orbitalul 2 s se contopeşte
num ai cu doi din cei trei orbitali 2p (2px şi 2p ) , form ând trei orbitali hibridizaţi
sp2 echivalenţi, cu energia m ai m are decât energia orbitalului s şi m ai m ică decât
energia orbitalului 2p z, care răm âne nem odificat.
Ei hibridizare sp2
TTTffl H
2sp22sp22sp2 2P'Z
2S1
Stare excitată Stare de hibridizare sp2
15

Spre deosebire de orbitalii sp3, orbitalii hibridizaţi sp2 sunt aşezaţi trigonal în
acelaşi plan, form ând între ei unghiuri de 120 °. În această stare de hibridizare ato
m ul de carbon are trei orbitali m onoelectronici sp2, cu care realizează trei legături
simple (o), şi un orbital m onoelectronic nehibridizat, orientat perpendicular pe
planul axelor orbitalilor sp2 (fig. 1.5).
Fig. 1.5. Formarea orbitalilor hibridizaţi sp2.
A tom ul de carbon se găseşte în stare de hibridizare sp2 în compuşii cu legături

duble şi în radicalii liberi.
H ib rid izarea sp
C a rb o n u l se găseşte în stare de h ib rid iz a re sp, când orbitalul 2s se contopeşte
num ai cu un orbital din cei trei orbitali 2p (2px), form ând doi orbitali sp m onoelec
tronici, care conduc la două legături simple (o), şi doi orbitali p m onoelectronici
nehibridizaţi.
E
\ 2p x’ 2 p y! 2 p !z
hibridizare sp
mm
r r m 2p ly 2 p lz
2S1
2sp2sp
Stare excitată Stare de hibridizare sp
O rbitalii hibridizaţi sp se găsesc pe aceeaşi linie şi sunt ocupaţi cu câte un

electron n, iar orbitalii 2p, nehibridizaţi, sunt dispuşi perpendicular între ei şi pe
planul axelor celor doi orbitali hibridizaţi sp (fig. 1.6).
Fig. 1.6. Formarea orbitalilor hibridizaţi sp.
Hibridizarea sp se întâlneşte în compuşii cu legături triple (alchine).
16

Legătura covalentă în compuşii organici

Deja cunoşti că în m oleculele substanţelor organice atomii elem entelor orga-
nogene sunt uniţi între ei prin legături chimice covalente.
M odul de form are a legăturii covalente poate fi descris atât prin aplicarea cu
p lurilor comune de electroni, cât şi prin aplicarea m etodei orbitalilor electronici.
Legătura covalentă este legătura dintre atom i realizată pe baza cuplurilor comu
ne de electroni sau p rin în trep ătru n d erea o rb ita lilo r electronici ai acestora.
Se num eşte leg ătu ră sim p lă legătura ce se realizează p rin interm ediul unei
singure perechi com une de electroni.
*Exemple: C + H —►C H sau - C - H C + CI —►C CI sau - C - C l
•C*+«C»-*-«cSc»
• • au • sau - C|-|C - •C
• '+ 'O
•• '- ^ 'C B o » sau - C - O -
auaa
Totodată, form area legăturii chim ice covalente are loc la întrepătrunderea
reciprocă a orbitalilor electronici ai celor doi atomi, însă legătura se realizează
în acea direcţie, unde are loc întrepătrunderea cea mai com pletă a orbitalilor,
concom itent densitatea electronică a lo r creşte esenţial între nucleele atom ilor ce
interacţionează.
S-a constatat urm ătoarea legitate: cu cât e m ai m are (mai completă) în tre
pătrunderea orbitalilor electronici, cu atât e m ai train ică legătura chim ică ce se
form ează. G radul de întrepătrundere a orbitalilor electronici depinde de form a
şi orientarea lor. Cea m ai trainică legatură chim ică se form eaza atunci când în
trepătrunderea orbitalilor are loc de-a lungul axei ce uneste cele două nuclee ale
atomilor. În acest caz se form eaza legătura o (sigma) (fig. 1.7).
Totodată, doi atomi se pot lega între ei, form ând în com un m ai m ult de o p e
reche de electroni (2 sau 3). A stfel de legături se numesc multiple.
Se numesc le g ă tu ri covalente m ultip le legăturile ce se realizează prin inter
mediul a două sau trei perechi comune de electroni.
Exemple: C + C —►C C sau >C=C<
•C»+»C* —►•C||C» sau -C=<jC -
Dacă din cauza orientării orbitalilor electronici întrepătrunderea are loc în

afara liniei (axei) ce uneşte nucleele am bilor atomi, atunci se form ează legătura n
(pi), de exemplu în etilenă şi acetilenă (fig 1.8; 1.9).
În cazul când m olecula este form ată din atom i ai un or elemente diferite, cu
plurile de electroni sunt deplasate spre atom ul cu electronegativitatea m ai mare.
A stfel de legături se numesc legături covalente polare.
Schema 1.1. Tipuri de legături covalente în compuşi organici
17

*Modul de fo rm are a leg ătu rilor o şi n în h id rocarb u ri

În molecula de etan (C 2H6), între atomii de carbon (C-C)
# şi între atom ii de carbon şi hidrogen (C-H), se realizează
11 doar legături a. (fig. 1.7)
Legăturile ce se form ează la întrepătrunderea orbitalilor,
H H de-a lungul axei ce uneşte nucleele atom ilor, se numesc
a\
Hă~ C -c i- H legături o.
sa
H °X H În molecula de etilenă (C 2H4) fiecare atom de carbon
conţine câte trei orbitali hibridizaţi sp2 care prin întrepă
Fig. 1.7. Întrepătrunderea trundere de-a lungul axei form ează o legătură a (C-C) şi
orbitalilor şi formarea
legăturilor a (C-C) şi a câte două legături a (C-H). Cei doi orbitali p nehibridizaţi
(C-H) în molecula de etan. de la fiecare atom, fiind paraleli între ei şi perpendiculari pe
planul legăturilor a, se întrepătrund deasupra şi sub planul
legăturilor a, form ând un alt tip de legătură - n (fig. 1 .8).
Prin urm are, între atom ii de carbon se realizează legă
tura dublă (C=C) form ată dintr-o legătura simplă o şi una
n. Toate legăturile dintre carbon şi hidrogen (C-H) sunt,
de asemenea, legături a.
În m olecula de acetilenă (C 2H2) fiecare atom de carbon
are câte doi orbitali hibridizaţi sp care se întrepătrund de-a
lungul axei ce uneşte cele două nuclee, form ând o legătu
ră a (C-C) şi câte o legătură a (C-H), iar cei doi orbitali p
Fig. 1.8. Întrepătrunderea nehibridizaţi de la fiecare atom de carbon, fiind perpendi
orbitalilor p şi formarea culari între ei şi perpendiculari pe planul legăturilor a, se
legăturii n în molecula
de etenă.
întrepătrund doi câte doi în diferite planuri, form ând incă
două legături n (fig. 1.9).
Astfel, în m olecula de acetilenă, între atom ii de carbon
se realizează legătura triplă, (C=C), form ată dintr-o legătură
a şi două legături n.
Legăturile ce se formează la întrepătrunderea orbitalilor p în
afara axei ce uneşte nucleele atomilor se numesc legături n.
Unele caracteristici ale le g ătu rilo r covalente din tre
atom ii de carbon din com puşii organici sunt reprezentate
în tabelul 1.3.
Fig. 1.9. Întrepătrunderea
orbitalilor p şi formarea Com puşii organici ce conţin în m oleculă doar legături
legăturilor n în molecula simple (unitare) se numesc compuşi saturaţi. Compuşii care
de acetilenă.
conţin în m oleculă legături duble sau triple între atom ii de
carbon se numesc compuşi nesaturaţi.
Repetă si consolidează
Tabelul* 1.3. Caracteristicile legăturilor covalente dintre atomii de carbon
Tipul Lungimea, Tipul de Orientarea Valoarea unghiului
Legătura
legăturii nm hibridizare spaţială dintre orbitali
C-C unitară 0,154 sp3 tetraedrică 109°28'
C=C dublă 0,134 sp2 plană 120°
C=C triplă 0,120 sp liniară 180°
18

^ ■ AUTOEVALUARE ^ ■
1. Defineşte noţiunile:
• *orbital hibrid;
• legătură covalentă;
• legătură covalentă nepolară şi polară.
2. *Explică:
a) câţi orbitali hibrizi are atomul de carbon în stare de hibridizare sp3?
Desenează forma unui orbital hibrid.
b) cum sunt aranjaţi cei trei orbitali hibrizi ai atomului de carbon în stare de
hibridizare sp2? Desenează forma orbitalului nehibridizat. Cum este situat în
spaţiu orbitalul nehibridizat faţă de cei trei orbitali hibridizaţi? Câţi orbitali
şi care dintre ei participă la hibridizarea sp? Cum sunt aranjaţi cei doi orbitali
hibrizi ai atomului de carbon în stare de hibridizare sp?
c) ce tip de legătură (a sau n) se formează: 1) prin suprapunerea frontală a doi
orbitali s şi a doi orbitali p; 2) prin suprapunerea frontală a unui orbital s şi a
unui orbital p ?
3. *Argumentează:
a) trăinicia diferită a legăturilor a şi n, reieşind din modul de suprapunere a
orbitalilor ce generează aceste legături;
b) proprietăţile specifice ale legăturii covalente.
4. * Indică tipul de hibridizare a fiecărui atom de carbon din molecula:
CH 3 - C = CH - C = C - CH 2 - CH 3
ch3
5. *Form ulează concluzii despre relaţiile dintre lungimea, energia şi multiplici
tatea legăturii carbon - carbon, folosind schema de mai jos:
LEGĂTURA
COVALENTĂ
Lungimea legăturii, nm Multiplicitatea Energia legăturii, kJ/mol
0,154 C-C simplă (a) 347

0,134 C=C dublă (an) 607
0,120 C=C triplă (nan) 803
6 . Răspunde cu A (adevărat) sau F (fals) la următoarele afirm aţii:
A. *La hibridizarea sp3 se formează 4 orbitali hibrizi cu A F
aceeaşi energie, orientare tetraedrică şi unghiurile dintre | ||
axe de 109°28'.
B. *La întrepătrunderea orbitalilor hibrizi se formează doar | ||
legături simple a.
C. Între atomii de carbon în compuşii organici se realizează | ||
doar legături ionice.
D. În compuşii organici există doar legături a. I II
19

Bazele teoretice ale chimiei organice ■
Teoria structurii chimice
a compuşilor organici
Premisele elaborării teoriei structurii chimice

La începutul sec. al X lX -lea chim ia organică necesita o
teorie care ar fi explicat de ce:
• anum e carbonul şi hidrogenul pot form a un num ăr
atât de m are de compuşi, num iţi hidrocarburi?
• substanţele organice sunt cu m ult m ai num eroase
decât cele anorganice?
A.Butlerov
(1828-1886) • valenţa carbonului pare a fi variabilă şi care este,
Chimist rus, autorul totuşi, valenţa atom ului de carbon în com puşii or
teoriei structurii chimice
a compuşilor organici. A ganici?
prezis şi a studiat izomeria • există substanţe cu aceeaşi compoziţie şi, deci, cu
multor compuşi organici.
aceeaşi masă m oleculară, dar cu proprietăţi diferite
(pe care m ai târziu Berzelius le-a num it izomeri)?
Form ularea conceptului de legare a atom ilor în m o
leculă a constituit premisele elaborării teoriei structurii
chim ice a com puşilor organici.
Datorită eforturilor a num eroşi savanţi din sec. al XIX-
lea, inclusiv E.Frankland, F.Kekule şi H.Kolbe etc., dar
m ai cu seamă A.Butlerov, care a generalizat şi interpretat
E.Frankland ştiinţific descoperirile de până la 1860, în chim ia organică
(1825-1899)
a fost introdusă noţiunea de structură chim ică, ce reflectă
Chimist-organician englez.
A introdus noţiunea de m odul de legare a atom ilor în molecule.
forţă de combinaţie (1852),
ce ’ a precedat noţiunea de
În 1861, A. Butlerov a form ulat pentru prim a dată tezele
valenţă. acestei teorii (schema 1.2).
Schema 1 .2 . Tezele de bază ale teoriei structurii chimice
Să elucidăm aceste teze. Ţinând seama de tezele teoriei citate şi luând drept
exemplu hidrocarburile studiate în cl. a IX-a, observă succesiunea în care sunt legaţi
atomii în moleculă. Notând în m od convenţional valenţa elementelor prin liniuţe,
putem prezenta ordinea de legare a atom ilor în m olecula m etanului (fig. 1 .10, a).
20

P e n tru ca în m o le c u la de eta n (C 2H6) to ţi a to m ii

de carb on şi de hidrogen să form eze o m oleculă, a to
m ii de carbon trebuie să fie legaţi în tre ei (fig. 1 .10, b).
C onsum ând câte o valen ţă p en tru a se un i u n u l cu a l
tu l, atom ii de carb on m ai d ispu n de câte tre i valen ţe
libere, care p o t fi saturate cu şase atom i de hidrogen
(fig. 1 .10, c). În m olecula de propan atomii sunt legaţi în
succesiunea indicată în form ulele alăturate (fig 1 .10, d).
Lanţurile lungi de atomi de carbon legaţi covalent se
numesc catene.
În chim ia organică pe larg se folosesc câteva tip u ri de
form ule.
Form ula m oleculară indică specia de atomi (calitatea)
şi n u m ăru l de atom i de fiecare element (cantitatea) din
moleculă.
Form ulele chimice care reprezintă ordinea de legare a
atom ilor în m oleculă se num esc fo rm u le de stru c tu ră .
Form ulele de stru ctu ră oglindesc num ai succesiunea în care sunt legaţi atom ii
în tre ei, nu şi p o ziţia ce o ocupă în spaţiu.
F orm ulele de s tru c tu ră ale su bstanţelor se scriu desfăşu rat (fig. 1.10, a,
b, c, d) sau deseori sem idesfăşurat (fig. 1 .10 , d), de exem plu p e n tru butan:
CH 3-C H 2-C H 2-C H 3. ’
În aceste form ule liniuţele indică legătura dintre atomii de carbon, dar nu dintre
atomii de carbon şi hidrogen.
Izom eria
Ce influenţă are ordinea de legare a atom ilor în moleculă asupra proprietăţilor
substanţelor?
Un m erit deosebit în soluţionarea acestei probleme îi re
vine lui A.Butlerov, care a prezis existenţa celor doi izomeri
CH3-CH2-CH2-CH3
a
ai hidrocarburii C 4H10. Pe baza teoriei structurii chimice (la
hidrocarburi, începând cu butanul, sunt posibile diferite m o
CH3-CH -CH 3 duri de legare a atom ilor în moleculă), în 1867 el a sintetizat
ch 3
izom erul prezis, confirm ând astfel justeţea teoriei sale. Acest
b izomer a fost num it izobutan (fig. 1 .11, a, b), deoarece diferă
de butanul norm al prin structura moleculei şi prin proprietăţi,
Fig. 1.11. deşi ambii au aceeaşi form ulă - C 4H10. Izomeria constituie
b - izobutan.
cauza existenţei unui num ăr enorm de compuşi organici.
Izom eria este fenom enul existenţei com puşilor cu aceeaşi com ponenţă şi m asă
m oleculară, d a r d ife riţi p rin stru ctu ra m oleculară şi deci p rin prop rietăţi.
Com puşii ce au o compoziţie m oleculară identică, aceeaşi form ulă moleculară,
dar o structură chimică diferită şi, ca urm are, proprietăţi diferite, se numesc izomeri.
În chim ia organică fenom enul izom eriei este foarte răspândit. Despre el vei afla
m ai detaliat la studierea tu tu ror seriilor omoloage de compuşi organici.
21

Importanţa teoriei structurii chimice

Teoria structurii chimice, elaborată de A.Butlerov, este o descoperire fu nd a
m entală. Ea a pus bazele ştiinţifice ale chim iei organice şi a perm is să se explice:
1) structura moleculelor compuşilor organici;
2) diversitatea mare a compuşilor organici;
3) prezicerea teoretică a existenţei unor noi compuşi organici, precum şi calea
de sinteză a lor.
D atorită acestei teorii a fost posibilă prezicerea tu tu ro r structu rilor existente
pentru o form ulă m oleculară concretă, fapt ce a avut o deosebită însem nătate în
dezvoltarea ulterioară a chim iei organice.
N oţiunea de structură chim ică a fost completată în decursul anilor. O etapă
im portantă reprezintă introducerea noţiunii de stereochimie, adică posibilitatea
reprezentării spaţiale cu trei dim ensiuni a legăturilor dintre atomi.
D atorită m etodelor m oderne de cercetare au putut fi determ inate unghiurile
dintre valenţe, precum şi distanţele dintre atomi.
O altă com pletare im portantă a noţiunii de structură chim ică constituie teoria
despre rolul electronilor de valenţă în legătura chimică.
Teoria m ecanicii cuantice explică legătura chim ică şi distribuţia densităţii
electronice în tr-o interpretare m odernă. Astfel, în viziunea concepţiilor m oderne,
structura chim ică reprezintă ordinea şi orientarea legăturilor, distanţele interato-
mice şi repartiţia densităţii electronice în moleculă.
Catene de atomi de carbon

O proprietate caracteristică a atomului de carbon este cea de a se lega între ei
în diferite m oduri, form ând lanţuri de atomi.
Lanţurile de atomi de carbon uniţi prin legături covalente se numesc catene.
În funcţie de num ărul legăturilor covalente realizate, atomul de carbon poate fi:
1 ) prim ar - are o singură covalenţă realizată cu un alt atom de carbon:—C —C —;
2 ) secundar - are 2 covalenţe realizate prin legături carb on-carb on (o legătură
dublă sau două legături simple):
3) terţiar - are trei covalenţe realizate cu alţi atomi de carbon (trei legături simple
sau una simplă şi una dublă, sau o legătură triplă):
4) cuaternar - are toate covalenţele realizate cu alţi atomi de carbon (o legătură

dublă şi două legături simple sau o legătură triplă şi una simplă):
22

Bazele teoretice ale chimicii organice
Proprietatea specifică a atomilor de carbon de a se lega între ei în lanţuri lungi (ca-

tene) sau cicluri face posibilă existenţa unui num ăr enorm de compuşi organici.
Catenele în care atomii de carbon se unesc num ai prin legături covalente simple
(o) se numesc catene saturate.
Catenele în care pe lângă legăturile simple se găsesc şi legături covalente duble
(on) sau triple (non) se num esc catene n esatu rate 1.
În funcţie de m odul de dispunere a atom ilor de carbon în catene, acestea pot fi:
a)
nesaturate)
b) ram ificate:
(saturate şi
nesaturate)
bon cu trei duble le

gături alternante):
Aceste tipuri de catene perm it divizarea com puşilor organici în două clase m ari:
com puşi aciclici şi com puşi ciclici.
Se cunosc substanţe organice, în care atomii de carbon form ează lanţuri sau
catene, ce includ de la 2 până la zeci de m ii de atomi de carbon.
Repetă şi consolidează _____________________
Scrie câte un exemplu de fiecare tip de catenă, precizând natura fiecărui atom
de carbon.
În exemplele de mai sus tipurile de atomi de carbon - primar, secundar, terţiar, cuaternar - sunt evidenţiate
respectiv prin: cerc, romb, triunghi, pătrat.
23

Activitate în echipă Modelaţi diverse catene, utilizînd plastilină şi

beţişoare.
1. Modelarea catenei carbonice liniare saturată din 4 atomi de carbon.
a) m odelează din plastilină p atru bile de aceeaşi culoare şi
a) dim ensiuni, care v o r sim boliza patru atomi de carbon;
b) uneşte cele patru bile cu trei beţişoare (chibrituri), aranjate
sub un unghi de aproxim ativ 109°, sub form a unui zigzag;
c) aplică pe suprafaţa bilelor din capătul catenei carbonice
câte trei beţişoare orientate tetraiedric, iar unghiul dintre
beţişoare de asemenea să fie de aproxim ativ 109°;
d) aplică pe suprafaţa bilelor 2 şi 3 câte două beţişoare, form ând
b)
între ele un unghi de 109° 28' (fig. 1.12,a);
e) v e rific ă posibilitatea rotaţiei atom ilor de carbon în ju ru l
legăturilor simple.
2. M odelarea unei catene ramificate saturată din 4 atomi de carbon.
a) m odelează din plastilină patru bile egale;
b) uneşte trei bile cu două beţişoare, aranjate sub un unghi de
c)
~109°;
Fig. 1.12. Mode
le ,,bilă-ax" ale
c) aplică pe suprafaţa bilei din m ijloc un beţişor unit la alt capăt
unor catene cu altă bilă (fig. 1 .12 ,b);
carbonice:
3. M odelarea unei catene ciclice saturate din p atru atomi de carbon.
a - catenă liniară
saturată; a) m odelează patru bile şi pregăteşte 12 beţişoare;
b - catenă rami b) uneşte cele patru bile cu patru beţişoare în form ă de ciclu;
ficată saturată;
c) aplică pe suprafaţa fiecărei bile câte două beţişoare ce vor
c - catenă ciclică
din 4 atomi. simboliza valenţele libere ale atom ilor de carbon (fig 1 .12 ,c).
AUTOEVALUARE
1 . Enumeră premisele elaborării teoriei structurii chimice a compuşilor organici.
2 . Alege răspunsul corect:
Câte substanţe sunt reprezentate prin următoarele formule de structură?
a) CH3-C H 2-C H 3; b) CH3-C H -C H 2-C H 3; c) c h 3- c h 2- c h 2-
Ch 3
ch3 ¥ ¥
1 H -C -C -H
d) CH3- C - CH3; e) H-33 -C -C -H ; f) 1 H
l l l H-C-H
ch3 H H H i
A . 2; B. 3; C. 4; D. 5.
3. Reprezintă pentru compusul cu formula moleculară C 5H10 :
a) o catenă nesaturată; b) o catenă saturată (ce formă va avea?).
4. * Indică tipul atomilor de carbon în formula de structură ce urmează:
CH3 ch3
ch3- c - ch2- ch- ch3
ch 3
5. * Reprezintă structura unei catene care conţine:
a) patru atomi de carbon primari, doi atomi de carbon terţiari, unul secundar şi
unul cuaternar;
b) cinci atomi de carbon secundari, unul terţiar şi unul primar.
24

1.4 .* Compoziţia substanţelor organice
EXTINDERE
*Separarea şi purificarea substanţelor organice
Se cunoaşte că studiul unei substanţe organice începe cu stabilirea
compoziţiei ei. Însă pentru a purcede la această procedură, substanţa
respectivă trebuie să fie chimic pură, adică să fie formată din acelaşi
fel de molecule. În acest scop substanţa organică se purifică.
Separarea şi purificarea compuşilor organici poate fi efectuată prin
diferite metode. În practica de laborator, însă, mai des se utilizează doar
câteva metode: cristalizarea, sublimarea, extracţia şi distilarea.
Cristalizarea - metodă ce se aplică la separarea şi purificarea substan
ţelor solide şi se bazează pe diferenţa de solubilitate a componentelor
amestecului într-un dizolvant oarecare la temperatura de fierbere a
acestuia. În consecinţă se obţine soluţie saturată din care prin răcirea
ei se cristalizează substanţa pură. Separarea cristalelor din soluţie se
efectuează prin filtrare la presiune redusă (fig. 1.13).
Sublimarea - metodă de purificare bazată pe fenomenul sublimării -
proprietatea unor substanţe de a trece prin încălzire din starea solidă
direct în cea gazoasă. Condensarea vaporilor rezultaţi permite obţi
nerea cristalelor cu puritate înaltă faţă de proba iniţială (fig. 1.14).
Extracţia - metodă aplicată pentru separarea atât a substanţelor li
chide, cât şi a celor solide cu ajutorul unui dizolvant în care substanţa
supusă separării se dizolvă bine, comparativ cu impurităţile sau alte
componente din amestec. Extracţia se efectuează cu utilizarea pâlni
ilor de decantare (fig. 1.15).
Distilarea - metodă ce se aplică la separarea şi purificarea substanţelor
organice dintr-un amestec, de obicei, lichid alcătuit din mai mulţi
Fig. 1.13. componenţi. Ea se bazează pe diferenţa dintre punctele de fierbere
Operaţiile unei
cristalizări: ale componenţilor amestecului. Instalaţia folosită în acest scop este
a - dizolvarea reprezentată în fig. 1.16.
substanţei; Aprecierea gradului de puritate a substanţelor organice se face prin
b - filtrarea Soluţiei
fierbinţi; c - filtrarea determinarea unor mărimi caracteristice compuşilor organici, numite
sub vid a cristalelor. constante fizice. Pentru substanţele solide această mărime este punctul
de topire, iar pentru cele lichide - punctul de fierbere şi indicele de re
fracţie. Aceste constante fizice sunt incluse în îndrumarele chimice.
25

*Stabilirea compoziţiei substanţelor organice

Pentru a cunoaşte o substanţă organică este necesar să ştii, în prim ul rând, ce
elemente conţine şi în ce proporţie se găsesc ele una faţă de alta în molecula dată.
În acest scop, după purificare substanţa organică este transform ată în compuşi an
organici simpli (prin ardere), care sunt determinaţi, aplicându-se metodele chimiei
analitice şi anorganice.
Analiza elem entală calitativă
Analiza elem entală calitativă stabileşte specia atom ilor prezenţi în substanţa
organică dată. O cantitate m ică de substanţă bine uscată (de ce?) se încălzeşte la o
tem peratură înaltă cu oxid de cupru (II). C arbonul şi hidrogenul din substanţa
organică form ează cu oxigenul din oxidant (CuO) oxid de carbon (IV) şi apă:
(C, H) din substanţa analizată + CuO -► CO 2 + H2O + Cu
Pentru a determina celelalte elemente organogene (azot, sulf, halogen), proba de sub
stanţă organică se încălzeşte până la incandescenţă cu sodiu metalic. În urma reacţiei se
formează compuşi anorganici ce pot fi uşor identificaţi prin reacţii simple specifice.
Tabelul 1.4. Reacţiile de identificare a carbonului, hidrogenului, halogenilor
Elementul Reacţia de identificare

Carbon C 0 2 + Ca(OH)2 — ► CaC0 3 4, + H20
CuS0 4 + 5H20 — ► CuS 0 4-5H20
Hidrogen A n h id ru (alb ) C ris ta lo h id ra t (a lb a s tru )
2CHCI3 + 5CuO — ■ .CuCfe + 4CuCl + 2 C 0 2 + H20

Halogen (p ro b a B e i|ste in)
Analiza elementală cantitativă

M etoda de determ inare cantitativă a carbonului şi hidrogenului dintr-o sub
stanţă organică ce conţine carbon, hidrogen, eventual oxigen, în general, se bazează
pe aceleaşi principii ca şi analiza elementală calitativă şi are drept scop stabilirea
cantităţii fiecărui element (identificat în prealabil), ce intră în com poziţia a 100
p ărţi de m asă (g) de substanţă.
Instalaţia pentru analiză constă dintr-un tub de combustie, în care se introduce
substanţa A pentru analiză, şi o serie de vase de absorbţie (fig. 1.17).
Hidrogenul este transform at în apă, care este reţinută de clorura de calciu
anhidră (CaCl2), iar carbonul este transform at în oxid de carbon (IV), care este
reţinut de KOH: C aC l 2 + H2O — >■ C aC l 2 • H2O
2 KOH + CO 2 — ►K 2CO 3 + H2O
Ambele substanţe se găsesc în vase de
absorbţie cântărite în prealabil. Diferen
ţele de masă ale vaselor, înainte şi după
arderea substanţei, reprezintă masa de
apă şi oxidul de carbon (IV) obţinut la
arderea substanţei. După aceste date se
calculează partea de masă de carbon şi
de hidrogen în procente.
26

Formula bruta. Formula moleculară (reală)

Form ula brută indică specia elem entelor şi cel mai simplu raport num eric
dintre num ărul de atomi care intră în com poziţia substanţei respective.
Exemple: CH; CH 2O; CHCl.
Există un num ăr m are de compuşi care au aceeaşi form ulă brută (F.b.). Prin
urm are, form ula brută nu poate servi pentru caracterizarea proprietăţilor fizice
şi chimice ale substanţei date. În acest scop este necesar de a stabili form ula ei
m oleculară (F.M.).
Form ula m oleculară (reală) arată specia atom ilor şi num ărul lo r real dintr-o
m oleculă de substanţă.
Ea poate fi identică cu form ula brută sau poate constitui un m ultiplu de num ere
întregi ale acesteia, adică F.M.= (F.b.)n.
Exemple: (CH 2O)6; (CH 2O)2; (CH2)5.
Pentru a stabili form ula m oleculară reală, în afară de form ula brută, trebuie
, , „ .... M (F.M .)
cunoscuta si masa m oleculara a compusului, deoarece n = —---------
’ Mr(F.b.)
Masa m oleculară deseori se dă în problem ă sau se determ ină experim ental.
I. Stabilirea form u lei brute şi a form u lei m oleculare după p ărţile de m asă ale
elem entelor constituente.
Problema 1
În urma analizei cantitative elementale s-a stabilit că o substanţă organică conţi
ne 52,17% C, 13,05% H şi 34,78% O. Masa moleculară a substanţei este 46. Să se
stabilească formula brută şi formula moleculară a substanţei.
Se dă: Rezolvare:
w(C) = 52,17% 1. Se notează prin x, y, z numărul de atomi respectivi din
w(H) = 13,05% formula substanţei.
w(o ) = 34,78% 2. Se determ ină x, y, z prin împărţirea maselor elementelor
M(CxHyOz ) = 46 g/mol la masele molare corespunzătoare (considerând masa probei
de substanţă egală cu 100 g, masele carbonului, hidrogenului
Cx Hy Oz _ ? şi oxigenului vor fi egale cu părţile de masă respective).
to(C)% • 100
Exemplu: m(C)= m(C)=w(C)
100%
m(C) m(H) m(Q) 52,17g 13,05g 34,78g
Prin urmare, x : y : z = = 4,35 : 13,05 : 2,17
M(c) m (h ) m (o ) 12 g/mol 1 g/mol 16 g/mol
3. Se îm part valorile obţinute la cel mai mic număr din cele obţinute pentru simpli
ficarea raportului: x :y : z = 2 :6 : 1
4. Se scrie cea mai simplă formulă: C 2H6O (formula brută).
5. Se recurge la masa molară a substanţei calculată după formula brută pentru a stabili
formula moleculară (reală) (C 2H6O)n:
M r (F.b.) C 2H6O = 2 • 12 + 6 • 1 + 1 • 16 = 46 M = 46 g/mol
6 . Se com pară masa molară a substanţei după formula brută cu cea din condiţiile
problemei (obţinută experimental). Deci, formula brută C 2H6O este în acelaşi timp şi
formula moleculară a substanţei, indicele de multiplicare „n” fiind egal cu 1 .
27

Bazeleteoretice ale chim iei organice
II. Stabilirea form ulei brute şi a form ulei m oleculare a substanţelor organice
după rap o rtu l de m asă a elem entelor constituente.
Problema 2
În molecula unei substanţe organice masa carbonului şi hidrogenului se raportă
ca 6:1 . Masa molară a substanţei este egală cu 56 g/mol. Să se stabilească formula
brută şi formula moleculară a substanţei.
Se dă: Rezolvare:
m(C): m(H)=6:1 1. Se notează prin x şi y numărul de atomi respectivi în formula
M = 56 g/mol substanţei CxHy.
2. Se calculează formula brută după raportul de masă:
?
Cx Hy - m(C) m(H) 6 1
x :y = — : --------= — : — = 0,5 : 1 = 1 : 2
) M(C) M(H) 12 1
Deci, formula brută este: CH2, iar formula reală va fi (CH2)n; Mr(CH2) =(12+2) =14.
2 Mr (F.M .) 56 2n 2
3. Se determ ină n din relaţia: n = - = — - = 4.
Mr(F.b.) 14
Deci, formula moleculară: (CH2)4 = C4H8.
R ă s p u n s : Formula moleculară a substanţei organice este C4H8.
AUTOEVALUARE
1. Descrie cu ajutorul ecuaţiilor chimice principiile care stau la baza analizei ele-
mentale calitative a unui compus format din C, H, Cl.
2. Explică:
a) de ce determinarea formulei moleculare a substanţei nu este suficientă pentru
a stabili structura substanţei;
b) care este relaţia dintre structura chimică şi proprietăţile substanţei organice.
3. D eterm ină formulele brute ale substanţelor organice cu următoarea compoziţie:
a) ®(C)=82,77%; ®(H)=17,24%;
b) ®(C)=94,28%; ®(H)=5,62%;
c) ®(C)=32,00%; ®(H)=6,66%; ®(N)=18,67%; ®(O)=42,66%;
d) ®(C)=24,75%; ®(H)=2,06%; ®(Cl)=73,2%.
4. Un compus organic are următoarea compoziţie:
®(C)=68,2%; ®(H)=13,6%; ®(O)=18,2%. Masa moleculară este egală cu 88. Să
se determine formula brută şi cea reală. (R.:C 5H12O)
5. O substanţă organică conţine elementele: C - 82,7%; H - 17,3%. Masa moleculară
este egală cu 58. Care este formula moleculară a substanţei? (R.:C 4H10)
6. În urma analizei elementale cantitative s-a stabilit că substanţa organică conţine:
C - 42,85%; H - 2,38% şi N - 16,66%.
a) să se stabilească formula brută;
b) să se afle masa moleculară a substanţei, dacă valoarea lui n din formula
brută este 2.
7. Stabileşte formula moleculară a substanţei organice care conţine în compoziţia sa
40,6% C, 8,47% H, 23,73% N şi are masa moleculară egală cu 59 g/mol. Reprezintă
formulele structurale posibile, dacă se ştie că substanţa conţine o legătură dublă
între carbon şi oxigen. (R.:C2H5NO)
8. D eterm ină formula brută ce corespunde substanţei organice, a cărei compoziţie
exprimată prin raportul de masă este:
a) C:H:N = 6:2:7; b) C:H:O = 6:1:8; c) C:H:N:O = 18:1:7:16.
28

Probleme de calcul la stabilirea compoziţiei

1. 5 . substanţelor organice
I. Calcule în baza corelaţiei dintre densitatea relativă a gazelor şi masa molecu

lară relativă.
Aminteşte-ţi!
Densitatea relativă a gazelor (D) indică raportul masei moleculare relative a
unui gaz (Mr1) către masa moleculară relativă a altui gaz (Mr 2).
M rj Mr , N Mr
D= D(h2)
m T2 ; m p l ) D (aer)= M r w •
Problema 1
Se dă o substanţa organică cu formula moleculară C4H10. Să se determine densi
tatea relativă a vaporilor acestei substanţe în raport cu hidrogenul.
Se dă: Rezolvare:
substanţa cu 1. Se calculează masa moleculară relativă după formula substanţei:
formula C4H10
M r(C 4H10) = 4 . 1 2 + 1 2 . 1 0 =5 8 .
D -?
2. Se determ ină densitatea relativă în raport cu hidrogenul după
(H 2) '
formula: M r(C 4H10) 58

Dm , = - = — = 29.
Mr(H2)
R ă s p u n s : Densitatea relativă în raport cu hidrogenul este egală cu 29.
Problema 2
Densitatea relativă a vaporilor unei substanţe organice în raport cu aerul este
egală cu 1,586. Să se calculeze masa moleculară a substanţei.
Se dă: Rezolvare:
D(aer) =1,586 Se remarcă: masa moleculară relativă medie a aerului este egală cu 29.
Mr(sub.)-? Se calculează masa moleculară relativă a substanţei după formula:
D (aer) M r(sub.^ Mr(sub.) = D (aer) • M r(aer);

Mr(aer)
M r (sub.) = 1,586 • 29 = 46.

M = 46 g/mol.
R ă s p u n s : Masa moleculară a substanţei este egală cu 4 6 g/mol.
III. Stabilirea compoziţiei substanţei organice după densitatea relativă şi p ă rţi

le de masă ale elementelor constituente.
Problema 3
În urma analizei cantitative elementale s-a stabilit că o substanţă organică
conţine 80% C şi 20% H, iar densitatea relativă a vaporilor ei în raport cu hidrogenul
este egală cu 15. Să se determine formula brută şi formula moleculară a acestei
substanţe.
29

Bazeleteoretice ale chim iei organice
M etoda I
Se dă: Rezolvare:
w(C) =80% 1. Se calculează masa moleculară relativă a substanţei după formula:
w(o )=20%
D (H2) Mr(SUH M r(sub.) = D(h2) M r(H 2) = 1 5 . 2 = 30.
D(h2) =15 Mr(H2)
Formula-?
M(sub.) = 30g/mol.
2. Se adm ite că masa probei de substanţă este egală cu 100 g, atunci masa carbonului
şi cea a hidrogenului vor fi egale cu părţile de masă respective. Deoarece suma părţilor
de masă a C şi H este 100%, substanţa nu conţine al treilea element.
w(C) • 100 %
m(C) = ; m(C) = ©(C); m(C) = 80 g; m(H) = 20 g.
100
3. Se notează prin x şi y num ărul de atomi respectivi în formula substanţei: CxHy.
Prin urmare:
m(C) m(H) 80 g 20 g
x : y = ' TT x ^ t '; x : y = - —;— r : = 6,6 : 20 = 1 : 3
M(C)' m (h ) 12 g/mol 1 g/mol
4. Se scrie cea mai simplă formulă: CH3 (formula brută), iar formula moleculară este
(CH3)n, unde n este num ărul de multiplicare.
5. Se determ ină masa moleculară relativă a substanţei după formula brută:
Mr(CH 3)=12 +1 . 3 =15. Mr(F.M.) 30
6 . Se stabileşte valoarea lui n din relaţia n = , , , „ . n =t f = 2.
’ ’ Mr(F.b.) 15
Deci, formula moleculară este (CH3)2 = C2H6.
R ă s p u n s : Formula moleculară a substanţei organice este C2H6.*
*Metoda II
De obicei, dacă se cunosc părţile de masă (în procente) şi masa moleculară, se
calculează direct formula moleculară, neglijând formula brută, aplicând relaţia:
©(E) = n A r(E) ■100%, de unde n(E) = ^ (E) ' Mr ’

Mr A r(E)- 100%
care se obţine din proporţia: M r ----------------- 100%
n A r(E )----------- w(E)%,
unde n(E) - numărul de atomi ai elementului respectiv; © (E) - partea de masă a elementului;
M - masa moleculară relativă a substanţei; A r(E) - masa atomică relativă a elementului.
Aplicând relaţia de mai sus la condiţiile problemei, rezultă că num ărul atomilor
respectivi va fi: = 80% . 30g/mol 2 _ 20% • 30g/mol
n(C) _ 12g/mol • 100% = 2; n(H) _ 1g/mol • 100% = 6>
de unde se stabileşte formula moleculară: C2H6.
R ă s p u n s : Formula moleculară a substanţei organice este C2H6.
30

AUTOEVALUARE
1. Selectează răspunsul corect:
Care din compuşii de mai jos conţin 20% de carbon?
a) CON2H4; b) CO 2H2; c) C 2H6; d) COS; e) niciunul.
2. D eterm ină partea de masă a fiecărui element din substanţele organice cu u r
mătoarele formule moleculare:
a) C 2H6; b) C 7H14; c) C 2H4O; d) C 5H5N.
3. Calculează partea de masă a clorului în tetraclorometan (CCl4) ce se foloseşte
ca dizolvant.
4. D eterm ină masa a 0,5 mol de propan (C3H6).
5. Ce volum vor ocupa 0,25 mol de etilenă (C2H4)?
6 . Freonul-12 (difluorodiclorometan - CF 2Cl2) se utilizează ca agent frigorific.
Calculează densitatea relativă a freonului-12 în raport cu aerul şi cu azotul.
’(R.: 4,17; 4,32)
7. Stabileşte formula moleculară a substanţei organice, care are următoarea com
poziţie: 26,10% C, 4,35% H, 65,55% O şi masa moleculară relativă a ei este egală
cu 46. ’ (R.: C2H6O)
8 . Care este formula moleculară a substanţei organice, care conţine elementele:
C-82,7% şi H-17,3%, iar densitatea relativă a ei în raport cu aerul este egală cu 2.
(R.: C4H J
9. Determ ină formula moleculară a gazului, care se foloseşte la obţinerea peliculelor
pentru ambalarea diferitor produse cu partea de masă a carbonului 85,71% şi a
hidrogenului 14,29%. Densitatea relativă a acestui gaz în raport cu hidrogenul este
egală cu 21. (R.: C3H6)
10. Stabileşte formula moleculară a substanţei organice care conţine 37,5% C, 12,5%
H şi 50% O, iar densitatea relativă a vaporilor ei in raport cu aerul este egală cu
1,103. (R.: CH4O)
11. D eterm ină form ula moleculară, dacă se ştie că în molecula unei substanţe
organice masele carbonului, hidrogenului şi oxigenului se raportă, respectiv,
6:1:4. Densitatea relativă a vaporilor ei în raport cu aerul este egală cu 3,035.
(R.: C4H8O2)
Activitate în echipă] Alcătuiţi şi rezolvaţi probleme la stabilirea formulelor moleculare

ale hidrocarburilor CxHy (fiecare elev din echipă alcătuieşte şi rezolvă prin două metode
o problemă, completând tabelul de mai jos).
Hidrocarbura Densitatea Mr w,% x y Formula Formula
relativă, D brută reală
cxHy (CxHy)n
c H
A D(H2) = 28 ? 85,71 ? ? ?
B D(aer) = 0,97 ? ? 14,29 ? ?
C D(O2) = 1,81 ? 82,75 ? ? ?
D D(N2) = 2,78 ? ? 7,7 ? ?
31

Probleme de calcul la stabilirea formulei

1 .6 .* substanţei organice după produsele de ardere
În enunţurile acestor tipuri de probleme de calcul este dată masa substanţei

organice supusă arderii, densitatea vaporilor ei în raport cu hidrogenul sau aerul
şi produsele de ardere CO 2 şi H2O[masa (g), volum ul (ml) sau cantitatea de
substanţă (mol)].
S tab ilirea fo rm u lei m oleculare:
a) după m asa de substanţă supusă a rd e rii, m asa o xid u lu i de carb on (IV) şi
m asa apei, fo rm ate în u rm a a rd erii.
Problema 1
La arderea în oxigen a unei probe de substanţă organică cu masa 3,6 g s-au format
11 g CO2 şi 5,4 g H2O. Densitatea vaporilor acestei substanţe în raport cu hidrogenul
este egală cu 36. Să se determine formula moleculară a substanţei organice.
M etoda I
Se dă: Rezolvare:
m(sub.)=3,6 g 1. Se calculează masa moleculară relativă a substanţei după formula:
m(CO2 )=n g
m(H2 O)=5,4 g D,H. = Mr(sub'); M r(sub.) = M r(H 2) . D(H) = 2 . 3 6 = 72.
(H2) Mr(H2) 2)
D(H 2) = 36
2. Se calculează cantitatea de substanţă CO •
Formula-?
= 0,25 mol.
M(CO 2)=44 g/mol; v = MM = iiî/ m o r
3. Se determ ină masa carbonului din relaţia:
v(CO 2)=v(C) =0,25 mol; m(C) =v(C) . M(C)=0,25 mol . 12 g/mol =3 g.
4. Se calculează cantitatea de substanţă H2O şi respectiv masa hidrogenului:

m 5,4 g
M(H2O)=18 g/mol; v = — = —— — - = 0,3 mol.
2 M 18 g/mol
Deoarece 1 mol de H2O conţine 2 mol de hidrogen: v(H)=0,3 mol . 2 = 0,6 mol;
m(H)=v(H) . M(H)=0,6 mol . 1 g/mol= 0,6 g.
5. Se calculează suma maselor carbonului şi hidrogenului din substanţa organică:
m(C) + m(H)= 3 g + 0,6 g=3,6 g.
Prin urmare, substanţa supusă arderii este o hidrocarbură (nu conţine alt element).
6 . Se stabileşte formula brută:
v(C) : v(H)= 0,25: 0,6=2,5 : 6 = 5 : 12.
Formula brută este: C 5H12; M r (C5H12)=72.
Mr(formula brută) = M r(form ula moleculară) = 72.
R ă s p u n s : Formula moleculară a substanţei este C5H12.
32

M etoda II
Se demonstrează că substanţa organică este o hidrocarbură în conformitate cu
etapele 1-5 din metoda 1.
1. Se scrie ecuaţia generală de ardere a hidrocarburii:
4x + y y
CxHy + O2 ------ > xCO 2 + - H2O
2. Se determ ină cantitatea de substanţă CxHy , CO2, H2 O:

v ( C xH y ) = 3 ’6 g = 0 ,0 5 m o l ; v f C O 2) = , ] 1 g , = 0 ,2 5 m o l; v ( H 2O ) = 5 ’4 g , = 0 ,3 m o l.
x y 7 2 g /m o l 1 2 4 4 g/ m o l 1 2 ' 18 g /m o l
3. Se calculează valoarea lui x şi y din proporţiile alcătuite în baza ecuaţiei:

0,05 mol 4 x + y 0,25 mol y 0,3 mol
C xH y + V O2 —►xCO 2 + - h 2o
1 mol
4 2 2 2 2
x mol 0,5 y mol
0,05=0,25 = 0,25 • 1 _ 5 0,05 _ _0,3 y _ 0,3
_ 1 2, d e u n d e x _ 5; y _ 12.
1 x ’ x _ 0,05 _ 5; 1 0 , 5 y ; y 0,05 • 0,5
R ă s p u n s : Formula moleculară este C H12.*1234 5
b) după m asa de substanţă organ ică supusă a rd e rii, ca n tită ţile de substanţe
C O 2 şi H 2 O.
Problema 2
La arderea unei substanţe organice cu masa 0,7 g s-au format câte 0,05 mol de
CO2 şi H2O. Substanţa organică cu masa de 0,1 g ocupă un volum egal cu 32 ml (c.n.).
Să se stabilească formula moleculară a substanţei organice supusă arderii.
Se d ă: Rezolvare:
m ( s u b .) _ 0 ,7 g 1. Se calculează masa molară a substanţei organice din relaţia:
v ( C O 2) _ v (H 2O ) _
m_ _ V ; 0,1 _ 0,032 l _M 0 ,1 g • 22,4 l/mol
_ 0 ,0 5 m o l 70 g/mol.
M _ Vm ; M _ 22 ,4 l/mol ; _ 0,032 l
m ( s u b .) _ 0 ,1 g
V _ 3 2 m l ______________ 2. Se determ ină masa carbonului din substanţa organică:

F o r m u la - ? M (C )_12 g/mol; m (C )_M -v_12 g/mol -0,05 m ol_0,6 g.
3. Se determ ină masa hidrogenului:
v(H2 O) ^ 2v(H); v(H2O _ 0,05 mol;
v(H) _ 0,05 mol ■2 _ 0,1 mol; m(H) _ 1 g/mol ■0,1 mol _ 0,1 g.
4. Masa carbonului şi a hidrogenului în substanţa organică este:
m(C) + m(H) _ 0,6 g + 0,1 g _ 0,7 g; rezultă că substanţa este o hidrocarbură(CxHy).
m(C) m(H) 0 ,6 0 ,1
5. Se determ ină formula brută: x : y _ ———: . t T. _ ——: —— _ 0,05 : 0,1 _ 1 : 2 .
7 Ar(C) Ar(H) 12 1
Formula brută: CH2; Mr(CH2) _ 14.
6. Se stabileşte formula moleculară: (CH2)n, unde n este numărul de multiplicare:
Mr(F.M.) 70
n=
Mr(F.b.) 14 5; ( C H 2 ) 5 ^ C 5 H 1
R ă s p u n s : Substanţa organică are form ula brută CH2, iar form ula moleculară - C H10. 5
33

Activitate în echipă] Aplicaţi algoritmul reprezentat în schema 1.3 pentru a rezolva

problemele de mai jos, înlocuind mărimile indicate cu datele din enunţurile problemelor şi
ale celor obţinute prin calculele respective.
Schema 1.3. Algoritm ul de rezolvare a problemelor de calcul
m(C)
V(CO2)
v(CO2) proporţie > v(C)-|
m(H) ■CxHyEzD(gazl Mr(real) > ( C xH yE z) n
m(CO2)
f (f. brută) (f. moleculară)
m(H2 O) M v(H2 O ) ^ ^ v(H)-
m(s.o.) - [m(C) +m(H)]^- m(E)^- v(E)
AUTOEVALUARE
1. O probă de substanţă organică cu masa de 4,3 g a fost arsă în oxigen. În urma
arderii s-au format CO 2 cu volumul de 6,72 l (c.n) şi H2 O cu masa de 6,3 g. Den
sitatea relativă a vaporilor substanţei iniţiale în raport cu hidrogenul este egală
cu 43. Să se determine formula moleculară a substanţei.
(R.: C6H J
2. *La arderea unei substanţe organice cu masa 2,3 g, ce conţine C, H, O, s-au obţi
nut oxid de carbon (IV) cu masa 4,4 g şi apă cu masa 2,7 g. Densitatea relativă a
vaporilor acestei substanţe după aer este egală cu 1,587. Să se determine formula
moleculară a substanţei. (R.: C H O) 2 6
3. Să se stabilească formula moleculară a substanţei organice, dacă la arderea unei

probe cu masa 1,5 g s-au format 4,4 g CO 2 şi 2,7 g H2 O. Masa unui litru de această
substanţă în stare gazoasă (c.n.) constituie 1,34 g. (R.: C H6) 2
4. La arderea completă a 0,5 mol de hidrocarbură s-au format câte 1,5 mol de CO 2 şi
H2 O. Densitatea relativă a hidrocarburii în stare gazoasă, în raport cu hidrogenul,
este egală cu 42. Să se stabilească formula moleculară a hidrocarburii.
(R.: C 6 H12 )
5. În condiţii normale 1l de substanţă organică gazoasă ce conţine carbon, hidrogen
şi oxigen cântăreşte 2,05 g. La arderea completă a acestei substanţe s-au format
3,95 g CO 2 şi 2,44 g H2 O. Să se stabilească formula moleculară a substanţei.
(R.: C f i O) 6
6 . Analiza cantitativă a unei substanţe organice lichide formată din carbon, hidro
gen şi oxigen a dat următoarele rezultate: la arderea a 4,25 mg de substanţă s-au
format 8,14 mg CO 2 şi 5,08 mg H2 O. Să se stabilească partea de masă a fiecărui
element în molecula acestei substanţe. Care este formula brută a ei?
(R.: w(C)=52,2%; w(H)=13,3%; w(O)=34,5%; C 2 H6 O)
7. Să se stabilească formula moleculară a substanţei organice, dacă la arderea unei
probe cu masa de 4,5 g s-au format 8 , 8 g CO 2 , 6,3 g H2 O şi 1,4 g azot. Densitatea
vaporilor acestei substanţe în raport cu aerul este egală cu 1,55.
(R.: C 2 H7N)
34

Compartimentul
H id ro carb u rile sunt cele m ai simple substanţe organice, ale căror m olecule
sunt alcătuite num ai din atomi a două elemente: carb on şi hidrogen . D atorită
posibilităţii legării între ei a unui m are num ăr de atomi de carbon şi a m odului
diferit în care aceştia se pot lega, nu m ăru l hidrocarburilor este imens. Există
câteva tipuri (serii omoloage) de hidrocarburi.
Denumirea Formula
seriei omoloage Caracteristici generală
Sunt formaţi din catene de carbon liniare sau ramificate; mo
Alcani
lecula lor conţine numai legături covalente simple. Atomii de CnH2n+2; n> 1
(parafine)
carbon sunt complet saturaţi cu hidrogen.
Cicloalcani Sunt formaţi din cicluri; molecula lor conţine doar legături sim
(cicloparafine) ple între atomii de carbon. CnH2n; n>3
Alchene Sunt formate din catene liniare sau ramificate; pe lângă legătu
(olefine) rile simple, au o legătură dublă (cu excepţia etenei, CH2=CH2). CnH2n n> 2
Sunt formate din catene de carbon liniare sau ramificate; pe

Alcadiene
lângă legăturile simple, au două duble legături (cu excepţia CnH2n-2; n>3
(diene)
alenei CH2=C=CH2). *
Sunt formate din catene de carbon liniare sau ramificate; pe
Alchine
lângă legăturile simple, au o triplă legătură (cu excepţia ace- CnH2n-2; n> 2
(acetilene)
tilenei CH=CH). *
Hidrocarburi Sunt formate din cicluri nesaturate cu legături tipice benzenu
aromatice lui, C6H6; molecula lor conţine numai legături simple alături de CnH2n-6; n > 6
şi altele
(arene) sextetul de electroni comuni pentru şase atomi de carbon.
Subcompetenţe:
D u pă studierea acestui com partim ent vei fi capabil:
• Să diferenţiezi hidrocarburile saturate, nesaturate, aromatice.
• Să denumeşti, după IUPAC, hidrocarburile.
• Să modelezi izomeri posibili pentru o anumită formulă moleculară.
• Să descrii proprietăţile fizice şi chimice ale hidrocarburilor, răspândirea în natură,
obţinerea şi utilizarea acestora.
• Să efectuezi calcule chimice pe baza ecuaţiilor reacţiilor chimice specifice diverselor ti
puri de hidrocarburi.
• *Să identifici experimental carbonul, hidrogenul şi clorul în compuşii organici.
35

Hidrocarburi
Hidrocarburi saturate
2. Alcanii - hidrocarburi saturate aciclice
Definiţie
H H idrocarburile, ce conţin num ai legături covalente
_
H-C H simple [a (C -C ) şi a (C-H)] şi la care raportu l nu
H m eric dintre cele două tipuri de atom i este exprim at
prin form ula C nH2n+2(unde n - num ărul atom ilor de
j r ~ H1
H carbon din moleculă), se numesc alcani.
H -C - 1 + - c O -
Seria omoloagă a alcanilor
H H
Cea mai simplă hidrocarbură saturată aciclică este m e
tanul cu form ula m oleculară CH4. Celelalte hidrocarburi
H H
din această serie pot fi considerate, form al, ca derivaţi ai
-► H -C - C -H metanului, ce se obţin la ruperea uneia din legăturile echi
H H valente ^C-H , iar în locul ruperii se adaugă grupa -C H 2,
n u m ită d iferen ţă de om ologie. Astfel se obţine hidrocar
Fig. 2.1. Formule de bura im ediat superioară m etanului - etanul, cu com pozi
structură ale unor alcani
şi diferenţa de omologie. ţia C 2H6 (fig. 2.1). Sim ilar, din etan se poate obţine h id ro
carb ura C 3H8 - prop an u l etc., form ând u-se o serie de
omologi (tabelul 2 .1).
Seria de substanţe cu structură similară, în care fiecare term en al seriei se deo
sebeşte de cel precedent şi de cel urm ător p rin tr-o grupă CH2, se num eşte serie
om oloagă, iar term enii seriei - om ologi.
Tabelul 2.1. Seria omoloagă a alcanilor
Formula Formula de structură Forma „zigzag’’

Denumirea
moleculară prescurtată a catenelor carbonice
o
X
Metan ch4
Etan c 2h6 CH - CH
3 3 —
Propan CHs 8 c h 3 - ch 2- c h 3
Butan C4 H10 CH - (CH ) - CH

3 2 2 3
Pentan CH8 ,2
CH - (CH ) - CH
3 2 3 3
Hexan CH6 14 CH - (CH ) - CH

3 2 4 3
Heptan CH7 i6 CH - (CH ) - CH

3 2 5 3
Octan C H18
8
CH - (CH ) - CH
3 2 6 3
Nonan C9 H2 0 CH - (CH ) - CH
3 2 7 3
Decan C H
10 22
CH - (CH ) - CH
3 2 8 3
36

I Hidrocarburi
P ro p rietăţile chim ice ale com p u şilor d in tr-o serie om oloagă sunt fo arte
asem ănătoare, deoarece au o structură sim ilară.
Proprietăţile fizice, însă, diferă în funcţie de lungim ea catenei (de masa m ole
culară).
* Structura moleculei m etanului şi a om ologilor iui

© Ce configuraţie electronică are atomul de carbon în stare fundamentală şi excitată?
® Ce se numeşte hibridizare sp3? © Cum se formează orbitalii hibrizi?
M olecula m etanului, prim ul reprezentant al seriei omoloage a alcanilor, are
form ă spaţială determ inată de geom etria orbitalilor hibridizaţi sp3. Fiecare dintre
cei patru orbitali hibrizi sp 3 ai atom ului de carbon, distribuiţi în spaţiu tetraedric,
se întrepătrund cu câte un orbital sferic al unui atom de hidrogen, form ând num ai
legături covalente simple a C -H (sp3-s). Întrucât în procesul form ării legăturilor
covalente electronii form ează orbitali com uni pentru atomii legaţi, care cuprind
ambele nuclee, m olecula de m etan poate fi reprezentată conform fig. 2.2 .
Cei patru atomi de hidrogen, legaţi de unicul atom de carbon prezent, sunt
orientaţi în spaţiu către cele patru v â rfu ri ale unui tetraedru regulat, în centrul
căruia este plasat nucleul atom ului de carbon (fig. 2.3).
Aşezarea tetraedrică este cauzată de faptul că cei patru orbitali hibrizi, având
aceeaşi sarcină electrică, se resping, ocupând poziţii cât m ai distanţate, form ând
între ei unghiuri de 109°28' (fig. 2.3).
F ig. 2.2. Formarea moleculei de metan: a - în- Fig. 2.3.

trepătrunderea orbitalilor hibridizaţi sp3ai atomului moleculei de metan.
de carbon cu cei ai atomilor de hidrogen;
b - orbitalii moleculari comuni ai legăturilor a (sp3-s).
În general, se poate afirm a că formulele utilizate pentru reprezentarea structurii
moleculelor de hidrocarburi sunt doar modele ce se apropie de realitate (fig. 2.4).
H
++
CH4 h : c :h H— C — H
++
I
a H b c d
Fig. 2.4. Modele de reprezentare a moleculei de metan: a - formulă moleculară; b - formulă electronică;
c- formulă spaţială; d- formulă de structură; e- model de proporţie.
Structura electronică şi spaţială a altor reprezentanţi ai hidrocarburilor saturate

este asemănătoare cu structura moleculei metanului. De exemplu, pentru form area
moleculei de etan, H 3C -C H 3, trei orbitali hibridizaţi sp 3 ai fiecărui atom de carbon
se întrepătrund cu orbitalii 1s de la şase atom i de hidrogen, form ând şase legături
a C -H (sp3—); al patrulea orbital hibridizat sp 3 de la un atom de carbon se în tre
pătrunde cu orbitalul sim ilar de la celălalt atom de carbon, form ând o legătură
a C - C (sp^-sp3).
37

Hidrocarburi
Astfel, în m olecula de etan sunt şapte legături a (fig. 2.5).
Fig. 2.5. Formarea moleculei de etan. Fig. 2.6. Rotaţia liberă a grupelor CH3.
Fig. 2.7. Diferite moduri de dispoziţie a atomilor de Fig. 2.8. Forma „zigzag” a lanţului de atomi
carbon în catene (etan, propan, butan). de carbon într-un alcan cu structură liniară.
Legătura a este o legătură stabilă, greu polarizabilă. Lungimea unei legături

C -C este de 0 ,1 5 4 nm . Atom ii de carbon adoptă o configuraţie tetraedrică, toate
unghiurile de valenţă fiind de 10 9°28' (cu m ici abateri la alcanii superiori).
Deci, datorită orientării tetraedrice în hidrocarburile cu doi şi m ai m ulţi atomi
de carbon, legătura C -C perm ite rotaţia liberă a celor două grupe de atomi pe care
le uneşte (fig. 2.6). H idrocarburile cu catene liniare au de fapt form ă de linii frânte,
care din cauza rotaţiei libere pot lua form e variabile (fig. 2.7). Cea mai stabilă este,
însă, form a „zigzag” cu toţi atomii de carbon în acelaşi plan (fig. 2 . 8).
*Modul de scindare a legăturilor chimice în alcani. Legăturile a din alcani sunt
legături trainice, practic nepolare, se rup greu şi form ează prin scindare sim etrică
(hom olitică) particule cu caracter de ra d ic a li lib eri:
A^B —» A + B* (scindare homolitică).
La ruperea hom olitică fiecare atom al legăturii covalente rămâne cu câte un
electron. Este evident că scindarea hom olitică (cu form area radicalilor) este ca
racteristică m oleculelor form ate din atomi identici sau care se deosebesc puţin
după electronegativitate (cuplul de electroni aparţine în m od egal am bilor atomi).
Exemple: H3C i CH 3-> CH 3 + CH3; H3C -> CH 3 + H .
Reacţiile care decurg cu participarea radicalilor liberi se numesc reacţii radicalice.
A ctivitate Confecţionarea modelelor moleculelor de alcani
creativă Exemplu: Modelarea moleculei de propan (C3H8):
a) modelează 8 bile de aceeaşi culoare şi dimensiuni, care vor
simboliza cei opt atomi de hidrogen;
b) modelează bilele, ce vor simboliza cei trei atomi de carbon,
din plastilină de altă culoare;
c) cuplează bilele cu diametru mai mare (atomii de carbon), cu
ajutorul beţişoarelor, sub un unghi de apoximativ 109°;
d) marchează pe ele celelalte puncte sub acelaşi unghi şi introdu
beţişoarele ce vor simboliza legăturile;
Fig. 2.9. e) alipeşte prin intermediul acestor beţişoare bilele ce reprezintă
moleculei „bilă-ax” cei opt atomi de hidrogen;
a propanului. f) verifică posibilitatea rotaţiei în jurul legăturilor.
38

Hidrocarburi
2 .1 .2 . Nomenclatura alcanilor
La form area den um irii alcan ilor se aplică anum ite

H H reguli stabilite de Uniunea Internaţională de Chim ie Pură
H -C -H => H -C - şi Aplicată - IUPAC (International Union o f Pure and
H H
Applied Chemistry). Totalitatea acestor reguli se numeşte
H H H H nom en clatură.
H -C -C - H = > H -C -C - Prim ii patru alcani cu catenă neram ificată se numesc
H H H H m etan, etan, propan, butan. Numele alcanilor superiori
ai seriei omoloage cu catene liniare se form ează printr-
H H H
H -C -C - C -H =>
un prefix num eric (ce indică în lim ba greacă num ărul
H H H atom ilor de carbon din m oleculă), urm at de term inaţia
H H H -an. De exemplu: pentan, hexan, heptan etc. A lcanii cu
=> H -C -C -C - catene ram ificate se num esc izoalcan i (tabelul 2.2).
H H H
Înlăturând im aginar de la fiecare hidrocarbură câte
H H H un atom de hidrogen, vom obţine grupe de atomi num ite
H -C -C - C - H => ra d ic a li (fig. 2.10).
H H H D en u m irea ra d ic a lilo r se fo rm ează de la num ele
H H H
alcanului respectiv, p rin în locuirea term inaţiei -an cu
=> H -C -C -C -H
term inaţia -il. Pentru alcanii cu m ai m ult de doi atomi
H H
de carbon hidrogenul poate fi îndepărtat de la atomii de
Fig. 2.10. Formarea (ima-
ginară) radicalilor alchil.
carbon prim ari, secundari sau terţiari. Deci, se pot obţine
m ai m ulte grupe alchil (tabelul 2.2).
Tabelul 2.2. Unii alcani şi alchilii corespunzători
Alcanul Radicalul corespunzător

Denumirea Structura Denumirea Structura
Alcan C n H2 n + 2 Alchil C n H2 n + 1 -
o
X
Metan Metil - CH 3
Etan CH 3 -CH 3 Etil - ch 2- ch 3
Propil - ch 2- c h 2- c h 3
Propan ch 3- ch 2- ch 3
*Izopropil CH 3 -C H -C H 3
Butil - c h 2- c h 2- ch 2- ch 3
Butan ch 3- ch 2- ch 2- ch 3
CH 3 -C H -C H 2 -C H 3
s sec-Butil
ch3
s /zo-Butil - C H 2 -C H -C H 3
ch3
Izobutan
CH 3 -C H -C H 3 ch3
ferf-Butil CH3 -C -C H 3
Radicalii alchil (notaţi cu R) în modul reprezentat în fig. 2 .10 există doar imaginar
(pe hârtie). Ei sunt de fapt o parte de moleculă.
Tema 2.1. Scrie toţi radicalii monovalenţi ai hidrocarburii C 5H12.
39

Hidrocarburi
La alcătuirea denum irii sistematice a alcanilor ram ificaţi se respectă urm ătoarele
reguli:
S e a le g e c a t e m e lie c e a m a i lu n g ă c a t e n ă d e a to m i, c a r e p o a r t ă d e n u m ir e a h id r o c a r b u r ii
1
n o r m a le c u n u m ă r u l r e s p e c tiv d e a to m i d e c a rb o n .
E n u m e r a r e a s e fa c e c u n u m e r e a r a b e ş i s e în c e p e d in c a p ă tu l u n d e r a m if ic a r e a e s te m a i
2
ap ro ap e.
Î n a in te a t e m e lie i s e in d ic ă c u c if r e lo c u r ile r a m if ic ă r il o r , r a d i c a l i l o r ş i d e n u m i r e a lo r . N u
3
m e r e le c a r e d e s e m n e a z ă p o z iţ iile d e r a m if ic a r e a c a t e n e i s u n t s e p a r a t e d e c u v in t e p r in lin iu ţ e .
D acă u n r a d ic a l se în tâ ln e ş te d e c â te v a o r i, s e in d ic ă c u c if r e , s e p a r a t e p r in v ir g u lă ,
4
p o z iţ iile r a d ic a lilo r , a p o i d e n u m ir e a lo r c u p r e f ix e le di-, tri-, tetra-, penta- e tc .
R a d ic a lii se n u m e s c în o r d in e a lf a b e t ic ă (d e e x e m p lu , e t il în a in t e d e m e t il) . L a s t a b ilir e a

5
o r d in ii a lf a b e t ic e n u s e ţ in e s e a m a d e p r e f ix e le d e m u lt ip lic a r e di-, tri-, tetra- e tc . (fig. 2 .11).
CH
12
CH3 - CH2 - CH2 - CH - C - CH3
CH2 CH3
CH3
13
3
3- Etil -2,2-dimetilhexan
13Mj 5« j 31*14
Fig. 2.11. Exemplu de alcătuire a denumirii sistematice a aleanului cu structură ramificată.
D a c ă în c a t e n a p r in c ip a lă r a m if ic ă r ile s e g ă s e s c la d is t a n ţ e e g a le d e c a p e t e le e i, s e p r e f e r ă
6
d e n u m ir e a c a r e a r e c e a m a i m ic ă s u m ă a c if r e lo r p o z iţ iilo r r a d ic a lilo r .
Tema 2.2. Alege denumirea corectă pentru aleanul:

CH3 CH CH2 CH CH CH3 2,3,5-Trimetilhexan (2+3+5=10) sau
2,4,5-Trimetilhexan (2+4+5=11)
4 Paralel cu denum irile sistematice se folosesc şi o serie

de denum iri nesistematice (uzuale) pentru unele hidrocar
buri cu structură ramificată:
CH3 -C H -C H 3 CH3 -C H -C H 2 -C H 3 CH3 - C - C H 3
c h 3 c h 3 c h 3
Izobutan Izopentan Neopentan
h 3c - c h 2- c h 2- c h 3
a Izomerie. Izomeri de catenă
Pe parcursul studierii chim iei organice vei întâlni di
ferite tipuri de izomerie.
Izom erii apar atunci, când există m ai multe m oduri
de u n ire a ato m ilor în m oleculă. P entru m etan, etan
şi propan există un singur m od de un ire - o singură
C H s
I stru c tu ră (izom erii lipsesc). P en tru h id ro c a rb u ra cu
H 3C - C H - C H 3
com poziţia C 4H 10 sunt posibile două m odu ri de a ra n
b ja re a a to m ilo r de carb o n (două stru c tu ri), deci are
Fig. 2.12. Izomerii:
a - butan; b - izobutan.
2 izom eri (fig. 2.12), alcanul cu com poziţia C 5H 12 are
3 izomeri, iar cel cu compoziţia C 6H 14- 5 izomeri.
40

Hidrocarburi
Prin urmare, structura diferită a alcanilor se datoreşte în exclusivitate modului de con

strucţie a catenei atomilor de carbon. Astfel de izomeri se numesc izomeri de catenă.
Pentru scrierea corectă şi sistematică a tuturor izom erilor de catenă, ce corespund
aceleiaşi form ule m oleculare, propunem câteva reguli ce trebuie respectate.
A lg o ritm u l scrierii iz o m e rilo r de catenă
1 Scriem izom erul cu catenă liniară:
II 12 13 14 151161
- c —c—c—c — C—f C—r
I I I I i i i :
2 Scurtăm catena cu un atom de carbon, am plasându-l la al doilea atom,

indiferent din care capăt:
|1 I 2 13 I 4 |5 |5 14 |3 |2 |1
-c—c—c—c—c— sau
ri-n i i l l ri-i l
rc -r rc -r
U -i U -i
*Radicalul nu poate fi plasat la capete, deoarece în acest caz el se include în catena
principală (nu mai este ramificare):
I 1 I 2 13 I 4 I 5 12 | 3 |4 15 16
sau
l I l l rr-gi rrri l l I l
3 *Deplasăm poziţia radicalului de-a lungul catenei, rând pe rând, cât ne per
mite catena (excludem repetarea):
|1 |2 |3 |4 |5
- c — c— c— c— c -
I 5 I 4_Hr^
(i__L I2 I 1
|-- 1
4 *Mai scurtăm catena cu un atom de carbon, am plasându-i pe ambii:
a) la acelaşi atom de carbon din catena principală:
r-r-' !—f-H
-j-Q t t-C—t
| 1 Î-H-2J 13 14 I4 | 3 L-I-2-! | 1
sau
l -i-C
r+ii.i I l I I jriri
i C—r l
i—I-., h-1
b) la atomi diferiţi:
I1H-? |3 14
—C— C— C— c -
14 13, -1-3, II
t-C-i
5 *Dacă perm ite lungim ea catenei, repetăm operaţiile 2 -4 .

6 C om pletăm catena de carbon cu atom i de hidrogen conform tetracova-
lenţei C.
Tema 2.3. Scrie toţi izomerii pentanului.

N um ărul izom erilor de catenă ai hidrocarburilor saturate aciclice creşte odată
cu num ărul atom ilor de carbon din m oleculă (de ce?).
41

Hidrocarburi
AUTOEVALUARE
1. Defineşte
> noţiunile:
>
a) omologi, izomeri;
b) izomeri de catenă, radical.
2. Explică:
a) algoritmul alcătuirii denumirii sistematice a alcanilor cu catenă ramificată;
b) * structura spaţială a moleculei de metan, reieşind din tipul de hibridizare a
atomului de carbon în alcani;
c) natura atomilor de carbon şi numărul de fiecare tip în compuşii:
A . 2,2-dimetilbutan; C. 2,3-dimetilbutan;
B. 2,2,3-trimetilpentan; D. 2,3,4-trimetilpentan.
3. Determ ină:
A. denumirea corectă pentru hidrocarburile saturate cu structura:
[3 q jj3 1) 2-etil-5,5-dimetilpentan;
CH 3 - C - CH2— C ; 2 ) 5-etil-2,2-dimetilpentan;
[3 3) 2,2,4-trimetilhexan.
B. * formula de structură şi numeşte hidrocarbura ce conţine:

a) 6 atomi de carbon primari şi 2 atomi de carbon cuaternari;
b) 4 atomi de carbon primari, un atom de carbon cuaternar şi unul secundar;
c) 4 atomi de carbon primari şi unul cuaternar.
4. Com pletează spaţiile libere din următoarele enunţuri:

a) * În molecula de metan toate patru legături C -H sunt ... şi aranjate în spaţiu ... .
b) n-Butanul este u n ......... al metanului şi u n ...............al 2-metilpropanului.
c) Hexanul form ează................. izomeri de catenă.
5. Răspunde cu A (adevărat) sau F (fals) la următoarele afirmaţii: a F

a) Enumerarea atomilor de carbon din catena alcanilor se începe | || |
din capătul unde ramificarea este mai aproape.
b) Există 3 radicali cu formula C 4 H9- . | || |
c) Alcanii conţin în moleculă legături C -C şi C-H . | || |
d) Compuşii cu structură şi proprietăţi similare se numesc omologi. I II I
6 . Alege răspunsul corect:

A. Hidrocarbura cu formula moleculară C 5 H 12 prezintă:
a) 3 izomeri; b) 4 izomeri; c) 5 izomeri; d) 6 izomeri.
B.
* Densitatea relativă a etanului în raport cu aerul este:
a) 0,51; b) 1,04; c) 1,51; d) 2,11.
7 . * Stabileşte formula de structură a hidrocarburii saturate ce conţine numai atomi
de carbon primari şi terţiari, dacă se ştie că 1 , 1 2 l (c.n.) de această substanţă are
masa 2,9 g. (R.: C H10) 4
42

Hidrocarburi
2 .1 .3 . Proprietăţile şi utilizarea alcanilor

Obţinerea alcanilor
9
Alcanii se obţin atât din surse naturale, cât şi pe cale chi

mică.
A . Surse n atu rale. M etanul este un alcan larg răspândit
în natură şi constituie com ponentul principal al gazelor na
turale (~ 95%). Surse naturale de alcani sunt: gazul natural,
gazul de sondă, petrolul şi cărbunele de pământ.
M etanul se degajă din adâncul m laştinilor şi din stratu
rile carbonifere ale minelor, unde se formează la descompu
nerea lentă a m ateriilor organice în lipsa aerului. Iată de ce
deseori el este num it „gaz de baltă” sau „de m ină”. M etanul
Fig. 2.13 . Sondă. se extrage din zăcămintele naturale cu ajutorul sondelor
(fig. 2 .13 ) şi se transportă la consum atori prin conducte.
B. *O btinerea
> a lc a n ilo r în la b o ra to r
1 * D e s c o m p u n e r e a c a r b u r i i de a l u m i n i u (Al 4 C3) l a a c ţ i u n e a a p e i :
AbQ, + 12H20 ---- 3 0 b + 4A1(0H)3

2 . *I n t e r a c ţ i u n e a h a l o g e n o a l c a n i l o r cu s o d i u l me t a l i c .
La sinteza hidrocarburilor simetrice se foloseşte reacţia lui W u rtz (1855). Ea constă
în acţiunea sodiului metalic asupra unui derivat iodurat sau brom urat. La încălzirea
iodoetanului cu sodiu metalic se obţine butan:
CH3-CH2f l + 2Na + Ij-CH2-CH3 —*=- CH3-CH2-CH2-CH3 + 2NaI
lo d o e ta n B u ta n
3. D e c a r b o x i l a r e a s ă r u r i l o r a c i z i l o r c a r b o x i l i c i . Astfel,
m etanul poate fi obţinut la încălzirea acetatului de sodiu cu alcalii:
300°C
CH3COONa + NaOH ^ CH4 + Na2CC>3
Acetat de sodiu CaO Metan
EXPERiMENT DEMONSTRATIV
Obţinerea şi proprietăţile metanului

1. Introdu în t r - o e p ru b e tă u sc ată (1 ) u n a m e stec d e 0 ,3 g d e
a c e ta t d e s o d iu a n h id r u ş i 0 ,6 g d e v a r n atrat (N a O H şi C a O ) c a l
c in a t ş i în c h id e - o c u u n d o p p re v ăz u t c u tu b d e e v a c u are a g a z e lo r
(fig. 2.14 ).
2. Introdu c a p ă t u l t u b u lu i d e e v a c u a r e a g a z e lo r în t r - o a lt ă e p r u
b e tă (2 ) c u a p ă d e b r o m , a p o i în a l t a c u s o l u ţ i e d i l u a t ă d e K M n O 4.
3. Încălzeşte e p r u b e t a , f ix â n d - o în p r e a la b il în s t a t iv m e t a lic în
p o z iţ ie o r iz o n t a lă , la f la c ă r a a r z ă t o r u lu i.
4. Urmăreşte d a c ă s e s c h i m b ă c u lo a r e a a c e s t o r s o lu ţ ii.
Fig. 2.14. Prepararea
metanului în condiţii de 5. Scoate t u b u l d e e v a c u a r e a g a z e lo r d in e p r u b e t e le c u s o lu ţ ii ş i
laborator şi studierea a p r o p ie u n c h ib r it a p r in s d e c a p ă t u l t u b u lu i d e e v a c u a r e .
proprietăţilor lui.
6. Constată c ă m e ta n u l a r d e c u o f la c ă r ă a lb ă s tr u ie .
43

■ Hidrocarburi
Proprietăţi fizice
La tem peratură şi presiune obişnuită alcanii sunt substanţe gazoase, lichide
sau solide în funcţie de num ărul de atomi de carbon pe care îi conţin în m oleculă.
Astfel, prim ii patru term eni ai seriei sunt gaze, iar hidrocarburile ce conţin de la C 5
până la C 15 sunt lichide, cele care conţin un num ăr mai m are de atomi de carbon
sunt solide (tabelul 2.3).
Tabelul 2.3. P roprietăţile fizice ale un or alcani
Densitatea Starea de
H
Hidrocarbura Formula
0
0
p, g/cm3 agregare (c.n.)
o
i
Metan -16 1 ,6 0,424 Gaz

Etan CH 3 -C H 3 - 8 8 ,6 0,546 Gaz
Propan c h 3- c h 2- c h 3 -4 2 ,2 0,583 Gaz
Butan CH 3 A CH 2 L-C H 3 -1 0 ,5 0,579 Gaz
Pentan CH 3 -(C H 2 ) 3 -C H 3 +36,1 0,626 Lichid
Hexan CH 3 -(C H 2 ) 4 -C H 3 6 8 ,8 0,659 Lichid
*Heptan CH 3 -(C H 2 ) 5 -C H 3 98,4 0,684 Lichid
*Octan CH 3 A CH 2 L-C H 3 125,7 0,703 Lichid
*Nonan CH 3 -(C H 2 ) - CH 3 149,5 0,718 Lichid
*Decan CH 3 -(C H 2 ) 8 -C H 3 173,0 0,730 Lichid
s Hexadecan C 1 6 H3 4 287,0 0,775 Solid
Punctele de fierbere ale alcanilor norm ali cresc odată cu creşterea num ărului de
atomi de carbon în m oleculă. Punctele de fierbere ale izoalcanilor sunt mai joase
decât cele ale alcanilor respectivi cu structură norm ală şi cu atât mai joasă cu cât
e mai ram ificată catena carbonică (fig. 2.15):
c h 3
C H ,- C H ,- C H ,- C H ,- C H , CH 3-C H -C H 2 -C H 3 1 J
P e n ta n CH3-C -C H 3
c h 3
t .f . = 3 6 oC c h 3
2 - M e tilb u ta n
2,2 - D im e tilp ro p a n
t .f . = 2 7 ,8 ° C
t .f . = 9 ,4 oC
Fig. 2.15. Temperaturile de fierbere ale izomerilor hidrocarburii cu compoziţia C5H12.
Alcanii, fiind molecule nepolare, sunt insolubili în apă şi în alţi solvenţi polari,
dar se dizolvă foarte bine în solvenţi organici nepolari, spre exemplu în alte tipuri de
hidrocarburi etc. Alcanii lichizi sunt solvenţi pentru m ulte substanţe organice.
Problemă creativă Analizează tabelul 2.3 şi constată corelaţia compoziţiei alca
nilor cu temperaturile lor de fierbere. Construieşte graficul corelaţiei: pe coordonata x
- compoziţia (formula) alcanilor, iar pe coordonata y - temperaturile de fierbele ale lor,
luând în considerare şi unele valori negative ale temperaturilor de fierbere.
Ş tiai ca ...
Întrucât alcanii gazoşi nu au miros, pentru a depista erupţiile de gaze din conducte, în ei se
adaugă substanţe urât m irositoare (com puşi organici ai sulfului, num iţi mercaptani), a căror
prezenţă este foarte u şor sesizată.
44

Hidrocarburi
Proprietăţi chimice
A . R eacţii de substituţie
Reacţiile de substituţie, caracteristice alcanilor, reprezintă o reacţie de substituţie a
hidrogenului din alcani cu atomi de halogen, cu form area derivaţilor halogenaţi:
RiH + X]-X — - R - X + HX
Derivat
halogenat X=CI, Br
Cei mai utilizaţi halogeni sunt clorul şi brom ul.

H alogenarea a lc a n ilo r este o reacţie ce se desfăşoară uşor în cazul term enilor
inferiori ai seriei omoloage şi m ai lent în cazul celor superiori. Reacţia are loc la
lum ină sau la tem peraturi cuprinse între 3 0 0 - 6 0 0 ° C
În reacţiile de substituţie, hidrogenul poate fi înlocuit treptat prin halogeni.
De exemplu, prin clorurarea m etanului rezultă un amestec de derivaţi cloruraţi
utilizaţi ca solvenţi organici. Schem a generală a acestei reacţii:
+Cl2 +Cl2 +Cl2 +Cl2
CH4 *-CH3Cl CH2Q 2 *■ CHCl3 ^ C C l4
-HCl -HCl -HCl -HCl
Metan Clorometan Diclorometan Triclorometan Tetraclorometan
C lorurarea alcanilor cu mai m ulţi atomi de carbon în m oleculă conduce la un

amestec de produse m onoclorurate izomere.
+ 2CL
2 C H -C H -C H , -► C H -C H -C H + CH3-CH 2-C H 2Cl
- 2HCl
Cl
Propan 2-Cloropropan 1-Cloropropan
Com poziţia produşilor de reacţie depinde de reactivitatea legăturilor C - H
(prim ară, secundară şi terţiară).
Ordinea scaderii reactivităţii legăturilor C - H: H - C terţ > H - C sec. > H - C prim.
B. R eacţii de elim in are (dehidrogenare)

Procesul de dehidrogenare are loc prin scindarea de legături C -H de la atomii
de carbon vecini cu elim inare de hidrogen şi form area legăturii duble.
Dehidrogenarea este un proces endoterm ce decurge la tem peraturi ridicate
(>300°C) şi presiuni scăzute (are loc creşterea num ărului de m oli):
H H H\ H
1 1 > 3 0 0 °C ✓
H -C -C -H JUU C=C
H H H H
Etan Etilenă
Odată cu creşterea num ărului de atom i de carbon sunt posibile m ai m ulte
m oduri de elim inare a hidrogenului. Astfel, la dehidrogenarea butanului se obţin
două alchene izomere:
400°C|— CH2=CH—CH2—CH3 But-1-enă
c h 2- c h - c h - c h 3
I I I -H, CH3-CH=CH-CH 3 But-2-enă
H H 11 H
Alcanii sunt compuşi cu m are stabilitate term ică. Cu cât catena hidrocarburii
este mai scurtă, cu atât tem peratura de descom punere este mai înaltă.
45

Hidrocarburi
Descom punerile term ice realizate până la 650°C poartă

denum irea de cracare termică, iar cele m ai sus de această
tem peratură - piroliză.
M etanul CH 4 se descompune complet la tem peratura de
1 circa 1 0 0 0 °C:
1000°C
CH4 C + 2H 2
(negru de fum)
*La oxidarea parţială a m etanului în diferite condiţii se
obţine form aldehidă sau m etanol (ce au o largă aplicaţie
practică în sinteza organică):
CH4 + o 2 0x121 deazot»» c h 2o + h 2o
Formaldehidă
2 CH4 + o 2 2 c h 3o h
Metanol
C. A rd e re a a lc a n ilo r
La tem peratură înaltă şi în prezenţa unui exces de oxigen,
alcanii se aprind şi ard cu flacără, cu atât m ai lum inoasă, cu
cât m ai m ult carbon conţin în moleculă:
CH4 + 2 0 2 C 0 2 + 2H20 + Q
4 *Forma generală a ecuaţiei reacţiei de ardere a alcanilor
este:
C nH2 n+ 2 + 0 2 — *► n C 0 2 + (n+l)H 2 0 + Q
Reacţiile sunt exoterm e şi stau la baza utilizării alcanilor

în calitate de com bustibili (fig. 2 .16 ).
5
Utilizarea metanului
M etanul este una dintre cele m ai valoroase m aterii prim e.
Datorită acestui fapt el are o utilizare foarte diversă în special
în industria chim ică (schema . ). 2 1
Schema 2.1. Produse obţinute prin chimizarea metanului

6 /
C 2 H2 CH3Cl CH2Cl2
Fig. 2.16 Utilizarea Acetilenă Clorură d e metil Clorură de metilenj
alcanilor:
1 - combustibil
de uz casnic; *CH3OH
2 - combustibil Metanol
pentru automobile;
3 - combustibil
pentru avioane; * c h 2o
4 - combustibil pen Formaldehidă
tru cuptoare (păcură);
5 - parafină pentru
lumânări; Tema 2.4. Scrie schemele reacţiilor de transformare a metanului,
6 - solvenţi organici.
folosind schema 2.1.
46

Hidrocarburi
AUTOEVALUARE
1. Defineşte
5 noţiunile:
>
a) reacţie de substituţie;
b) reacţie de eliminare (dehidrogenare);
c) *descompunere termică (piroliză).
2. Explică:
a) dependenţa stării de agregare, a punctelor de fierbere şi a densităţii de nu
mărul atomilor de carbon şi de structura catenei alcanului;
b) *reactivitatea scăzută a alcanilor, reieşind din tipul de legături dintre
atomii moleculei C 2 H6;
c) *esenţa reacţiei de bromurare a etanului. Stabileşte modul de scindare a
legăturilor chimice.
3. Com pletează spaţiile libere din următoarele enunţuri:
a) Izobutanul este izom eru l..................
b) Cea mai simplă hidrocarbură saturată e ste...........................
c) Prin arderea alcanilor se ob ţin e.................. ş i ...................şi se degajă o can
titate mare d e .......................
d) Reacţiile prin care pot fi înlocuiţi unul sau mai mulţi atomi de hidrogen
din molecula unui alcan su n t.................
A F
4. Răspunde cu A (adevărat) sau F (fals) la următoarele afirmaţii:
a) Pentanul şi butanul sunt omologi.
b) Alcanii sunt substanţe solubile în apă.
c) *La dehidrogenarea butanului se obţin două alchene izomere.
d) Alcanii sunt compuşi cu stabilitate termică joasă.
5. Alege răspunsul corect:
A. Pentru alcani sunt caracteristice reacţiile de:
a) substituţie; b) adiţie; c) eliminare.
B. Hidrocarburile saturate se obţin:
a) *prin reacţia lui Wurtz; b) din surse naturale (gaz petrol); c) la calcinarea
compuşilor anorganici.
C. La arderea a 2 l de metan (c.n.) se va consuma oxigen în volum de:
a) 1 l; b) 2 l; c) 3 l; d) 4 l.
6. *Stabileşte substanţele notate prin literele a, b, c şi scrie ecuaţiile reacţiilor con
form schemei:
™—► 2 - bromopropan + 1-bromopropan + 2HBr;
Propan b t CO 2 + H2 O;
propenă.
7. *Să se calculeze masa negrului de fum obţinut la descompunerea metanului cu
masa 32 g.
(R.: 24 g)
47

Probleme de calcul după formula
generală a alcanilor şi ecuaţiile
reacţiilor caracteristice acestora
I. Stabilirea form ulei m oleculare după densitatea relativă şi form u la generală
a alcanilor.
Problema 1
Densitatea relativă a vaporilor unui alcan în raport cu hidrogenul este egală cu
57. Să se stabilească formula moleculară a aleanului.
S e d ă: R ezo lv are:
1. Se indică f o r m u la g e n e r a lă a h id r o c a r b u r ilo r d in s e r ia a lc a n ilo r :
D (H 2) = 57
C nH 2n +2 -
F o r m u la - ? 2. Se calculează m a s a m o le c u la r ă r e la tiv ă a a lc a n u lu i d u p ă
f o r m u la : ^ -
D(H2>= '
M r(H 2)
M r(C n H 2n+ 2> = M ^ ) • D ^ = 2 -5 7 = 114
3. Se determ ină n u m ă r u l d e a to m i d e c a r b o n , a p lic â n d r e la ţ ia :
M r ( C n H 2n+ 2) = 1 2 n + 2 n + 2 = 1 4 n + 2 ; M r ( C n H 2n+ 2) = 1 4 n + 2 = 114; n = 8 .
R ă s p u n s : F o rm u la m o le c u la ră a a lc a n u lu i este C 8H 18.
II. Stabilirea form ulei m oleculare după partea de m asă a unui element şi
form u la generală a alcanilor.
Problema 2
Care este formula alcanului ce conţine 82,76% carbon?
S e d ă: 0, R ezo lv are:
ra( ) = 8 2 ,7 6 % 1 . Se scrie f o r m u l a g e n e r a l ă a a l c a n i l o r : C n H 2 n +2 .
M r( a lc a n .) = 1 2 n + 2 n + 2 ; M r( a lc a n .) = 1 4 n + 2
CnH2n+2 - ? 2. Se calculează v a lo a r e a lu i n d in r e la ţ ia :
12n
®(C) = 1 0 0 % ; 8 2 ,7 6 % = • 1 0 0 % , d e u n d e n = 4 ,
14n+ 2 14n+ 2
sa u d in p r o p o r ţ ia : ( 1 4 n + 2 ) C n H A2n +2 - 100%
1 2 n ( C ) ----------------------8 2 , 7 6 % , d e u n d e n = 4 .
R ă s p u n s : F o rm u la m o le c u la ră a a lc a n u lu i este C 4H 10 (b u tan ).
Problema 3
La arderea unei hidrocarburi din seria alcanilor la un volum de vapori de hidrocar
bură se consumă 8 volume de oxigen. Să se stabilească formula moleculară a
hidrocarburii.
V -O . = 8 1 . Se scrie e c u a ţ ia g e n e r a lă d e a r d e r e a a lc a n ilo r :
V (U 2) 8 3 n + 1
V (C „H 2„+,) =1 C nH 2n +2 + " O 2^ n C O 2+ ( n + 1 ) H 2O
2
F o r m u la m o l - ? 2. Se aplică r e l a ţ i a : V ( C nH 2n +2) = v ( C nH 2n +2) . A = _____ 1____

1 2
’ V (O 2) v (O 2) ’ 8 3 n + 1 8 3 n + 1
3 n + 1 = 16; 3 n = 16 - 1; 3 n = 15; n = 5. F o r m u la C 5H 12 . 2
R ă s p u n s : F o rm u la m o lecu la ră a h id ro c a rb u rii este C5H12.
48

Hidrocarburi
Problema 4
Doi alcani consecutivi au raportul maselor moleculare 7,5 : 11. Să se determine
formulele moleculare ale celor doi alcani.
Se d ă: Rezolvare:
M r t _ 7 ,5 1 . S e p r e c iz e a z ă c ă te r m e n u l im e d ia t s u p e r io r a l a le a n u lu i
M r2_ 11 v a a v e a c u o g r u p a re - C H 2- m a i m u lt - C n + 1H 2n+4 (o m o lo g u l
im e d ia t s u p e r io r ).
F o r m u la m o l. - ?
2 . S e c a lc u le a z ă v a lo a r e a lu i n d in r e la ţ ia :
M r , ( C n H 2n+2) _ 7 ,5 ; 12n + 2 n + 2 14n + 2 7 ,5
M r 2( C n +1H 2 n +4) 11 ’ 1 2n + 12 + 2 n + 4 14n + 1 6_ 11 ’
1 1 (1 4 n + 2) _ 7 ,5 ( 1 4 n + 16)
1 5 4 n + 2 2 _ 1 0 5 n + 120
4 9 n _ 9 8 ; n _ 2
3 . S e în lo c u ie ş t e în f o r m u le le r e s p e c tiv e v a lo a r e a lu i n :
C nH2n+2 ^ C2H6; Cn+1H2n+4 ^ C 3H8‘

R ă s p u n s : Formulele moleculare ale celor doi alcani consecutivi sunt: C H şi C H 2 6 3 8
Problema 5
Produsele de ardere ale unui alcan cu masa 8,6 g au fost barbotate prin soluţia
de hidroxid de bariu. În urma reacţiei s-a obţinut un sediment cu masa 118,2 g. Să
se determine formula moleculară a alcanului.
Se d ă: Rezolvare:
m (a lc a n ) _ 8 ,6 g 1 . S e s c r ie e c u a ţ ia r e a c ţ ie i d e f o r m a r e a s e d im e n t u lu i la b a r b o -
t a r e a l u i C O 2 :*7
m ( B a C O 3) _ 118, 2 g
B a (O H )2 + C O 2^ B a C O 3^ + H 2O (1 )
F o r m u la a lc a n u lu i - ?
2 . S e c a lc u le a z ă c a n tita te a d e s u b s ta n ţă B a C O 3:
M ( B a C O 3) _ 1 9 7 g / m o l; v ( B a C O 3) _ — _ 1 1 8 ,2 g = 0 ,6 m o l
M 197 g/m ol
3 . D in e c u a ţia r e a c ţ i e i v ( B a C O 3) _ v ( C O 2) _ 0 ,6 m o l.
4 . S e c a lc u le a z ă m a s a c a r b o n u lu i ş i a h id r o g e n u lu i: M (C ) _ 1 2 g / m o l;
m (C ) _ v • M _ 0 ,6 m o l • 12 g / m o l _ 7 ,2 g ; m ( H ) _ 8 ,6 - 7 ,2 g _ 1 ,4 g .
5 . S e d e te r m in ă f o r m u la b r u tă :
7 2 1 4
v (C ) : v (H ) _ — : — = 0 ,6 : 1 ,4 _ 6 : 14
12 1
F o r m u la : C 6H 14 .
R ă s p u n s : Formula alcanului este C H 6 14
49

Hidrocarburi
AUTOEVALUARE
1. Un alcan are densitatea vaporilor în raport cu aerul 4,414. Să se stabilească
formula alcanului.
(R.: C H20) 9
2. Care este formula alcanului ce conţine 83,33% carbon şi are densitatea în ra
port cu hidrogenul egală cu 36. Câţi izomeri are această hidrocarbură?
(R.: C H12; 3 izomeri)
5
3. La arderea unui alcan cu masa 3,6 g s-au format 5,6 l (c.n.) de oxid de carbon
(IV). Să se calculeze volumul de oxigen (c.n.) care este necesar pentru arderea
alcanului.
(R.: 8,9 61)
4. La arderea unui alcan se obţin 44,8 1 CO 2 şi 45 g H2 O. Să se stabilească for
mula alcanului şi cantitatea de alcan supusă arderii.
(R.: C H10; 0,5 mol) 4
5. Să se determine formula moleculară a alcanului dacă se ştie că la arderea lui ra

portul dintre volumul de CO 2 rezultat şi volumul de oxigen consumat este 3:5.
’ (R.: C H )
6 . Un alcan are raportul de masă C:H= 5:1. Să se stabilească formula alcanului.
(R.: C H J 5
7. La arderea completă a 8 , 8 g de alcan se consumă 112 1 de aer. (Aerul conţine

20% O2.) Să se stabilească formula alcanului şi cantitatea de oxigen necesară
arderii alcanului.
(R.: C Hs, 22,4 1)
3
8 . La arderea completă a unei hidrocarburi saturate cu masa egală cu 3 g s-au

obţinut 8 , 8 g de CO 2 şi 5,4 g H2 O. Masa 1 l de această substanţă în stare gazoasă
(c.n.) este egală cu 1,34 g. Să se stabilească formula hidrocarburii.
(R.: C H )
9. La arderea propanului în exces de oxigen s-au format 1,12 1 (c.n.) de CO2. Ce
volum de propan a fost supus arderii? (R.: 0,373 l)
10. Să se stabilească formula moleculară a alcanului A, ştiind că prin arderea a
11,6 g de A se obţin 18 g H2 O. Ce volum de aer s-a folosit la arderea probei de
alcan, dacă s-a lucrat cu exces de 40% oxigen?
(R.: C H10; 203,84 l)
4
Activitate în echipă Calculaţi volumele etanului şi oxigenului ce interacţionează şi

volumul de CO2 ce se formează în urma reacţiei, completând tabelul:
Nr. d. o. V ^H ^ V(Oj) V(CO2)

1 . 2 0 0 ml ? ?
2 . ? 4,5 l ?
3. ? ? 800 m3
4. ? ? ?
50

Hidrocarburi
EVALUARE SUMATIVĂ
Profil um anist
Defineşte> noţiunile:
>
a) alcani; b) serie omoloagă;
c) raţie de omologie; d) omolog; e) izomer.
2 . Explică:
a) modul de formare a legăturilor între atomii de carbon şi hidrogen (C-H);
b) câte legături C -C şi câte legături C -H sunt în moleculele de:
1) propan, 2) 2-metilpropan; 3) butan;
c) care dintre substanţele de mai jos (denumeşte-le) sunt între ele omologi şi
care sunt izomeri:
1. CH 3 -C H 2 -C H 2 -C H 3; 2. CH 3 -C H 2 -C H 3; 3. CH 2 -C H 2 ;
I 2 I 2
CH 3 CH 2 -C H 3
CH
4. CH 3 -C H -C H 3;5. CH 3-C -C H 3; 6 . CH 3 -C H -C H 2 .
3 I 3 3 I I 2
CH 3 CH 3 CH 3 CH 3
Argumentează răspunsul.
3. Scrie formulele de structură ale hidrocarburilor saturate cu denumirile:
a) 2-metilpropan; b) 2,3-dimetilbutan;
c) 2,2,3-trim etilbutan; d) 2,2,3,3-tetram etilbutan;
e) 3,3-dimetilhexan; f) 2,2,3,4-tetrametilpentan.
Reprezintă formulele de structură ale hidrocarburilor care conţin:
a) numai atomi de carbon primari;
b) un atom de carbon secundar şi doi atomi de carbon primari;
c) un atom de carbon terţiar şi trei atomi de carbon primari;
d) un atom de carbon cuaternar, unul terţiar şi 5 atomi de carbon primari.
Alege afirm aţia corectă:
A. Formula generală a alcanilor este CnH2n.
B. În alcani toate legăturile dintre atomi sunt simple.
C. Propanul este prim ul reprezentant ai şirului omolog al alcanilor.
D. Butanul şi izobutanul sunt izomeri.
E. Butanul şi pentanul sunt omologi.
6 . Încercuieşte răspunsul corect:
La arderea a 5,6 l de metan (c.n.) se consumă oxigen cu volumul de:
a) 11,2 l; b) 22,4 l; c) 44,8 l; d) 67, 8 l.
Indică succesiunea de reacţii ce corespunde transform ării:
CH COON a -*►CH. CH3Cl C 2 H6 CO 2 + H2 O
51

Hidrocarburi
Halogenoalcanii (derivaţi halogenaţi

2 . . 6 *. ai alcanilor)
Definiţie.
» Clasificare
H
H -C -H D erivaţi halogenaţi sunt com puşii organici ce rezultă
i
H din alcan i p rin în lo c u ire a a to m ilo r de hid rog en din
a m olecula lo r cu atom i de halogen.
D erivaţii m onohalogenaţi ai alcan ilor alcătuiesc un şir
a om olog cu fo rm u la generală C nH 2n+jX (X=F, Cl, Br, I).
H -C -H
I În halogenoalcani atom ul de halogen se leagă p rin tr-o
H
covalenţă direct de atom ul de carbon (fig. 2.17). Întrucât
b n u m ăru l halogenoalcanilor cunoscuţi este foarte m are, a
Fig. 2.17. Modele de apărut necesitatea clasificării lor:
proporţie ale molecu
lelor de metan (a) şi a) după n u m ă ru l ato m ilo r de halogen din m oleculă:
monoclorometan (b). mono-, di-, tri-, polihalogenuri. De exemplu: CH3Cl -
monoclorometan; CH 2C l 2 - diclorometan; CHCl3 - triclo-
X rometan; CC l 4 - tetraclorometan;
R -C -R
i b) după poziţia relativă a atom ilor de halogen: geminali
X
(atomii de halogen se află la acelaşi atom de carbon); vicinali
Derivat dihalogenat geminal
(atomii de halogen se află la atomii de carbon vecini); disjuncţi
R -CH-CH-R (atomii de halogen se află la atomii de carbon mai îndepărtaţi)
i i
X X (fig. 2.18, a). Exemple:
Derivat dihalogenat vicinal
Ci
R -C H -C H rC H -R H3C-C-CH3 H2C-CH2 H3C-CH-CH2-CH2
i z i
X X Cl Cl Cl Cl Cl
Derivat dihalogenat disjunct 2,2-Dicloropropan 1,2-Dicloroetan 1,3-Diclorobutan
a
c) după n a tu ra atom ului de carbon legat cu halogenul:
CH3-CH2- X prim ar, secundar şi terţiar (fig. 2.18, b).
Derivat halogenat primar
CH3 -C H -C H 3
Nomenclatură. Izomerie
X
Derivat halogenat secundar Denum irea sistematică a halogenoalcanilor se form ează
prin adăugarea prefixelorfluoro-, cloro-, brom o- sau iodo-
CH3
la numele compusului de bază. Poziţia şi num ărul atom ilor
CH3 -C -C H 3
de halogen se notează p rin cifre şi prefixele di-, tri- etc.
X
Derivat halogenat terţiar
Cl
H3C-CH 2-CH2-Br H3C-CH-CH 3 H3C-C-CH 2-CH3
b
Fig. 2.18. Clasificarea i ci
halogenoalcanilor: 1-Bromopropan 2-lodopropan 2,2-Diclorobutan
a - după poziţia atomilor
de halogen; b - după
s Adesea se utilizează şi denum irile radico-funcţionale.
natura atomului de carbon Denum irea radico-funcţională a halogenoalcanilor se for
legat cu halogenul. mează din term enii fluorură, clorură, bromură sau iodură,
52

Hidrocarburi
urm aţi de prepoziţia de, apoi de numele radicalului organic:

CH3
CH3 CI H3 C-CH-CH 3 H3 C-C-CH 3
Br I
Clorură de metil Bromură de izopropil s lodură de fe/ţ-butil
Se păstrează urm ătoarele denum iri nesistematice: CHF 3 - fluoroform , CH Cl 3 -

cloroform, CHBr 3 - bromoform, CHI 3 - iodoform.
Izomeria halogenoalcanilor este determ inată de structura catenei carbonice şi
de poziţia halogenului. Exemplu:
*-------------Izom eri de catenă --------------*
4 3 2 1 1 2 3 4 3 2 1 ch3
H3 C-CH 2 -CH2 CH2 H3 C-CH-CH 2 CH3 H3C-CH-CH2-CI
H3C-C-CH3
CI ci CH3 CI
1-Clorobutan 2-Clorobutan 1-Cloro-2-metilpropan 2-Cloro-2-metilpropan
Izom eri de p oziţie Izom eri de poziţie

N um erotarea catenei mai lungi a halogenoalcanului se începe din capătul unde
este mai aproape substituentul (indiferent dacă este halogen sau radical alchil):
CH 3- CH 2- CH - CH - CH 3 CH 3- CH - CH - CH 2- CH 3
i i
Cl CH 3 Br CH 3
3-Cloro-2-metilpentan 2-Bromo-3-metilpentan
În denum ire substituenţii se indică în ordine alfabetică (com pară denum irile:
1- brom o - 3 etilpentan şi 3 etil -1-iodopentan).
Tema* 2.5. Scrie formulele de structură ale halogenoalcanilor menţionaţi mai sus.
Proprietăţile fizice ale halogenoalcanilor sunt determinate de natura halogenului şi
a radicalului. Monohalogenoalcanii inferiori sunt gazoşi la temperatura camerei, m a
joritatea dintre ei fiind lichide incolore şi volatile; unii monohalogenoalcani superiori
sunt solizi. Halogenoalcanii sunt insolubili în apă, dar se dizolvă bine în alcool.
Volatilitatea halogenoalcanilor din seria om oloagă descreşte pe m ăsura creşterii
m aselor m oleculare ale acestora (tabelul 2.4).
Tabelul 2.4. Unele constante fizice ale halogenurilor de metil
H on i im i roa P Masa t.f. Densitatea

1—
/ C 11 LI 11111 C u 1 unrm
1 1 1 1 1u ila
ic i
moleculară °C p, g/cm3
Fluorometan CH 3 F 34 -78 -
Clorometan CH3Cl 50,5 -24 -
Bromometan CH3Br 95 4,5 1,77
lodometan CH3 I 142 42,8 2,28
Tema 2.6. Compară constantele fizice ale halogenoalcanilor şi corelează-le cu masa

moleculară a acestora şi cu natura halogenului din moleculă (fig. 2.19). Trage concluzii.
53

Hidrocarburi
Proprietăţile chimice
2 .1 .7*. ale halogenoalcanilor şi utilizarea lor
D eoarece halogenii sunt elem ente pu ternic electro-
negative, legătura covalentă carbon-halogen în m olecula
halogenoalcanilor este puternic polarizată. Astfel, la cei
a doi atomi apar sarcini electrice parţiale (8 + şi 8 - ) datorită
atracţiei pe care o exercită atomul de halogen asupra pere
B b
chii de electroni ai legăturii carbon-halogen:
H
I8+ .. 8-
R -C — X:
I
H
Lungimea şi energia legăturii C - X în halogenoalcan
depinde de natura halogenului (tabelul 2.5).
3
c
Tabelul 2.5. Lungimea şi energia legăturii în compuşii CH3 - X
Lungimea legăturii Energia legăturii
a
CH3-X
în nm în kJ/mol
c h 3- f 0,139 443
d CH3-Cl 0,178 328
Fig. 2.19. Modele de pro CH3-Br 0,192 279
porţie ale moleculelor deriva
c h 3- I 0,214 240
ţilor halogenaţi ai alcanilor:
a - fluorură de metil;
b - clorură de metil;
c - bromură de metil; Tema2.7. Analizează şi formulează concluzii referitor la
d - iodură de metil. corelaţia dintre lungimea şi energia legăturii în funcţie de
natura halogenului.
Cu cât este mai mare raza atomului, cu atât legătura este mai polarizată şi cu atât
mai uşor se va scinda. Prin urm are, cel mai uşor se va scinda heterolitic legătura
C -I (fig. 2.19).
Pentru compuşii halogenaţi sunt caracteristice reacţiile de substituţie ale halo-
genilor prin alte grupe de atomi cu form area diferitor clase de substanţe (alcooli,
aldehide, acizi) şi reacţiile de elim in are de hidracid cu form area alchenelor.
A . R eacţiile h a lo g en o a lca n ilo r cu apa (hidroliză)
a) M onohalogenurile de alchil la încălzire cu soluţii apoase de baze conduc la
form area alcoolilor:
H3 C-CH 2 -CH2-Br + HOH h 3 c - c h 2 - c h 2- o h + HBr
1-Bromopropan Propan-1-ol (alcool)
b) s Derivaţii dihalogenaţi geminali formează prin hidroliză aldehide sau *cetone:

T/o;H r
H3 C-CH 2 -CtţCl2 +2“H;OH h 3 c - c h 2- c h l h 3 c - c h 2 - c h =o
1,1-Dicloropropan
-2HC1 "!OH -HoO
Propanal
c) s D erivaţii trihalogenaţi gem inali form ează prin hidroliză acizi carboxilici:
" /OH ^
CH3-qCl3 + 3HIOH CHr C;0|H! c h 3c o o h
-3HC1 - h 2o
1,1,1-Tricloroetan 10 H! Acid acetic
54

Hidrocarburi
B. R eacţia com p u şilor h alogenaţi cu sodiu m etalic (W urtz)

Ea se aplică în sinteza hidrocarburilor cu structură simetrică:
CH 3 - CH 2 - Cl + 2Na + Cl - CH 2 - CH 3 ^ CH 3 - CH 2 - CH 2 - CH 3 + 2NaCl
Cloroetan Butan
H 3C -C H -C I + 2 N a + C I - C H -C H 3 — — *■ H 3C -C H -C H -C H 3
C H 3 C H 3 -2 N aC 1 c h 3 c h 3
2-Cloropropan 2,3-Dimetilbutan
C. R eacţia h alo g en o alcan ilo r cu h id ro x iz i alcalini

În m ediu alcoolic reacţia decurge altfel decât în soluţii apoase, fiind o reacţie
de elim inare cu form area alchenelor:
C H 3- C H 2- C H 2-B r + K O H a lc ° o1 - C H 3- C H = C H 2 + K B r + H 20
1-Bromopropan Propenă
Utilizări mai importante

D e riva ţii h alogenaţi ai a lc an ilo r au o largă u tilizare în d iferite dom en ii
(tabelul . ). 2 6
Tabelul 2.6. Proprietăţile şi utilizările unor halogenoalcani
Compusul Formula Caracteristici fizice Utilizare
Clorură de metil Gaz, se lichefiază Agent frigorific şi de

CH3CI
(clorometan) prin comprimare la -24°C metilare
Clorură de etil Gaz, se lichefiază Agent frigorific,

C2H5CI
(cloroetan) prin comprimare la +12,2°C anestezic local
Triclorometan Lichid incolor, miros dulceag, Solvent în industrie,

CHCI3
(cloroform) dizolvă grăsimi anestezic
Triiodometan Solid, cristale galbene, insolubil

CHI3 Antiseptic
(iodoform) în apă, miros înţepător
Dizolvant,
Tetraclorometan Lichid incolor, insolubil în (neinflamabil)
0
0
(tetraclorură de carbon) apă, neinflamabil stingătoare de

incendii
Tema 2.8. E x a m in e a z ă tab elu l 2 .6 ş i e x p u n e d o m e n iile d e u t iliz a r e a h a lo g e n o a lc a n ilo r .
*Compuşii halogenaţi, ce conţin în m oleculă atomi de clor şi fluor, se numesc

fre o n i (CF 2 C l2), care se utilizează în instalaţii frigorifice sau spray-uri.
Pentru determ inarea calitativă a derivaţilor halogenaţi ei se supun combustiei
pe o sârm uliţă de cupru. În cazul prezenţei halogenului în m olecula substanţei,
flacăra se colorează în verde intens (proba Beilstein - vezi pag. 26).
Ştiai c a ...
În a. 1995, m eteorologului olandez Paul Crutzen şi chim iştilor am ericani M. Molina şi S. Row-
land li s-a decernat Prem iul N obel pentru cercetări ce au dem onstrat că la distrugerea stratului
de ozon contribuie în cea m ai m are m ăsură freonii (CF2Cl2; CFCl3 etc.).
55

Hidrocarburi
AUTOEVALUARE
1. Defineşte
5 noţiunile:
> Profil real
a) derivaţi mono-, di-, polihalogenaţi ai alcanilor;
b) izomeri de poziţie.
2. Explică:
a) izomeria şi nomenclatura halogenoalcanilor pe exemplul C 4 H9 Cl;
b) clasificarea dihalogenoalcanilor după poziţia relativă a atomilor de halogen;
c) efectul electronic al atomului de halogen din halogenoalcani;
d) reacţia calitativă pentru halogenoalcani.
3. Scrie formula de structură pentru urm ătorii halogenoalcani:
a) 1 -fluoropropan; b) 2 - bromo- 2 -metilbutan;
c) 1 ,2 -dicloropropan; d) 1 -iodo- 2 -metilbutan.
4. Stabileşte num ărul izomerilor posibili cu compoziţia C 4 H8 Cl2. Indică dihalo-
genurile geminale şi vicinale.
5. Numeşte hidrocarburile ce se formează la tratarea cu sodiu metalic a:
a) 2 -bromopropanului; b) 2 -bromobutanului;
c) amestecului de 2 -bromopropan şi 2 -bromobutan.
6 . Selectează reacţiile caracteristice pentru halogenoalcani:
a) de adiţie; b) de substituţie; c) de oxidare.
7. Alege răspunsul corect:
A . Derivatul halogenat clorobutanul are un num ăr de izomeri egal cu:
a) 2; b) 3; c) 4; d) 5.
B. Pentru halogenoalcani este caracteristică izomeria:
a) de poziţie a halogenului;
b) geometrică;
c) de catenă.
C. Formula moleculară a monocloroalcanului ce conţine un atom de carbon
cuaternar şi 4 atomi prim ari este:
a) C 2 H5 Cl; ’ b) C 4 H9 Cl; c) C 5 HnCl.
8 . Com pletează spaţiile libere din afirmaţiile:
a) După num ărul atomilor de halogen derivaţii halogenaţi se clasifică .........
b) Prin tratarea cloroetanului cu sodiu metalic, în urm a reacţiei lui W urtz, se

o b ţin e ........
c) Clorometanul se obţine p r in ............. metanului.
9. Rezolvă:
Analiza elementală a unei probe de substanţă organică cu masa de 34,25 g a
dat următoarele rezultate: 44 g CO2, 20,25 g H2O şi 47 g AgBr. Să se stabilească
formula brută şi moleculară a substanţei analizate, ştiind că masa moleculară
a acesteia este 137. Scrieţi formulele structurale posibile.
(R.: C4H9Br; 4 structuri)
56

Hidrocarburi
2 .1 .8*. Cicloalcani
Catena formată din atomi de carbon în stare de hibridiza

re sp 3 poate avea nu numai structură liniară, dar şi ciclică.
H idrocarburile saturate, cu catene ciclice, se numesc ci
cloalcani. Form ula generală a cicloalcanilor este CnH2n,
unde n = 3, 4, 5, 6 ...
A ceste hidrocarburi au fost identificate pentru prim a
dată în petrol (naftene) de către V. M arkovnikov.
V. Markovnikov Structură si nom enclatură
9
(1837-1904)
Molecula unui cicloalcan conţine cu doi atomi de hidro
Chimist-organician rus.
A studiat şi a elaborat bazele gen m ai puţin decât alcanul cu acelaşi num ăr de atomi de
petrochimiei ca ştiinţă apar carbon. Prim ul term en din seria omoloagă a cicloalcanilor
te. A introdus procedee ex
perimentale noi în analiza şi
conţine trei atomi de carbon. Prim ii term eni ai seriei om o
sinteza compuşilor organici. loage sunt reprezentaţi în fig. 2 .20 . În cazul hidrocarburilor
A descoperit (1883) o nouă ciclice se admite o prezentare simplificată a form ulelor de
clasă de compuşi organici -
cicloparafinele. structură (semnul „=“ înseamnă echivalent).
Denum irea cicloalcanilor se form ează de la denum irea
alcanului respectiv cu acelaşi num ăr de atomi de carbon
în m oleculă, adăugând prefixul ciclo-.
Datorită particularităţilor structurale şi a com portării
chimice diferite, cicloalcanii se îm part, în funcţie de m ă
rim ea ciclului, în cicloalcani:
a) s cu inele mici (C 3- C 4, instabile);
b) cu inele obişnuite (C 5- C 6, stabile).
Modelul de proporţie al M ai mare aplicare practică au cicloalcanii cu ciclul din
moleculei de ciclohexan. şase atomi de carbon.
‘ M etode de obţinere
CH2
/\z Anum ite tipuri de petroluri, spre exemplu cele din Cau-
;
caz, U craina de Vest, România, sunt bogate în cicloalcani.
Ciclopropan
Cu cât conţinutul de cicloalcani în petrol e mai mare, cu
H2C-CH2 atât petrolul este mai calitativ.
I I
h2c - ch2 - D Pentru obţinerea cicloalcanilor se folosesc substanţe
Ciclobutan aciclice, care printr-o reacţie adecvată se ciclizează. Acest
proces cu randam ente m ari are loc la form area ciclurilor
din 5 şi 6 atomi de carbon.
■ o , 1. Reacţia derivaţilor dihalogenaţi la carbonii marginali
Ciclopentan ai alcanilor cu sodiu metalic este o variantă a sintezei lui
H^C-CH2 W urtz:
ch 2
H2C
H2C CH:
-CB, ■O- h 2c '
'CH 2C1
+ 2 Na
H?C
\
CH2 + 2 NaCl
/
Ciclohexan - c h 2o
h 2c h 2c — c h 2
Fig. 2.20. Cicloalcanii.
1 ,5 - D ic lo r o p e n t a n C ic lo p e n t a n
57

Hidrocarburi
2. Ciclohexanul şi derivaţii lui se obţin uşor la hidrogenarea benzenului şi a

om ologilor lui în prezenţa nichelului sau a platinei:
CH CH22
HC CH H2C CH2
Ni, 180
I II + 3H 2 I 2
HC CH H2C . ZCH2
CH CH2
Benzen Ciclohexân
3. La dehidrogenarea hexanului se obţine ciclohexan, iar la dehidrogenarea
heptanului rezultă m etilciclohexan (deoarece ciclul din şase atomi de carbon este
cel m ai stabil), care se a rom atizează (se dehidrociclizează) cu form are de toluen
conform ecuaţiei:
CH ch 3
H2(T 2v CH2 -CH 3 Pt/A12 Q3
H2 Cx /CH3 - h2
ch2
Heptan Metilciclohexan Toluen
* Proprietăţi chimice
Spre deosebire de hidrocarburile saturate aciclice, care m anifestă proprietăţi
fizice şi chimice asemănătoare în seria omoloagă, proprietăţile cicloalcanilor diferă
în funcţie de m ărim ea ciclului. Aplicaţii practice au cicloalcanii din cinci şi şase
atomi de carbon.
Cicloalcanii cu cicluri norm ale (C 5- C 6) sunt foarte stabili şi dau reacţii sim ilare
cu cele ale alcanilor (de substituţie, de elim inare a hidrogenului).
1.* Ciclohexanul se clorurează uşor în prezenţa lum inii:
ch2 ch 2
,
h 2c '" v ch 2 a 2,hv)_ H12C'"
1 C
1v-.''c
H2C \ /CH 2 - hq H2C \ /CH;
ch2 ch 2
Ciclohexan Clorociclohexan
Tema 2.9. Scrie ecuaţia reacţiei de clorurare a metilciclopentanului în condiţii
fotochimice.
2.* Dehidrogenarea catalitică a ciclohexanului este una dintre cele m ai m oderne
m etode de obţinere a benzenului (N.Zelinski):
C H 2 C H
H 2^ C H 2 H C C H
300°C _
1 II + 3H2
Pt, Pd
H 2 <^ / C H 2 H C C H
C H 2 C H
Ciclohexan Benzen
Tema 2.10. Scrie ecuaţia reacţiei de dehidrogenare catalitică a 1,4-dimetilciclohe-
xanului.
3.* Cicloalcanii, fiind prezenţi în cantităţi m ari în unele petroluri, pot fi utilizaţi
ca agenţi term ici. A rderea cicloalcanilor se exprim ă p rin ecuaţia generală:
3n
CnH2 n + ~ O 2 ^ n C O 2 + nH2 O + Q
Tema 2.11. Scrie ecuaţia reacţiei de ardere a ciclohexanului.
58

Hidrocarburi
* Transformări reciproce în baza legăturii genetice

dintre alcani, halogenoalcani, cicloalcani
Schema 2 .2 . L egătura genetică a a lc a n ilo r cu alte clase de com puşi
Tema 2.12. C o p ia z ă în c a ie t sch em a 2 .2 ş i c o m p le t e a z ă c a r e u r ile c u f o r m u le le g e n e r a le
r e s p e c tiv e c e c o n ţin 6 a to m i d e c a rb o n în m o le c u lă . P e s ă g e ţile d in tr e c a re u ri in d ic ă
r e a g e n tu l ş i c o n d iţiile în c a re a re lo c t r a n s f o r m a r e a .
E xerciţii şi problem e p e n tru rezo lvare pe baza schemei 2.2.

1. Scrie ecuaţiile reacţiilor p rin care pot fi realizate urm ătoarele transform ări:
a) hexan ^ ciclohexan ^ CO 2 + H2 O;
b) heptan ^ m etilciclohexan ^ 1 -cloro- 1 -metilciclohexan;
c) 1-cloropropan (2 mol, Na) ^ hexan ^ ciclohexan ^ benzen;
d) benzen ^ ciclohexan ^ clorociclohexan.
2 . Scrie ecuaţiile reacţiilor de obţinere a cloroetanului, folosind la etapa iniţială
doar reactivi anorganici.

3. Propune m odul de identificare a com puşilor:
a) ciclohexanul şi clorociclohexanul;
b) hexanul şi clorohexanul.
4. Ce cantitate de substanţă (mol) şi ce m asă (g) de fiecare produs se obţine în
urm a tran sform ărilor: 1 -cloropropan ^ hexan ^ benzen, dacă m asa 1 -cloropro-
panului este egală cu 157 g?
5. Rezultatele analizei elementale cantitative a două substanţe A şi B sunt
aproxim ativ egale cu : 51,89% C, 9,735% H şi 38,38% Cl. Însă densitatea relativă a
vaporilor substanţei B în raport cu aerul este de două ori m ai m are decât densi
tatea relativă a substanţei A . Stabileşte form ulele m oleculare ale substanţei A şi B.
Există şi alte variante de răspunsuri?
(R.: A -C 4H9Cl; B-C 8H18Cl2)
59

Hidrocarburi ■
M ăsuri de precauţie în îndeplinirea lucrărilor
în laboratorul de chimie
Lucrările practice se efectuează num ai în labo
ratorul de chim ie, sub îndrum area profesorului.
Chim ia experim entală, deşi este foarte intere
santă, uneori poate fi periculoasă dacă nu se res
pectă anum ite norm e de protecţie. În tim pul acti
v ită ţilo r de la b o ra to r se pot prod uce ră n iri cu
cioburi de sticlă, arsuri term ice sau chim ice, in Fig. 2.21. Laborator de chimie organică.
cendii, intoxicaţii ş. a.
Lăsarea fără
Gustarea Utilizarea unor Lucrul fără
supraveghere
substanţelor cantităţi mari echipament
a surselor de
chimice de substanţe special
încălzire
> >
Folosirea veselei
I CZ emer < Î n la b o r a t o r n u se a d m it e : > murdare
T ▼ Y Y
Amestecarea Utilizarea Scoaterea din
Mirosul direct la întâmplare a mai substanţelor din laborator a
al substanţelor multor substanţe sticle neetichetate substanţelor
R etine!
Înainte de a lua o substanţă dintr-un vas, citeşte atent
eticheta de pe el.
D izolvanţii organici sunt inflam abili! Ei nu se încăl
zesc la flacăra deschisă, ci la baia de apă sau de nisip.
Verifică starea veselei, recipientelor şi aparatelor în ain
te de a începe lucrul în laborator.
Substanţele chim ice se păstrează în vase speciale, cu
denum irea lor scrisă pe etichetă.
Spală vesela utilizată şi adu în ordine locul de muncă;
spală-te pe m âini cu grijă după efectuarea experienţelor.
E BINE SĂ CUNOŞTI ŞI TU ACESTE SEMNE CONVENŢIONALE INTERNAŢIONALE!
Toxic Coroziv Exploziv Nociv Inflamabil Radioactiv
60

Hidrocarburi
identificarea carbonului, hidrogenului

2 .1 .9*. şi a halogenilor in compuşii organici
* Lucrarea practică nr.1

Ustensile: s p i r t i e r ă s a u b e c d e g a z , c h ib r it u r i, s t a t iv m e t a lic c u c le ş t a r , s t a t iv c u e p r u b e t e ,
d o p c u tu b d e e v a c u a r e a g a z e lo r , v a t ă , s â r m u liţ ă d e c u p r u .
Reactivi: z a h ă r sau p a r a f in ă , o x id d e c u p ru (I I ), s u lf a t d e c u p ru a n h id r u , ap ă d e v ar,
c lo r o f o r m .
I. Identificarea carbonului şi a hidrogenului

Compoziţia calitativă a hidrocarburilor, precum şi a altor substanţe organice poate fi
determinată prin oxidarea lor cu oxid de cupru (II) (p. 26).
Modul de lucru
CuO + parafină vată
1. Introdu într-o eprubetă (!) uscată un amestec de 0 , 2 g de
zahăr (parafină) şi 1 - 2 g de oxid de cupru (II) pulbere.
2. Fixează orizontal eprubeta (1) în stativul metalic (fig. 2 .2 2 ).
3. Introdu în partea de sus a eprubetei (1) un tampon de vată, pe
care în prealabil se presară o cantitate mică de CuSO4 anhidru.
Fig. 2.22. Identificarea C,4. Închide eprubeta (1) cu un dop cu tub de evacuare a gazului,
H în compuşii organici. introdu capătul tubului într-o altă eprubetă (2 ) cu 1 - 2 ml soluţie
transparentă de apă de var.
5. Încălzeşte, cu precauţie, conţinutul eprubetei (1) la început mai lent, apoi mai intens.
6. Încetează încălzirea imediat după ce observi tulburarea apei de var, înlăturând
concomitent din eprubetă (2 ) tubul de evacuare a gazelor.
7. Cercetează după răcire conţinutul eprubetei (1 ) şi constată schimbarea culorii
CuSO4.
II. Identificarea clorului
Clorul se identifică prin încălzirea substanţei organice cu cupru (sârmă) în flacără
(proba Beilstein) (p. 26).
Modul de lucru
1. Îndoaie în formă de spirală capătul unei sârmuliţe din cupru.
2. Încălzeşte-o la flacăra spirtierei până la dispariţia culorii flăcării.
3. Introdu spirala răcită, ce se acoperă cu oxid de cupru (II) de
culoare neagră, într-o eprubetă cu cloroform.
4. Încălzeşte din nou, la flacăra spirtierei, spirala umezită de această
substanţă (fig 2.23).
5. Observă culoarea verde intens a flăcării, ca rezultat al formării
Fig. 2.23. compuşilor volatili ai clorului cu cuprul.
Identificarea
halogenilor. 6. Trage concluzii pe baza rezultatelor experienţelor efectuate. Co
piază pe caiet tabelul de mai jos, completând rubricile respective.
Ustensile Modul de lucru. Desenul Observări.

Ecuaţiile reacţiilor.
Motivarea celor
şi reactivi schematic al instalaţiei Concluzii’
observate
61

Hidrocarburi
Probleme de calcul după formula generală

2 .1 .10 *.- a halogenoalcanilor, cicloalcanilor şi
2 .1 .11 *. ecuaţiile
i reacţiilor
i caracteristice acestora
I. Stabilirea form ulei m oleculare după partea de m asă a halogenului şi fo rm u
la generală a halogenoalcanilor.
Problema 1
Un monocloroalcan conţine 38,38% Cl. Să se determine formula moleculară a
d ° roa|canuy . Rezolvare:
Se dă:
ro ( C l ) = 3 8 , 3 8 %
1. Se scrie formula generală a monocloroalcanului:
CnH2n+1Cl .
F o r m u la - ?
2. Se determ ină masa moleculară a monocloroalcanului aplicând relaţia:

ro (E ) = n, „• 100% , d e u n d e
M r ( C n H 2 n+ iC l)
M r ( C nH 2n +1C l) = n ' A r(C, l)„ ' 1 00 % = 1 ' 3 5 ,5

100%
= 9 2 ,5 .
r o ( C l) 3 8 ,3 8 %
3. Se calculează masa moleculară a cloroalcanului după formula generală:

Mr(CnH2n+4Cl) = 12n +2n+1+35,5 = 14n +36,5.
4. Se calculează valoarea lui n din ecuaţia:
14n +36,5 =92,5 ; n=4.
5. Se înlocuieşte valoarea lui n în formula generală: C 4H9Cl.
R ă s p u n s : Formula moleculară a cloroalcanului este C H Cl. 4 9
II. Calcule după ecuaţiile reacţiilor de obţinere a halogenoalcanilor.

Problema 2
Să se calculeze volumul metanului şi masa clorului necesare pentru a obţine 15,4 g
de tetraclorometan.
Se dă:
Rezolvare:
m ( C C l 4) = 1 5 , 4 g 1. Se scrie ecuaţia reacţiei de clorurare a metanului:
CH 4 + 4Cl 2 4 CCl 4 + 4HCl
V ( C H 4) - ? 2. Se calculează cantitatea de substanţă tetraclorometan,
m (C L )- ? metan şi clor:
v(CCl4) = m(CClJ =. 15 4 g = 0,1 mol; din ecuaţia reacţiei rezultă:
M(CCl ) 142 g/mol 4
v(CCl4) = v(CH4) = 0,1 mol; v(CCl4) = 4v(C l2); v(Cl2) = 0,4 mol.
3. Se determ ină volumul metanului din relaţia:
v ( C H 4) = V(CH4)
4 V ( C H 4) = v ( C H 4 ) • V m ; V(CH4) = 0,1 mol • 22,4 l/mol = 2,24 l.
Vm
4. Se calculează masa clorului din relaţia:
m(Cl2)
v ( C l 2) = 4 m ( C l 2) = v ( C l 2) • M ( C l 2) ; m(Cl2) = 0,4 mol • 71 g/mol = 28,4 g.
M(Cl)
R ă s p u n s : Volumul metanului constituie 2 ,2 4 1, iar masa clorului este egală cu 28, 4 g.
62

Hidrocarburi
Problema 3
Densitatea în raport cu aerul a unei hidrocarburi din seria cicloalcanilor este egală
cu 2,896. Să se stabilească formula moleculară a cicloalcanului şi să se scrie formula
de structură a acestuia, dacă se sţie că catena ciclică nu conţine ramificaţii laterale.
Se d ă: Rezolvare:
D (a e r ) = 2 , 8 9 6 1. Se calculează masa moleculară a cicloalcanului din re
laţia:
Formula - ?
M r = 29 • Daer = 29 • 2,896 = 84
2. Se determ ină num ărul de atomi de carbon, aplicând formula generală a cicloalca-
nului: M r(CnH2n) = 1 2 n + 2 n = 14n, iar M r(CnH2n) = 84; 14n = 84; n = 6 .
Formula moleculară a cicloalcanului este CnH2n ^ C 6 H12.

R ă s p u n s : Formula moleculară a cicloalcanului este C H
6 12 ciclohexan,
iar form ula de structură:
AUTOEVALUARE1
1 . La clorurarea unui alcan se formează doar un monohalogenoalcan ce conţine
33,33% clor. Să se stabilească formula moleculară şi structura alcanului iniţial.
(R.: C H J 5
2. Partea de masă a carbonului dintr-o substanţă organică constituie 51,89%, a

clorului - 38,38%, iar restul revine hidrogenului. Densitatea vaporilor acestei
substanţe după oxigen este egală cu 2,89. Să se stabilească formula moleculară
a derivatului halogenat.
(R.: C H O) 4 9
3. Un derivat clorurat al unui alcan are masa moleculară egală cu 237 g/mol şi
conţine 89,9% clor. Care este formula halogenoalcanului? (R.: C Cl6) 2
4. Să se calculeze masa tetraclorometanului care se poate obţine din 2,24 l metan

şi 1 1 , 2 l clor, dacă se admite că reacţia decurge cantitativ.
(R.: 15,4 g)
5. Să se calculeze masa cloroetanului ce se obţine la clorurarea etanului cu volumul de
530 l (c.n.).
(R.: 1,53 kg)
6 . Să se determine formula cicloalcanului la arderea căruia se consumă un volum
de oxigen de 9 ori mai mare decât volumul vaporilor de cicloalcan.
(R.: C Hl2) 6
7. O substanţă organică are densitatea faţă de aer egală cu 4,81 şi conţine 17,27% C.
Să se determine formula moleculară a substanţei dacă prin analiza unei probe cu
masa de 2,78 g de această substanţă s-au obţinut 3,76 g AgBr, iar raportul atomic
fiind C:H = 2:3.
(R.: C H O fir)
2 3
63

Hidrocarburi
2 . 1 . 12 *. EVALUARE SUMATIVA
1. Defineşte noţiunile: Profil real
a) alcani, *halogenoalcani, cicloalcani;
b) serie omoloagă, diferenţă de omologie;
c) izomerie, izomer.
2. Explică:
a) ce tip de legături se formează în compuşii: etan, *bromoetan, ciclohexan;
b) *care este deosebirea dintre o reacţie de dehidrogenare şi o reacţie de halo-
genare a unui alcan. Exemplifică răspunsul;
c) care dintre substanţele enumerate (denumeşte-le) sunt între ele omologi şi
care izomeri:
1) CH3 - CH - CH3; 2) CH3 - CH - CH2 - CH3; 3)
ch3
ch3
v I 3 V
4) CH3 - C - CH2 - Cl; 5) 6 ) CH 7) * CH3 - CH2 - CH2
Ch 3 Ch CH,
8 ) CH3 - CH2 - CH2 - CH2 - c h 3.
Stabileşte:
A. Formulele de structură ale compuşilor organici cu denumirile:
a) 2,2,4-trimetilhexan; b) *2-bromo-3-metilpentan;
c) metil-ciclobutan; d) 3-etil-2-metil-pentan.
B. Hidrocarbura CH 3 - CH(CH3) - C(CH 3) 3 face parte din seria omoloagă cu
formula generală: a) C„H2„-2 ; b) CnH2 n+2 ; c) CnH2n.
C. Numărul atomilor de carbon primari, secundari, terţiari şi cuaternari pen
tru alcanul 2,2,4-trimetilpentan.
D. Ce hidrocarburi se vor forma la:
a) tratarea amestecului bromoetan şi 2 -bromopropan cu sodiul metalic;
b) calcinarea CH 3CH2COONa cu alcalii. Scrie ecuaţiile reacţiilor respective.
. Alege răspunsul corect:
A. În molecula metanului cei patru orbitali sunt diferiţi/identici.
B. Legăturile chimice în alcani sunt ionice/covalente.
C. Structura tetraedrică a atomului de carbon se păstrează numai la metan /
la toţi alcanii.
D. Legătura C -H în halogenoalcani este nepolară / puternic polarizată.
. Scrie ecuaţiile reacţiilor cu ajutorul cărora se pot realiza transformările:
C ^ CH CH3Br C 2 H6 - C 2 H5Cl *C4H10^ CO2.
Rezolvă:
O substanţă organică cu masa de 7,2 g a fost supusă arderii în oxigen. Ca re
zultat s-au format 10,8 g apă, iar oxidul de carbon (IV) a fost barbotat prin apă
de var Ca(OH)2, după care s-a format un precipitat cu masa de 50 g. Densitatea
vaporilor substanţei organice în raport cu aerul este 2,483. Stabileşte formula
substanţei organice. (R.: C H12)
5
64

( Hidrocarburi
2 .2 . Hidrocarburi nesaturate
2 .2 .1 . Alchene
Definiţie, *structură
H idrocarburile nesaturate aciclice, a căror m oleculă conţine o dublă legătură
-C = C - şi au form ula generală CnH2n, unde n - 2,3,4 etc., se numesc alchene.
© Ce clasă de compuşi mai are o astfel de formulă generală? Prin ce se deosebesc ele?
Cea m ai simplă alchenă - etena (C 2H4) - este form ată din doi atomi de carbon
hibridizaţi sp 2 (fig. 2.24,a). Ei se unesc prin tr-o legătură o C -C (sp2-sp2), rezultată
din întrepătrunderea a doi orbitali hibridizaţi, câte unul de la fiecare atom, de-a
lungul axei ce uneşte centrii atomilor. Ceilalţi patru orbitali sp 2 ai celor doi atomi
de carbon se întrepătrund cu câte un orbital s (sferic) al atom ului de hidrogen,
form ând încă patru legături simple o C -H (sp2—s) (fig. 2.24,b).
O rbitalii hibridizaţi sp 2 ai celor doi atomi de carbon şi patru de hidrogen se află
în acelaşi plan, unghiurile dintre legăturile o fiind de 120 °, şi alcătuiesc scheletul
moleculei.
c
Fig. 2.24. Schema formării legăturilor în etenă: a - formarea legăturilor a; b - întrepătrunderea laterală a orbitalilor p
nehibrizi de la fiecare atom de carbon; c - aşezarea orbitalului n molecular deasupra şi dedesubtul axei legăturii a.
b
Fig. 2.25. Reprezentarea Fig. 2.26. Modele ale moleculei de etenă:
dublei legături. a - ,,bilă-ax”; b - de proporţie.
A tom ilor de carbon, însă, le m ai răm âne câte un orbital pz nehibridizat, adică cu
aceeaşi densitate electronică repartizată de o parte şi de alta a nucleului. O rbitalii
p z nehibrizi se întrepătrund lateral, form ând cea de a doua legătură dintre atomii
de carbon - legătura n (fig. 2 .2 4 ,c). Astfel, legătura dublă este form ată dintr-o
legătură o (sp2-sp 2) trainică (întrepătrundere axială) şi o legătură n (pz- p z) m ai
slabă (întrepătrundere laterală). O rbitalul m olecular n rezultat la întrepătru nd e
rea cu alt orbital de legătură n este alcătuit din două părţi ce se află în tr-un plan
perpendicular pe planul legăturilor o, deasupra şi dedesubtul lui (fig. 2 .2 5 ).
Structura moleculei de etenă poate fi reprezentată atât prin modele „bilă-ax”,
cât şi prin modele de proporţie (fig. 2 .2 6 ).
65

Hidrocarburi
Form area legăturii n apropie atomii de carbon unul de altul m ai m ult decât
în alcani: în moleculele alcanilor distanţa dintre nucleele atom ilor de carbon este
egală cu 0 ,15 4 n m , iar distanţa dintre atomii C=C este de 0 ,1 3 4 n m .
Omologie, nom enclatură şi izomerie

În acelaşi m od ca la alcani, aplicând raţia de omologie - CH2 -, putem deduce
ceilalţi term eni ai seriei porn in d de la etenă (tabelul 2.7).
C onform nom enclaturii IUPAC, den u m irea sistem atică a alchenelor se fo r
m ează de la rădăcina denum irii alcanilor cu acelaşi num ăr de atomi de carbon,
înlocuind term inaţia -an cu -enă, precedată de nu m ăru l atom ului de carbon de la
care porneşte dubla legătură. Pentru alchenele cu catene m ai lungi ce conţin ram i
ficări se aplică urm ătoarele reguli:
S e a le g e c a t e m e lie c e a m a i lu n g ă c a te n ă c a r b o n ic ă d in f o r m u la d e s t r u c t u r ă c a re
1
in c lu d e le g ă t u r a C = C .
S e n u m e r o t e a z ă a to m ii d e c a r b o n c u c if r e a r a b e d in c a p ă tu l d e c a re e ste m a i
2
a p ro a p e d u b la le g ă t u r ă .
S e in d ic ă p r in c if r e , la în c e p u t u l d e n u m ir ii, p o z iţ iile ş i n u m e le r a m if ic ă r ilo r ( r a d ic a li
3 lo r ) , r ă d ă c in a d e n u m ir ii a lc a n u lu i r e s p e c tiv , a p o i c if r a c e in d ic ă p o z iţ ia d u b le i le g ă t u r i,
u r m a tă d e te r m in a ţia -enă.
4 L e g ă t u r a d u b lă a r e p r io r it a t e la n u m e r o t a r e f a ţ ă d e a lc h il ş i h a lo g e n .
Pentru unele alchene sunt păstrate denum iri nesistematice - etilenă, propilenă.
Pentru alchene sunt caracteristice urm ătoarele tipuri de izom erie: de catenă, de
poziţie a legăturii duble, de *funcţiune (de clasă cu cicloalcanii) şi *geometrică.
Tabelul 2 .7 . Nomenclatura şi izomeria unor alchene
Nomenclatura IUPAC
Formula
Formula de structură Tipul izomeriei Denumire Denumire
moleculară
sistematică nesistematică
C2H4 c h 2= c ^ - Etenă Etilenă

a) *de funcţiune cu
C sH 6 a h - a t c H j Propenă Propilenă
ciclopropanul;
a) *de funcţiune cu But-1-enă
*4 3 2 1 ciclobutanul;
C H ,- a ^ - C H = C H 2 |
b) de poziţie a
C4H8 b legăturii duble; But-2-enă
a t 3- C H = C H - C B 3' ) J
} C c) de catenă. 2-Metilpropenă s Izobutilenă

CH 3 J
* R a d ic a lu l m o n o v a le n t , d e r iv a t d e la e te n ă ( - C H = C H 2) , s e n u m e ş te g r u p ă v in il.
66

A lg o ritm u l scrierii iz o m e rilo r alchenelor
Exemplu: Să scriem formulele de structură ale alchenelor cu compoziţia C5H10.
Rezolvare: Scriem scheletele carbonice cu catenă liniară şi ramificările posi
bile:
c
a) C-C-C-C-C b) C-C-C-C c) C-C-C
i i
c c
Fixăm poziţiile posibile ale legăturii duble pentru cazul ,,a” şi ,,b” (de ce nu e posibil
acest lucru ş‘ p“ ‘™ ^ ( l )
(2 )
C=C-C-C (CH2=C-CH2-CH3) (3)

c ch3
b) C-C-C-C
i
C—C=C—C (CH3-C=CH-CH3) (4)
c c ch3
c -c -c = c (CH3-CH-CH=CH2) (5)
c ch3
Deci, alchena C5H10 are 5 izomeri cu structură plană.
2 .2 .2 . Metode de obţinere
i a alchenelor
Alchenele reprezintă o materie prim ă foarte im portantă pentru industria chim i

că. Întrucât ele sunt puţin răspândite în natură, au fost elaborate un şir de metode
de obţinere a lor.
C ea m ai des utilizată m etodă de obţinere a alchenelor are la bază reacţiile de
elim inare.
R eacţiile de elim in are rep rezin tă tra n sfo rm ă rile chim ice ale com pu şilor sa
tu ra ţi în u rm a c ă ro ra de la ato m ii de carb on vecin i sunt scin daţi doi atom i
y y
sau gru pe de atom i cu fo rm a rea leg ă tu rii n.
În calitate de substanţe iniţiale pentru obţinerea alchenelor, prin reacţii de

elim inare, pot servi reprezentanţii diferitor clase de compuşi organici (alcooli,
halogenoalcani, alcani etc.).
1. D e s h i d r a t a r e a alcoolilor duce la form area dublei legături
H OH p rin elim inarea grupei OH şi a unui H de la carbonul adiacent:
1 1
-c —c - Această reacţie este catalizată de acizi m inerali (H 2SO4, H3PO4).
CH3-CH-CH2 c h 3- c h = c h 2 + h 2o
OH H
/ c= cx Propan-2-ol Propenă
2. D e h i d r o h a l o g e n a r e a un ui derivat m onohalogenat
conduce, de asemenea, la alchene (vezi pag. 55).
67

Hidrocarburi
*Eliminarea hidracidului se efectuează cu reagenţi bazici (KOH,

NaOH) în alcool:
H B r
H - C - C - H + K O H a k ° o1 » - CH 2 = C H 2 + H 2O + K B r
H H
În m olecula 2-brom opropanului atom ul de hidrogen se scindea

ză de la oricare din atom ii de carbon adiacenţi, deoarece ei sunt
echivalenţi:
C H 3- C H - O î 2 + K O H a lc o o l»> 0 1 3 - 0 1 = 0 1 2 + H 20 + K B
B r H
2-Bromopropan Propenă
*Însă în cazul halogenurilor de alchil nesimetrice scindarea atomilor de hidrogen

are loc întotdeauna de la atomul de carbon mai puţin hidrogenat. De exemplu, în ca
zul 2-clorobutanului este posibilă scindarea hidrogenului de la C-1 sau de la atomul
C-3. Hidrogenul se va scinda cu preferinţă de la atomul de carbon C-3 (A. Zaiţev) :
1 2 3 4 alcool 1 2 3 4
O t 3- O t - C H - a t 3 + K O H - 013 - 0 1 = 0 1 - 0 13 + H 2 0 + K B r
B r H
2-Bromobutan But-2-enă
Tema 2.13. S c r ie s c h e m e le r e a c ţiilo r d e d e h id r o h a lo g e n a r e a
2 - b r o m o - 2 - m e t ilb u t a n u lu i. N u m e ş te p r o d u s u l r e a c ţie i.
3. * D e h a l o g e n a r e a derivaţilor dihalogenaţi vicinali sub

acţiunea m etalelor (Zn) conduce, de asemenea, la form area
dublei legături:
CI [3-CI I- CI I- CI I3 + Zn -------► CI I3—CI 1= CI I CI I3 + ZnBr2

B r B r
2,3-Dibromobutan But-2-enă
4. * C r a c a r e a t e r m i c ă ( 6 0 0 -9 0 0 oC) a alcanilor superiori, elim inaţi din

p etro l, este o m etodă industrială de obţinere a alchenelor inferioare:
500°C
C 6 H 14 --------------------- ► C 3 H 8 + C 3H 6
Hexan Propan Propenă
5. * H i d r o g e n a r e a p a r ţ i a l ă a legăturii triple în anumite condiţii poate

fi utilizată ca m etodă de obţinere a alchenelor. Pentru a evita form area alcanului
se foloseşte un catalizator mai puţin activ (paladiu „dezactivat”), num it catalizator
Lindlar:
Pd/BaCO
C H 3- O C H + H 2 V c h 3- c h = c h 2
Propină Propenă
68

Hidrocarburi
AUTOEVALUARE
1 . D e f in e ş t e ş i in d ic ă :
a ) s e r ia o m o lo a g ă a a lc h e n e lo r ş i f o r m u la lo r g e n e r a lă ;
b ) * tip u l d e h ib r id iz a r e a a to m ilo r d e c a rb o n în e te n ă .
2 . E x p lic ă ş i s t a b ile ş te :
a ) tip u r ile d e iz o m e r ie c e p r e z in t ă b u t - 1-e n a , b u t- 2 -e n a ;
b ) f o r m u le le d e s tr u c tu r ă a 3 iz o m e r i ş i a 3 o m o lo g i a i a lc h e n e i C 4H 8;
c ) a lc h e n e le d in s e r ia d e h id r o c a r b u r i:
1 ) C 6H n ; 2 ) C 3H 8; 3 ) C 4H 5; 4 ) C * ^ .
3 . E s t im e a z ă c r it e r iile d e a s e m ă n a re ş i d e o s e b ir e d in tr e e ta n ş i e te n ă ( f o lo s in d
d ia g r a m a V e n n ).
4 . I n d ic ă c a r e d in tr e c o m p u ş ii d e m a i jo s s u n t iz o m e r i în t r e e i şi c a re - o m o lo g i:
a ) C H 2= C H -C H 2- C H 2- C H 3; d ) C H 3- C = C - C H 3; e ) C H 3- C = C H - C H 3.
b ) C H 2= C H -C H 2- C H 3; H 3C C h 3 C h 3
c ) C H 3- C H = C H -C H 2- C H 3;
5 . A le g e r ă s p u n s u l c o re c t:
A . * D e sp re a lc h e n a C H 2 = C H -C H 2- C H 2- C H 3 p u te m s p u n e c ă:
a ) se n u m e ş te p e n t- 1-e n ă ; b ) e ste o m o lo g u l b u t a n u lu i;
c ) a re d o i a to m i d e c a rb o n în sta re d e h ib r id iz a r e sp2.
B . A lc h e n e le se o b ţin p r in r e a c ţii:
a ) d e o x id a r e ; b ) d e e lim in a r e ; c ) d e s u b s titu ţ ie ;
d ) d e a d iţie ; e ) d e c ra c a re te r m ic ă .
C . A lc h e n e le s e o b ţin d in :
a ) a lc a n i, h a lo g e n o a lc a n i, c ic lo a lc a n i;
b ) a lc a n i, a lc o o li, d e r iv a ţ i h a lo g e n a ţ i, a lc h in e .
6 . * N u m e ş te u r m ă to r ii c o m p u ş i c o n f o rm d e n u m ir ii s is t e m a tic e :
C H 2 c h 2 - c h 3 b ) C H 3 - C H 2 - C H 2 - C H - C H 3
C = C C h
II
h 3c x x c h 3 C H 2
7 . C a lc u le a z ă v o lu m u l h id r o g e n u lu i (c .n .) c a re e ste n e c e s a r p e n tr u a tra n s fo r
m a 2 m o li d e b u t - 2 -e n ă în b u ta n .
(R.: 4 4 , 8 1)
A c tiv ita te în e c h ip ă ] C o m p le tâ n d c a r e u r ile , v e ţi c iti p e v e r t ic a lă d e n u m ir e a e le m e n
t u lu i d e b a z ă a l c o m p u ş ilo r o r g a n ic i.
1. H id r o c a r b u r i c u o le g ă t u r ă d u b lă .
2. C o m p u ş i o r g a n ic i c e c o n ţin în m o le c u lă
2
3. F e n o m e n u l e x is t e n ţ e i s u b s t a n ţ e lo r 3
o r g a n ic e c u c o m p o z iţ ie id e n t ic ă , d a r 4
stru c tu ră d if e r ită . 5
4. D e r iv a t h a lo g e n a t p r im a r a l p r o p a n u lu i. 6
5. H id r o c a r b u r i, c a r e d if e r ă p r in u n a sa u c â te v a g ru p ă r i - C H 2 -.
6. H id r o c a r b u r ă s a t u r a t ă c u o p t a to m i d e c a r b o n (a r t ic u la t ) .
69

Hidrocarburi
2 .2.3 Proprietăţile alchenelor şi utilizarea lor
La tem peratura camerei, prim ii trei reprezentanţi ai alchenelor - etena, pro-
pena şi butena - sunt gaze, iar alchenele cu 5 - 1 8 atomi de carbon în m oleculă
- lichide, urm ătoarele alchene fiind solide (tabelul 2 .8 ).
Tabelul 2.8. Constante fizice ale unor alchene
Denumirea Formula Formula de structură Geometria T.fierb. Densitatea
sistematică moleculară prescurtată moleculelor °C p, g/cm3
E te n ă c 2h 4 c h 2 = c h 2 -104 0 ,5 7 0
P ro p e n ă c 3h 6 c h 3 - c h = c h 2 - 48 0 ,6 1 0
B u t-1 -e n ă C h8 c h 3 - c h 2 - c h = c h 2 - 6 ,0 0 ,6 2 6
*P e n t-1 -e n ă c 5h ,„ CH 3 -(C H 2 )2 - C H = C H 2 + 30 0 ,6 4 3
Punctele de fierbere ale alchenelor sunt cu câteva grade mai joase decât cele
ale alcanilor corespunzători. Densitatea lo r este mai m ică decât 1. Alchenele sunt
insolubile în apă, însă bine solubile în dizolvanţi nepolari (alcani, eter, benzen).
Experim ental s-a constatat că alchenele posedă o reactivitate mai înaltă decât
alcanii datorită prezenţei dublei legături. Ultim a determ ină pentru alchene reacţiile:
de adiţie, de oxid are (totală sau parţială) şi de p o lim eriz a re .
R eacţii de adiţie
*În decu rsu l acestor reacţii are loc ru p ere a leg ătu rii n în m olecula alchenei
şi a legăturii a în reactant cu form area a două legături a noi în produsul de reacţie:
\sp sp2y 2
sp 1
+ X — Y C = C c—c sp
/ \ I I
În reacţiile de adiţie hibridizarea atom ilor de carbon din alchenă se m odifică
de la sp 2 la sp3.
1. A d i ţ i a h i d r o g e n u l u i (hidrogenare) are loc în prezenţa m etalelor
fin divizate (Ni, Pt, Pd) care au rol de catalizator; alchenele adiţionează hidrogen
la 15 0 -2 0 0 °C . La o m oleculă de alchenă adiţionează doi atomi de hidrogen, obţi-
nându-se alcanul corespunzător:
CH 2 = C H 2 + H 2 CH 3 -C H 3
Etenă Etan
CH 3 -C H 2 -C H = C H 2 + H 2
But-1-enă CH3-CH2-CH2-CH3
c h 3 - c h = c h - c h 3 + h 2
But-2-enă Butan
2. A d i ţ i a h a l o g e n i l o r (halogenare) în mediu de solvent inert (C C l4)
conduce la form area unui derivat dihalogenat vicinal. C lorul şi brom ul se adiţio
nează uşor chiar la rece, iar iodul reacţionează m ai greu:
70

Hidrocarburi
CH2 -CH 2 + Bt2 CH2 -CH 2 oetan

CCl4 Br ^ (incolor)
Etenă culoare
brună Br Br
CH3 —CH—CH—CH3 + Br2 CH3 -CH-CH-CH 3
C C l4
But-2-enă culoare 2,3- Dibromobutan
brună (incolor)
R e a c ţia d e a d iţie a b r o m u lu i e s te u n te s t p e n tr u id e n t if ic a r e a c a lit a t iv ă a g r u
p e i f u n c ţio n a le la a lc h e n e (d e c o lo r a r e a a p e i d e b r o m ).
3 . A d i ţ i a h i d r a c i z i l o r (h id r o h a lo g e n a r e a ) la a lc h e n e c o n d u c e la f o r
m a r e a c o m p u ş ilo r m o n o h a lo g e n a ţi:
CH2 =CH2 + HX ------ ► CH3 -CH 2 - X

D e o a r e c e în c a z u l h id r a c iz ilo r a v e m d o u ă f r a g m e n te (a to m u l d e h id r o g e n ş i c e l
d e h a lo g e n ) c e n u s u n t id e n t ic e , a p a r e p r o b le m a lo c u lu i c a r e îl v a o c u p a f ie c a r e d in
e le în m o le c u la d e r iv a t u lu i h a lo g e n a t. S - a c o n s ta ta t c ă a c e s t lo c e s te d e te r m in a t d e
s tr u c tu r a (s im e tr ic ă s a u n e s im e tr ic ă ) a a lc h e n e i.
A d iţ ia m o le c u le lo r d e t ip u l H X (X = H a l, O H e t c .) l a a lc h e n e n e s im e tr ic e d e c u rg e
c o n fo rm r e g u lii lu i M a r k o v n ik o v : a to m u l d e h id r o g e n ( p r o t o n u l) s e f ix e a z ă la a t o
m u l d e c a rb o n a l d u b le i le g ă t u r i, c a r e a r e u n n u m ă r m a i m a r e d e a to m i d e h id r o g e n
( m a i h id r o g e n a t ) .
D in p r o p e n ă ş i a c id b r o m h id r ic se o b ţin e n u m a i 2 -b r o m o p r o p a n :
2-Bromopropan
+ HBr
ch2 =ch - ch 3 Br
CH2—CH2- CH 1-Bromopropan
" *■ 3
(nu se formează)
Br
s Î n p r e z e n ţa p e r o x iz ilo r a r e lo c a d iţia a c id u lu i b r o m h id r ic la a lc h e n e le m a r g i
n a le (c o n tr a r r e g u lii lu i M a r k o v n ik o v ), d in c a u z a m e c a n is m u lu i d if e r it d e r e a c ţie ,
g e n e r a t d e p e r o x iz i:
Adiţie
CH3-CH2-CH-CH3 Markovnikov
c h 3 - c h 2 - c h =c h 2 — B r
2-Bromobutan
H Br Adiţie
(p e r o x iz i)
CH3-CH2-CH2-CH2-Br anti-Markovnikov
1-Bromobutan
4 . A d i ţ i a a p e i la a lc h e n e ( h id r a t a r e a ) e s te c a t a liz a t ă d e u n a c id ta r e . A c e a s tă
r e a c ţie e s te a p lic a tă p e la r g în in d u s t r ie la o b ţ in e r e a a lc o o lilo r . A s tf e l, p r in h id r a ta r e a
e te n e i s a u a p r o p e n e i, f o lo s in d a c id u l s u lf u r ic în r o l d e c a ta liz a to r , s e o b ţin e e ta n o l
s a u p r o p a n -2 -o l (d u p ă M a r k o v n ik o v ):
H 2SO 4
CH2 =CH2 + H-OH CH3 -CH 2 -OH
Etenă
240°C Etanol
H 2SO 4
CH2 =CH-CH3 + HO-H CH2 -CH-CH3
i i
H OH
Propenă Propan-2-ol
Tema 2.14. Scrie ecuaţia reacţiei de hidratare a 2-metilpropenei în prezenţa acizilor.
71

Hidrocarburi
R eacţii de oxidare
Oxidarea alchenelor se produce mai uşor decât cea a alcanilor. Produsele oxidă-
rii depind de structura alchenei, natura oxidantului şi de condiţiile (tem peratură,
concentraţie, mediu) în care are loc reacţia.
5. * O x i d a r e a c u s c i n d a r e a l e g ă t u r i i n (oxidarea blândă) cu per-

manganat de potasiu în soluţie slab bazică (reactiv Bayer) sau neutră conduce la dioli:
KMnQ4
R-CH=CH2 +[0 ]+H0H R-CH-CH2
-KOH; i i
OH OH
Alchenă Diol
Reacţia cu soluţie apoasă de perm anganat de potasiu este o reacţie calitativă la
dubla legătură (C=C) (decolorarea soluţiei de perm anganat de potasiu cu form area
precipitatului brun (M nO 2)).
Tema 2.15. Scrie reacţia completă care are loc la oxidarea blândă a etenei.
6. O x i d a r e a t o t a l ă (ardere). Prin ardere alchenele, ca şi celelalte h id ro
carburi, form ează oxid de carbon (IV) şi apă:
H2C=CH2 + 3 0 2 ----- ► 2 C0 2 + 2 H20

Forma generală a ecuaţiei reacţiei de ardere a alchenelor este:
CnH2n+ 2^°2 nC02 + nH20

7. P o l i m e r i z a r e a . M oleculele alchenelor au proprietatea de a se uni între
ele p rin interm ediul dublelor legături, form ând polim eri - m acrom olecule cu
aceeaşi com poziţie elem entală ca şi substanţa iniţială:
H2C=CH2+H2C=CH2+H2C=CH2+... — -H2C-CH2-H2C-CH2-£2C-CH^-™
Unitate structurală
sau nH2C=CH2 —*- (—CH2—CH2—)n n - grad de polimerizare

Etilenă (monomeri Polietilenă (Dolimeri
R eacţia de p o lim eriz a re este procesul chim ic de unire a mai m ultor m olecule
identice în una mai m are (m acrom oleculă).
Substanţa care polimerizează se numeşte m onom er, iar gradul de polim erizare
(n) arată num ărul de unităţi structurale ce se repetă în polim er şi este egal cu n u
m ărul de m olecule de m onom er ce se unesc pentru a form a polim erul.
Polietilena este cel m ai simplu polim er foarte răspândit, care se form ează prin
adiţia repetată a m ai m ultor m olecule de etenă.
Producţia m ondială de polietilenă depăşeşte 15 m ln. tone/an. Principala sursă
de etenă este industria de prelucrare a petrolului. Etena se obţine în urm a reacţiilor
de piroliză şi cracare a alcanilor. Însă ca m onom eri, în reacţia de polim erizare
tot m ai des se folosesc derivaţii etenei, cu form ula generală CH2=CH-A, denum iţi
m onom eri vin ilici, deoarece conţin în m oleculă grupa v in il (CH2=CH-). În reacţia
de polim erizare legătura dublă din grupa v in il se desface, favorizând legarea altor
m olecule de m onom er la capetele ei şi aşa m ai departe.
72

Hidrocarburi
P e n tr u m o n o m e r ii v in ilic i p r o c e s u l d e p o lim e r iz a r e p o a te f i p r e z e n ta t s c h e
m a t ic a s tf e l:
n C H 2 = C H ------------ ► ( - C H 2 - C H - ) n ,
A A
u n d e A = H (e tile n ă - p o lie tile n ă ), C H 3 (p r o p ile n ă - p o lip r o p ile n ă ), C l ( c lo r u r ă d e
v in il- p o lic lo r v in il) , C 6H 5 (s tir e n - p o lis tir e n ), C N ( a c r ilo n it r il- p o lia c r ilo n it r il) e tc .
* U n r o l d e o s e b it , g r a ţ ie s ta b ilită ţii te r m ic e ş i c h im ic e , îl a u p o lim e r ii c e se o b ţin
d in e te n a f lu o r u r a t ă :
n C F 2= C F 2 — ► (-C F 2- C F 2- ) n
Tetrafluoroetenă Fluoroplast-4 (teflon)

(monomer) (polimer)
F lu o r o p la s t e le s u n t c o m p u ş i f o a r te in e r ţ i d in p u n c t d e
v e d e r e c h im ic . E i s e f a b r ic ă în c a n tită ţi m a r i, d in c a re se
c o n f e c ţio n e a z ă a m b a la je , c o n d u c te ş i u tila je r e z is te n te la
c o r o z iu n e p e n tr u in d u s tr ia c h im ic ă , o b ie c te d e u z c a s n ic
a c o p e r it e c u te f lo n - t ig ă i, c r a tiţ e , f ia r e d e c ă lc a t e tc .
Alchene m ai im portante şi utilizarea lor
În in d u s tr ie e te n a se o b ţin e d in g a z e le d e c r a c a re a p e
tr o lu lu i. E te n a s e u tiliz e a z ă la p r e p a r a r e a d if e r ito r p r o d u s e
o r g a n ic e , d e e x e m p lu a a lc o o lu lu i e tilic , e te r u lu i, e t ile n g li-
c o lu lu i, 1 ,2 - d ic lo r o e t a n u lu i (d iz o lv a n t ) (sc h e m a 2 .3 ). M a r i
Solvent c a n tită ţi d e e te n ă se f o lo s e s c la o b ţin e r e a u n o r m a t e r ia le
p la s tic e (fig. 2 .2 7 ) .
P ropen a (C H 3- C H = C H 2) se o b ţin e p r in c r a c a r e a p e
t r o lu lu i, u r m a tă d e s e p a r a r e a p r in f r a c ţio n a r e . P r o p e n a
o fe ră m u lte p o s ib ilit ă ţ i d e c h im iz a r e .
S ch em a 2 .3 . P r o d u s e o b ţin u te p r in c h im iz a r e a e te n e i
ch 3- ch =o „ CH -CH -OH 3 2 „ ch 2=ch - ch =ch 2

Acetaldehidă v Alcool etilic Butadienă
1
*0 - ch 2- c h r ch 2 =ch 2 1
(-ch 2- ch =ch - ch 2-)
Etilbenzen i Etena Cauciuc butadienic
Fig. 2.27. Utilizarea

etenei şi a derivaţilor ei: Cl-CH -CH2-Cl
2 (-CH -CH2-)n2 ch 2=ch - ci
1 - agent de accelerare 1,2-Dicloroetan Polietenă Clorură de vinil
a coacerii fructelor,
legumelor;
2 - solvent; 3,4 - mase Tema 2.16. Alcătuieşte o schemă similară „Produse obţinute
plastice.
prin chimizarea propenei”.
73

Hidrocarburi
AUTOEVALUARE
1 . D e f in e ş te n o ţiu n e a :
a ) r e a c ţie d e a d iţie , r e g u la lu i M a r k o v n ik o v ;
b ) r e a c ţ ie d e p o lim e r iz a r e , m o n o m e r , c o m p u s m a c r o m o le c u la r (p o lim e r ).
2 . E x p lic ă ş i s t a b ile ş t e :
a ) d e n u m ir e a h id r o c a r b u r ii d in s e r ia a lc h e n e lo r c u f o r m u la d e s tru c tu ră :
C H 2- C H - C H = C H 2
I 2 I 2
c h 3 c h 3
b ) f o r m u le le d e s t r u c t u r ă a le a lc h e n e lo r , a le c ă r o r d e n u m ir i s u n t r e d a te m a i jo s :
1 ) * 2 - e t il- 4 ,4 - d im e t il- h e x - 1 - e n ă ;
2 ) * 3 - e t il- 4 ,4 - d im e t il- p e n t - 2 - e n ă ;
3 ) iz o b u te n ă .
3 . N u m e ş te :
A . P r o d u s e le r e a c ţiilo r d e a d iţie a b r o m u lu i ş i b r o m u r ii d e h id r o g e n la u r m ă to a
r e le a lc h e n e :
a) b) CH2=C-CH3; c) CH3-CH=CH-CH3.
Ct%
B . P r o d u s e le c e se fo rm e a z ă la in t e r a c ţ iu n e a 2 - m e til- b u t- 2 - e n e i c u u r m ă to r ii
r e a g e n ţi:
a ) H C l; b ) B r 2; c ) H 2O (H 2S O 4) ; d )* H B r; e )* K M n O 4 (H 2O ).
4 . N o te a z ă p r in A a f ir m a ţ ia a d e v ă r a tă ş i p r in F a f ir m a ţia f a ls ă : a f
a ) H id r o c a r b u r ile c e c o n ţin în m o le c u lă o d u b lă le g ă t u r ă |---------- 1 |------------1
se n u m e s c a lc h e n e .
b ) A lc h e n e le p a r tic ip ă d o a r la r e a c ţii d e a d iţie . | | | |
c ) E te n a d e c o lo r e a z ă a p a d e b ro m .
d ) * A d iţ ia h id r a c iz ilo r la a lc h e n e n e s im e tr ic e d e c u rg e
c o n fo rm r e g u lii lu i M a r k o v n ik o v .
5 . C o m p le te a z ă s p a ţiile lib e r e în a f ir m a ţiile :
a ) A d iţia c lo r u r ii d e h id r o g e n la a lc h e n e n e s im e tr ic e d e c u rg e c o n fo rm r e g u lii
.................................................ş i h i d r o g e n u l a d i ţ i o n e a z ă l a c a rb o n u l m a i .........................................
b ) A lc h e n e le tr e c în a lc a n i p r in r e a c ţ i i d e ..........................................................
c ) * În m o le c u la d e e te n ă le g ă t u r ile a [C - C ş i C - H ] se a f lă în t r - u n p la n su b
u n u n g h i ................, i a r l e g ă t u r a n în tr - u n p l a n ..................................................
d ) P e n tru a lc h e n e s u n t c a r a c te r is tic e tip u r ile d e iz o m e r i e .............................................
e ) R e a c ţia d e id e n tif ic a r e a a l c h e n e l o r e s t e ................................................................
6 . R e z o lv ă :
O h id r o c a r b u r ă a re u r m ă to a r e a c o m p o z iţ ie : 8 5 ,7 2 % C ş i 1 4 ,2 8 % H . D e n s ita te a
v a p o r ilo r e i în r a p o rt c u h id r o g e n u l e s te e g a lă c u 3 5 . S ă se s t a b ile a s c ă f o r m u la
m o le c u la r ă , s ă se s c r ie ş i s ă se d e n u m e a s c ă iz o m e r ii c e c o re s p u n d a c e s te i fo r
m u le m o le c u la r e .
(R.: C5H10)
74

Hidrocarburi
Prepararea etenei şi studierea

proprietăţilor ei
Lucrarea practică nr.2

Ustensile: s p i r t i e r ă s a u b e c d e g a z , c h ib r it u r i, s t a t iv m e t a lic c u c le ş ta r , s t a t iv c u e p r u b e t e ,
d o p c u tu b d e e v a c u a r e , b u c ă ţe le d e p o r ţe la n sa u n is ip .
Reactivi: a lc o o l e t ilic , a c id s u lf u r ic c o n c e n tra t, a p ă d e b r o m , s o lu ţie d ilu a tă d e p e r-
m a n g a n a t d e p o ta s iu .
P r in în c ă lz ir e a a m e s t e c u lu i d e a lc o o l e t ilic ş i a c id s u lf u r ic c o n c e n tr a t, la p r im a e ta p ă ,
s e f o r m e a z ă h id r o g e n o s u lf a t d e e t il (e s te r ):
CH3-CH2-o( h + H0 IS 0 20 H ------ ^ CH3-CH2-O-SO2OH + h2o

Hidrogenosulfat de etil
L a în c ă lz ir e a e s t e r u lu i f o r m a t în e x c e s d e a c id s u lf u r ic p â n ă la
1 70 °C s e o b ţin e e te n ă :
CH2"CH2fO" S02OHj ----- ► CH2=CH2 + H2S°4

L___________________ I Etenă
A c id u l s u lf u r ic s e r e g e n e r e a z ă , d e c i jo a c ă r o lu l d e c a t a liz a t o r .
E c u a ţ ia s u m a r ă a r e a c ţ ie i d e o b ţin e r e a e t e n e i:
5 ? 2 -_ 9 ţiO H i CH2=CH2 + h 2o
Fig. 2.28. Obţinerea etenei. | h __________ | 2 4 Etenă
Modul de lucru
1 . Toarnă în tr - o e p ru b e tă (1) 1 m l d e a lc o o l e t ilic .
2 . Adaugă a te n t, a g itâ n d , 2 m l d e a c id s u lf u r ic c o n c e n tra t.
3. Introdu î n a m e s t e c u l o b ţ in u t c â te v a b u c ă ţ e le d e p o r ţ e la n ( p e n t r u c a f ie r b e r e a s ă d e c u r g ă le n t).
4. Închide e p ru b e ta c u u n d o p c u tu b d e e v a c u a re a g a z e lo r , a p o i f ix e a z - o în s t a t iv c u
a ju to r u l c le ş ta r u lu i (fig. 2.28).
5. Toarnă î n t r - o e p ru b e tă (2) 2 m l s o lu ţie d ilu a t ă d e a p ă d e b r o m , ia r în a ltă e p r u b e t ă (3)
- 2 m l s o lu ţie d e p e r m a n g a n a t d e p o ta s iu d e 0 ,5 % .
6 . Încălzeşte e p r u b e t a (1) ( respectând regulile de încălzire ) f ix a tă în s t a t iv u l m e t a lic .
7. Introdu c o n s e c u t i v c a p ă tu l t u b u lu i d e e v a c u a r e a g a z e lo r în e p r u b e t a (2) c u a p ă d e b ro m şi
b a r b o t e a z ă e t ile n a p â n ă la d e c o lo r a r e a e i, a p o i în e p r u b e t a (3) c u s o l u ţ i e d i l u a t ă d e K M n O 4, l a
f e l p â n ă la d e c o lo r a r e a e i ş i p â n ă la a p a r iţ ia u n u i p r e c ip it a t b r u n d e d io x id d e m a n g a n .
8 . Înlătură e p ru b e ta (3) ş i î n t o a r c e c a p ă tu l tu b u lu i d e e v a c u a r e în s u s , c o n tin u â n d în c ă l
z ir e a e p r u b e t e i (1), a p r o p i e d e e l u n c h ib r it a p r in s .
9. Constată m o d u l d e a rd e re a e t e n e i.
10 . Trage c o n c l u z i i p e b a z a r e z u lt a t e lo r e x p e r ie n ţ e lo r e f e c tu a te ş i c o p ia z ă p e c a ie t t a b e lu l
d e m a i jo s , c o m p le t â n d r u b r ic ile r e s p e c tiv e .
Ustensile şi Modul de lucru. Observări. Motivarea Ecuaţiile reacţiilor.

reactivi Desenul schematic celor observate Concluzii
75

Hidrocarburi
Probleme de calcul după formula genera

2 .2 .5 .- lă a alchenelor şi ecuaţiile reacţiilor
2 .2 .6 . caracteristice acestora
I . S t a b ilir e a f o r m u le i m o le c u la r e d u p ă d e n s ita te a r e la t iv ă s a u d u p ă v o lu m
(c .n .) ş i f o r m u la g e n e r a lă a a lc h e n e lo r .
Problema 1
Densitatea relativă a unei alchene în raport cu aerul este egală cu 2,42. Să se
stabilească formula moleculară a alchenei.
Se d ă:
Rezolvare:
D (a e r)= 2 , 4 2
1 . S e in d ic ă formula generală a alchenelor: CnH2n.
2 . S e c a lc u l e a z ă masa moleculară a alchenei după formula:
F o r m u la - ?
M r (CnH J
D (aer) , d e u n d e
M r (aer)
Mr(CnH2 n)=Mr(aer) ■D(aer) = 29 ■2,42 = 70.
3 . S e num ărul atomilor de carbon din relaţia:
d e te r m in ă
M r(CnH2n) = 12n + 2n = 14n, 14n = 70; n=5.

Formula alchenei este C 5 H10 - pentenă.
R ă s p u n s : Formula moleculară a alchenei este C H10. 5
Problema 2
O substanţă gazoasă conţine 85,7% C şi 14,3% H. O probă de această substanţă
cu masa de 5,25 g ocupă un volum de 2,8 l (c.n.). Să se determine formula de struc
tură a acestei substanţe dacă se ştie că ea decolorează apa de brom.
Se d ă: Rezolvare:
r a ( C ) = 8 5 ,7 %
r a ( H ) = 1 4 ,3 %
1 . S e c o n tr o le a z ă dacă substanţa mai conţine şi alte elemente:
m ( s u b .) = 5 ,2 5 g w(C) + w(H) = 85,7% + 14,3% = 100 %
V ( s u b .) = 2 ,8 l
Rezultă că substanţa este o hidrocarbură: CxH
S u b s ta n ţa d e c o lo r e a z ă
ap a d e b ro m 2 . S e c a lc u le a z ă M(CxHy) din relaţia:
m ( C xH y) V (C x Hy )
F o r m u la d e s t r u c ^ M (C x H y) = m (C xHy) • V m
M (C x H y ) V V (C x Hy)
tu ră a su b sta n ţe i - ?
5 ,2 5 g . 2 2 ,4 l/ m o l
M ( C xH y) = ------------ -------------------------------- = 4 2 g / m o l.
2 ,8 l
3 . S e a d m ite că masa probei este 100 g. Atunci:
. . ra (E ) . 1 0 0 g , ,
m (E ) = 100% ; m (E ) = ra (E ); m ( C ) = 8 5 ,7 g ; m ( H ) = 1 4 ,3 g
4 . S e c a lc u le a z ă cantităţile de substanţă carbon şi oxigen:

m (C ) 8 5 ,7 g
v (C ) = v (C ) = 7 ,1 4 m o l .
M (C ) 12 g/m ol
m (H ) 1 4 ,3 g
v (H ) = v (H ) = = 1 4 ,3 m o l; x :y = 1 :2
M (H ) 1 g/m o l
76

Hidrocarburi
5 . D e c i, f o r m u la b r u t ă e ste C H 2, ia r M r ( C H 2) = 12 + 2 = 14.
6 . S e d e d u c e f o r m u la r e a lă ( C H 2) n , c a l c u l â n d v a lo a r e a lu i n ( in d ic e le d e m u ltip lic i
ta te ) d in r a p o r tu l:
n = M r(C x H y ); n = —4 2 = 3. D e c i, f o r m u la r e a lă e ste ( C H 2) 3.
M r ( C H 2) 14 2 3
F o r m u la m o le c u la r ă : C 3H 6.
A c e s t e i f o r m u le c o re s p u n d s tr u c tu r ile :
a) H 2C b ) H 2C = C H - C H 3 .
ciclopropan „
propena
H 2C --------------- c h 2
7. S u b s ta n ţa c a re d e c o lo r e a z ă a p a d e b ro m e ste p ro p e n a C 3H 6 (c u o d u b lă le g ă t u r ă ) .
R ă s p u n s : Substanţa CxHy este C H şi are structura: H C=CH - CH3. 3 6 2
II . * S ta b ilir e a f o r m u le i m o le c u la r e d u p ă d e n s ita te a r e la tiv ă a a lc h e n e i ş i p r o
d u s e le d e a r d e r e a le a c e s to r a .
Problema 3
Produsele de ardere obţinute în urma analizei cantitative a unei hidrocarburi, cu
densitatea relativă în raport cu hidrogenul egală cu 28, au fost trecute printr-un vas cu
acid sulfuric concentrat, iar apoi printr-o soluţie de hidroxid de calciu. Masa primului
vas s-a mărit cu 7,2 g, iar în vasul al doilea s-au format 40 g carbonat de calciu. Să
se stabilească formula hidrocarburii supusă arderii.
Se d ă: Rezolvare:
D h = 28
h2 1. S e s c r ie e c u a ţia r e a c ţie i d e a rd e re a h id r o c a r b u r ii C xH y ş i e c u
A m ( v a s .I ) = 7 ,2 g
a ţiile r e a c ţiilo r d e in t e r a c ţ iu n e a p r o d u s e lo r d e a rd e re :
m ( p r e c ip .) = 4 0 g
C x Hy + i i i ° 5 0 2 - -► x C 0 2 + H 20
F o r m u la - ?
A c id u l s u lf u r ic c o n c e n tra t a re p r o p r ie ta te a d e a a b s o rb i a p a , c a re
a d u s la c re ş te re a m a s e i v a s u lu i I c u 7 ,2 g , d e c i: m ( H 20 ) = 7 ,2 g ;
v ( H 20 ) = - , —g = 0 ,4 m o l; v ( H ) = 0 ,4 m o l ■2 = 0 ,8 m o l.
1 8 g/ m ol
În v a s u l a l d o ile a a re lo c a b s o r b ţia lu i C 0 2 c o n fo rm e c u a ţie i:
C 0 2+ C a ( 0 H ) 2 = C a C 0 3l + H 20 .
D e c i p r e c ip ita tu l e s te C a C 0 3cu m a s a 4 0 g ; M (C a C 0 3) = 1 0 0 g / m o l.
3 40 g 3
v ( C a C 0 3) = = 0 ,4 m o l; v (C ) = v (C a C 0 3) = 0 ,4 m o l.
1 0 0 g/ m ol 3
2 . S e s ta b ile ş te f o r m u la b r u t ă a h id r o c a r b u r ii C xH y :
x : y= v (C ): v (H ) = 0 ,4 m o l: 0 ,8 m o l = 1 : 2 . F o r m u la b r u tă e ste C H 2.
3 . S e c a lc u le a z ă m a s a m o le c u la r ă a h id r o c a r b u r ii d u p ă r e la ţ ia :
M r (C x H y ) = M r (H 2) ■D h 2 = 2 : 2 8 = 5 6 ,
ia r m a s a m o le c u la r ă d u p ă f o r m u la b r u t ă e ste M r ( C H 2) = 1 4 .
4 . S e s ta b ile ş te f o r m u la m o le c u la r ă a h id r o c a r b u r ii:
M r 56
(reală)
= — = 4. F o r m u la m o le c u la r ă e ste ( C H 2) ■ 4 ^ C 4H 8
M r
(brută)
R ă s p u n s : Formula moleculară a hidrocarburii este C H -butena. 4 8
77

Hidrocarburi
I I I . * S ta b ilir e a p ă r ţ ii d e v o lu m a a lc h e n e i d in t r - u n a m e s te c d e h id r o c a r b u r i.
Problema 4
Un amestec de propan şi propenă cu volumul 0,448 l (c.n.) a fost barbotat prin apa
de brom cu masa 40 g şi partea de masă 4%. Să se determine volumul propanului
şi propenei din amestecul iniţial.
Se d ă: R ezo lv are:
V ( C 3H 8 + C 3 H 6 ) = 0 , 4 4 8 l
1 . S e d e te r m in ă m a s a ş i c a n t it a t e a d e s u b s ta n ţă b ro m d in
m ( s o l.) = 4 0 g
s o lu ţie : m ( s u b .) w • m ( s o l.)
w = • 100% ■ m ( B r 2) =
w ( B r 2) = 4 %
m ( s o l.) 100%
4% • 4 0 g
m ( B r 2) = = 1 ,6 g
V ^ H ^ - ?
2 100%
V (C 3H 4 - ?
m ( B r 2) 1 ,6 g
v (B r4 = = 0 ,0 1 m o l
M ( B r 2) 160 g/m o l
2 . S e s c r ie e c u a ţia r e a c ţie i: C 3H 6 + B r 2 ^ C 3H 6B r 2
3 . S e d e te r m in ă c a n t it a t e a d e s u b s ta n ţă ş i v o lu m u l p r o p e n e i d in e c u a ţia r e a c ţ ie i:
v (C 3H 6) = v ( B r 2) = 0 ,0 1 m o l; v (C 3H 6) = ’ v ■V m = 0 ,0 1 m o l ■2 2 ,4 l/ m o l = 0 ,2 2 4 l.
4 . S e c a lc u le a z ă v o lu m u l p r o p a n u lu i:
V (C 3H 8) = V ( a m e s t e c .) - V (C 3H 6) = 0 ,4 4 8 l - 0 ,2 2 4 l = 0 ,2 2 4 l.
Răspuns: A m e s te c u l in iţia l e ra f o r m a t d in v o lu m e eg ale de p ro p e n ă şi p ro p a n şi

c o n stitu ie 0 ,2 2 4 l.
AUTOEVALUARE
1 . O h id r o c a r b u r ă n e s a t u r a t ă c o n ţ in e 8 5 ,7 1 % c a rb o n ş i a r e d e n s ita te a r e la tiv ă a v a p o
r ilo r în ra p o rt c u a e r u l 2 ,4 1 4 . S ă s e d e d u c ă f o r m u la m o le c u la r ă . (R.: C5H 10)

2 . În c a lita te d e d iz o lv a n t a l s u b s ta n ţe lo r o r g a n ic e şi p e n tru c u ră ţa re a m a t e r ia le lo r
t e x tile se f o lo s e ş te d ic lo r o e ta n u l. C e m a s ă d e e te n ă ş i d e c lo r e s te n e c e s a ră p e n tru
o b ţin e r e a 1 ,2 - d ic lo r o e t a n u lu i c u m a s a 3 ,9 6 k g ?
(R.: 1 ,1 2 kg C 2H4 şi 2 ,8 4 kg d e clor)

3 . C e v o lu m d e o x id d e c a rb o n (IV ) ( c .n .) s e f o r m e a z ă la a rd e re a b u t-2 -e n e i c u m a s a
2 ,8 g ? (R.: 4 ,4 8 l)
4 . * U n a m e s te c d e e ta n şi e te n ă c u v o lu m u l 4 0 0 m l ( c .n .) a d e c o lo r a t a p a d e b ro m
c u m a s a 8 0 g şi p a r te a d e m a s ă a b r o m u lu i 2 % . S ă se c a lc u le z e p a r te a d e v o lu m
a e te n e i d in a m e s te c . (R.: 56% )
5 . P e n tru d e c o lo r a r e a a p e i d e b ro m c u m a s a 4 0 0 g a fo st n e c e s a ră e te n ă c u v o lu m u l
2 ,2 4 l ( c .n .) . S ă s e c a lc u le z e p a r te a d e m a s ă a b r o m u lu i d in a p a d e b ro m . (R.: 4% )
6 . L a a r d e r e a u n e i a lc h e n e g a z o a s e s e c o n s u m ă u n v o lu m d e o x ig e n d e 6 o ri m a i m a re
d e c â t v o lu m u l a lc h e n e i. C a r e e s te f o r m u la m o le c u la r ă a a lc h e n e i? (R.: C4H 8)
7 . * R a p o rtu l d e m a s ă a c a r b o n u lu i ş i h id r o g e n u lu i în tr - o a lc h e n ă e ste 6 :1 . S c r i e ţ i
f o r m u la m o le c u la r ă a t r e i a lc h e n e c e c o re s p u n d a c e s tu i ra p o rt.
8 . * O a lc h e n ă c u v o lu m u l 6 7 2 m l (c .n .) a r e a c ţ io n a t c u b ro m u l şi s -a u f o r m a t 6 ,0 6 g
d e p ro d u s d e r e a c ţie . S ă se s ta b ile a s c ă f o r m u la m o le c u la r ă a a lc h e n e i ş i v o lu m u l
d e a e r ( c .n .) n e c e s a r a r d e r ii a 2 m o l d e a c e a s tă a lc h e n ă . (R.: C 3H6; 1 0 6 6 1 a e r)
78

f Hidrocarburi ■
2 .2 .7 . Alcadiene
Definiţie 9
Hidrocarburile aciclice nesaturate, ale căror molecule conţin două duble legături
şi au form ula generală CnH2n-2, unde n = 3,4,5 etc., se numesc alcadiene sau diene.
Omologie, nomenclatura, izomerie, *clasificare
Este evident că prim ul term en din seria om oloagă a alcadienelor va avea trei
atomi de carbon. G rupa CH 2 va fi raţie de om ologie şi pentru această serie.
D enum irea sistem atică a a lc a d ie n e lo r se form ează din rădăcina num elui
hidrocarburilor saturate, la care se adaugă vocala ,,a” (pentru legătură), se indică
prin cifre poziţiile dublelor legături, urm ată de sufixul - dienă1.
Exemplu:
Butan Buta-1,2-dienă
A lcadienelor le sunt caracteristice câteva tipuri de izomerie:
a) de f u n c ţ i u n e (cu alchinele CnH2n-2).
Exemplu:
Propadienă (alenă) Propină
b) de p o z i ţ i e a d u b l e l o r l e g ă t u r i (apare, începând cu butadiena), a căror

existenţă este determ inată de locul ocupat în moleculă de cele două duble legături:
Exemplu: CH2=C=CH-CH 3 CH2=CH-CH=CH2
Buta-1,2-dienă Buta-1,3-dienă
(divinii)
c) d e c a t e nă (apar începând cu pentadiena):
_ 7 1 2 3 4 5 1 2 3 4
c h 2=c h - c h =c h 2 Exemplu: ■
Penta-1,3-dienă CH3
2-Metil-buta-1,3-dienă
(izopren)
D eseori se u tilizează şi d en u m irile nesistem atice ale

Modelul de proporţie
al moleculei de dienelor indicate între paranteze (izopren, divinil etc.).
butadienă. *După poziţia relativă a celor două duble legături, dienele
se clasifică în trei grupe:
1 ) diene cu duble legături cum ulate < , cu legături
duble alăturate;
2 ) diene cu duble legături conjugate , cu legături
duble separate printr-o legătură simplă carbon-carbon;
\ 1 ✓
3) diene cu duble legături iz o la te , cu
legături duble separate de două sau mai multe legături simple.
D intre alcadienele cu duble legături conjugate interes
practic prezintă buta-1,3-diena şi om ologul său 2-m etil-buta-
1,3-diena (izoprenul).
da. Guţu, „Nomenclatura compuşilor organici", Chişinău, 2008.
79

Hidrocarburi
M etode de obţinere
»
B u t a d i e n a şi i z o p r e n u l se obţin pe cale in du strială, p rin dehi-
drogenarea alchenelor, care, la rândul lor, se obţin din gazele de cracare a petrolului.
Am estecul de gaze form at în m are parte din butan se trece la tem peratura de
6 0 0 -7 0 0 °C peste catalizatorul Fe2O 3 cu adaos de oxizi de calciu şi potasiu:
Fe2 0 3 , CaO, K20 CH2zCH- ch 2- ch 3|
CH3 —CH2—C it —CH3 CH2 =CH-CH=CH2
700°C, -H2 CH3 - CH= CH- CH3]
Butan Buta-1,3-dienă
In m od sim ilar se obţine şi izoprenul (2-m etil-buta-1,3-diena):
CH3 -C H -C H 2 -C H 3 ^ ► CH2 =C-CH=CH 2 +2H2
ch 3 ch 3
2-Metilbutan 2-Metil-buta-1,3-dienă
B uta-1,3-diena este un gaz cu p. de fierbere -5°C . O m ologul superior al buta-

1,3-dienei (izoprenul) are p. de fierbere 34°C. Sunt insolubili în apă, solubili în
solvenţi organici.
Dienelor, în general, le sunt caracteristice reacţiile de adiţie tipice alchenelor.
Însă, datorită prezenţei efectului de conjugare, dienele form ează 2 produse de adiţie:
unul se obţine în urm a adiţiei în poziţiile 1,4 (la capetele sistemului conjugat), iar
altul în urm a adiţiei în poziţiile 1,2. M odul de desfăşurare a reacţiei de adiţie (1,2
sau 1,4) depinde de condiţiile concrete ale reacţiei.
1. A d i ţ i a h i d r o g e n u l u i activ (obţinut în reacţia dintre acizi şi metale)
are loc în poziţiile 1,4 sau 1,2.
- c h 2- c h = c h - c h 2
adiţie 1,4 jj But-2-enă jj
+ H2_
CH2 =CH-CH=CH2- c h 3 - c h 2- c h 2- c h 3
Buta-1,3-dienă H2 , Pd Butan
ch2 =ch - ch -( h 2 - 1
adiţie 1 ,2 But-1-enă jj jj
2 . A r d e r e a . Butadiena arde cu flacără lum inoasă, form ând CO 2 şi apă.
Tema 2.17. Scrie ecuaţia reacţiei de ardere a buta-1,3-dienei.
3. P o l i m e r i z a r e a este o reacţie caracteristică şi pentru hidrocarburile n e

saturate cu două duble legături conjugate. Reacţia este aplicată pe larg în industrie,
deoarece în urm a ei se obţine cauciucul sintetic.
Fără a lua în considerare m ecanism ul, procesul polim erizării prin adiţie 1,4
poate fi reprezentat astfel:
c h 2= c h - c h = c h 2 + ch2= c h - ch= ch2 ---------►
— ^ -CH2 -O t-a t-C H 2 - + - CH2- CH- CH- CH2- -------►
sau
n ch 2—)n Cauciuc butadienic (sintetic)
80

Hidrocarburi
P r im u l c a re a p ro p u s o b ţin e r e a c a u c iu c u lu i s in t e tic la n iv e l d e in d u s tr ie a fo st
s a v a n tu l r u s S . L e b e d e v .
C a u c iu c u l b u ta d ie n ic o b ţin u t a s tfe l p o s e d ă e la s tic ita te s a u c a p a c ita te a d e a -ş i
s c h im b a fo rm a su b a c ţiu n e a u n e i fo rţe e x t e r io a r e şi d e a r e v e n i la fo rm a in iţia lă ,
c â n d a c ţiu n e a f o r ţ e i în c e t e a z ă . Î n a fa r ă d e a c e a s ta , c a u c iu c u l b u ta d ie n ic e s te im p e r
m e a b il p e n tr u g a z e ş i a p ă , d a r m a i p u ţin e la s t ic ş i m a i p u ţin r e z is te n t la u z u r ă d e c â t
c a u c iu c u l n a tu r a l.
Compoziţia şi structura cauciucului natural

C a u c iu c u l n a t u r a l s e o b ţin e d in la te x u l (s u c lă p to s su b fo rm a u n e i s o lu ţ ii c o lo i-
d a le d e c a u c iu c ) u n o r p la n te , în s p e c ia l d in c e l a l h e v e e i b r a z ilie n e . Î n a c e s t sc o p , p e
t u lp in ile a r b o r ilo r s e f a c s e c ţiu n i, p r in c a r e s e s c u r g e la te x u l c e c o n ţin e c ir c a 3 0 - 4 0 %
c a u c iu c , a p ă (6 0 % ), r ă ş in i ş i s u b s ta n ţe m in e r a le (fig. 2 .2 9 ) . C a u c iu c u l s e p r e c ip ită d in
la t e x la tr a ta r e a a c e s tu ia c u a c id a c e tic s a u f o r m ic , a p o i e l e s te s u p u s u n u i tr a ta m e n t
m e c a n ic p e n tr u a f i o m o g e n iz a t, t r a s în fo i şi u s c a t. S -a s ta b ilit c ă m o n o m e r u l c a u
c iu c u lu i n a t u r a l e s te iz o p r e n u l.
C auciucul n a tu ra l e s t e u n p o lim e r c u f o r m u la b r u tă (C 5H 8) n, î n c a re n a r e v a lo r i
fo a r te m a r i:
ch3 . ch3 . ch3

•••-C H 2-C = C H -C H 2 f C H 2- C = C H -C H 2| C H 2- C = C H -C H 2 - •••
Rest de izopren
P r o p r i e t ă ţ i . C a u c iu c u l în s ta r e b r u tă e s te g ă lb u i,
s e m io p a c ş i e la s tic . Ţ in u t la te m p e r a tu r ă jo a s ă ( 0 - 5 0C ), e l
d e v in e o p a c ş i n e e la s tic .
C a u c iu c u l n a t u r a l a r e p r o p r ie ta te a d e a s e a lu n g i (4 0 0 - 8 0 0 % )
la a p lic a r e a u n e i f o r ţe e x t e r io a r e s la b e ş i d e a r e v e n i la d im e n s i
u n ile in iţ ia le c â n d a c e a s t a în c e te a z ă . Î n s ta r e n e a lu n g it ă , e la s t ic ă
m a c r o m o le c u le le a u o f o r m ă în c o lă c it ă , n e r e g u la t ă , m a i s ta b ilă ,
Fig. 2.29. Arborele de ia r a n u m ite s e g m e n te a le m a c r o m o le c u le i p o t e fe c tu a m iş c ă r i
c a u c iu c . te r m ic e d a to r ită r o t a ţ ie i lib e r e d in j u r u l l e g ă t u r i l o r C - C . *1
EXPERIMENT DEMONSTRATIV
Depolimerizarea cauciucului natural

1. Introdu î n t r - o e p r u b e t ă (1 ) o b u c ă ţ ic ă d e c a u c iu c n a t u r a l
şi a stu p -o cu u n d o p p re v ăz u t cu tu b d e e v a c u are a g a z e lo r
( f ig .2 .3 0 ) .
2. Introdu c a p ă tu l tu b u lu i d e e v a c u are a g a z e lo r în tr - o
a ltă e p ru b e tă ( 2) ( c o le c to r ), c e s e a f lă în t r - u n p a h a r cu ap ă
re ce .
3. Încălzind e p ru b e ta 1, v e i o b s e r v a c ă p o lim e r u l se d e s
c o m p u n e , ia r în c o le c t o r s e a c u m u le a z ă p r o d u s e lic h id e .
4. Încetează în c ă lz ir e a , ap o i c u a ju to r u l a p e i d e b ro m
c o n s t a t ă c ă p r o d u s e le c o n d e n s a te s u n t n e s a tu r a te .
81

Hidrocarburi I
Î n s ta r e a lu n g ită m a c r o m o le c u le le tin d s ă a d o p te o
a r a n ja r e m a i o r d o n a tă c u te n d in ţă s p re f o rm a lin ia r ă .
L a te m p e r a tu r ă m a i r id ic a tă d e v in e p o s ib ilă ş i a lu n e
c a r e a m a c r o m o le c u le lo r u n e le f a ţă d e a lt e le ; m a t e r ia lu l
d e v in e p la s tic .
C a u c iu c u l n a tu r a l e s te in s o lu b il în a lc o o l, a c e to n ă , d a r
1 se d iz o lv ă b in e în b e n z e n , h id r o c a r b u r i. Î n a in t e d e d iz o l
v a r e e l se îm b ib ă c u m u lt d iz o lv a n t ( s e u m f lă ); s o lu ţia d e
c a u c iu c e s te v â s c o a s ă .
E x p u s m a i m u lt la a e r, c a u c iu c u l n a t u r a l d e v in e lip ic io s
ş i p ie r d e d in e la s t ic it a t e . P e n t r u a în lă tu r a a c e s te in c o n v e -
n ie n ţe , c a u c iu c u l e s te s u p u s p r o c e s u lu i d e vulcanizare.
2
V u lc a n iz a r e a c a u c iu c u lu i c o n s tă în în c ă lz ir e a lu i c u s u lf
(1 - 5 % ) la 1 3 0 - 1 4 0 °C . În c u rs u l a c e s te i tr a tă r i se fo rm e a z ă
p u n ţi C - S - S - C în t r e m a c r o m o le c u le le d e p o liiz o p r e n :
h 3c ş h 3c h 3c ş
•• •- C H 2- C - C H - C H 2- C H 2- C = C H -C H 2- C H 2- C - C H - C H 2-
ş ş
h 3c ş h 3c h 3c ş
- C H 2- C - C H - C H 2- C H 2- C = C H -C H 2- C H 2- C - C H - C H 2- • ••
sI sI
C a u c iu c u l v u lc a n iz a t n u e s te p la s tic , n u se m a i în m o a ie
4 4 1
la c a ld , e s te m a i r e z is te n t la r u p e re , to to d a tă s o lu b ilita te a
l u i f a ţ>ă d e u n i i d i z o l v a n ţ>i s e r e d u c e . P u n ţ>i l e C - S - S - C f iin d
în s ă r a r e , se p ă s tr e a z ă p o s ib ilita te a tr e c e r ii m o le c u l e lo r
d in f o rm ă în c o lă c ită în f o rm ă a lu n g ită , c â n d se a p lic ă o
f o r ţ>ă m e c a n ic ă e x te r io a r ă . D e a c e e a c a u c iu c u l v u lc a n iz a t
e s te e la s tic . C a u c iu c u l v u lc a n iz a t c u c a n tită ţi m a r i d e s u lf
(3 0 -4 0 % ) d e v in e u n m a t e r ia l r ig id c u r e z is te n ţă m e c a n ic ă
m a r e , n u m it eb onită.
B u t a d ie n a , 2 - m e tilb u ta d ie n a (iz o p r e n u l) ş i 2 - c lo r o -
b u ta d ie n a ( c lo r o p r e n u l) s u n t m o n o m e r i a i c o m p u ş ilo r
6 m a c r o m o le c u la r i c u p r o p r ie tă ţi a s e m ă n ă to a r e c a u c iu c u lu i
n a tu r a l, n u m iţ i e la s to m e r i s a u c a u c iu c u r i s in t e t ic e .
Diverse urilizări ale
Fig. 2.31.
A tâ t c a u c iu c u l n a tu r a l, c â t ş i c e le s in t e tic e a u o la r g ă
cauciucului: 1 - echipamen
te sanitare; 2 - cabluri; a p lic a r e în t e h n ic ă . E le s u n t f o lo s ite la o b ţin e r e a d if e r ito r
3 - mănuşi; 4 - cizme;
p r o d u s e : a n v e lo p e p e n tr u a u t o m o b ile , e c h ip a m e n t e s a n i
5 - radieră; 6 - anvelope
pentru automobile. ta r e , c u r e le ş i b e n z i d e t r a n s m is ie , ju c ă r ii ş i d iv e r s e o b ie c te
d e u z c a s n ic e tc . (fig. 2 . 3 1 ) .
Ş tia i că ...
În decurs de 20 de ani, dintr-un arbore de cauciuc se p o t extrage anual circa 400 kg de
cauciuc.
82

Hidrocarburi
AUTOEVALUARE
1 . D e f in e ş t e n o ţiu n e a : a lc a d ie n e .
5 >
2 . E x p lic ă :
a ) n o m e n c la tu r a ş i iz o m e r ia a lc a d ie n e lo r ;
b ) c o m p o z iţia ş i s t r u c t u r a c a u c iu c u lu i n a t u r a l;
c ) * d e n u m ir e a s is t e m a tic ă a h id r o c a r b u r ilo r :
ch3
I 3
1 ) C H 2= C - C = C H 2; 2 ) C H 3- C = C H 2; 3 ) C H 3- C = C H -C H = C H 2
Ch 3 h 2c =Ch Ch 3
3 . F in is e a z ă e c u a ţ iile r e a c ţ iilo r ş i n u m e ş te p r o d u s e le d e r e a c ţie :
a ) 2 - m e t il- p e n t a - 1 ,3 - d ie n ă + H 2 ^
b ) * d e p o lim e r iz a r e a 2 - c lo r o - b u t a - 1 ,3 - d ie n e i ( c lo r o p r e n e i) ^
4 . S c r ie şi n u m e ş te iz o m e r ii d e p o z iţ ie a d u b le lo r le g ă t u r i a le a lc a d ie n e i c u c o m p o
z iţia C 6H 10 .
5 . * C o m p a r ă s t r u c t u r i l e h i d r o c a r b u r i l o r n e s a t u r a t e c u c o m p o z i ţ i a C n H 2 n ş i C n H 2 n -2 , c a r e
c o n ţ in c â te 5 a t o m i d e c a r b o n . D in c e s e r ie o m o lo a g ă f a c p a r t e e le ? I n d ic ă p r o p r ie
tă ţile c h im ic e c o m u n e .
6 . S c r ie s c h e m e le r e a c ţ iilo r c u a ju t o r u l c ă r o r a s e p o t r e a liz a u r m ă t o a r e le tr a n s f o r
m ă r i:
a ) p e n t a - 1 ,3 - d ie n ă ^ p e n ta n ;
b ) C H 3 - C H 2 - C H 2 - C H 3 ^ C 4H 6 ^ c a u c iu c s in t e tic ;
7 . * S e le c te a z ă : C H 3
C a re d in t r e a f ir m a ţiile c e u r m e a z ă se r e fe r ă la c o m p u s u l C H 2= C - C = C H 2:
a ) e ste o a lc a d ie n ă ; C H 3
b ) se s u p u n e p r o c e s u lu i d e p o lim e r iz a r e ;
c ) e ste u n iz o m e r a l b u t a - 1 ,3 - d ie n e i; d ) d e c o lo r e a z ă a p a d e b ro m .
8 . C o m p le t e a z ă s p a ţ iile lib e r e d in a f ir m a ţiile :
a ) F o r m u la g e n e r a lă a a l c a d i e n e l o r e s t e ......................
b ) A d iţia u n u i m o l d e h id r o g e n la 1 m o l d e b u t a - 1 ,3 - d ie n ă c o n d u c e l a .........................
c ) I z o p r e n u l e s t e .................... b u t a - 1 , 3 - d i e n e i .
d ) U n e le d o m e n ii d e u tiliz a r e a c a u c i u c u l u i s u n t ..............................................................
e ) * B u t a - 1 ,3 - d ie n a e ste o d ie n ă c u l e g ă t u r i d u b l e ....................................
9 . N o te a z ă p r in A a f ir m a ţia a d e v ă ra tă ş i p r in F a f ir m a ţia f a ls ă : A
a ) 2 - m e til- b u ta - 1 ,3 - d ie n a e ste m o n o m e r u l c a u c iu c u lu i iz o p r e n ic . I I I I
b ) A lc a d ie n e le m a n if e s tă a c e le a ş i p r o p r ie t ă ţ i c a ş i a lc h e n e le . I l l l
c ) B u t a - 1 ,3 - d ie n a e ste iz o m e r u l b u te n e i. I I I I
d ) L a a d iţia a 2 m o l d e h id r o g e n la 1 m o l d e b u t a - 1 ,3 - d ie n ă I I I I
s e o b ţin e b u ta n u l.
e ) I z o p re n u l e ste m o n o m e r u l c a u c iu c u lu i n a tu r a l. I I I I
1 0 . R e z o lv ă :
* U n a m e s te c d e g a z e , f o r m a t d in b u t a d ie n ă ş i b u ta n , c u v o lu m u l 5 ,0 2 l ( c .n ) , a
fo s t s u p u s p r o c e s u lu i d e h id r o g e n a r e . Î n r e a c ţ ie s -a u c o n s u m a t 4 ,4 8 l d e h id r o
g e n . S ă s e d e te r m in e v o lu m u l b u t a d ie n e i ş i b u t a n u lu i d in a m e s t e c u l in iţ ia l.
(R.: 2 ,2 4 l C 4H 6; 2 ,7 8 l C 4H 10)
83

Hidrocarburi
2 .2 .8 .
Definiţie
»
H idrocarburile aciclice, ce conţin în m olecula lor, pe lângă legăturile simple, o
triplă legătură între doi atomi de carbon - C = C - şi au form ula generală CnH2n-2,
unde n= 2,3,4 etc., se numesc alchine.
*Structură
În molecula alchinelor tripla legătură se realizează între doi atomi de carbon, care
posedă câte doi orbitali hibridizaţi sp şi câte doi orbitalip ,,puri”, nehibrizi (p. 12). Prin
întrepătrunderea orbitalilor hibridizaţi sp ai celor doi atomi de carbon se formează
o legătură o C -C (sp-sp). Ceilalţi doi orbitali hibrizi (câte unul de la fiecare atom de
carbon) se întrepătrund cu orbitalii de tip s ai hidrogenului, form ând legături de tip
o C -H (sp-s) (fig.2.32,a,b). Unghiurile de 180°C dintre legăturile o C-C(sp-sp) şi o
C -H (sp-s) asigură atomilor angajaţi în ele o dispoziţie geometrică liniară (fig. 2.32,c),
ceea ce exclude existenţa izomeriei cis-trans la legătura triplă (fig 2.33). Ceilalţi doi
orbitali p nehibridizaţi de la fiecare atom de carbon sunt situaţi în planuri reciproc
perpendiculare faţă de axa legăturilor de tip o. În aceste planuri, orbitalii p nehibri
dizaţi de la fiecare atom de carbon se întrepătrund, form ând două legături de tip n,
care sunt relativ slabe şi în reacţiile chimice se scindează uşor (fig. 2.32,c).
( a t\ b c
Fig. 2.32. Schema formării legăturilor în acetilenă: a,b - formarea legăturilor a; c - formarea legăturilor n.
Fig. 2.33. Modele ale moleculei de acetilenă: a - formula de structură; b - „bilă-ax”; c - de proporţie.
Lungimea legăturii triple este de 0 ,12 0 nm, ea fiind mai mică ca a celei duble - 0,133
nm şi a celei simple - 0 ,1 5 4 nm . Distanţa dintre cei doi atomi de carbon în acetilenă
este mai mică, deoarece legătura triplă reprezintă o combinare a unei legături o şi
a două legături n. Cele două legături n măresc densitatea electronică dintre atomii
de carbon, ceea ce duce la polarizarea legăturilor o din acetilenă: H - C=C-H .
Ca urm are a polarităţii legăturilor C -H , în alchinele cu triplă legătură m arginală
apar proprietăţi slab acide, deci ele vor ceda uşor protonul în reacţiile cu metale.
Omologie, nom enclatură. Izom erie
Seria om oloagă a alchinelor începe cu etina.
Conform nomenclaturii IUPAC, denum irea sistem atică a alchinelor se formează
de la rădăcina numelui alcanilor cu acelaşi num ăr de atomi de carbon, urm ând cifra
ce indică poziţia triplei legături şi sufixul -ină. Poziţia triplei legături în moleculă se
precizează indicând atomul de carbon al acesteia num erotat cu cifra cea mai mică.
Pentru a denum i alchinele cu catene lungi şi ramificate se aplică aceleaşi reguli
ca în cazul alchenelor (p. 6 6 ).
84

Hidrocarburi
Prim ul reprezentant al seriei omoloage a alchinelor - etina H C=CH - se mai

num eşte acetilenă. s După d en u m irea nesistem atică, alchinele sunt considerate
ca derivaţi ai acetilenei, la care unul sau ambii atomi de hidrogen sunt substituiţi
cu radicali alchili (tabelul 2.8). La alchine sunt urm ătoarele tipuri de izom erie: de
poziţie a legăturii triple, de catenă şi de funcţiune (cu alcadienele) (tabelul 2 .8 ).
Tabelul 2.8. Nomenclatura şi izomeria alchinelor

Nomenclatura IUPAC
Formula rormuia ae
Tipul izomeriei Denumirea Denumirea
moleculară structură
nesistematică sistematică
C2H2 HC=CH — Acetilenă Etină
CH3 C=CH a) de funcţiune cu
CsH4 Metilacetilenă Propină
propadiena;
a) de funcţiune cu
CH3-CH2-CSCH butadiena; Etilacetilenă But-1-ină
c 4h6
CH3-CSC -C H 3 b) de poziţie a Dimetilacetilenă But-2-ină
legăturii triple;
a) de funcţiune cu Propilacetilenă
CH 3 -CH 2 -C H 2 -C e CH Pent-1-ină
CH 3 -CH 2 -C E C -C H 3
pentadiena;
Etilmetilacetilenă
CaH8 CH 3 -C H -C S C H b) de poziţie a Pent-2-ină
legăturii triple; Izopropilacetilenă
ch3 3-Metilbut-1-ină
c) de catenă.
Tema 2.18. *Alcătuieşte un tabel similar pentru alchina cu 6 atomi de carbon.
»
Cu excepţia acetilenei şi propinei, care se obţin din carburi (C aC 2, M g 2C 3),
celelalte alchine sunt produse sintetice.
O b ţ i n e r e a a c e t i l e n e i (m etodă industrială). A cetilen a se obţine la
descom punerea cu apă a carburii de calciu, care la rândul ei se obţine în cuptoare
electrice din carbon (cocs) şi oxid de calciu la tem peratură foarte înaltă:
2200° C
3C+ CaO ^ CaC2 + CO
C - H + O H -
C a 2+ < III + H - C = C - H + C a (O H )2
C - H + O H -
Această reacţie se aplică la obţinerea acetilenei (etinei) în aparatele pentru

sudare autogenă.
Însă această m etodă nu poate satisface cerinţele m ereu crescânde de acetilenă.
M ateria prim ă industrială accesibilă, din care se obţine acetilena în ultim ii ani,
este m etanul (gazul natural):
.1 000 C > HC=CH + 3H2
(răcire)
La această tem peratură este posibilă descom punerea acetilenei în elemente, de
aceea amestecul de gaze obţinut se răceşte rapid până la « 10 0°C .
Ştim c a ...
Acetilena este un gaz cu miros eterat plăcut. Mirosul neplăcut, sesizat la obţinerea ei din carbură
de calciu, se datoreşte im purificării acesteia cu m ici cantităţi de NH3, PH# care se îndepărtează
prin spălare cu o soluţie de K2Cr2O7 şi H2SO4.
85

Hidrocarburi
Prim ii reprezentanţi ai alchinelor sunt gaze la tem peratură obişnuită. Începând
cu but- 2 -ina, u rm ăto rii reprezentanţi sunt substanţe lichide, iar cei superiori -
solide (tabelul 2.9).
Solubilitatea acetilenei şi a alchinelor inferioare în apă este mai m are decât cea
a hidrocarburilor saturate sau nesaturate cu acelaşi num ăr de atomi de carbon.
Acest fapt se datoreşte polaritaţii legăturilor C -H . Densităţile alchinelor sunt mai
m ari decât cele ale term enilor corespunzători din seria alcanilor sau alchenelor,
dar mai m ici decât cea a apei.
Tabelul 2.9. Constante fizice ale unor alchine
Formula T.
Denumirea Formula de structură Geometria Densitatea,
molecu fierbere,
sistematică prescurtată moleculelor p, g/cm3
lară °C
Etină C2H2 HC=CH - 84 0,613

Propină CsH4 ch 3- c = ch
— - 23 0,70
But-1-ină c 4h6 ch 3- ch 2- c = ch \ __ = 8,6 0,668
But-2-ină C4H6 ch 3- c = c - ch 3 — 27,2 0,69
Pent-1-ină CaH8 ch 3- ch 2- ch 2- c =ch 39,7 0,693
Pent-2-ină CaH8 ch 3—ch 2—c = c - ch 3 \ — 55,5 0,712
\ __
Hex-1-ină C6H18 CH3-(CH2)2-CH2-C=CH — 75,0 0,720
Pentru acetilenă şi omologii ei sunt caracteristice reacţiile de: adiţie, polimerizare
(trim erizare), oxidare, substituţie.
A . R eacţii de aditie
1. A d i ţ i a h i d r o g e n u l u i (hidrogenarea alchinelor) are loc în prezenţa
catalizatorilor (Ni, Pd, Pt), cu form are de alchene, apoi de alcani:
+ h ? + h 7
HC=CH ---- **> H2 C=CH 2 ---- **■ CH3 —CH3
Etină Etenă Etan
*
Alchină Alchenă Alean

*
Alchină simetrică Alchenă simetrică Alean

Deşi reacţia are loc în două etape, hidrogenarea alchenei form ate interm ediar
decurge uşor, astfel că izolarea ei nu este posibilă în aceste condiţii.
2. A d i ţ i a
h a l o g e n i l o r (halogenarea) se desfăşoară în m od sim ilar:
alchinele adiţionează halogeni la tripla legătură în două etape.
Ştiai c a ...
A cetilena nu se poate com prim a sub presiune, deoarece se descom pune cu explozie. De
aceea ea se transportă în cilindri de oţel um pluţi cu azbest (m aterial poros) îm bibat cu acetonă.
1 1 acetonă dizolvă 3 0 0 1 C2H2 la 12 atm.
86

Hidrocarburi
L u â n d u n m o l d e h a lo g e n , s e p o t iz o la d ih a lo g e n o a lc h e n e le , c a r e u lte r io r , c u în c ă
u n m o l d e h a lo g e n , t r e c în t e t r a h a lo g e n o a lc a n i:
CI, + c i,
ai ai
H -C S C -H - H -C = C — H H - C - C - H
i i i i
a a a a
Etină 1,2-Dicloroetenă 1,1,2,2-Tetracloroetan
a a
CI, CI,
sC H 3- C H C - C H 3 ch3- c = c - ch3- c h 3- c - c - c h 3
ci a a ci
But-2-ină 2,3-Dicloro-but-2-enă 2,2,3,3-Tetraclorobutan
3 . * A d i ţ i a h i d r a c i z i l o r l a a lc h in e n e s im e t r ic e s e p r o d u c e d u p ă r e g u la lu i
M a r k o v n ik o v ( h id r o g e n u l s e f ix e a z ă la a to m u l d e c a rb o n m a i b o g a t în h id r o g e n ):
CI
+ H n + H n 1
R-C=CH - R-C=CH2 - R-C-CH 3
CI CI
Tema 2.19. Scrie ecuaţiile reacţiilor de adiţie a HCl (1 mol) la etină. Numeşte produsul
de reacţie.
4 . A d i ţ i a a p e i ( h id r a ta r e a ) la a c e tile n ă s e p r o d u c e în p r e z e n ţa a c id u lu i
s u lf u r ic ş i s u lf a tu lu i d e m e r c u r (I I ) c u r o l d e c a t a liz a t o r . P r o d u s u l p r im a r a l a d iţie i
e s te u n a lc o o l v in ilic (e n o l), c a r e f iin d in s t a b il (s e in d ic ă p r in [ ] ) se iz o m e r iz e a z ă
în e ta n a l (a c e ta ld e h id ă ) (M . K u c e ro v , 1 8 8 1 ).
H g2+
HC=CH + HOH CI^CH — c h 3- c h = o
H 2S 0 4
Etină Etanal
V OH
(compus carbonilic)
Alcool vinilic (enol)
* A p lic a tă la o m o lo g ii a c e t ile n e i, a c e a s t ă r e a c ţie c o n d u c e la f o r m a r e a c e to n e lo r .
D e e x e m p lu , d in p r o p in ă s e o b ţin e a c e to n ă :
Hg2+
CH3-C=CH + HOH c h 3- c = ch2 c h 3- c - c h 3
h 2s o 4
Propină o
(metllacetllenă) OHj .
Propanonă
Propen-2-ol (enol) (acetonă)
D u p ă c u m o b s e r v i, a d iţia a p e i a re lo c c o n fo rm r e g u lii lu i M a r k o v n ik o v .
B. R eacţia de p o lim eriz a re ( trim e riz a re )

5 . T r i m e r i z a r e a a c e t i l e n e i a r e lo c în c o n d iţii t e r m ic e s a u c a ta litic e .
P r in în c ă lz ir e a a c e tile n e i în tu b u r i d e c e r a m ic ă la te m p e r a tu r a d e 6 0 0 -8 0 0 ° C se
f o r m e a z ă , p a r a le l c u a lţ i c o m p u ş i, ş i b e n z e n (3 0 % ) (M . B e r t h e lo t , 1 8 6 6 ):
H
,^CH
HC: jjjH C,600-800°C j H C^ CH
1 II
HC. CH H C^ CH
^CH
E tin ă H
Benzen
87

Hidrocarburi
C . * R e a c ţ ii d e s u b s t it u ţ ie a h id r o g e n u lu i a c e t ile n ic p r in m e t a le
6 . P r i n t r a t a r e a a c e t i l e n e i s a u a a lc h in e lo r te r m in a le c u s o lu ţie
a m o n ia c a lă d e o x id d e a r g in t ( r e a c tiv u l T o lle n s ) s a u o x id d e c u p r u ( 1) se o b ţin
a c e t ilu r i s a u a lc h in u r i a le m e ta le lo r r e s p e c tiv e :
H C = C H + A g 2 0 --------- ---- A g C = C A g 4 - + H 20
Etjnă Acetilură de argint

(precipitat galben)
2 R -C = C H + C u 20 --------- ► 2 R - C = C C u l + H 20
„ Alchinură de cupru
Alchma (precipitat roşu)
R e a c ţia s e r v e ş te la d e te r m in a r e a a n a litic ă a a c e tile n e i ş i a lc h in e lo r m a r g in a le .
A lc h in e le la c a re tr ip la le g ă t u r ă n u e s te m a r g in a lă n u d a u a c e s te r e a c ţii.
A c e tilu r ile ş i a lc h in u r ile d e c u p r u (I ) ş i a r g in t s u n t p u ţin s ta b ile : în s ta r e u s c a tă
e x p lo d e a z ă p r in lo v ir e s a u în c ă lz ir e . E le se d e s c o m p u n u ş o r la a c ţiu n e a a c id u lu i
c lo r h id r ic , f o r m â n d a lc h in e le in iţia le :
A g C = C A g + 2 H C l ^ H C = C H + 2 A g C l
R -C = C -C u + H C l ^ R -C = C H + C u C l
P r in u r m a r e , f o lo s in d r e a c ţiile d e f o rm a re a a c e t ilu r ii ş i a lc h in u r ilo r , u r m a te
d e d e s c o m p u n e r e a lo r , se p o t e lim in a a lc h in e le c u le g ă tu r i tr ip le m a r g in a le d in
a m e s te c u l c u a lte h id r o c a r b u r i.
D . O x id a r e a t o t a lă (a r d e r e a )
7 . În c o n d iţii e n e r g ic e d e o x id a r e a lc h in e le se a p r in d ş i
a rd :
C nH 2n-2 + O 2— — n C O 2+ ( n - 1) H 2O + Q
A c e t ile n a în a e r a rd e c u o f la c ă r ă fu m e g â n d ă :
Fig. 2.34. Sudarea 2 C 2H 2 + 5 O 2 —— 4 C O 2 + 2 H 2O + Q

metalelor.
În e x c e s d e o x ig e n f la c ă r a e s te v ie ş i m u lt m a i lu m in o a s ă
d e c â t c e a a a lc h e n e lo r ş i a lc a n ilo r , d a t o r it ă c o n ţin u tu lu i m a i
m a r e d e c a rb o n în a c e tile n ă fa ţă d e e tile n ă şi e ta n .
L a a r d e r e a c o m p le t ă , t e m p e r a t u r a f lă c ă r ii d e a c e tile n ă
în o x ig e n p o a te a tin g e 3 0 0 0 ° C . A r d e r e a a c e t ile n e i în o x ig e n
s e r v e ş te la s u d a r e a ş i t ă ie r e a m e ta le lo r (fig . 2 .3 4 ) . În a c e s t
sc o p s e f o lo s e ş te s u f lă t o r u l o x ig e n - a c e t ile n ă (fig. 2 .3 5 ) , c a re
e s te f o r m a t d in d o u ă t u b u r i c o n c e n tr ic e p r in c a re se s u f lă
o x ig e n ş i a c e tile n ă . A m e s te c u l d e g a z e e s te a p r in s la c a p ă tu l
s u f lă to r u lu i.
88

Hidrocarburi
Utilizarea acetiienei
Acetilena este o materie primă valoroasă, utilizată la ob
ţinerea industrială a diverselor produse sintetice. 85% din
producţia mondială de acetilenă este folosită pentru chimizare
(schema 2.4).
1 A stfel, acetilena serveşte ca m aterie prim ă pentru ob
ţinerea derivaţilor cloruraţi ai etilenei sau etanului. Prin
hidratarea acetilenei se obţine acetaldehidă, care la rândul
ei prin oxidare form ează acid acetic, iar la reducere - alcool
etilic, la adiţia clorului - dizolvanţi (fig. 2.36).
Schema 2.4. Chimizarea etinei
c h 3- c h 2- o h CH2=CH-C1 (PVC)
2 Alcool etilic Clorură de vinil Cl Policlorură de vinil
c h 3- c h = o HC =CH C12CH-CHC12
Acetaldehidă Etina (Acetilenă) Tertacloroetan
- s CH2 = CH - CH =CH2
Acid acetic Vinilacetilenă Buta-1,3-dienă
T
(-CH2-CCl:CH-CH2-)n " CH2=C-CH=CH2 (-CH2-CH=CH-CH2-)n
Fig. 2.36 .Diverse utilizări
s Cauciuc cloroprenic s Cloropren Cauciuc butadienic
ale etinei: 1 - dizolvanţi;
2 - tăierea şi sudarea’
metalelor; Tema 2.20. Descrie domeniile de utilizare a acetilenei (cu
3 - policlorvinil.
Legătura genetică dintre alcani,

2 .2 .9 . alchene, alchine
Legătura genetica dintre alcani, alchene, alchine. Rezolvarea problemelor pe
baza ei
Legătura genetică dintre alcani, alchene, alchine este redată în schem a 2,5.
Schema 2.5. Legătura genetică dintre alcani, alchene, alchine
Tema 2.21. În baza schemei 2.5:

• scrie ecuaţiile reacţiilor ce permit transformările indicate, luând ca exemplu substanţa
cu 2 atomi de carbon;
• copiază schema pe caiet şi completează careurile cu formulele generale respective;
• alcătuieşte o problemă de calcul de obţinere a 2 mol de etină, pornind de la metan,
şi propune algoritmul de rezolvare a ei.
89

Hidrocarburi
AUTOEVALUARE
1 . D e f in e ş t e n o ţiu n e a : a lc h in e le .
2 . E x p lic ă ş i s ta b ile ş te :
a ) * tip u l d e h ib r id iz a r e a a t o m ilo r d e c a rb o n în e t in ă ş i în p r o p in ă ;
b ) n o m e n c la tu r a a lc h in e lo r ş i t ip u l iz o m e r ie i;
c ) f o r m u le le d e s tr u c tu r ă a le a lc h in e lo r c u d e n u m ir ile :
1 ) 4 ,4 - d im e t il- p e n t - 2 - in ă ; 3 ) 3 - m e t il- b u t - 1 - in ă ;
2 ) 3 - e til- 4 - m e til- p e n t- 1 - in ă ; 4 ) 2 ,5 - d im e t il- h e x - 3 - in ă .
d ) * d e n u m ir e a s is t e m a t ic ă a u r m ă t o r ilo r c o m p u ş i o r g a n ic i:
c h 3- c h 2
1) C H 3- C H -C = C H ; 2 ) C H 3- C = C -C H 3; 3 ) C H 3- C H - C = C - C H - C H 3.
C H 3 c h 3
3 . * N u m e ş te :
a ) iz o m e r ii a lc h in e i c u şa se a to m i d e c a rb o n în m o le c u lă ş i in d ic ă tip u r ile d e
iz o m e r ie ;
b ) p r o d u s e le f in a le c e se o b ţin în u r m a r e a c ţiilo r :
1 ) B u t - 2 - i n ă + 2 H C l ---------------- ►
2 ) P e n t- 2 - in ă + H 2
4 . * P r o p u n e o s c h e m ă d e id e n t if ic ă r e a c o n ţin u tu lu i e p r u b e t e lo r în c a re s e a f lă
p e n t- 1 -in ă ş i p e n t- 2 -in ă . A r g u m e n te a z ă r ă s p u n s u l p r in s c h e m e le r e a c ţ iilo r
r e s p e c tiv e .
5 . S c r ie s c h e m e le r e a c ţ iilo r c u a ju t o r u l c ă r o r a s e p o t r e a liz a u r m ă to a r e le
t r a n s f o r m ă r i:
|--------------------------------------- > C H 2 = C H 2 ^ p o lim e r (p o lie tile n ă )
C a C 2^ - C 2H 2 ^ C H 2 = C H C l ^ p o lim e r ( p o lic lo r u r ă d e v in il)
A . E t in a ( a c e t ile n a ) în in d u s tr ie s e o b ţin e la d e s c o m p u n e r e a m e t a n u lu i/ e t a n u lu i.
B . A lc h in e le a u a c e e a ş i f o r m u lă g e n e r a lă c u a lc h e n e le / a lc a d ie n e le .
C . P e n t - 1 - in a ş i p e n t- 2 -in a s u n t iz o m e r i d e p o z iţ ie / d e c a te n ă .
7 . N o te a z ă p r in A , d a c ă a f ir m a ţia e s te a d e v ă r a tă , ş i p r in F , d a c ă a f ir m a ţ ia e s te f a ls ă :
a ) P r in a r d e r e a e t in e i, r a p o r t u l m o la r d in t r e h id r o c a r b u r ă a F
ş i o x ig e n e s t e 2 :5 .
b ) * L e g ă tu r a t r ip lă a a lc h in e lo r c o n ţin e 2 le g ă tu r i n .
c ) * B u t - 2 - in a r e a c ţio n e a z ă c u io n i d e A g+ ş i C u+ .
d ) B u t - 1 - in a p r e z in tă iz o m e r ie d e p o z iţ ie şi d e c a te n ă . I I I I
a ) F o r m u la g e n e r a lă a a l c h i n e l o r e s t e ................................. , i a r m o l e c u l a c o n ţin e o s in g u r ă
b ) A d iţia a p e i la e t in ă a re lo c în p r e z e n ţ a ................................... ş i s e o b ţ i n e ..................................................
c ) P r o p in a e ste ....................................e t i n e i .
d ) P e n tru a lc h in e s u n t c a r a c te r is tic e u r m ă to a r e le tip u r i d e iz o m e r i e ....................................
9 . R e z o lv ă : O h id r o c a r b u r ă c o n ţ in e : 8 8 ,9 % C ; 1 1 ,1 % H , ia r d e n s it a t e a r e la t iv ă în
r a p o rt c u h id r o g e n u l e s te 2 7 . S ă s e s t a b ile a s c ă f o r m u la m o le c u la r ă a a lc h in e i ş i
f o r m u le le d e s tr u c tu r ă a le iz o m e r ilo r e i.
(R.: C4H J
90

Hidrocarburi
Pobleme de calcul după formula generală

2 .2 .10 .
a alcadienelor, alchinelor si ecuaţiile reac-
2 .2 .11 . ţiilor caracteristice acestora
9
' 9 9
*Problema 1
O p ro b ă d e h id r o c a r b u r ă c u f o r m u la g e n e r a lă C nH 2n-2 a rd e în o x ig e n c u fo rm a re
d e 3 3 ,8 4 g o x id d e c a rb o n (IV ) ş i 6 ,9 2 3 g d e a p ă . S ă s e s ta b ile a s c ă f o r m u la h id r o
c a r b u r ii ş i c a n t it a t e a a c e s t e ia , c a r e a fo st s u p u s ă a r d e r ii.
Se d ă:
Rezolvare:
m ( C O 2) = 3 3 , 8 4 g
1 . S e s c r i e ecuaţia generală de ardere a hidrocarburilor cu
m (H 2O ) = 6 ,9 2 3 g
formula CnH2n -2
3 n - 1
C nH 2n -2- ? O -► n C O 2 + (n - 1 ) H 2O 1)
C nH 2n -2 + (
m t C H J - ?
2 . S e c a lc u le a z ă cantitatea de substanţă CO 2 şi cantitatea de
substanţă H O :
m ( C O 2) 3 3 ,8 4 g m (H 2O ) 6 ,9 2 3 g
v (C O 2) = 0 ,7 6 9 m o l, v (H 2O ) = = 0 ,3 8 5 m o l
M ( C O 2) 4 4 g/m ol M ( H2O) 18 g/ m o l
3 . S e c a lc u le a z ă num ărul de atomi de carbon (n) din form ula generală CnH2 din
relaţia: n ( C O 2) v ( C O 2) n 0,769
d e u n d e n = 2 .
( n - 1 ) H 2O v (H 2O ) n - 1 0,385
Prin urmare, formula hidrocarburii CnH2 2 este C 2 H2 (acetilena).
4 . S e ecuaţia reacţiei de ardere a acetilenei: 2C 2 H2 + 5O2-
s c r ie 4CO 2 + 2H2O (2)
Din ecuaţia reacţiei (2) rezultă:
0 ,7 6 9
v ^ H .) = — v(CO2) = = 0 ,3 8 5 m o l;
2
m
v = m ; m(C 2 H2) = v . M = 0,385 mol . 26 g/mol = 10 g
R ă s p u n s : Formula hidrocarburii este C H2; m(C H2) = 1 0 g. 2 22
Problema 2
C e v o lu m d e a c e tile n ă s e o b ţin e d in 1 0 g c a rb u r ă d e c a lc iu , în c a r e p a r te a d e
m a s ă a im p u r it ă ţ ilo r c o n s t it u ie 1 5 % ?
S e d ă:
Rezolvare:
m am.( C a C 2) = 10 g M e to d a I
“ imp. = 15%
1 . S e c a lc u le a z ă masa im purităţilor în carbura de calciu:
v m ) - ? m (imp.) “ . m(am.) 1 5% . 1 0 g.
1,5 g
“ im p =
100% ■ -► m,(imp.)
m
(am.) 100 100%
2 . S e c a lc u le a z ă masa carburii de calciu pure:

m (C a C 2) = m (a m .) - m (im p .) = 1 0 g - 1 , 5 g = 8 , 5 g
3 . S e d e te r m in ă cantitatea de substanţă carbură de calciu:

m ( C a C 2) 8 ,5 g
v(CaC2) = = 0 ,1 3 m o l
M ( C a C 2) 6 4 g/m ol
91

Hidrocarburi
4 . S e s c r ie e c u a ţia r e a c ţie i:
C a C 2 + 2 H 2O ■ -► C a ( O H )2 + C 2H 2 (1)
5 . S e c a lc u le a z ă v o lu m u l a c e tile n e i c o n f o r m e c u a ţ ie i (1 ):
1 m o l C a C , ---------------- 1 m o l C , H , -------------------2 2 , 4 l/ m o l
2 2
0 ,1 3 m o l C a C , - 0 ,1 3 m o l C 2H 2 x l/ m o l
2 2 2
x = 0 ,1 3 m o l . 2 2 ,4 l/ m o l = 2 ,9 1 l
M e to d a II
1 . S e c a lc u le a z ă u ( C a C 2):
u ( C a C 2) = 1 0 0 % - U imp = 1 0 0 % - 15% = 8 5 %
2 . S e d e te r m in ă m a s a p u r ă a c a r b u r ii d e c a lc iu :
m (C a C 2) w(CaC 2 ) • mam._ 85% • 1 0 g
w(CaC 2 ) = m,(am .)
• 100% ■ ->■ m(CaC 2 ) = 100 100%
= 1 ,5 g
3 . S e c a lc u le a z ă c a n t it a t e a d e s u b s ta n ţă d e c a rb u r ă d e c a lc iu :
m ’( C a C 2 ) 8 ,5 g
M ( C a C 2) = 6 4 g / m o l; v = = 0 ,1 3 m o l
M ( C a C 2) 6 4 g/m o l
4 . S e a lc ă t u ie ş t e e c u a ţ ia r e a c ţie i: C a C , + 2 H O H
■‘2
C a (O H )22 + C
22 H 22
5 . S e d e te r m in ă c o n fo rm e c u a ţ ie i r e a c ţ ie i c a n t it a t e a d e s u b s ta n ţă a c e tile n ă :
v (C a C 2) = v (C 2H 2) = 0 ,1 3 m o l
6 , S e c a lc u le a z ă v o lu m u l a c e tile n e i, p o r n in d d e la r e la ţ ia :
V (C 2H 2) ’
V (C 2H 2) = v • V m = 0 ,1 3 m o l • 2 2 ,4 l/ m o l = 2 ,9 1 l
v ( 2 2) V m
R ă s p u n s : V(C H2) = 2 ,9 1 1. 2
*Problema 3
La hidrogenarea incompletă a buta-1,3-dienei cu masa 16,2 g rezultă un ames
tec de but-1-enă şi butan. Amestecul a fost trecut printr-o soluţie de brom. În urma
reacţiei s-a format un lichid uleios cu masa 21,6 g. Să se calculeze partea de masă
a but-1-enei şi butanului în amestecul iniţial.
S e d ă:
Rezolvare:
m ^ ^ ) = 1 6 ,2 g
1 . S e s c r ie e c u a ţiile r e a c ţiilo r c e a u lo c :
m (C 4 H 8B r 2) = 2 1 ,6 g
H 2C = C H - C H = C H 2 + H 2 ---------- ► H 2 C = C H - C H 2 - C H 3 +
U ^ ) - ? + C H 3 - C H 2 - C H 2 - C H 3 (1 )
w ^ H J - ? h 2c = C H - C H 2 - C H 3 + B r 2 H 2C - C H - C H 2- C H 3 (2 )
B r B r
2 . S e c a lc u le a z ă c a n t it a t e a d e s u b s t a n ţ ă b u t a d ie n ă ş i 1 ,2 - d ib r o m o b u t a n :
m (C 4H 6) _ 1 6 ,2 g m (C 4H 6B r 2)
v (C 4 H 6) 0 ,3 m o l; v ( C 4 H 8B r 2) 2 1 ,6 g = 0 ,1 m o l
M (C 4H 6) 5 4 g/m o l M (C 4H 6B r 2) 216 g/m ol
3 . S e d e te r m in ă c a n tita te a d e s u b s ta n ţă b u t-1 -e n ă d in e c u a ţia r e a c ţie i (2 ) ş i m a s a
b u t - 1- e n e i :
v ^ R ) = v ^ R B r . ) = 0 ,1 m o l
m (C 4H 8) ) = v ■M (C 4H 8) = 0 , 1 m o l ■5 6 g / m o l = 5 ,6 g
92

Hidrocarburi
4 . S e d e te r m in ă c a n t it a t e a d e s u b s ta n ţă ş i m a s a b u t a n u lu i:
v (C 4H 10 ) = 0 ,3 - 0 ,1 = 0 ,2 m o l; m (C 4H 10) = v ■M (C 4H 10) = 0 ,2 m o l • 5 8 g / m o l = 1 1 ,6 g
5 . S e c a lc u le a z ă p a r te a d e m a s ă a b u t - l- e n e i ş i a b u ta n u lu i:
m ( C 4^ ) „ v 5 ,6 g
= • 100% ; w (C 4H 8) = 100% = 3 2, 6% ;
m ( C 4^ ) + m ( C 4 H i o ) '^ 4 8' 5 ,6 g + l,6 g
w (C 4H 10) = 1 0 0 % - 3 2 ,6 % = 6 7 ,4 % .
Răspuns: u>(C4H ) = 3 2 ,6 % şi w (C4H10) = 67,4% .
AUTOEVALUARE*3
1 . L a a rd e r e a în o x ig e n a u n e i h id r o c a r b u r i c u f o r m u la g e n e r a lă C nH 2n-2 s -a u o b
ţin u t 3 9 l,l g C O 2 şi 1 2 0 g H 2O . S e c e re :
a ) s ă s e s t a b ile a s c ă f o r m u la m o le c u la r ă a h id r o c a r b u r ii ş i f o r m u la d e s tr u c tu r ă
a iz o m e r ilo r e i;
b ) s ă se c a lc u le z e m a s a h id r o c a r b u r ii s u p u s e a r d e r ii;
c) s ă se c a lc u le z e v o lu m u l d e o x ig e n n e c e s a r a r d e r ii h id r o c a r b u r ii.
(R.: a. C 4H6; b .1 2 0 g; c. 2 7 1 ,0 4 l)
2 . * C e m a s ă d e c a rb u r ă d e c a lc iu te h n ic ă c u p a r te a d e m a s ă 8 0 % e ste n e c e s a r ă
p e n tr u a o b ţ in e 2 ,8 l a c e t ile n ă (c .n .) ? (R.: 1 0 g)
3 . S ă se c a lc u le z e c a n t it a t e a d e s u b s ta n ţă şi m a s a b r o m u lu i c e v a in t e r a c ţ io n a c u
3 m o l d e iz o p r e n (2 - m e til- b u t a - l,3 - d ie n ă ). (R.: 6 m ol; 9 6 0 g)

4 . O h id r o c a r b u r ă c u m a s a m o le c u la r ă 68 a re r a p o rtu l d e m a s ă C : H = l5 :2 . S ă
se s ta b ile a s c ă f o r m u la m o le c u la r ă şi s ă se s c r ie s tr u c tu r a iz o m e r u lu i c a r e p r in
p o lim e r iz a r e d ă u n e la s to m e r . (R.: C 5H 8)
5 . C e v o lu m d e C O 2 ( c .n .) se fo rm e a z ă la a rd e r e a a c e tile n e i c u v o lu m u l d e 6 l în
o x ig e n c u v o lu m u l d e 1 8 l? (R.: 1 2 l)
6 . S ă s e c a lc u le z e p a r t e a d e m a s ă a c lo r u lu i în c lo r o p r e n (2 - c lo r o - b u t a - l,3 - d ie n ă ) .
(R.: 4 0 ,1% )
7. C e v o lu m d e a c e t ile n ă ( c .n .) s e o b ţ in e d in 6 ,8 8 g d e c a r b u r ă d e c a lc iu c e c o n ţin e
7 % im p u r it ă ţ i? (R.: 2 ,2 4 l)
8 . * S u b s ta n ţa o r g a n ic ă C xH y c u m a s a 1 0 ,8 g a fo st s u p u s ă a r d e r ii, ia r o x id u l d e
c a rb o n (I V ) a fo st b a r b o ta t p r in s o lu ţ ia d e a p ă d e v a r , în u r m a c ă r e ia s - a f o rm a t
a p ă d e v a r, a p o i u n p r e c ip it a t c u m a s a 8 0 g . S ă s e d e te r m in e f o r m u la m o le c u la
r ă a h id r o c a r b u r ii. (R.: C 4H6)
9 .* U n a m e s te c d e e ta n ş i e t in ă c u v o lu m u l 6 4 l ( c .n .) , în c a r e e t a n u l c o n s tit u ie 3 0 % ,
a fo s t s u p u s h id r o g e n ă r ii. C e v o lu m d e h id r o g e n a d iţ io n e a z ă a c e s t a m e s te c ?
(R.: 8 9 , 6 1)
1 0 . O a lc a d ie n ă c a r e c o n ţin e 5 a to m i d e c a rb o n a fo s t s u p u s ă a r d e r ii, ia r c a r e z u lta t
s -a u o b ţin u t 7 ,2 g a p ă . S ă se d e te r m in e v o lu m u l d e C O 2 ( c .n .) c e se o b ţin e la
a rd e re ş i c a n t it a t e a d e h id r o c a r b u r ă s u p u s ă a r d e r ii. (R.: 1 1 , 2 1 ; 0 ,1 m ol)
93

Hidrocarburi
EVALUARE SUMATIVA
1. S e p ro p u n h id r o c a r b u r ile : Profil umanist
a ) e ta n ; b ) p ro p e n ă ;
c ) b u t a - 1 ,3 - d ie n ă ; d ) p r o p in ă .
I n d ic ă p e n tr u f ie c a r e h id r o c a r b u r ă :
a ) f o r m u la g e n e r a lă ş i d e n u m ir e a ş ir u lu i o m o lo g d in c a re fa c e p a rte ;
b ) f o r m u la m o le c u la r ă ş i f o r m u la d e s tr u c tu r ă s e m id e s f ă ş u r a tă ;
c ) n u m ă r u l d e le g ă tu r i C - C ş i C -H .
2 . I n d ic ă a s e m ă n ă r ile ş i d e o s e b ir ile d in tr e p e r e c h ile d e su b s ta n ţe :
a ) e te n ă ş i e t in ă ;
b ) p r o p in ă şi p ro p a n ;
c ) b u t- 1 - e n ă ş i b u t a - 1 ,3 - d ie n ă .
3 . S c r ie f o r m u le le d e s tr u c tu r ă d e s fă ş u ra te p e n tr u u r m ă to a r e le h id r o c a r b u r i:
a ) 3 - m e til- b u t- 1 - e n ă ;
b ) b u t- 2 -in ă ;
c ) 2 - m e t ilb u t a - 1 ,3 - d ie n ă ;
d ) 3 ,3 - d im e t il- b u t - 1 - in ă ;
e ) 3 ,3 - d im e t il- p e n t a - 1 ,4 - d ie n ă ;
f ) b u t- 2 - in ă .
4 . S c r ie e c u a ţiile r e a c ţ iilo r c e p e r m it u r m ă to a r e le tr a n s f o r m ă r i şi s ta b ile ş te
c o m p u ş ii A , B , C , D :
a ) C H 3C H 2O H ----------- ► C H 2 = C H 2 ------------ ► C H e= C H ardere » A + B
b ) C H 2 C H e= C H C H 2 = C H C l polimerizar£ c
c) C H 2 = C H - C H 2- C H 3 C H 2 = C H - C H = C H 2 hidrogenar^ d
5 . C o m p le te a z ă s p a ţiile lib e r e d in a f ir m a ţiile :
a ) L a h id r o g e n a r e a e t e n e i s e o b ţ i n e .......................................................
b ) L a h id r a ta r e a e t i n e i s e o b ţ i n e .......................................................
c ) L a p o l i m e r i z a r e a b u t a d i e n e i s e o b ţ i n e .......................................................
d ) L a tr im e r iz a r e a a c e tile n e i s e o b ţ i n e .......................................................
6 . S c r ie e c u a ţiile r e a c ţ iilo r ş i s ta b ile ş te s u b s ta n ţe le A , B , C , D :
1500oC . trimerizare +3H2 ardere

a ) C H 4 A B — V C C O 2 + H 2O
b ) D + H O H C H 3- C H - C H 3
3 I 3
O H
7. R e z o lv ă :
U n u l d in iz o m e r ii h id r o c a r b u r ii c u f o r m u la C 4H 8 a in te r a c ţio n a t c u 1 m o l d e
b r o m , c a r e z u lt a t s - a o b ţin u t 2 ,3 - d ib r o m o b u t a n . C a r e e s te s t r u c t u r a iz o m e r u lu i
c a re a fo s t s u p u s b r o m u r ă r ii?
94

2 .2 . 12 *. EVALUARE SUMATIVA
1 . N u m e ş te u r m ă to r ii c o m p u ş i c o n fo rm n o m e n c la tu r ii s is t e m a t ic e ş i c la s a d e
c o m p u ş i d in c a re fa c e p a r te f ie c a r e su b s ta n ţă :
CH
a ) (CH3)3C-CH2-CH3 ; c ) CH3 - CH - C - CH3
b )< ' 3 3
H2C
2 =c C = CH22;•
d ) CH 33 - cIh 22 c\ h 22 ■ CH CH ch 3 ch 3
e ) CH3 - C - C=CH.
H3C Ch
2 . I n d ic ă s u b s ta n ţe le n o ta te c u lit e r e ş i c o n d iţiile în c a re se d e s fă ş o a ră u r m ă
to a r e le r e a c ţii:
2 C H . a + 3b ; a + b c; a + H C l d; 3 a c.
3 . C o m p le te a z ă u r m ă to a r e le e c u a ţ ii a le r e a c ţiilo r , in d ic â n d d e n u m ir ile tu tu ro r
s u b s ta n ţe lo r :
a ) H C = C - C H 2 - C H 3 + H C l ^ b )C ic lo h e x a n + B r2 ^ ;
c ) H 3C - C = C - C H 2 - C H 3 + H 2
4 . C o m p a r ă p r o p r ie t ă ţ ile c h im ic e a le e t a n u lu i ş i e te n e i. I n d ic ă p r o p r ie t ă ţ ile c o
m u n e ş i c e le d is tin c tiv e . C a re h id r o c a r b u r ă e ste m a i a c tiv ă d in p u n c t d e v e
d e re c h im ic . D e c e ?
A le g e r ă s p u n s u l c o re c t:
A . R e a c ţia p r in c a re o a lc h in ă c u tr ip lă le g ă t u r ă m a r g in a lă se d e o se b e şte d e
a lte h id r o c a r b u r i n e s a t u r a t e e ste :
a ) r e a c ţ ia d e a d iţie a a p e i; b ) r e a c ţ ia c u A g 2O (s o lu ţie a m o n ia c a lă );
c ) r e a c ţ ia c u b r o m u l; d ) r e a c ţ ia d e o x id a r e .
B . C â te a lc h e n e iz o m e r e p o a te f o r m a p r in d e h id r o g e n a r e 2 ,3 - d im e t ilp e n t a n u l?
a ) 2 ; b ) 3 ; c ) 4 ; d ) 5.
C . A lc h in a c e a re d e n s it a t e a v a p o r ilo r în r a p o rt c u a e r u l e g a lă c u 2 ,3 4 e ste :
a ) C 3 H 4; b ) C 4H 6; c ) C 5H 8; d ) C 6H 10.
R ă s p u n d e c u A (a d e v ă r a t) sa u F (f a ls ) la u r m ă t o a r e le a f ir m a ţii: A F
a ) C u f o r m u la m o le c u la r ă C 6 H 10 e x i s t ă 4 a lc h in e iz o m e r e .
b ) A c e tile n a e ste s o lu b ilă în a p ă în r a p o r t d e 1 :1 .
c ) P e n ta n u l, p e n t e n a ş i p e n t in a s u n t iz o m e r i d e c a te n ă .
d ) A lc h e n e le , a d iţ io n â n d a p a , f o r m e a z ă a lc o o li.
e ) A c e tile n a p a r t ic ip ă la r e a c ţii d e p o lim e r iz a r e .
f ) E tin a n u p a r tic ip ă la r e a c ţ ii d e s u b s titu ţ ie .
C o m p le te a z ă s p a ţiile lib e r e d in a f ir m a ţiile :
a ) G r u p a f u n c ţio n a lă a a l c h e n e l o r e s t e ....................................
b ) A c e tile n a s e o b ţin e la d e s c o m p u n e re a c u a p ă a ........................................
c) T e stu l d e re c u n o a ş te re a d u b le i le g ă t u r i d in a lc h e n e e ste r e a c ţ ia c u .............................
8 . R e z o lv ă :
A . C e v o lu m d e o x ig e n se v a c o n s u m a la a rd e r e a u n u i a m e s te c d e g a z e fo rm a t
d in 4 0 l d e e te n ă şi 2 0 l d e m e ta n (c .n .) ? ( R .:1 6 0 1 )
B . S ă s e c a l c u l e z e m a s a b r o m u l u i ( B r 2) c e v a i n t e r a c ţ i o n a c u u n a m e s t e c d e e tin ă
şi m e ta n c u v o lu m u l d e 5 0 l. P a r t e a d e v o l u m a m e t a n u lu i c o n s tit u ie 2 0 % .
(R .: 5 7 1 , 4 g)
95

Hidrocarburi
in flu en ta co m p u şilo r polim erici a su p ra calităţii vie ţii si a m ediului

C o m p u ş ii p o lim e r ic i a u p ă tr u n s a d â n c în v ia ţ a n o a s tr ă c o tid ia n ă .
A r u n c â n d o p r iv ir e în ju r , v o m c o n s ta ta c ă p r a c tic f ie c a r e a l d o ile a c o rp
f iz ic e ste fo rm a t d in p o lim e r i s in t e tic i s a u n a tu r a li. P o lim e r ii îş i g ă s e s c o la r g ă
u tiliz a r e în in d u s tr ia m a s e lo r p la s t ic e şi a f ib r e lo r s in t e tic e . În c o m p o z iţia m a s e lo r
p la s t ic e în to td e a u n a in tr ă u n c o m p u s m a c r o m o le c u la r s in t e tic şi a lte s u b s ta n ţe d e
u m p lu tu r ă , c a r e le îm b u n ă tă ţe s c c a lită ţile ( r e z is te n ţa , in e r ţ ia fa ţă d e a g e n ţ ii c h im ic i,
p la s tic ita te a , t r a n s p a r e n ţ a , e la s tic ita te a e t c .) . F ie c a r e m a s ă p la s tic ă a re c o d u l s ă u , în
f u n c ţie d e p o lim e r u l d e b a z ă c e in tr ă în c o m p o z iţia a c e s te ia .
M a s e le p la s t ic e o b ţin u te p e b a z ă d e p o lim e r i se f o lo s e s c p e la r g c a în lo c u ito r i a i
u n o r p ro d u s e n a tu r a le (p ie le , le m n , m a t e r ia le d e p r o te c ţie , m a t e r ia le d e c o n s tr u c ţie ,
a m b a la je , la f a b r ic a r e a u n o r p ie s e p e n tr u a p a r a tu r a te h n ic ă e t c .) .
A v a n ta ju l f o lo s ir ii m a s e lo r p la s t ic e e s t e c ă e le se p o t o b ţin e în c a n tită ţi n e c e s a r e şi
la u n p re ţ d e c o s t r e d u s , în s ă m a r e le d e z a v a n ta j a l lo r e s te c ă n u m e r o ş i p o lim e r i n u
s u n t b io d e g r a d a b ili ş i c r e e a z ă g ra v e p r o b le m e d e p o lu a r e a m e d iu lu i a m b ia n t.
S is te m u l d e id e n t if ic a r e ş i m a r c a r e a a m b a la je lo r d in p la s tic :
LDPE - P o lie t ile n ă d e jo a s ă
d e n s it a t e : p u n g i, s a c i, f o lii. C o d 4 .
PET - P o lie tile n ă te r e f ta la tă : r e c ip ie n ţi
p e n t r u b ă u t u r i , u l e i e t c . C o d 1.
/V
HDPE PP - P o lip r o p ile n ă : c u t ii d e m a r g a r in ă , p a h a r e ,
d iv e r s e a m b a la je a lim e n t a r e e tc . C o d 5 .
H DPE - P o lie t ile n ă d e în a lt ă d e n s ita te :
r e c ip ie n ţ i p e n t r u p r o d u s e c h im ic e
( ş a m p o a n e , d e t e r g e n ţ i l ic h i z i, c lo r , s o lu ţ i i
d e c u r ă ţ a t e t c .) . C o d 2 .
PS - P o lis t ir e n : t ă v i, p a h a r e d e u n ic ă f o lo s in ţă ,
c u t ii ia u r t , c a r c a s e , c a s e te ş i c d - u r i e tc . C o d 6.
PVC
PVC - P o lic lo r u r ă d e v in il: d o p u r i,
t ă v i, f o lie , ţ e v i, t u b u r i, m o b ilie r u ş o r ,
c a r d u r i, a u to c o la n te e tc . C o d 3 . A lte m a s e p la s t ic e . C o d 7 -1 9 .
96

REPETĂ Si C O N S O L iD E A Z Ă : HIDROCARBURI
— -1 SATURATE
' ——-—- — SI NESATURATE
——"—'\gj—~ ——1•—
,l—
—1 "
♦ s a t u r a t e ( a l c a n i i ) sunt compuşi organici care conţin în moleculă

H id r o c a r b u r ile
numai atomi de C şi H. Au formula generală CnH2n+2, unde n reprezintă numărul

de atomi de carbon din alcan. Alcanii şi izoalcanii sunt izomeri de catenă.
♦ În alcani şi izoalcani toate legăturile sunt de tip a, care sunt trainice şi practic
nepolare (se rup cu greu), permit rotaţia liberă a atomilor de carbon în jurul le
găturii C -C .
♦ Alcanii sunt substanţe nepolare, se dizolvă doar în solvenţi nepolari. Sunt substanţe
stabile până la 400o C, la temperaturi mai ridicate se descompun.
♦ S e r i a o m o l o a g ă reprezintă şirul de substanţe cu structură similară, în care fiecare
termen se deosebeşte de cel precedent prin gruparea -C H -2, numită diferenţă de

omologie. *Atomii de carbon în alcani sunt în stare de h i b r i d i z a r e sp 3.
♦ a l c h i l este partea de moleculă a alcanului din care s-a înlăturat un atom
G r u p a
de hidrogen (CH3- , C 2 H5- , C 3 H7- etc.). Denumirea lor provine de la denumirea

alcanului respectiv cu trecerea terminaţiei an în il (metan-metil, etan-etil etc.).
♦ Pentru alcani sunt specifice reacţiile de substituţie, de eliminare, de ardere. Metode
le de obţinere şi proprietăţile chimice ale alcanilor sunt prezentate în schema . . 2 8
Schema 2.8. M e to d e d e o b ţin e r e ş i p r o p r ie tă ţile c h im ic e a le a lc a n ilo r
-H2
C+H2 C H'2n
dehidrogenare n
+X2
+2Na CnH2n+lX+HX
2C nH2n+!X- CnH;■2n+2 X=Cl, Br
aromatizare R+4H2
CnH2n+iCOONa- +NaOH n>6
-Na2CO3
O2
-nCO2+(n-1)H2O
ardere
♦ * H a lo g e n o a lc a n ii sunt compuşi organici care rezultă din alcani prin înlocuirea

atomilor de hidrogen cu atomi de halogen X (F, Cl, Br, I). Au formula generală
C n H 2n+1X .
n 2n +1
♦ * R e a c ţ i a c a r a c t e r i s t i c ă a derivaţilor halogenaţi este colorarea flăcării arzătorului
(verde intens) la arderea lor pe o sârmuliţă de cupru.

♦ C i c l o a l c a n i i - hidrocarburi saturate ale căror catene sunt închise în ciclu. Formula
generală: CnH2n, unde n = 3, 4, 5, 6 ... .

♦ N o m e n c l a t u r a c i c l o a l c a n i l o r reprezintă denumirea alcanului respectiv la care se
adaugă prefixul ciclo-.

♦ A l c h e n e l e sunt hidrocarburi aciclice nesaturate, care conţin în moleculă grupa
funcţională dubla legătură (C=C)cu lungimea 0,134 nm. Formula lor generală
este CnH2n(n=2,3,4...).
♦ N o m e n c l a t u r a . Denumirea sistematică se formează de la numele alcanului cu
acelaşi număr de atomi de carbon, înlocuind terminaţia -a n cu -enă (etan-etenă).
97

Hidrocarburi
♦ I z o m e r ia a lc h e n e lo r : d e p o z iţ ie a le g ă tu r ii d u b le , d e c a te n ă , d e * f u n c ţiu n e c u
c ic lo a lc a n ii.
♦ O b ţin e r e a . A lc h e n e le se o b ţin p r in r e a c ţ ii d e e lim in a r e : d e s h id r a ta r e , d e h id r o -
h a lo g e n a r e , d e h a lo g e n a r e , d e h id r o g e n a r e .
♦ P r o p r ie t ă ţ i c h im ic e . P e n tr u a lc h e n e s u n t s p e c if ic e r e a c ţiile d e a d iţie (h id r a ta r e a ,
h id r o h a lo g e n a r e a , h a lo g e n a r e a ), d e o x id a r e , d e p o lim e r iz a r e (sch em a 2 .9 ).
Schem a 2.9 . M e to d e d e o b ţin e r e ş i p r o p r ie tă ţile c h im ic e a le a lc h e n e lo r
dedidrogenare +H2
CnH2n+2 CnH2n+2
+X2
^ TT ^dehidrohalogenare
CnH2n+1X -HX X=Cl2 ;Br2 -*-CnH2nX2
+h x
deshidratare ^CnH2n+1X
CnH2n+lOH- +H2 O
-H2O[H2SO4] -►CnH2n+1OH
H2SO4
+h 2 ___ [OL -► RCH(OH)CH(OH)R
CnH2n-2- Pd/BaCO3
polimerizare
C C_)n
O2
-►nCO2+nH2O
ardere
♦ A lc a d ie n e le s u n t h id r o c a r b u r i a c ic lic e n e s a tu r a te , a le c ă r o r m o le c u le c o n ţin două

d u b le le g ă tu ri, c u f o r m u la g e n e r a lă C n H 2 n -2 , u n d e n = 3 ,4 ,5 ... .
♦ A lc h in e le su n t h id r o c a r b u r i n e s a tu ra te a c ic lic e c e c o n ţin în m o le c u lă g ru p a
fu n c ţio n a lă trip la le g ă tu ră (-C ^ C -) c u lu n g im e a 0 ,1 2 0 n m . F o r m u la lo r g e n e r a lă
e ste - C nH 2n-2 (n = 2 3 4 ...) .

♦ N o m e n c la tu r a a lc h in e lo r . D e n u m ir e a s is t e m a tic ă se fo rm e a z ă d e la n u m e le
a lc a n u lu i c u a c e la ş i n u m ă r d e a to m i d e c a rb o n , în lo c u in d te r m in a ţia -a n c u -in ă ,
in d ic â n d p r in c if r e ş i p o z iţ ia t r ip le i le g ă tu r i.
♦ I z o m e r ia a lc h in e lo r : d e p o z iţ ie a le g ă t u r ii tr ip le ; d e c a te n ă ; d e * f u n c ţiu n e c u
a lc a d ie n e le .
♦ M e to d e le d e o b ţin e r e ş i p r o p r ie tă ţile c h im ic e a le a c e tile n e i s u n t p r e z e n ta te în sche

m a 2 .1 0 .
Schem a 2 .1 0 . M e to d e d e o b ţin e r e ş i p r o p r ie tă ţile c h im ic e a le a c e t ile n e i
+ B r, +Br-,
-► BrHC = CHBr -► Br2HC - CHBr2
1,1,2,2-tetrabrometan
+HO + HCl , polimerizare
CaC, + HCl h 2C = CHCl ( - CH2-CH-)n
Cl
[o] policlorură de vinil
H C=CH + HOH CH3 - CH = O — — ► CH3-COOH
C 2H 4 7H acid acetic
+ 2HC = CH
1500°C/ > C 6H6
C H
benzen
+ O ,
-► CO 2 + H2 O +Q sudare autogenă
+ A g 2O +2HCl
AgC = CAg ► HC = CH
(soluţie amoniacală) 2AgCl
98

Hidrocarburi
Hidrocarburi aromatice (arene)

D u p ă c u m a i a f la t d e ja , e x is t ă d o u ă f e lu r i d e h id r o c a r b u r i:
a c ic lic e , în c a re c a te n a a to m ilo r d e c a rb o n e s te d e s c h is ă ,
ş i c ic lic e , în c a re c a te n a a to m ilo r d e c a rb o n e s te în c h is ă
Benzen ( c ic lu ) (p . 2 3 ).
Definiţie
H id r o c a r b u r ile n e s a tu r a te c e c o n ţin în m o le c u la lo r u n
Bifenil c ic lu a lc ă tu it d in ş a s e a to m i d e c a rb o n c u t r e i le g ă tu r i
d u b le a lte r n a n te , n u m it c ic lu b e n z e n ic ( C 6H 6) , s e
n u m e s c h id r o c a r b u r i a r o m a tic e s a u a r e n e , A r - H .
Naftalen Clasificare
s În f u n c ţie d e n u m ă r u l in e le lo r b e n z e n ic e d in m o le c u lă
s e c u n o s c : h id r o c a r b u r i a r o m a tic e m o n o c ic lic e ş i p o lic ic lic e

c u 2 , 3 ş i m a i m u lte in e le b e n z e n ic e iz o la t e (b if e n il) s a u
Antracen
c o n d e n s a te ( n a f ta le n , a n t r a c e n ) (fig. 2 .3 7 ) .
Fig.2.37. Tipuri de
hidrocarburi aromatice.
2 .3 .] Benzenul - reprezentant al arenelor
H id r o c a r b u r ile a r o m a tic e m o n o c ic lic e a lc ă tu ie s c o
s e r ie o m o lo a g ă c u f o r m u la g e n e r a lă C n H 2 n -6 , p r i m u l
r e p r e z e n ta n t a l lo r f iin d b e n z e n u l (a d ic ă n > 6 ).
C e l m a i s im p lu c o m p u s a r o m a tic - b e n z e n u l - a fo st
iz o la t p e n t r u p r im a d a tă d e M . F a r a d a y (1 8 2 5 ) d in lic h id u l
d e p u s d in g a z u l d e ilu m in a t o b ţin u t d in c ă r b u n i.
M a i tâ r z iu b e n z e n u l a fo st c ă p ă ta t d e M itc h e r lic h (1 8 3 4 )
p r in d e c a r b o x ila r e a a c id u lu i b e n z o ic ( C 6H 5C O O H ), o b ţin u t
la r â n d u l s ă u d in r ă ş in a a r b o r e lu i S t y r a x b e n z o in , d e la c a re
p r o v in e ş i n u m e le d e b e n z e n .
* P e b a z a f o r m u le i m o le c u la r e s ta b ilite p e n tr u b e n z e n -
C 6H 6 a u f o s t p r o p u s e m a i m u lt e f o r m u le d e s tr u c tu r ă c ic lic ă .
A s tf e l, p r im a f o r m u lă d e s tr u c tu r ă c ic lic ă p e n tr u b e n z e n a
f o s t p r o p u s ă d e c ă t r e A . K e k u le ( 1 8 6 5 ) . U lt e r io r , c a a lt e r n a t iv e
a le f o r m u le i K e k u le , a u fo st p r o p u s e ş i a lte
f o r m u le s tr u c tu r a le (fig. 2 .3 8 ) .
Î n f o r m u la p r o p u s ă d e A . K e k u le , c e i ş a s e
a to m i d e c a r b o n s u n t p la s a ţ i în v â r f u r ile u n u i
Fig.2.38. ropuse h e x a g o n , f iin d u n iţi p r in le g ă t u r i a lte r n a tiv e
pentru benzen. s im p le ş i d u b le ( c o n ju g a t e ) . F ie c a r e a to m d e
c a rb o n e s te le g a t c u c â te u n a to m d e h id r o g e n :
Şttat ca ...
A. Kekule a propus formula benzenului, m editând asupra unui sim bol vechi
alchimic: „dragonul ce -şi m uşcă coada.”
99

Hidrocarburi
A c e a s ta a fo s t p r im a f o r m u lă c ic lic ă d in c h im ie ( c ic lo a lc a n ii a u f o s t d e s c o p e r iţi
m a i t â r z iu ) , c e r e p r e z in t ă c o r e c t ( d u p ă c u m t e v e i c o n v in g e în c o n tin u a r e ) a r a n ja r e a
a to m ilo r în m o le c u lă , d a r n u ş i p r o p r ie t ă ţ ile c h im ic e a le b e n z e n u lu i. C o n ţ in â n d t r e i
d u b le le g ă t u r i, m o le c u la c u a c e a s tă s tr u c tu r ă a r tr e b u i s ă d e a r e a c ţ ii c a r a c t e r is t ic e
c o m p u ş ilo r n e s a tu r a ţi.
• C a r e s u n t r e a c ţ iile c a r a c t e r is t ic e c o m p u ş ilo r n e s a t u r a ţ i?
D u p ă c u m s - a m e n ţio n a t în c a p ito lu l a n te r io r , h id r o c a r b u r ile n e s a tu r a te
(a lc h e n e le , a lc h in e le ) a d iţio n e a z ă h a lo g e n ii (d e c o lo r e a z ă a p a d e b r o m ), s e o x id e a z ă
u ş o r la a c ţ iu n e a s o lu ţie i d e p e r m a n g a n a t d e p o t a s iu ( s o lu ţ ia s e d e c o lo r e a z ă , f o r m â n d
u n p r e c ip ita t b r u n d e d io x id d e m a n g a n ).
EXPERIMENT DEMONSTRATiV
C o m p o r t a r e a b e n z e n u lu i î n r e a c ţ i i l e c a r a c t e r i s t i c e h i d r o c a r b u r i l o r
n e s a tu r a te
1. Toarnă î n t r - o e p r u b e t ă 2 m l d e a p ă d e b r o m , i a r î n a l t a 2 m l d e s o lu ţ ie d e K M n O 4.
2. Adaugă î n f i e c a r e e p r u b e t ă c â t e 0 , 5 m l d e b e n z e n .
3. Închide e p r u b e t e l e c u d o p u r i d e c a u c i u c ş i a g i t ă e n e r g i c ( a t e n t ) c o n ţ i n u t u l lo r .
4. Comentează c e l e o b s e r v a t e .
A s tf e l, s - a c o n s ta ta t c ă b e n z e n u l n u d ă r e a c ţ ii c a r a c te r is tic e a lc h e n e lo r :
Br2 (H2Q)
20°C X nu d ec o lo re ază a p a d e brom
KMnQ4 (H2Q)
X nu se o xid e a ză
H ,0
Benzen - X nu reacţionează
polinerizaie
X nu polim erizează
HANI) fo rm e a ză ciclohexan numai la

tem p e ra tu ră şi presiune ridicată
C e r c e t ă r ile u lt e r io a r e a le c o m p o r tă r ii b e n z e n u lu i a u m a i e lu c id a t ş i a lte
p r o p r ie t ă ţ i n e în t â ln it e la h id r o c a r b u r ile n e s a t u r a t e . D e e x e m p lu : c u h a lo g e n ii, a c id u l
a z o t ic ş i a c id u l s u lf u r ic , b e n z e n u l, în lo c d e r e a c ţii d e a d iţie , d ă u ş o r ( în a n u m ite
c o n d iţii) r e a c ţii d e s u b s titu ţ ie (c a r a c te r is tic e c o m p u ş ilo r s a t u r a ţ i) , în u r m a c ă r o r a
s e f o r m e a z ă c o m p u ş i c u r a n d a m e n te m a r i:
C 6H 6 + C 12 Fe° 3 ^ C 6H 5 C 1 + H C 1
Benzen Clorobenzen
c 6h 6 + h n o 3 H 2S° 4 ^ c 6 h 5n o 2 + h 2o
Benzen Nitrobenzen
B e n z e n u l ş i c e le la lte h id r o c a r b u r i a r o m a tic e d a u r e a c ţii d e s u b s titu ţ ie c h ia r
m a i u ş o r d e c â t a lc a n ii ş i c ic lo a lc a n ii, c e e a c e d e n o tă c ă b e n z e n u l s e a s e a m ă n ă
în t r - o m ă s u r ă o a r e c a r e c u h id r o c a r b u r ile s a tu r a te , d e ş i e s te u n c o m p u s n e s a tu r a t.
A c e a s tă c o n tr a d ic ţie a p u tu t fi e x p lic a tă n u m a i d u p ă s tu d ie r e a p r o f u n d ă a s t r u c t u r ii
b e n z e n u lu i - a n a t u r ii le g ă t u r ilo r c h im ic e în m o le c u la lu i.
100

■ Hidrocarburi ■
* T e o ria m o d e r n ă a s t r u c t u r i i b e n z e n u lu i . C o n fo rm c o n c e p ţ ie i m o d e r n e , f ie c a r e
a to m d e c a rb o n d in m o le c u la b e n z e n u lu i e s te în s ta re d e h ib r id iz a r e t r ig o n a lă sp2.
A t o m ii d e c a r b o n s u n t u n iţ i în tr e e i p r in le g ă tu r i o C - C ( sp2-sp 2 ) ş i c u c â te u n a to m
d e h id r o g e n p r in le g ă tu r i o C - H ( sp2- s ) (fig. 2.39,a). T o a te le g ă t u r ile s ig m a s e g ă s e s c
în a c e la ş i p la n (fig. 2.39,b). U n g h iu r ile d in t r e e le a u c â te 1 2 0 ° . A s tf e l, c e i 6 a to m i d e
c a rb o n ş i 6 a to m i d e h id r o g e n fo rm e a z ă s c h e le tu l s ig m a a l m o le c u le i (fig. 2.39 , c).
Fig.2.39. Schema formării legăturilor o în molecula de benzen.
C e i ş a s e o r b ita li d e tip p n e h ib r id iz a ţ i (d e la f ie c a r e a to m d e c a rb o n c â te u n u l)
s u n t o r ie n ta ţi p e r p e n d ic u la r p e p la n u l le g ă t u r ilo r o (fig. 2 .4 0 ,a ) .
O r b it a liip o c u p a ţi c u c â te u n e le c tr o n se în t r e p ă t r u n d în m o d e g a l c u o r b ita lii
v e c in i, f o r m â n d o r b ita li m o le c u la r i e x tin ş i, c e c u p r in d to ţi a to m ii d e c a r b o n a i
c ic lu lu i (fig. 2 .4 0 ,b ).
a b
Fig. 2.40. Schema formării legăturilor n în molecula de benzen:
a - şase orbitali p nehibrizi ai benzenului; b - întrepătrunderea orbitalilor p cu formarea
unui orbital molecular extins; c - repartizarea densităţii electronice a orbitalului extins.
A ş a c u m o r b ita lii p n e h ib r id iz a ţ i a u o r ie n ta r e p e r p e n d ic u la r ă p e p la n u l le g ă t u r ilo r
a , r e z u ltă c ă n o r u l e le c tr o n ilo r n a re d e n s ita te m a x im ă în d o u ă r e g iu n i: s u b fo rm ă
d e c o r o a n ă d e a s u p r a ş i d e d e s u b tu l p la n u lu i le g ă t u r ilo r a (fig .2 .4 0 ,c ). C o n to p ir e a
c e lo r 6 o r b ita li n în o r b ita li m o le c u la r i c o m u n i d u c e la f o r m a r e a s e x te tu lu i a r o m a tic
c a r a c te r is tic c o m p u ş ilo r a r o m a t ic i d in s e r ia b e n z e n u lu i.
D e o a r e c e c e i ş a s e e le c tr o n i n s u n t d e lo c a liz a ţ i ş i r e p a r t iz a ţ i u n if o r m în o r b ita li
m o le c u la r i c o m u n i, în m o le c u la d e b e n z e n le g ă t u r ile d in tr e a to m ii d e c a rb o n n u
s u n t id e n tic e n ic i c u le g ă t u r ile s im p le C - C ( 0 ,1 5 4 n m ) d in m o le c u le le a lc a n ilo r ,
n ic i c u le g ă t u r ile d u b le C = C ( 0 ,1 3 4 n m ) d in m o le c u le le a lc h e n e lo r .
M ă s u r ă to r ile f iz ic e a le d is ta n ţe lo r in te r a to m ic e a u d e m o n s tr a t c ă m o le c u la d e
b e n z e n r e p r e z in t ă u n h e x a g o n p la n , c u la t u r i e g a le , în c a r e d is t a n ţ a d in t r e d o i a to m i
d e c a rb o n v e c in i e s te d e 0 ,1 3 9 n m , ia r a le g ă t u r ilo r C - H - d e 0 ,1 0 9 n m . O r b ita lu l
m o le c u la r e x tin s g r a f ic se r e p r e z in t ă p r in tr u - u n c e rc în in t e r io r u l c ic lu lu i:
/C
legătura n
D a t o r ită o r b it a lu lu i m o le c u la r e x tin s b e n z e n u l e s te f o a r te s t a b il f a ţă d e n u m e r o ş i
o x id a n ţi, d e o s e b in d u - s e d e h id r o c a r b u r ile s a tu ra te ş i n e s a tu r a te , c a re se o x id e a z ă
m a i u ş o r d e c â t b e n z e n u l.
101

Hidrocarburi
*Om ologii benzenului. Nomenclatura. Izomerie

Dacă în nucleul benzenic se substituie unul sau m ai m ulţi atomi de hidrogen
cu grupe alchil, se obţin alchilb enzenii sau om ologii benzenului. C o n fo rm
nom enclaturii sistematice, denum irea om ologilor m onosubstituiţi ai benzenului
este form ată din num ele grupei alchil şi cuvântul benzen.
O m ologii superiori ai benzenului sunt: m etilbenzenul cunoscut cu denum irea
de toluen, etilbenzenul, propilbenzenul etc.
Omologii benzenului monosubstituiţi nu prezintă izomeri de poziţie, deoarece
toţi atomii din inelul benzenic sunt echivalenţi. Propilbenzenul este izomer de catenă
laterală cu izopropilbenzenul:
ch 2- c h 3 ch 2- ch 2- c h 3 c h 3- c h - c h 3
Metilbenzen Etilbenzen Propilbenzen Izopropilbenzen

(toluen) (cumen)
Dacă în inelul benzenic se substituie doi atomi de hidrogen, cu radicali alchil, atunci
apar respectiv trei izomeri de poziţie a substituenţilor. Poziţia lor se indică cu cifre:
CH3
1,2-Dimetil-benzen 1,3-Dimetil-benzen 1,4-Dimetil-benzen
Tema 2.25. «Scrie formula de structură a celui de-al 4-lea izomer al arenei C8H10.
s Radicalii m onovalenţi ai hidrocarburilor aromatice se numesc generic radicali
aril (A r), iar radicalul m onovalent al benzenului (C 6 H5- ) - fen il (Ph), al toluenului
(CH 3 C 6 H4- ) - tolil şi (-C H 2 - C 6 H5) - benzii.
Hidrocarburile aromatice mononucleare sunt lichide incolore cu miros dulceag
şi pătrunzător. Termenul „aromatic” nu are nicio legătură cu mirosul (aroma) unor
substanţe ce fac parte din această clasă. El este utilizat pentru a indica caracterul chimic
al acestor compuşi, esenţial diferit de cel al compuşilor alifatici.
Punctele de fierbere ale arenelor (80-200°C ) sunt în general mai ridicate decât
cele ale alcanilor cu masa m oleculară apropiată (tabelul 2.10).
Tabelul 2.10. U n e le c o n s t a n t e f iz ic e a le b e n z e n u lu i ş i a le o m o lo g ilo r lu i
Densitatea
Denumirea Formula t.f. (°C)
g/cm3
Benzen c 6h 6 80 0,879
Metilbenzen C H - CH
6 5 3 110 0,866
Etilbenzen C H - CH - CH
6 5 2 3 138 0,867
Propilbenzen C H - CH - CH - CH
6 5 2 2 3 159 0,862
Benzenul şi celelalte hidrocarburi aromatice sunt practic insolubile în apă, dar se

dizolvă uşor în solvenţi organici (eter, tetraclorură de carbon). Vaporii de benzen
sunt toxici şi uşor inflamabili.
102

( Hidrocarburi
2 .3 .2 . Proprietăţile chimice ale benzenului

Proprietăţile chimice ale hidrocarburilor aromatice se deosebesc esenţial de
cele ale hidrocarburilor studiate anterior datorită prezenţei în m oleculă a inelului
benzenic (sistemului n-electronic extins), ce conferă m oleculelor stabilitate.
Prin proprietăţile sale chimice, benzenul ocupă un loc interm ediar între h id ro
carburile saturate şi cele nesaturate.
A . R e a c ţ ii d e s u b s titu ţ ie
Reacţiile de substituţie în inelul aromatic sunt reacţiile ce decurg cu substituirea

unui sau a m ai m ultor atomi de hidrogen cu alţi atomi sau grupe de atomi. Ele au
loc mai uşor decât la hidrocarburile saturate, iar cele de adiţie mai greu ca la cele
nesaturate.
1 . *Halogenarea. Substituţia cu halogeni ai atom ilor de hidrogen în nucleul ben
zenic se efectuează doar în prezenţa catalizatorilor anhidri (FeCl3, A lB r 3 etc.):
Benzen Bromobenzen
2. N itrarea. Substituţia atomilor de hidrogen din inelul benzenic cu grupa -N O 2
are loc doar la acţiunea unui amestec de acid azotic şi sulfuric concentrat (amestec
nitrant):
H 9 SO4 ,5 0 °C _
+ H 0N 02 + h 20
Benzen Nitrobenzen
B . R e a c ţ ii d e a d iţ ie
Reacţiile de adiţie decurg în condiţii rigide datorită stabilităţii înalte a nucleului

benzenic.
1 . H i d r o g e n a r e a b e n z e n u l u i se poate realiza în prezenţa catalizato
rului nichel, la 200°C , cu form are de ciclohexan:
CH CH2
HC CH H2C •CH,
HC CH 2 21
H2C
I -
CH2
CH 2 CH2 2
Benzen Ciclohexan
2 . C l o r u r a r e a b e n z e n u l u i are loc în prezenţa radiaţiei ultraviolete sau
la tem peraturi înalte şi conduce la form area hexaclorociclohexanului (insecticid):
H h ci
I ci V h
H C H
C C H-^C-''C"'CZ- C1
I + 3CL hv lumina,
C C^ CI7 C ..C s—h
H C
I
H K7 X CI
H CI H
C . R e a c ţ ii d e a r d e r e
1,2,3,4,5,6-Hexaclrorciclohexan
O x i d a r e a c o m p l e t ă ( a r d e r e a ) conduce la form area oxidului de
carbon (IV) şi a apei cu degajare de căldură. A rderea benzenului şi a om ologilor
lui în aer se produce cu o flacără fum egândă (e x p lic ă d e ce).
2 C 6H 6 + 1 5 0 2 1 2 C 0 2 + 6 H 20 + Q
103

Hidrocarburi
*Proprietăţile chimice ale om ologilor benzenului (toluenului)
O m o lo g ii b e n z e n u lu i a u p r o p r ie t ă ţ i a s e m ă n ă to a r e c u a le b e n z e n u lu i, d a r şi
p r o p r ie t ă ţ i s p e c if ic e , c o n d iţio n a t e d e p r e z e n ţa în m o le c u lă a r a d ic a lilo r a lc h il.
E x p e r im e n ta l s -a c o n s ta ta t c ă to lu e n u l (m e tilb e n z e n u l) s e n it r e a z ă m a i u ş o r
d e c â t b e n z e n u l, f o r m â n d u n a m e s te c d e d o u ă p r o d u s e :
C H 3
2 + 2H 0N 02 H2S(^ ° ° C + 2 H 2O
- h 2o
n o 2
Toluen 2-Nitrotoluen 4-Nitrotoluen
Î n c ă lz ir e a to lu e n u lu i c u e x c e s d e a m e s te c n itr a n t la 1 3 0 ° C c o n d u c e la o b ţin e r e a
u n u i p r o d u s c u tr e i g r u p e N O 2 în in e lu l a r o m a t ic , 2 ,4 ,6 - t r in itr o to lu e n :
CHo
H n o 2
4 3 0
+ 3H 0N 02 + 3 H 2O
n o 2
T o lu e n 2 ,4 ,6 - T rin itro to lu e n
2 ,4 ,6 - T r in it r o t o lu e n u l, d e n u m it ş i tr o til s a u tol, e s te o s u b s ta n ţă e x p lo z iv ă .
P r in u r m a r e , g r u p a m e til a to lu e n u lu i in f lu e n ţe a z ă a s u p r a r e a c t iv it ă ţ ii n u
c le u lu i b e n z e n ic , c o n f e r in d o m o b ilita te m a i m a r e a to m ilo r d e h id r o g e n d in
p o z iţ iile 2 ,4 ,6 .
L a r â n d u l s ă u , in e lu l a r o m a tic in f lu e n ţ e a z ă a s u p r a m o b ilită ţii a to m ilo r d e
h id r o g e n d in r a d ic a lu l m e t il. A s tf e l, în a n u m ite c o n d iţ ii a c e ş t i a to m i d e h id r o g e n
p o t f i s u b s titu iţi u ş o r c u a lţ i a to m i (h a lo g e n ) s a u g r u p e d e a to m i ( N O 2) . A c e s t e
r e a c ţ ii d e c u r g m a i u ş o r d e c â t la m e ta n (d a c ă c o n s id e r ă m c ă m e tilb e n z e n u l e s te
m e ta n u l în c a r e u n a to m d e h id r o g e n e s te în lo c u it c u r a d ic a lu l f e n il - (C 6H 5) :
C H ,- H ; C H - C 6 H 5) .
EXTINDERE
P r e z e n ţa in f lu e n ţ e i r e c ip r o c e d in t r e g r u p a m e t il ş i in e lu l a r o m a tic a fo s t c o n f ir m a t ă
p r in m o d u l d e s f ă ş u r ă r ii r e a c ţiilo r d e h a lo g e n a r e la t o lu e n . A s tf e l, s -a c o n s ta ta t c ă
h a lo g e n a r e a to lu e n u lu i c u c lo r la c a ld ş i în p re z e n ţa lu m in ii c o n d u c e la s u b s titu ir e a
c u c lo r în c a te n a la te r a lă a h id r o c a r b u r ii, s im ila r r e a c ţ ie i d e c lo r u r a r e a a lc a n ilo r :
c h 3 c h 2 c i c h c i 2 C C 1 3
f l ) +QZ, h y f ^ S + 0 2 , hy r ^ S + 0 2 , hv
- Hd - Hd - Hd
Metilbenzen Clorometilbenzen Diclorometilbenzen Triclorometilbenzen
104

Hidrocarburi
I n f lu e n ţa in e lu lu i a r o m a tic a s u p ra r a d ic a lu lu i e t il c o n d u c e la c re ş te re a m o b ilită ţii
a t o m ilo r d e h id r o g e n d in p o z iţ ia a (a to m ii d e h id r o g e n d e la a to m u l d e c a rb o n u n it
c u in e lu l) :
+a 2,hv
- Hd
Etilbenzen 1-Cloro-1-feniletan
H a lo g e n a r e a to lu e n u lu i, d e a s e m e n e a , c u c lo r , d a r în a b s e n ţa lu m in ii ş i în p re z e n ţa
c a t a l i z a t o r u l u i ( A l C l 3) , c o n d u c e la r e a c ţ ia d e s u b s titu ţ ie a a t o m ilo r d e h id r o g e n d in
in e l în p o z iţ iile 2 şi 4 fa ţă d e g r u p a m e til.
C e le d o u ă p ro c e s e p o t fi re p re z e n ta te a s tf e l:
Toluen
4-Clorotoluen
A c e s te e x e m p le d e m o n s tr e a z ă im p o r ta n ţa c u n o a ş te r ii c o n d iţ iilo r în c a re se
d e s fă ş o a ră o r e a c ţ ie c h im ic ă .
* L a f e l, o c o n s e c in ţă a in f lu e n ţe i r e c ip r o c e d in tr e g r u p e le a l c h i l ( C H 3- ; C 2H 5- ) şi
in e lu l a r o m a tic e ste c o m p o rta re a o m o lo g ilo r b e n z e n u lu i în r e a c ţ ia d e o x id a r e .
A s tf e l, c a te n e le la t e r a le a le o m o lo g ilo r b e n z e n u lu i s u n t o x id a t e c u u ş u r in ţă la
a c ţiu n e a o x i d a n ţ i l o r ( H N O 3, K M n O 4 , K 2C r 2O 7) c u fo rm a re d e a c id b e n z o ic :
ch 3 cooh c h 2c h 3
-H 20 -H20 ; -C 0 2
Toluen Acid benzoic Etilbenzen
Oxidarea toluenului
1. Toarnă î n d o u ă e p r u b e t e c â te 1 m l d e s o lu ţ ie a p o a s ă d e p e r m a n g a n a t d e p o t a s iu
ş i c â te 1 m l d e a c id s u lf u r ic d ilu a t ( 20% ).
2. Adaugă î n t r - o e p r u b e t ă 0 , 5 m l d e b e n z e n , i a r î n a l t a - 0 , 5 m l d e t o l u e n .
3. Închide e p r u b e t e l e c u d o p u r i d e c a u c i u c ş i a g i t ă e n e r g i c c o n ţ i n u t u l l o r .
4. Comentează c e l e o b s e r v a t e .
5. Explică c a u z a d i s p a r i ţ i e i c u l o r i i s o l u ţ i e i d e p e r m a n g a n a t d e p o t a s i u î n e p r u b e t a
în c a r e s - a a d ă u g a t t o lu e n .
105

Hidrocarburi
Obţinerea hidrocarburilor
2 .3 .3 . aromatice şi utilizarea lor
A . S u rse n a tu ra le
1. H id r o c a r b u r ile a r o m a tic e m o n o - ş i p o lic ic lic e se
iz o le a z ă d in g a z u l d e s o n d ă ş i d in g u d r o a n e le fo rm a te
la în c ă lz ir e a c ă r b u n ilo r d e p ă m â n t la te m p e r a tu r i în a lte
d e 9 0 0 -1 0 0 0 ° C (o b ţin e r e a c o c s u lu i).
2 . O a lt ă s u r s ă d e h id r o c a r b u r i a r o m a t ic e e s te p e t r o lu l,
c a r e c o n ţin e c ir c a 2 0 - 5 0 % h id r o c a r b u r i a r o m a t ic e
(b e n z e n u l ş i to lu e n u l c o n s tit u in d c ir c a 1 0 -1 5 % ).
B . M e to d e d e s in te z ă
2 L a tr e c e r e a v a p o r ilo r a lc a n u lu i c u 6 şi m a i m u lţi a to m i
d e c a r b o n c u s tr u c tu r a lin ia r ă p r in c a ta liz a to r i m e ta lic i
(P t, C r, V ) la 3 0 0 ° a u lo c d e h id r o c ic liz ă r i a le a lc a n ilo r
lin ia r i. A c e s t p r o c e s s e n u m e ş t e d e h id r o c ic liz a r e
s a u a r o m a t iz a r e . A s tf e l, h e x a n u l e s te tr a n s f o r m a t în
b e n z e n :
H C C H
4 P t/ 300°C
-► I II
-4H 9
Cth CH3 H C
C'
C H
ch 2 H
Hexan Benzen
* D e h id r o g e n a r e a c ic lo a lc a n ilo r s tă la b a z a p r o c e d e e lo r
in d u s t r ia le d e o b ţin e r e a b e n z e n u lu i ş i a lc h ilb e n z e n ilo r d in
c ic lo a lc a n ii c o n ţin u ţi în p e t r o l:
Ciclohexan Benzen
3 . B e n z e n u l p o a te f i o b ţin u t la t r im e r iz a r e a a c e tile n e i.
C,600°C
3H C = C H ■>*
trim erizare
Etină Benzen
R
C, 600°C
* —:---- :------ ►
trim erizare
Alchină R
B e n z e n u l e s te u n p r o d u s p r e ţio s p e n tr u o b ţin e r e a
m e d ic a m e n te lo r , s u b s ta n ţe lo r e x p lo z iv e , p e s tic id e lo r
Fig. 2.41. Utilizarea
(m ijlo a c e d e p r o te c ţie a p la n te lo r ), m a s e lo r p la s tic e ş i
benzenului şi a derivaţilor lui:
1 - pesticide; 2 - adaos în a f ib r e lo r s in t e t ic e (fig. 2 .4 1 ) .
benzină; 3,7 - mase plastice;
4 - medicamente; 5 - sinteza
anilinei; 6 - solvenţi (acetonă); T em a 2 .2 2 . A lc ă tu ie ş te u n e s e u s tru c tu ra t în b a z a
8 - insecticide. in f o r m a ţ iilo r c u p r in s e în fi g u r a 2.41.
106

Hidrocarburi
AUTOEVALUARE
1 . D e f in e ş t e :
a ) r e a c ţiile d e s u b s t it u ţ ie în in e lu l a r o m a tic ;
b ) * r e a c ţ ia d e c lo r u r a r e ;
c ) r e a c ţia d e n it r a r e ;
d ) r e a c ţiile d e a d iţie la n u c le u l b e n z e n ic .
2 . E x p lic ă :
* in f lu e n ţ a r e c ip r o c ă d in t r e g r u p a r e a m e til ş i in e lu l a r o m a t ic în m o le c u la d e
m e tilb e n z e n ( to lu e n ).
3 . C o m p a r ă p r o p r ie tă ţile c h im ic e a le :
a ) b e n z e n u lu i ş i e t e n e i;
b ) * b e n z e n u lu i ş i t o lu e n u lu i.
A r g u m e n te a z ă r ă s p u n s u l p r in s c r ie r e a s c h e m e lo r r e a c ţ iilo r r e s p e c tiv e .
4 . * R ă s p u n d e c u A (a d e v ă ra t) sa u F ( f a ls ) la u r m ă to a r e le a f ir m a ţii: A
a ) P r o p r ie tă ţile c h im ic e a le b e n z e n u lu i s u n t d e te r m in a te d e I I I I
p r e z e n ţa în m o le c u lă a s e x t e t u lu i n - e le c tr o n ic e x tin s , c e c o n f e r ă
s ta b ilita te m o le c u le i.
b ) T o lu e n u l n u d e c o lo r e a z ă s o lu ţ ia d e K M n O 4. I- ------- 1 I- ----- 1
c ) O m o lo g ii b e n z e n u lu i s u n t m a i r e a c t iv i c a b e n z e n u l. I I I I
5 . * S c r ie f o r m u le le d e s tr u c tu r ă a le u r m ă t o r ilo r c o m p u ş i: 1 ,3 - d im e t ilb e n z e n , 1 ,2 -
n it r o t o lu e n , 2 ,4 ,6 - t r in it r o t o lu e n , b r o m o b e n z e n , 4 - n it r o e t ilb e n z e n .
6 . C o m p le te a z ă s p a ţ iile lib e r e :
a ) B e n z e n u l p r e z in tă u n c a ra c te r n e s a tu ra t, d e o a re c e a re u n d e fic it d e a to m i d e
b ) * P r in d e h id r o g e n a r e a c ic lo h e x a n u lu i se o b ţ i n e ...................................................
c ) C lo r u r a r e a b e n z e n u lu i la lu m in ă d e c u r g e c a o r e a c ţie d e .............................. ş i se
o b ţ i n e ................................
d ) D e şi b e n z e n u l e ste fo a rte n e s a tu r a t, e l p a r tic ip ă m a i u ş o r la r e a c ţ i i l e ..........................
d e c â t la c e le d e ...............................................
7 . S c r ie s c h e m e le r e a c ţiilo r c u a ju to r u l c ă r o r a se p o t e f e c tu a tr a n s f o r m ă r ile :
C H 4 —— A —— B —— C 6H 5B r
N u m e ş te s u b s ta n ţe le A ş i B , in d ic â n d c o n d iţ iile r e a c ţ iilo r r e s p e c tiv e .
8 . R e z o lv ă :
A . L a n it r a r e a b e n z e n u lu i s - a o b ţin u t n it r o b e n z e n c u m a s a 1 5 7 ,5 g . S ă s e c a l c u l e z e
m a s a b e n z e n u lu i c o n s u m a t. (R.: 9 9 ,8 4 g )
B . P ă r ţ ile d e m a s ă a le c a r b o n u lu i ş i h id r o g e n u lu i în h id r o c a r b u r ă c o n s tit u ie , r e s
p e c t iv , 9 2 ,3 1 % ş i 7 ,6 9 % . D e n s it a t e a v a p o r i l o r î n r a p o rt c u a e r u l e s t e e g a lă c u 2 ,6 9 .
S ă s e s t a b ile a s c ă f o r m u la m o le c u la r ă a h id r o c a r b u r ii.
(R.: C 6H J
107

Hidrocarburi
Legătura genetică dintre hidrocarburi
H id r o c a r b u r ile , f iin d c e le m a i s im p le s u b s ta n ţe o r g a n ic e
c o m p u s e d o a r d in d o u ă e le m e n te - c a r b o n ş i h id r o g e n ,
f o rm e a z ă o v a r ie ta te m a r e d e c o m p u ş i c u c o m p o z iţia C nH m .
D iv e r s ita te a h id r o c a r b u r ilo r se m a n if e s tă p r in e x is te n ţa
s e r iilo r o m o lo a g e ş i a f e n o m e n u lu i d e iz o m e r ie .
M a jo r it a t e a r e a c ţ iilo r f o lo s ite în t r a n s f o r m ă r ile r e c ip r o c e a le
h id r o c a r b u r ilo r s u n t p r o c e s e c a ta litic e . O c o n t r ib u ţ ie d e o s e b ită
în d ir e c ţia d a tă a u a d u s s a v a n t u l- c h im is t N .Z e lin s k i ( o r ig in a r
N.Zelinski
(1861-1953) d in R e p u b lic a M o ld o v a ) ş i d is c ip o lii s ă i.
Chimist-organician rus, Ş t ii d e ja c ă a lc a n ii p a r t ic ip ă p r io r it a r la r e a c ţ ii d e s u b s t it u ţ ie
academician. Este unul
la ilu m in a r e s a u te m p e r a tu r ă , ia r a lc h e n e le , a lc a d ie n e le ş i
din fondatorii teoriei ca
talizei organice. A fost a lc h in e le - la r e a c ţii d e a d iţie .
pre o cu p a t de chim ia
H id r o c a r b u r ilo r a r o m a t ic e , d e a s e m e n e a , le s u n t
petrolului.
c a r a c te r is tic e r e a c ţiile d e s u b s titu ţ ie , d a r în a lte c o n d iţii.
Schem a 2 .1 1 . L e g ă t u r a g e n e tic ă d in t r e h id r o c a r b u r i
I- h2 - 3 H 2
+ h2 + 3 H 2
- h2
trim erizare
+ h2
Tema 2.23. Scrie ecuaţiile reacţiilor pe exemplul hidrocarburilor cu şase atomi de

carbon, utilizând schema . . 2 1 1
• S c r ie e c u a ţiile r e a c ţiilo r u r m ă to a r e lo r tr a n s f o r m ă r i:
C aC O 3 4 ? 4 C aC 2 u ? u C 6H 6 u C 6H 12 ^ C 6H 6 u C 6H 5C l
* A c tiv ita te în e c h ip ă S c r ie ţi c â te o e c u a ţie g e n e r a lă d e a rd e re p e n tru h id r o c a r b u r ile
p r e z e n ta te în ta b e l (p e n tru f ie c a r e m e m b r u a l e c h ip e i). E f e c tu e a z ă c a lc u le le r e s p e c tiv e şi
c o m p le te a z ă ta b e lu l:
H id r o c a r b u r ile
C a r a c te r is tic i
A lc a n i * C ic lo a lc a n i A lc h e n e A lc a d ie n e A lc h in e
E c u a ţia r e a c ţ ie i d e a r d e r e în f o r m ă g e n e r a lă
R a p o r t u l d in t r e p r o d u s e le d e a r d e r e
E x e m p le
108

Hidrocarburi
Probleme de calcul în baza formulei generale

2 .3 .5 . şi a ecuaţiilor reacţiilor caracteristice arenelor
I. S t a b ilir e a f o r m u le i m o le c u la r e d u p ă f o r m u la g e n e r a lă a a r e n e lo r ş i p a r t e a d e
m a s ă a u n u i e le m e n t c o m p o n e n t.
Problema 1
P a r te a d e m a s ă a c a r b o n u l u i d in c o m p o n e n ţa u n e i h id r o c a r b u r i a r o m a t ic e c o n s ti
tu ie 9 2 ,3 % . S ă s e s t a b ile a s c ă f o r m u la m o le c u la r ă a h id r o c a r b u r ii a r o m a t ic e .
Se d ă:
R ezo lv are:
w(C) = 9 2 ,3 %
1 . S e s c r ie f o r m u la g e n e r a lă a a r e n e lo r ş i s e c a lc u le a z ă m a s a m o le c u
C H -? la r a r d a tiv ă : Q ^ ^ , M r ^ n J = 1 4 n - 6
C nH 2n-6 *
12n 12n
9 2 ,3 % • 100% ;
“ ( C ) = î in :- 6 • 1 00 % : 14n - 6
9 2 ,3 ( 1 4 n - 6 ) = 1 2 0 0 n , d e u n d e n = 6 .
3 . S e în lo c u ie ş t e v a lo a r e a lu i n în f o r m u la g e n e r a lă C nH 2n-6 = C 6H 6.
R ă s p u n s : F o rm u la m o le c u la ră este C 6H6.I.
I I . * S ta b ilir e a f o r m u le i m o le c u la r e a a r e n e lo r d u p ă f o r m u la g e n e r a lă ş i p r o d u
s e le d e a r d e r e a le a c e s to r a .
Problema 2
O a r e n ă m o n o n u c le a r ă a fo st s u p u s ă a r d e r ii c o m p le t e în o x ig e n . R a p o r tu l m o la r
d in tr e o x ig e n u l n e c e s a r a r d e r ii ş i C O 2 r e z u lta t e s te 7 ,5 :6 . S ă s e d e te r m in e f o r m u la
m o le c u la r ă a a r e n e i.
Se d ă:
R e z o lv a re :
v ( O 2) : v ( C O 2) = 7 , 5 : 6
1 . S e s c r ie e c u a ţ ia g e n e r a lă a r e a c ţie i d e a r d e r e a h id r o c a r b u r ii
a r o m a tic e :
C H ?
3 n -3
O 2 = n C O 2 + (n - 3 ) H 2O
C nH 2n -6 + 2
2 . D in e c u a ţia r e a c ţ ie i ş i e n u n ţ u l p r o b le m e i r e z u lt ă :
3 n - 3
v ( O 2) = 2
_____ 7 ,5
, d e u n d e 3 n = 18; n = 6.
v ( C O 2) n 6
F o r m u la a r e n e i e s te : C 6H 6.
R ă s p u n s : F o rm u la m o le c u la ră a h id ro c a rb u rii a ro m a tic e este C 6H6.
I II* . C a lc u le d u p ă e c u a ţiile r e a c ţ iilo r c a r a c t e r is t ic e a r e n e lo r .
Problema 3
L a b ro m u ra re a a 7 ,8 g d e h id r o c a r b u r ă a r o m a tic ă s -a u fo rm a t 1 5 ,7 g d e c o m p u s
m o n o b ro m u ra t. S ă s e d e te r m in e f o r m u la m o le c u la r ă a h id r o c a r b u r ii ş i a d e r iv a tu lu i
m o n o b ro m u ra t.
109

Se d ă:
R ezo lvare:
m (C nH 2 n J = 7 >8 g
1 . S e s c r ie ecuaţia reacţiei de bromurare a arenei în formă
m (C nH 2n-7B r) = 1 5 ,7 g
g e n e r a lă : C H
n
- ,
2n-6
+ B r,
2 CnH2n-7Br + HBr
C nH 2n_6 - ? 2 . S e c a l c u l e a z ă masa moleculară relativă a arenei şi a deri
C nH ,n-7 B r - ? vatului monobromurat:
M r(C n H2n-6) = 12n + 2n-6 = 14n-6; M r(C n H2n-7 Br) = 12n + 2n - 7 + 80 = 14n + 73
3 . S e d e te r m in ăcantitatea de substanţă arenă şi derivat monobromurat:
m(CnH2nJ 7,8
v(C n H 2n-6 ) = = 0,769 mol;
M(CnH2n-6) 14* - 6
m(C n H 2n-7B r ) 15,7
v(CnH2n 7Br) =
n 2n-7 M(CnH2n-7Br) 14n + 73
4 . S e d e te r m in ă valoarea lui n din relaţia ce reiese din ecuaţia reacţiei:
V(C„H 2n_6) = V(C. H2n-7Br)i 1 ^ = T^ ^ ; '
7,8(14n + 73) = 15,7(14n-6), de unde n = 6 .
5 . S e în lo c u i e ş t e valoarea lui n în formulele generale: C 6H6 şi C 6H5Br.
R ă s p u n s : F o rm u la h id ro c a rb u rii a ro m a tic e este C 6H 6, i a r a d e r iv a tu lu i - C 6H 5Br.
AUTOEVALUARE
1. Să se determine formula moleculară a hidrocarburii care conţine 92,4% C, iar
densitatea relativă a vaporilor ei în raport cu aerul este egală cu 2,7. (R.: C 6H 6)
2. *Se supune arderii 1 mol de substanţă organică, iar în consecinţă s-au obţinut
224 1 CO 2 şi 89,6 1 H2O (vapori). Stabileşte form ula m oleculară a substanţei
şi scrie ecuaţia de ardere. (R.: C10H 8)
3. * Raportul molar dintre CO 2 şi H2O obţinut în urm a arderii unei arene este egal
cu 2. Identifică arena. (R.: C 6H 6)
4. * La arderea a 3,9 g de substanţă organică s-au format 13,2 g CO 2 şi 2,7 g H2O.
Densitatea vaporilor după hidrogen este egală cu 39. Să se stabilească formula
substanţei iniţiale, dacă se ştie că ea nu decolorează apa de brom. (R.: C 6H6)
5. Ce masă de carbură de calciu, cu partea de masă a im purităţilor 20%, este ne
cesară pentru a obţine acetilenă, suficientă de a obţine benzen cu volumul de
2 1 şi densitatea 0,88 g/cm3? (R.: 5 ,2 kg)
6 . Ce masă de monobromobenzen se va obţine la brom urarea a 15,6 g de benzen
dacă se admite că bromurarea decurge cantitativ? (R.: 3 1 ,4 g C 6H 5B r)
7. Ce volum de oxigen (c.n.) se va consuma la arderea completă a 2,5 g de toluen
ce conţine 4% impurităţi ce nu ard? (R.: 5 ,2 6 l)
8 . * Vaporii unei arene au densitatea relativă în raport cu hidrogenul egală cu 46. O
probă de această substanţă cu masa 13,8 g a fost supusă arderii şi s-au obţinut
23,52 1 de CO 2 (c.n.) şi H2O cu masa 10,8 g. Să se stabilească formula molecu
lară a arenei. (R.: C 7H 8)
110

Hidrocarburi
EVALUARE SUMATIVA
Profil umanist
1 . I n d ic ă f o r m u la g e n e r a lă a s e r ie i o m o lo a g e a b e n z e n u lu i.
2 . S c r ie f o r m u le le d e s tr u c tu r ă a 3 o m o lo g i a i b e n z e n u lu i.
3 . C o m p a r ă c o m p o z iţia , s t r u c t u r a , p r o p r ie t ă ţ ile h id r o c a r b u r ilo r c u u r m ă to a r e le
f o r m u le d e s tru c tu ră :
ch .
Ciclohexan Benzen Toluen
4 . F in is e a z ă s c h e m e le r e a c ţ iilo r ş i n u m e ş te p r o d u s e le d e r e a c ţie :
FeBr3 H,SO, ~ ardere

a) + B r 2 ---------V b ) + H N O c) + O ■
5 . S c r ie e c u a ţ iile r e a c ţ iilo r c u p r in s e în s c h e m a :
e t a n -----------------► e t e n ă ----------------- ► e t i n ă -----------------► b e n z e n ■ -► C O 2 + H 2O
6 . C o m p le te a z ă s p a ţ iile lib e r e d in a f ir m a ţiile :
a ) D e ş i b e n z e n u l e s t e o h i d r o c a r b u r ă ...................................., e l p a r t i c i p ă m a i u ş o r l a r e a c ţiile
d e .........................d e c â t l a c e le d e .........................................
b ) B e n z e n u l e ste o h i d r o c a r b u r ă ..........................................
c ) B e n z e n u l se o b ţ i n e l a .............................e t i n e i .
d ) M e t ilb e n z e n u l C 6H 5- C H 3 e ste u n .................... a l b e n z e n u l u i , d e o a r e c e d if e r ă p r in -
tr-o g r u p ă d e a t o m i ............................................ , n u m i t ă ............................
7 . N o te a z ă p r in A , d a c ă a f ir m a ţia e s te c o r e c tă , ş i p r in F , d a c ă a f ir m a ţ ia e s t e f a ls ă :
a ) P r im a f o r m u lă d e s tr u c tu r ă c ic lic ă p e n tr u b e n z e n a fo st A
p ro p u s ă d e K e k u le în a. 1 8 6 5 .
b ) * În m o le c u la b e n z e n u lu i c e le şa se le g ă tu r i a C - C fo r
m e a z ă u n h e x a g o n r e g u la t.
c ) R a p o r t u l a t o m ilo r C :H în m o le c u la b e n z e n u lu i e s te 1 :1 .
d ) B e n z e n u l ş i h e x a n u l s u n t h id r o c a r b u r i s a tu r a te .
8 . R e z o lv ă :
A . S ă s e c a lc u le z e c â ţi m o li d e o x ig e n se c o n s u m ă la a r d e r e a c o m p le tă a 2 m o l d e
b e n z e n .
( R 1 5 m ol)
B . P a rte a d e m a s ă a c a r b o n u lu i d in c o m p o n e n ţa u n e i h id r o c a r b u r i a r o m a tic e
c o n s tit u ie 9 1 ,3 % . S ă s e d e d u c ă f o r m u la m o le c u la r ă a h id r o c a r b u r ii a r o m a tic e .
(R .: C H
111

Hidrocarburi
Surse naturale de hidrocarburi

si prelucrarea lor
Surse naturale de hidrocarburi
C e le m a i im p o r t a n t e s u rs e d e h id r o c a r b u r i s u n t g a z e le
n a t u r a le , p e tr o lu l ş i c ă r b u n ii d e p ă m â n t .
Z ă c ă m in t e le d e g a z e n a tu r a le , d e o b ic e i, le în s o ţ e s c p e
c e le d e p e tro l s a u c ă rb u n e .
Z ă c ă m in t e im p o r t a n t e d e a s tfe l d e s u r s e n a tu r a le s u n t în
A s ia , E u r o p a , A m e r ic a d e N o r d , A m e r ic a C e n t r a lă , A f r ic a .
CH4- 90%
P r in c ip a le le ţă r i e x p o rta to a re d e p e t r o l s u n t R u s ia , K u w a it ,
C2H6- 4%
C2H6- 2% A r a b ia S a u d it ă , I r a k , I r a n , I n d o n e z ia , L ib ia , A lg e r ia . R e s u r s e
CeH10- 1% m a i m o d e s te d e z ă c ă m in t e p e t r o lie r e a u R o m â n ia , U c r a in a ,
C6H12- 1% _ R e p u b lic a M o ld o v a . Î n z o n a d e su d a r e p u b lic ii n o a s tr e a u
N2 şi alte - 2%
fo s t d e s c o p e r ite z ă c ă m in t e d e p e tr o l.
Fig. 2.42. Compoziţia
gazului natural în G a z u l n a t u r a l, in d if e r e n t d e o r ig in e , r e p r e z in t ă u n a m e s
procente de volum.
te c d e h id r o c a r b u r i s a tu ra te , în c a re p r e d o m in ă m e ta n u l
(7 5 - 9 8 % ). C o m p o z iţia g a z u lu i n a t u r a l v a r ia z ă în f u n c ţie d e
o r ig in e . Î n f i g 2 .4 2 s u n t in d ic a t e p ă r ţ ile c o m p o n e n te a le u n e i
s p e c ii d e g a z n a tu r a l. C a n tită ţi m a r i d e m e ta n se g ă s e s c în
m in e le d e c ă r b u n i. G a z u l n a tu r a l se a f lă în s ta re lib e r ă su b
fo rm ă d e a c u m u lă r i m a r i în s c o a rţa te r e s tră . A m e s te c u l d e
m e ta n ş i o x ig e n s a u a e r e x p lo d e a z ă în p re z e n ţa u n e i s c â n
te i. A c e s t f a p t e s te c a u z a e x p lo z iilo r c a re se p ro d u c u n e o r i
în m in e le d e c ă r b u n i, d e a c e e a a m e s te c u l e ste n u m it ş i „ g az
d e m in ă " .
G a z u l n a tu r a l se e x tr a g e c u a ju t o r u l s o n d e lo r ş i s e t r a n s
p o r tă la c o n s u m a to r i p r in c o n d u c te (fig. 2.4 3 ).
P e t r o lu l. D e n u m ir e a p e t r o lu lu i s - a f o rm a t d in c u v in te
le p e tr a (p ia tr ă ) şi o leu m (u le i).
P e t r o lu l s - a f o r m a t, p r o b a b il, d in n ă m o lu l d e p u s p e f u n
d u l u n o r m ă r i, c a r e la r â n d u - i a a p ă r u t în u r m a d e s c o m p u
n e r ii f a u n e i ş i f lo r e i a c v a tic e m ic r o s c o p ic e . În c u r s u l e p o
c ilo r g e o lo g ic e n ă m o lu l a s u f e r it n u m e ro a s e tr a n s fo r m ă ri
b io lo g ic e în lip s a o x ig e n u lu i (a n a e r o b e ), la a c ţiu n e a b a c te
r iilo r , a p o i o s e r ie d e t r a n s f o r m ă r i c h im ic e le n te , în c a lita te
d e c a t a liz a t o r i s e r v in d r o c ile c u c a re se a f la în c o n ta c t.
Fig. 2.43. Gazul natural: P e t r o lu l, s a u ţ iţ e iu l, e s te u n a m e s t e c d e h id r o c a r b u r i s o lid e

1- extragerea; 2 - păstra
ş i g a z o a s e , d iz o lv a te în h id r o c a r b u r i lic h id e . A f a r ă d e a lc a n i
rea; 3 - prelucrarea.
112

I Hidrocarburi
c u s t r u c t u r ă lin ia r ă , p e t r o lu l c o n ţin e şi o m a re d iv e r s ita te d e
iz o m e r i (iz o a lc a n i, c ic lo a lc a n i ş i a r e n e c u c a te n e la te r a le ), d e
a s e m e n e a , c a n t it ă ţ i m ic i d e c o m p u ş i o r g a n ic i c u a z o t, o x ig e n
ş i s u lf . C o m p o z iţ ia c h im ic ă a p e t r o lu lu i b r u t ( ţ iţ e iu lu i) v a r ia z ă
în a n u m ite lim it e în f u n c ţie d e z ă c ă m â n t, c a u r m a r e a f a p tu lu i
c ă a u e x is t a t c o n d iţ ii d if e r it e d e d e s c o m p u n e re , în f u n c ţie d e
z o n a g e o g r a f ic ă , t e m p e r a t u r ă , p r e s iu n e , a n u m iţ i c a t a liz a t o r i,
f e r m e n ţi ş i în s p e c ia l b a c te r ii.
Z ă c ă m in te le d e p e tr o l s u n t r ă s p â n d ite în s c o a rţa te r e s tră
la a d â n c im i d if e r it e (p â n ă la 4 0 0 0 m ) , a s t f e l în c â t e le u m p lu
s p a ţiu l lib e r d in t r e r o c i. Î n s c o p u l a d u c e r ii la s u p ra fa ţă d in
a d â n c u r ile în c a re s -a fo rm a t c u m u lte m ilio a n e d e a n i în
u r m ă , p e tr o lu l b r u t se e x tr a g e d in z ă c ă m in te c u a ju to r u l
s o n d e lo r (fig. 2 .4 4 ).
D u p ă e x t r a c ţ ie şi s e p a ra r e d e a p ă ş i im p u r it ă ţ i m e c a n ic e ,
Fig. 2.44. Sondă de foraj. p e tr o lu l e s te tr a n s p o r ta t la în t r e p r in d e r ile d e p r e lu c r a r e ,
n u m ite r a f in ă r ii (fig .2 .4 5 ) .
P r o p r ie t ă ţ i fiz ic e . P e tr o lu l e s te u n lic h id v â s c o s , d e c u lo a r e
b r u n ă c u f lu o r e s c e n ţă v e r d e - a lb ă s tr u ie , c u m ir o s s p e c if ic .
E s te m a i u ş o r c a a p a ş i in s o lu b il în e a . D e a c e e a , n im e r in d în
a p ă în u r m a a c c id e n t e lo r d e t r a n s p o r t m a r it im , e l s e în t in d e
fo rm â n d o p e lic u lă c e îm p ie d ic ă d iz o lv a r e a o x ig e n u lu i în a p ă ,
a fe c tâ n d a s tfe l fa u n a şi f lo r a z o n e lo r u n d e a fo st d e v e rs a t.
F iin d u n a m e s te c d in d iv e r ş i c o m p u ş i, p e t r o lu l n u a re p u n c t
d e f ie r b e r e d e f in it; e l se d is tile a z ă c o n tin u u , la te m p e ra tu r a
d e 3 0 -3 6 0 ° C .
C ă r b u n ii d e p ă m â n t s -a u fo rm a t d in p la n te p r in tr a n s
f o r m ă r i b io lo g ic e ş i c h im ic e în c o n d iţii a n a e r o b e (fig 2 .4 6 ).
Fig. 2.45. Rafinărie În c u rs u l a c e sto r t r a n s f o r m ă r i o x ig e n u l d in m a t e r ia le le in i
de petrol. ţia le s -a e lim in a t în c e a m a i m a re p a r te su b fo rm ă d e H 2O şi
C O 2, a z o t u l - s u b f o r m ă d e N H 3. Î n c u r s u l a c e s t u i p r o c e s le n t
c o n ţin u tu l c a r b o n u lu i a c r e s c u t c u v â r s t a z ă c ă m â n t u lu i.
D u p ă c o n ţ in u t u l d e c a r b o n se d is tin g p a tr u s p e c ii p r in c i
p a le d e c ă r b u n i f o s ili:
a. tu r b a - a re c ir c a 5 0 % C şi o p u te re c a lo r ic ă m ic ă ;
b . lig n it u l (c ă rb u n e b ru n ) - a re c ir c a 5 5 -6 5 % C , în tim
p u l a r d e r ii d e g a jă m u lt f u m ;
c. h u ila - c e l m a i r ă s p â n d it c ă r b u n e c u 7 5 -9 0 % C ;
Fig. 2.46. Cărbuni d . a n tr a c itu l - c ă rb u n e s u p e r io r c u 9 8 % C , a rd e c u f la c ă
de pământ.
r ă , d e g a jă m u lt ă c ă ld u r ă ş i p u ţ in fu m .
Ş t i a i c ă ...
Dintre ţările din Orientul Mijlociu, Arabia Saudită este cel m ai mare producător de petrol din lume,
cu o pondere de 25%, urmată de Irak cu 10,8%, Emiratele Arabe Unite cu 9,3%, şi Iran cu 8,6%.
113

Hidrocarburi
R e z e r v e le d e c ă r b u n i d e p ă m â n t d e p e T e r r a c u m u lt p r e v a le a z ă r e z e r v e le n a
tu r a le d e g a z şi p e tr o l (fig. 2 . 4 7 ) .
G a z |
P e tr o l
l .
C ă r b u n e
i i i i | i i i i | i i i i | i i i i | i i i i | i i i i [ ...
Anii
Fig. 2.47. Dur;ata posibilă (ani) de utilizare a diferitor surse energetice reieşind din rezervele naturale
de pe Terra.
D a c ă lu ă m în c o n s id e r a r e c o n s u m u l m o n d ia l a n u a l d e p r o d u s e p e tr o lie r e la
n iv e lu l a n u lu i 2 0 1 0 (3 5 0 3 ,8 m ilio a n e d e to n e ), d e d u c e m c ă r e z e r v e le m o n d ia le d e
ţ i ţ e i (1 4 2 ,1 m ilia r d e d e to n e ) v o r f i s u f ic ie n te p e n tr u o p e r io a d ă d e 5 0 - 6 5 d e a n i,
a d ic ă p ă n ă la o r iz o n tu l a n u lu i 2 0 5 8 .
Produsele prelucrării surselor

242 naturale de hidrocarburi
G a z u l n a t u r a l e s te f o lo s it c a a g e n t t e r m ic . E l e s te u n c o m b u s t ib il s u p e r io r c ă r b u
n e lu i ş i c h ia r p r o d u s e lo r p e tr o lie r e : e s te m a i a v a n t a jo s , d e o a r e c e u ş o r se tr a n s p o r tă
p r in c o n d u c te şi e ste c e l m a i in o f e n s iv d in p u n c t d e v e d e re e c o lo g ic , c o m p a r a t iv c u
a lte s u rs e n a tu r a le . U t iliz ă r ile g a z u lu i n a t u r a l s u n t m u lt ip le , în s p e c ia l în in d u s tr ia
c h im ic ă p e n tr u c a re m e ta n u l e ste u n a d in tr e c e le m a i v a lo r o a s e m a t e r ii p r im e .
C ă r b u n ii s e rv e s c c a m a t e r ii p r im e în u n e le p ro c e d e e in d u s t r ia le p e n tr u o b ţin e
r e a d e c a r b u r a n ţ i (b e n z in ă , m o to r in ă e t c .) . P e n t r u s in t e z e le d e c a r b u r a n ţi c ă r b u n ii
d e p a m â n t se h id r o g e n e a z ă în p r e z e n ţa c a ta liz a to r ilo r s ă r u r ilo r d e M o , S n , F e.
C o m p u ş ii o r g a n ic i o b ţin u ţi d in c ă r b u n i d e p ă m â n t c o n s t it u ie m a t e r ia p r im ă
a d iv e r s e lo r p r o d u s e n e c e s a r e in d u s t r ie i c h im ic e . G a z u l d e c o c s e r ie ş i g u d r o n u l,
c a re se s u p u n d is t ilă r ii f r a c ţio n a te , se f o lo s e s c în s in t e z a o r g a n ic ă , ia r c o c s u l - în
m e ta lu r g ie . C ă r b u n ii d e p ă m â n t s u n t
u n ic a s u r s ă e n e r g e t ic ă a m e ta lu r g ie i (c o n
s u m u l m o n d ia l în a c e s t sc o p a tin g e 2 m i
lia r d e d e to n e a n u a l).
P e tr o lu l. P r in d is tila r e a p e tr o lu lu i în
la b o r a to r (fig . 2 .4 8 ) s -a s t a b ilit c ă e l se
s e p a r ă în f r a c ţii: în r e c ip ie n t s e a c u m u le a z ă
la t e m p e r a t u r i m a i jo a s e lic h id e le c u
te m p e r a tu r i d e f ie r b e r e m a i m ic i, a p o i,
la te m p e r a tu r i m a i r id ic a te , se d is tile a z ă
h id r o c a r b u r ile c u m a s e m o le c u la r e
m a i m a r i. C a u r m a r e a c o m p o z iţie i s a le
114

Hidrocarburi
f o a r te c o m p le x e , p e t r o lu l b r u t e s te s u p u s d is t ilă r ii la p r e s iu n e n o r m a lă , n u m ită
d is tila r e p r i m a r ă , ş i la p r e s iu n e s c ă z u tă , n u m ită d is tila r e s e c u n d a ră .

D is t ila r e a p r im a r ă a p e tr o lu lu i s e e fe c tu e a z ă în in s t a la ţii p r e v ă z u te c u c o lo a n e
d e f r a c ţio n a r e .
A s tf e l, d in p e tr o l se o b ţin m a i m u lte f r a c ţ iu n i p e tr o lie r e c e se c u le g la a n u m ite
in te r v a le d e te m p e r a tu r ă , f iin d a m e s t e c u r i d in m a i m u lte c o m p o n e n te , u t iliz a t e în
fo n d în c a lita te d e c a r b u r a n ţ i ş i lu b r if ia n ţ i. R e z id u u l d is t ilă r ii p r im a r e e s te p ă c u r a ,
c a r e u lte r io r s e s u p u n e d is t ilă r ii la p r e s iu n e s c ă z u tă ( ta b e lu l 2 .1 1 ) .
T a b e lu l 2 .1 1 . P r in c ip a le le f r a c ţ iu n i p e tr o lie r e
Intervalul de
Fracţia Compoziţia Utilizare
distilare,°C
a) Distilare primară
Gaze <40 C- C 4 Combustibil gazos
Benzină uşoară (eter
40-100 C - C8
5 Solvent, carburant lichid
de petrol)
Benzină grea (ligro- Carburant, materie primă la prelu
100-180 C7 - C10
ină) crarea secundară
White-spirit 150-190 C8 - C12 Carburant turboreactoare
Petrol lampant 200-270 C1 0 - C15 Carburant tractoare
Carburant Diesel, materie primă la
Motorină 270-360
d
O"
CD
1
0
prelucrarea secundară
Combustibil lichid, materie primă la
Păcură >360 >C 20
prelucrarea secundară
b) Distilare secundară
Lubrifiant pentru motoarele autove
Uleiuri - C1 8 C 22
hiculelor
Parafină - C2 3 - C2 9 Scopuri tehnice, medicină, lumânări
Bitum - reziduu Acoperirea şoselelor
P r in d is tila r e a s e c u n d a r ă ( f r a c ţio n a r e a la p r e s iu n e s c ă z u tă ) a p ă c u r ii s e o b ţin
lu b r if ia n ţ i ş i u le iu r i o b iş n u ite , ia r d in p ă c u r ă p a r a f in o a s ă , d u p ă în lă t u r a r e a p a r a f i
n e i, u le iu r i s p e c ia le p e n t r u m o to a r e le a u t o v e h ic u le lo r ş i a v io a n e lo r . R e z id u u l d e la
d is tila r e a p ă c u r ii c o n s tit u ie b itu m u l s a u a s f a ltu l u t iliz a t la a c o p e r ir e a ş o s e le lo r .
* C if r a o c t a n ic ă ( C .O .) . B e n z in a e s te f o lo s it ă în c a lita te d e c o m b u s tib il p e n t r u
m o to a r e le c u a r d e r e in t e r n ă a le a u to m o b ile lo r . V a p o r ii d e b e n z in ă se a m e s te c ă c u
a e r în c a r b u r a t o r u l m o to r u lu i, a p o i tr e c în c ilin d r i, u n d e s u n t s u p u ş i c o m p r im ă r ii
ş i a p r in d e r ii p r in tr - o s c â n te ie e le c tr ic ă . A d e s e a în t im p u l c o m p r im ă r ii se p r o d u c
d e to n a ţii ( a u t o in f la m a r e p r e m a tu r ă ), c a r e d u c la u z a r e a m o to a r e lo r .
C a p a c ita te a a m e s t e c u lu i d e v a p o r i d e b e n z in ă d e a r e z is ta la c o m p r im ă r i f ă r ă
d e to n a ţii e s te e x p r im a tă p r in c if r a o c ta n ic ă .
115

Hidrocarburi
B e n z in e le o b ţ in u t e la d is t ila r e p r im a r ă , p r o v e n in d d in p e tr o lu r i p a r a f in o a s e , a u
c if r a o c ta n ic ă m ic ă (5 0 - 7 0 ), în f u n c ţie d e c o n ţin u tu l a lc a n ilo r c u s tr u c tu r ă lin ia r ă .
P e n tr u m ă r ir e a c if r e i o c ta n ic e p â n ă la 1 0 0 , e le s e a m e s te c ă c u iz o o c ta n p u r s a u
c u t e tr a e til - p lu m b , P b (C 2H 5) 4 . Î n s ă p l u m b u l e s te a r u n c a t în a tm o s fe r ă o d a tă c u
g a z e le d e e ş a p a m e n t, c o n s t it u in d u n f a c to r g r a v d e p o lu a r e a m e d iu lu i.
P e n tr u s a tis f a c e r e a c e r in ţe lo r c r e s c â n d e d e b e n z in ă ş i d e f r a c ţiu n i d e h id r o
c a r b u r i in f e r io a r e (C 2- C 5) , m a i v a lo r o a s e c a m a t e r ie p r im ă , se a p lic ă d if e r ite p r o
c e d e e c u n o s c u te p a r ţ ia l d in s t u d iu l h id r o c a r b u r ilo r : c r a c a r e , r e f o r m a r e c a ta litic ă ,
iz o m e r iz a r e , d e h id r o g e n a r e , a lc h ila r e e tc .
P r o c e d e e le in d u s t r ia le , n u m it e p r o c e d e e d e c ra c a re te rm ic ă s a u c a ta litic ă , p o rn e s c
d e la b e n z in e le d e d is t ila r e , a l c ă r o r p u n c t d e f ie r b e r e f in a l e s te d e c ir c a 2 0 0 ° C .
* C r a c a r e a te r m ic ă c o n s tă în în c ă lz ir e a h id r o c a r b u r ilo r la te m p e r a tu r a d e 5 0 0 -
6 0 0 ° C . Î n a c e s t p r o c e d e u c a m a t e r ie p r im ă s e f o lo s e ş te m o t o r in a ş i p ă c u r a . S e o b ţ in :
g a z e ( a lc a n i ş i a lc h e n e in f e r io a r e C 2- C 4) , b e n z i n ă d e c r a c a re .
* C r a c a r e a c a t a lit ic ă r e p r e z in t ă , c a ş i c r a c a r e a t e r m ic ă , a c e la ş i p r o c e s d e r u p e r e a
u n o r le g ă t u r i s im p le d e t ip C - C ş i C - H d in h id r o c a r b u r ile c o n ţin u te în f r a c ţ iu n ile
p e tr o lie r e g r e le s u b a c ţiu n e a u n e i te m p e r a tu r i m a i jo a s e (4 5 0 - 5 0 0 ° C ), d a r în
p r e z e n ţa c a ta liz a to r ilo r f o r m a ţi d in s ilic a t i d e a lu m in iu n a tu r a li s a u s in t e tic i:
CH3
a) CH3-(CH2)S-CH, 0 +4H2
« O -M * O +3H2
&203/A1203
c)
L a c r a c a r e a c a ta litic ă a m o to r in e i (C 12- C 20) se o b ţin f r a c ţia (C 3- C 5) , g a z e d e
r a f in ă r ie ş i h id r o c a r b u r i a r o m a tic e . C r a c a r e a c a t a lit ic ă s e b a z e a z ă p e p r o p r ie t a t e a
a lc a n ilo r d e a s e c ic liz a , f o r m â n d în a n u m ite c o n d iţii h id r o c a r b u r i a r o m a tic e
( a r o m a tiz a r e ) s a u b e n z in e d e c a lita te s u p e r io a r ă .
S -a c o n s ta ta t c ă d iv e r ş i a g e n ţi te r m ic i p r in a r d e r e d e g a jă d if e r ite c a n tită ţi d e
c a ld u r ă . D e a c c e a , p e n t r u a p r e c ie r e a u n u i c o m b u s t ib il s e d e t e r m in ă c ă ld u ra sp ecifică
d e a r d e r e a c o m b u s tib ilu lu i. V a lo a r e a a c e s t e i m ă r im i in d ic ă c ă ld u r a c e s e d e g a jă la
a r d e r e a c o m p le tă a 1k g d e c o m b u s tib il (s a u a 1m 3 d e g a z e ) (ta b e lu l 2 .1 2 ) .
T a b e lu l 2 .1 2 . C a r a c t e r is t ic a u n o r a g e n ţ i t e r m ic i
C o m bu stibil C o nţin utul de carbon, % C ăldura spe cifică de ardere, kJ/kg
1 Lemn 50 10 0 0 0
2 Cărbuni de pamânt 50-70 42 000
3 Petrol 85,5 46 000

4 Gaz natural 85-95 40 000
Şttat ca ...
C ifra o c ta n ic ă (C .O .) este o va lo a re c o n v e n ţio n a lă ce c o n s titu ie p a rte a de m a să a
2,2,4-trim etilpentanului (izooctan) dintr-un amestec sintetic format din izooctan (C.O. = 100) şi
heptan (C.O. = 0).
116

Hidrocarburi
Protecţia mediului am biant de poluanţii

form aţi în urma utilizării gazului natural,
petrolului şi cărbunilor
I n te n s if ic a r e a p r o c e s u lu i d e in d u s t r ia liz a r e la s c a r ă
m o n d ia lă a r e u r m ă r i n e g a t iv e a s u p r a m e d iu lu i. Î n ţ ă r ile în
a lt d e z v o lta t e p r o b le m a p o lu ă r ii m e d iu lu i a s e r v it c a s e m n a l
d e a la r m ă , n e c e s itâ n d e la b o r a r e a u n o r m ă s u r i c o n c r e te d e
c o m b a t e r e a e i. F a c t o r ii n a t u r a li a i m e d iu lu i s u p u ş i p r o t e c ţ ie i
s u n t : a e r u l, a p e le , s o lu l ş i s u b s o lu l, v e g e t a ţ ia te r e s tr ă ş i c e a
a c v a t ic ă . D e a s e m e n e a , n e c e s ită p r o te c ţie a ş e z ă r ile u m a n e ,
p r e c u m ş i a lţi f a c to r i c r e a ţi p r in a c tiv ita te a o m u lu i.
Î n f u n c ţie d e n a tu r a a c tiv ită ţilo r in d u s tr ia le , p o lu a n ţ ii

Fg. 2.49. Poluarea aerului.
c o n s t it u ie p a r t ic u le s o lid e , g a z e s a u v a p o r i (fig. 2 .4 9 ). P e tro
lu l b r u t ş i p r o d u s e le d e p r e lu c r a r e a lu i a d e s e a d e v in fa c to r i d e p o lu a r e a m e d iu lu i.
D in tr e a c e ş t ia c e i m a i im p o r ta n ţi su n t:
1 . C a n tită ţile e n o r m e d e p e t r o l b r u t , c a r e p o lu e a z ă s o lu l ş i a p e le în u r m a n u m e
r o a s e lo r a c c id e n te , c e a u lo c în t im p u l t r a n s p o r tă r ii lu i d e la lo c u l d e e x tr a g e r e
s p re r a f in ă r ii.
2 . O x id u l d e c a r b o n (I I ) ( ,,g a z d e c a h lă ” ), c e s e f o r m e a z ă la a r d e r e a in c o m p le tă
a d if e r ito r t ip u r i d e c o m b u s tib il. O x id u l d e c a r b o n f o rm e a z ă c o m p u ş i s ta b ili c u
h e m o g lo b in a s â n g e lu i, e x e r c itâ n d o a c ţ iu n e to x ic ă a s u p r a o r g a n is m e lo r v ii. A f la r e a
o m u lu i în tr - o în c ă p e r e în c h is ă , în c a re c o n c e n tr a ţia a c e s tu i g a z c o n s tit u ie 10% ,
t im p d e 2 m in ., e s te m o r ta lă .
3 . O x iz ii d e a z o t ş i s u lf , c e n im e r e s c în a e r în u r m a a r d e r ii c o m b u s tib ilu lu i
o b ţin u t d in s u r s e n a t u r a le . D in a c e a s tă c a u z ă e i s u n t c o n s id e r a ţi p o lu a n ţ i p r im a r i
a i a tm o s f e r e i. C o m p u ş ii a z o t u lu i ş i s u lf u lu i s u n t p r e z e n ţ i în c a lita te d e im p u r ită ţi
în m a jo r ita t e a t ip u r ilo r d e c o m b u s tib il c e c o n ţin h id r o c a r b u r i. I n te r a c ţio n â n d c u
o x ig e n u l d in a e r, e i f o rm e a z ă o x iz i a c iz i ( S O 2, S O 3, N x O y) , c e c o n d u c la p o lu a r e a
d u b lă a m e d iu lu i. Î n p r im u l r â n d , d iz o lv â n d u - s e în a p ă , e i c o n d u c la f o r m a r e a
a c iz ilo r , p r in u r m a r e p r o d u c p lo ile „ a c id e ” (fig. 2 .5 0 ) . În a l d o ile a r â n d , a c e ş t i o x iz i,
la a c ţiu n e a r a z e lo r u ltr a v io le te s o la r e , in t e r a c ţ io n e a z ă c u h id r o c a r b u r ile d in a e r
(a r u n c a te în a tm o s fe r ă în u r m a a r d e r ii in c o m p le t e a lo r în m o to a r e le c u a r d e r e
in t e r n ă ) , f o r m â n d u n s tr a t d e a e r in te n s p o lu a t - s m o g u l1.
Î n a c e s te p r o c e s e p a r tic ip ă r a d ic a li a i o x ig e n u lu i, c e in iţ ia z ă r e a c ţ ii în lă n ţ u it e :
N O 2— ► N O + O *
R a d ic a lu l fo rm a t, in te r a c ţio n â n d c u m o le c u la o x ig e n u lu i,
f o r m e a z ă m o le c u la d e o z o n :
6 * + o 2 ► o 3
O z o n u l e s te u n g a z to x ic a tâ t p e n tr u a n im a le , c â t ş i p e n tr u
p la n te . E s te u n p o lu a n t s e c u n d a r a l a tm o s f e r e i. Î n lip s a h id r o
c a r b u r ilo r în a tm o s fe r ă , o z o n u l in te r a c ţio n e a z ă c u o x id u l d e
a z o t (II), f o r m â n d o x id d e a z o t (I V ):
N O + O N O 2 + O 2
1Sm og - c e a ţ ă p e r s is t e n t ă c e c o n ţ in e p o lu a n ţ i în c o n c e n t r a ţ ii p e s te lim it e le
Fg. 2.50. Efectul ploilor a d m is e s a u a e r p u t e r n ic p o lu a t c u t r a n s p a r e n ţ ă r e d u s ă , c a r e s t a g n e a z ă în t r - o z o n ă
acide.
m a i m u lt e z ile în ş ir .
117

Hidrocarburi I
A s tf e l, în a c e s t „ c ic lu în c h is ”
c o n ţ in u t u l o x id u lu i d e a z o t (I V )
în a tm o s f e r ă s e m e n ţin e c o n s ta n t.
D a c ă , în s ă , în a tm o s f e r ă s u n t
p r e z e n te h id r o c a r b u r i, c ic lu l se
în tr e r u p e : o z o n u l in te r a c ţio n e a z ă
c u a lc h e n e le , f o r m â n d r a d ic a li
o r g a n ic i, c a r e a p o i in te r a c ţio n â n d
c u o x iz ii d e a z o t d a u a ld e h id e şi
n it r o d e r iv a ţ i a i a lc a n ilo r .
C a ş i o z o n u l, a c e s t e s u b s ta n ţe
p r e z in tă p o lu a n ţ i s e c u n d a r i c e
a lc ă t u ie s c s m o g u l (fig. 2 .5 1 ) .
4 .
Fig. 2.51. Formarea smogului.
b o n ( f u n in g in e a ), c e n im e r e s c în
a tm o s fe r ă în u r m a a r d e r ii in c o m p le te a c o m b u s t ib ilu lu i. E le , d e a s e m e n e a , in t r ă
în c o m p o n e n ţa s m o g u lu i.
5 . C o m p u ş ii p lu m b u lu i, c e p r o d u c p o lu a r e a a tm o s f e r ic ă c a r e z u lta t a l u t iliz ă r ii
t e t r a e tilp lu m b u lu i - P b (C 2 H 5) 4 în c a lita te d e a d a o s a n tid e to n a to r la b e n z in e le c u
c if r a o c t a n ic ă jo a s ă . P lu m b u l ş i c o m p u ş ii lu i s u n t f o a r te to x ic i. N im e r in d în o r g a n e le
r e s p ir a to r ii s a u în p r o d u s e le a lim e n ta r e ş i a v â n d p r o p r ie ta te a d e a se a c u m u la în
o r g a n is m , e i a t a c ă s is t e m u l n e r v o s c e n tr a l. C e a m a i m a r e p a r te d in a c e s te g a z e s u n t
c o n c e n tr a te în z o n e le u r b a n e , u n d e c o n ţin u tu l p lu m b u lu i în a e r, în a p e le d e p lo a ie
ş i în p r o d u s e le a g r ic o le e s te m a i în a lt d e c â t c e l a d m is ib il. O r g a n iz a ţiile n a ţio n a le
ş i in t e r n a ţio n a le la n s e a z ă c e r in ţe d u r e în v e d e r e a p r o te c ţie i m e d iu lu i.
S o lu ţ i i d e p r o t e c ţ i e a m e d i u lu i a m b i a n t d e a c ţ i u n e a p o l u a n ţ i l o r
D iv e r s ita te a p o lu a n ţ ilo r a tm o s f e r e i, a p e lo r ş i a i s o lu lu i n e c e s ită c o r e s p u n z ă to r
ş i o d iv e r s ita te d e m e to d e d e c o m b a te r e a e f e c te lo r lo r n o c iv e .
A s tf e l, a u fo s t s ta b ilite n o r m e s a n ita r e d e p r o ie c ta r e a în t r e p r in d e r ilo r in d u s t r i
a le , m e n ite s ă r e d u c ă p o lu a r e a a e r u lu i p r in d e ş e u r ile e lim in a te în a tm o s fe r ă , e la
b o r a te in s t a la ţ ii s p e c ia le p e n t r u a b s o r b ir e a d e ş e u r ilo r in d u s t r ia le . P e n tr u c a p ta r e a
c e n u ş ii ş i f u n in g in ii s e a p lic ă s is t e m e u s c a t e (e le c tr o f ilt r e , f ilt r e c u ja lu z e le , b a te r ii
d e c ic lo a n e ) ş i u m e d e (p â n z e d e a p ă ). A p lic a r e a lo r r e d u c e c o n s id e r a b il g r a d u l d e
p o lu a r e a a e r u lu i c u p a r tic u le s o lid e d e d iv e r s e s u b s ta n ţe .
C o m b a te r e a p o lu a n ţ ilo r g a z o ş i n e c e s ită in s t a la ţ ii m u lt m a i c o m p lic a te . D e a c e
e a , p e n tr u a r e d u c e la m in im u m c a n tita te a d e g a z e to x ic e d e g a ja te în a tm o s fe r ă ,
s e r e c o m a n d ă u t iliz a r e a c a r b u r a n ţ ilo r c e p r o d u c m a i p u ţin f u m în tim p u l a r d e r ii
s a u c a r e a r d c o m p le t.
E le c t r if ic a r e a ş i g a z if ic a r e a în t r e p r in d e r ilo r in d u s t r ia le , d e a s e m e n e a , c o n t r ib u ie
la r e d u c e r e a p o lu ă r ii m e d iu lu i.
P e n tr u a e v ita in to x ic a r e a c u g a z e d e e ş a p a m e n t, s e r e c o m a n d ă c o n s t r u ir e a
d r u m u r ilo r ş i ş o s e le lo r în a f a r a lo c a lit ă ţ ilo r ş i c r e a r e a z o n e lo r v e r z i d e p r o te c ţie .
Ş t i a i c ă ... ^ ■
Un grăunte de uraniu238 produce o cantitate de energie termică echivalentă cu cea degajată

la arderea a 2,7 tone de cărbune sau 1,9 tone de petrol.
118

Hidrocarburi
Probleme de calcul la tema

2 .4 .4 .* Surse naturale de hidrocarburi
P ro b le m a 1
C e v o lu m d e a e r e s te n e c e s a r p e n tru a r d e r e a a 5 m 3d e a m e s t e c g a z o s c a r e c o n
ţ in e 65% m e ta n , 1 5 % e ta n , 1 0 % p ro p a n , 5 % b u ta n şi 5 % a z o t (d u p ă v o lu m )? P a rte a
d e v o lu m a o x ig e n u lu i în a e r e s te d e 21 % .
Se d ă:
R ezo lv are:
V am . = 5 m 3
1. S e s c r iu e c u a ţiile r e a c ţ iilo r d e a r d e r e a f ie c ă r u i g a z d in a m e ste c :
9 ( C H 4) = 6 5 %
9 ( C 2H 6) = 15% C H 4 + 2 O 2 — ► C O 2 + 2 H 2O (1 )
9 ( C 3 H 8) = 10%
C 2H 6 + 3 ,5 O 2 — ► 2 C O 2 + 3 H 2O (2 )
9 ( c 4 H ig ) = 5 %
C 3H 8 + 5 O 2 3 C O 2 + 4 H 2O (3 )
9 ( N 2) = 5 %
9 < O 2) = 2 1 % C 4 H 10 + 6 ,5 O 2 — ► 4 C O 2 + 5 H 2O (4 )
V (ae r) - ?
2 . S e c a lc u le a z ă v o lu m e le g a z e lo r d in 5 m 3 d e a m e s te c , a p lic â n d r e la ţia :
V ,
(gaz) 9 (gaz) . V . .
9 (gaz) 1 0 0 % , d e u n d e V (g a z ) =
V
(am estec)
100%
10 .5
V ( C H 4) = 6f n’ 5 = 3 ,2 5 m 3; V (C 2H 6) = 115 n ’ 5 = 0 , 7 5 m 3; V (C 3H 8) = = 0 ,5 m 3;
100 100 100
5 .5 5 .5
V ( C 4H J 0 ,2 5 m 3; V ( N 2) = 0 ,2 5 m 3.
100 100
3 . S e c a lc u le a z ă v o lu m u l d e o x ig e n n e c e s a r a r d e r ii f ie c ă r u i v o lu m d e g a z d in a m e s
te c c o n fo rm e c u a ţ iilo r r e a c ţ iilo r (1 -4 ).
D in e c u a ţia (1 ) r e z u lt ă :
1 V ( C H 4) c o n s u m ă 2 V ( O 2) 3 , 2 5 . 2 V ( O 2)
V P 2) = 3 ,2 5 m 2 . 2 = 6,5 m 3
3 ,2 5 m 3 -------------------------------- V j ( O 2 ) 1 V ( C H 4)
În m o d a n a lo g , d in e c u a ţiile r e a c ţ iilo r (2 ), (3 ), (4 ) r e z u ltă :
V (2) ( O 2 ) = 0 ,7 5 m 3 . 3 , 5 = 2 ,6 3 m 3, V (3) ( O 2 ) = 0 ,5 m 3 . 5 = 2 ,5 m 3,
V (4)( O 2 ) = 0 ,2 5 m 3 . 6 , 5 = 1 ,6 3 m 3.
4 . S e c a lc u le a z ă v o lu m u l to ta l d e o x ig e n n e c e s a r a r d e r ii:
V t ( O 2) = V (1) ( O 2 ) + V (2)( O 2 ) + V (3 ) ( O 2) + V (4 ) ( O 2) ;
V t( O 2) = ( 6 ,5 + 2 ,6 3 + 2 ,5 + 1 ,6 3 ) m 3 = 1 3 ,2 6 m 3.
5 . S e c a lc u le a z ă v o lu m u l d e a e r n e c e s a r a r d e r ii:
V ( O 2) ; 1 3 ,2 6
6 3 ,1 4 m 3.
V (aer) =
9 ( O 2) ;
V (ae r) = 0 ,2 1
R ă s p u n s : V (a e ru lu i) = 6 3 ,1 4 m 3.
119

Hidrocarburi ■
Problema 2
S ă s e c a lc u le z e v o lu m u l a e r u lu i n e c e s a r p e n tru a r d e r e a b e n z in e i c u m a s a d e
0 ,5 k g a lc ă tu ită in t e g r a l d in iz o m e r ii o c t a n u lu i.
Se d ă: R e z o lv a re :
m ( b e n z in e i) = 0 ,5 k g
1. S e s c r ie e c u a ţia r e a c ţ ie i d e a r d e r e a a m e s t e c u lu i d e iz o m e r i
9 ( O 2) = 21% a i o c ta n u lu i:
V (a e r) - ? C 8^ + 1 2 ,5 O 2 8 C O 2 + 9 ^ O
2 . S e c a lc u le a z ă c a n t it a t e a d e s u b s ta n ţă b e n z in ă c o n s t it u it ă d in o c ta n :
M (C 8H 18) = 1 1 4 g / m o l; v (C 8H 18) = 5 0 0 g : 1 1 4 g / m o l = 4 ,3 9 m o l.
3 . S e d e te r m in ă c a n t it a t e a d e s u b s ta n ţă ş i v o lu m u l o x ig e n u lu i n e c e s a r p e n t r u a r d e
re a iz o m e r ilo r d in c o m p o n e n ţa b e n z in e i c o n f o r m r e a c ţie i:
v ( O 2) = 1 2 ,5 v (C 8H 18) = 1 2 , 5 . 4 , 3 9 m o l = 5 4 ,8 7 5 m o l;
V ( O 2) = v . V m = 5 4 ,8 7 5 m o l . 2 2 ,4 l / m o l = 1 2 2 9 ,2 l.
4 . S e c a lc u le a z ă v o lu m u l a e r u lu i, d a c ă se c u n o a ş te c ă p a r te a d e v o lu m a l o x ig e n u lu i
d in a e r c o n s t it u ie 21% :
V ( O 2) V ( O 2) • 1 0 0 % 1 2 2 9 ,2 l • 1 0 0 %
9 ( O 2) = V . 1 0 0 % ; V (ae r) = 2 = = 5 8 5 3 ,3 l sa u 5 ,8 5 3 m 3.
2 V (ae r) w 21%
R ă s p u n s : P e n tru a rd e re a a 0 ,5 kg b e n z in ă c o n s titu ită d in iz o m e ri a i o c ta n u lu i s u n t

n e c e sa ri 5 ,8 5 3 m 3 de aer.
AUTOEVALUARE
1. G a z u l n a t u r a l c o n ţ in e 9 0 % m e ta n , 5% e ta n , 3% C O 2 şi 2 % N 2 (d u p ă v o lu m ). C e
v o lu m d e a e r (c .n .) e s t e n e c e s a r p e n tr u a rd e r e a a 10 l d e a c e s t g a z ? (R.: 9 4 l)
2 . C e v o lu m d e a c e t ile n ă a rd e c o m p le t în t r - u n v o lu m d e 4 0 0 m 3 d e o x ig e n (c .n .) ?
(R.: 1 6 0 m 3)
3 . C e v o lu m d e a e r ( c .n .) e ste n e c e s a r p e n tr u a rd e r e a b u ta d ie n e i c u v o lu m u l d e
1 5 ,4 8 l, d a c ă p a r t e a d e v o lu m a im p u r it ă ţ ilo r c o n s tit u ie 3 % ? (R.: 3 9 3 ,3 l)

4 . C a lc u le a z ă v o lu m u l o x ig e n u lu i (c .n .) n e c e s a r p e n tr u a rd e r e a c o m p le tă a u n u i
a m e s te c d e e te n ă ş i e tin ă c u v o lu m u l 6 ,7 2 l ( c .n .) , d a c ă r a p o rtu l d e v o lu m a l
h id r o c a r b u r ilo r e s te 1 : 2 . (R.: 17 ,9 2 l)
5 . L a a rd e re a a n t r a c it u lu i c u m a s a d e 3 0 g s -a o b ţin u t C O 2 c u v o lu m u l d e 5 3 ,2 l
( c .n .) . S ă s e d e t e r m in e p a r t e a d e m a s ă a c a r b o n u l u i în c ă r b u n ii d e tip u l a n tr a c it.
(R.: 95% )
6 . În b e n z in a f o lo s ită p e n t r u a u to m o b ile p a r te a d e m a s ă a iz o m e r ilo r h e p t a n u lu i
a lc ă tu ie ş t e 8 0 % , ia r a iz o m e r ilo r o c ta n u lu i - 2 0 % . C e v o lu m d e o x ig e n (c .n .)
e ste n e c e s a r p e n tr u a rd e re a a 3 0 k g d e a c e a s t ă b e n z in ă ? (R.: 7 3 ,9 m 3)
A c tiv ita te în e c h ip ă ] I n d ic a ţi r e g iu n e a c e a
m a i b o g a tă în p e tr o l, u tiliz â n d d a te le d in
fig u r a 2 .5 2 .
Fig. 2.52.
rezervelor de petrol.
120

Hidrocarburi
2 .4 .5 .* EVALUARE SUMATIVA
1 . E x p lic ă : Profil re a l
a ) d e o s e b ir e a d in t r e n o ţ iu n ile : d is t ila r e a ş i c r a c a r e a p e t r o lu lu i;
b ) c a re d in tr e h id r o c a r b u r ile : C 3H 8; C 4H 6; C 6H 6; C 6H 12 se v o r s u p u n e r e a c ţ iilo r
d e e lim in a r e ( d e h id r o g e n a r e ) , c lo r u r a r e , h id r o g e n a r e . S c r ie s c h e m e le r e a c ţ iilo r
ş i n u m e ş te p r o d u s e le d e r e a c ţie .
2 . S e le c te a z ă ş i c o m p le te a z ă t a b e lu l d e m a i jo s c u f o r m u le le s u b s ta n ţe lo r , in d i
c â n d d e n u m ir ile lo r :
C nH 2n+ 2 C nH 2n C nH 2n_2 C n H 2 n -6
,C H 3
a ) C H 2- C H 2- C H 3 ; b ) C H -C H 2- C H 3 ; c )
C H 3 c h 2
d ) e ) C H 3- C = C -C H 3 ; f)
C H 3
g ) C H 2= C = C H -C H 3 ; h ) C 6H 5 - C H 2- C H 3 ; i) C 6H 5 - C H 2- C H 2- C H 3 .
3 . I n d ic ă p e n tru c a re d in tr e h id r o c a r b u r i s u n t c a r a c te r is tic e r e a c ţiile e n u m e ra te în
t a b e lu l d e m a i jo s (in d ic ă c u ”+ ” sa u c u ” - ” ).
„ ■■ Saturate Nesaturate
Reacţia
Alcani Cicloalcani Alchene Alcadiene Alchine
S ubstituţie
A diţie
Elim inare
O xidare
Polim erizare
A rde re
4 . I n d ic ă c u m p o a te fi o b ţin u t:
a ) b e n z e n d in c a rb u r ă d e c a lc iu ; b ) n itr o b e n z e n d in m e ta n .
5 . S c r ie e c u a ţiile r e a c ţ iilo r u r m ă t o a r e lo r tr a n s f o r m ă r i, in d ic â n d c o n d iţiile r e a c ţ iilo r :
C H 4 C 2H 2 C 6H 6 -C 6H 5 - C H 3
I
C H 3C l C 2H 6 C 2H 4 C 2H 2
6 .S c r ie f o r m u le le d e s tr u c tu r ă a le u r m ă t o r ilo r c o m p u ş i:
a ) 1 ,4 - d ie t ilb e n z e n ; b ) iz o p r o p ilb e n z e n ;
c ) 1 - e t il- 2 - m e t ilb e n z e n ; d ) 1 ,4 - d ic lo r o b e n z e n .
7 . R e z o lv ă :
A . C e a lc h e n ă c o n ţin e 8 5 , 7 1 % c a rb o n şi a re d e n s ita te a în ra p o rt c u a e r u l 1 ,9 4 ?
(R.: C H
B . D in a c e t ile n ă c u v o lu m u l 3 ,3 6 l (c . n .) s -a o b ţin u t b e n z e n . D e t e r m in ă m a s a
b r o m o b e n z e n u lu i c a r e s e v a o b ţin e la b r o m u r a r e a b e n z e n u lu i. (R.: 7 , 8 5 g)
121

DERIVAŢI Al HIDROCARBURILOR
9
P r in în lo c u ir e a u n u ia s a u a m a i m u lto r a to m i d e h id r o g e n în m o le c u la h id r o -
c a r b u ir ilo r c u a to m i s a u g r u p e d e a to m i, f o r m a te d in a lte e le m e n te d e c â t c a r b o n u l
(n u m ite g r u p e f u n c ţio n a le ), se o b ţin d e r iv a ţi a i h id r o c a r b u r ilo r c a r e f o rm e a z ă
c la s e d e c o m p u ş i o r g a n ic i. G r u p e le f u n c ţio n a le c o n s tit u ie , d e fa p t, c e n tr ii d e r e
a c tiv ita te c h im ic ă a i m o le c u le lo r .
Denumirea clasei
Caracteristici Formula generală
de compuşi
Derivaţi ai hidrocarburilor saturate, a căror moleculă

Alcooli R-OH
conţine una sau mai multe grupe hidroxil (-OH).
Derivaţi ai benzenului, ce conţin cel puţin o grupă hi
Fenoli Ar-OH
droxil, legată de inelul aromatic.
Compuşi organici, a căror moleculă conţine una sau mai
Amine r- nh2, r2nh, r3n
multe grupe amino (-NH2).
Derivaţi ai hidrocarburilor cu oxigen, a căror moleculă O O

*Aldehide R-C ^ ; Ar-C*
conţine grupa aldehidică (-CHO). H XH
Derivaţi ai hidrocarburilor, a căror moleculă conţine O II
O
II
O
II
*Cetone
grupa carbonil (DD
DC=O), legată de doi radicali Rsau Ar. R-C-R; Ar-C-R; Ar-C-Ar
*Acizi Derivaţi ai hidrocarburilor, a căror moleculă conţine O O
carboxilici cel puţin o grupă carboxil (-COOH). R- C- OH; Ar < OH
Derivaţi ai acizilor carboxilici, a căror moleculă conţine /O /O

*Esteri
grupa esterică (-COO-), legată de doi radicali Rsau Ar. R-CXO-R
C D; Ar-C\
XO-R
Subcompetenţe:
D u pă studierea acestui com partim ent vei fi capabil:
• Să clasifici şi să denumeşti derivaţii hidrocarburilor.
• Să interpretezi comportamentul chimic al compuşilor organici în funcţie de grupa lor
funcţională.
• Să aplici algoritm ii necesari pentru rezolvarea unor tipuri de probleme de calcul.
• Să explici domeniile de utilizare a compuşilor studiaţi.
• Să indici legătura genetică dintre hidrocarburi, alcooli, amine, *aldehide, *acizi carbo-
xilici şi *esteri.
122

C H 3 -C H -C H 3
Compuşi hidroxilici
OH
*CH2= C H -C H 2OH © C e s e n u m e ş te g r u p ă f u n c ţio n a lă ?
© C e c o m p u ş i c a r e c o n ţ in g r u p ă f u n c ţ io n a lă c u n o ş t i d e ja ?
D efiniţie. C lasificare
Compuşii hidroxilici sunt compuşii organici ce derivă de
Alcooli la hidrocarburi, prin înlocuirea unui sau mai m ultor atomi
m onohidroxilici de hidrogen cu grupa funcţională hidroxil (-O H ).
CH2-C H 2 În funcţie de num ărul grupărilor hidroxilice, alcoolii

OH OH
se îm part în:
- alcooli monohidroxilici;
cI h 2- cI h - c h 2
I ^
z,
- alcooli polihidroxilici (dioli, trioli, tetroli etc.).
OH OH OH
Astfel, form ula generală a com puşilor m onohidroxilici
Alcooli polihidroxilici
este R-O H (R - radical organic).
A lc o o lii sunt compuşi a căror grupă -O H este legată de
un atom de carbon saturat, adică în *stare de hibridizare sp3.
*Prin urm are, alcooli se consideră şi compuşii a căror grupă
Fenoli -O H este legată de partea saturată a catenei unei alchene
sau de catena laterală a unei hidrocarburi aromatice. Dacă
Fig 3.1. C lasifica rea
grupa -O H este unită cu un atom de carbon al unui ciclu
co m p u şilo r hidroxilici.
benzenic, se obţin fen oli (fig. 3.1).
3. Alcooli monohidroxilici saturaţi

Definiţie. Omologie. * Clasificare
c h 3o h
Metanol
Alcoolii monohidroxilici saturaţi sunt compuşii organici
aciclici saturaţi, ce conţin în m oleculă o grupă funcţională
hidroxil (-O H ) şi au form ula generală C n H2n+1OH sau
C n H22n +22 O.
Pentru ei, de asemenea, este caracteristic fenom enul
C H 3C ^ O H omologiei.
Etanol
*În funcţie de natura atomului de carbon, de care este
legată grupa -O H , alcoolii se clasifică în: prim ari, secundari
şi terţiari:
’ R'
R -C H 2-OH R - C H -R ' R -C -R "
CH3CH2C ^ O H
Prooan-1-ol OH OH
A lc o o l p r im a r A lc o o l s e c u n d a r A lc o o l t e r ţia r
Nomenclatura. Izomerie
D en u m irea sistem atică a alcoolilor se form ează de la
CH3CH2CH2CH2OH num ele alcanului cu acelaşi num ăr de atomi de carbon cu
Butan-1-ol adăugarea sufixelor: -ol (pentru alcooli m onohidroxilici),
Modele de proporţie -diol (pentru alcooli dihidroxilici), -triol (pentru alcooli
ale moleculelor unor trih id ro x ilic i), anticipate de cifrele ce in d ică p o ziţia
monoalcooli.
grupelor -O H .
123

s D e n u m ir e a u z u a lă s e f o r m e a z ă d e la c u v â n tu l a lc o o l ş i d e la n u m e le r a d ic a lu lu i
a lc h il, a d ă u g â n d s u fix u l -ic ( ta b e lu l 3 .1 ) .

I z o m e r ia a lc o o lilo r e s te c o n d iţ io n a t ă d e p o z iţ ia g r u p e i - O H ş i d e iz o m e r ia c a te n e i
c a r b o n ic e . * A lc o o lii s u n t iz o m e r i d e f u n c ţiu n e (d e c la s ă ) c u e te r ii - c o m p u ş i c u
f o r m u la g e n e r a lă R - O - R . E te r ii s e o b ţ in la d e s h id r a t a r e a in t e r m o le c u la r ă a a lc o o lilo r :
T ab e lu l 3 .1 . N o m e n c la tu r a s i iz o m
> e r ia a lc o o lilo r
Nomenclatura
Formula
Formula de structură Tipul de izomerie Denumirea Denumirea radico-
moleculară s
sistematică funcţională
c h 4o c h 3- o h - M e ta n o l A c o o l m e tilic
c h 3- c h 2- o h * d e f u n c ţiu n e c u E ta n o l A lc o o l e t ilic
c 2h 6o
* c h 3- o -c h 3 d im e til- e t e r u l. D im e til- e te r
c h 3- c h 2- c h 2- o h ' a ) d e p o z iţ ie a P ro p a n -1 -o l A lc o o l p r o p ilic
g ru p e i -O H ;
c h 3- c h - c h 3
c 2h 8o i y
O H
b ) * d e f u n c ţiu n e P ro p a n -2 -o l * A lc o o l iz o p r o p ilic
* c h 3- c h 2- o -c h 3
cu e til- m e til- e te r u l. E til- m e til- e te r
CH 3- C H 2 - C H 2- C H 2 - O H ' a ) d e p o z iţ ie a B u tan -1 -o l A lc o o l b u tilic

g ru p ei -O H ;
CH 3- C H 2- C H -C H 3
B u t a n - 2 -o l s A lc o o l s e c - b u t ilc
OH
c h 3- c h - c h 2- o h
► b) d e c a te n ă ;
c h 3 2 - M e t il- s A lc o o l iz o b u t ilic
C 4 H 10O c h 3 p r o p a n - 1-o l
c h 3- c - o h c) * d e f u n c ţiu n e
cu d ie til- e te r u l, 2 - M e t il- s A lc o o l t e r ţ - b u t ilc
c h 3
m e til- p r o p il- e te r u l p r o p a n - 2 -o l
ş i iz o p r o p il- m e t il-
e te r u l.
* D e n u m ir e a s is t e m a tic ă a a lc o o lilo r c u s tr u c tu r ă m a i c o m p le x ă se f o rm e a z ă
a s tf e l: s e a le g e c a t e m e lie c e a m a i lu n g ă c a te n ă c a r b o n ic ă c e c o n ţin e g r u p a r e a - O H ;
p o z iţ ia g r u p ă r ii - O H s e p r e c iz e a z ă p r in c e l m a i m ic in d ic e n u m e r ic , e a a v â n d p r io
r ita te f a ţă d e a lc h il, h a lo g e n ş i d u b la le g ă tu r ă :
5 4 3 2 1 4 3 2 1 3 2 1
c h 3- c h - c h 2- c h - c h 3 c h 3- c h - c h 2- c h 2 - o h c h 2=c h - c h 2- o h
C H 3 O H C I
4 - M e t il- p e n t a n - 2 - o l 3 - C lo r o - b u t a n - 1 - o l P ro p -2 -e n -1 -o l
124

A lg o r it m u l s c r ie r ii ş i d e n u m ir ii s is t e m a t ic e a iz o m e r ilo r c o m p u ş ilo r
h id r o x ilic i ş i a * iz o m e r ilo r d e f u n c ţ iu n e a i a c e s t o r a
E x e m p lu : S ă a lc ă tu im f o r m u le le d e s t r u c t u r ă a le c o m p u ş ilo r c u c o m p o z iţia
c 4h 10o .
R e z o l v a r e : Compusul conţine un heteroatom - oxigenul. Deoarece nu este
indicată clasa din care face parte compusul, se vor scrie izomerii posibili pentru
clasa alcoolilor monohidroxilici C 4H9OH şi pentru clasa eterilor R -O -R p izomerie
condiţionată de poziţia heteroatomului în catena carbonică.
S c r ie m s c h e le t u l c a r b o n ic ( lin ia r ş i r a m if ic a t) p e n t r u su b sta n ţa c u 4 a to m i d e c a rb o n
1
în c a te n ă :
a) C -C -C -C b) C -C -C
C
A m p la s ă m g ru p a h id r o x il în f ie c a r e s c h e le t c a r b o n ic , o b ţ in â n d a s tfe l iz o m e r ii d e
2
p o z iţ ie a i g r u p e i f u n c ţ io n a le :
C H 3- C H 2- C H 2- C H 2-O H (1 ) B u tan -1 -o l
a) C -C -C -C
C H 3- C H -C H 2- C H 3 ( 2 ) B u tan -2 -o l
OH
C H 3- C H -C H 2- O H (3 ) 2 - M e t il- p r o p a n - 1 - o l
ch 3
b) C -C -C
1 OH
c C H 3- C -C H 3 ( 4 ( 2 - M e t il- p r o p a n - 2 - o l
ch 3
A lc ă tu im iz o m e r ii e te r ilo r c u c o m b in a r e a d if e r ită a R şi R 1( s u m a a to m ilo r d e c a r b o n
3 *
f iin d 4 ):
C H 3- C H 2- C H 2- O -C H 3 (5 ) M e t il- p r o p il- e t e r
C H 3- C H -O -C H 3 ( 6 ) I z o p r o p il- m e til- e te r
CH3
D ie t il- e t e r
Astfel, avem 4 a lc o o li m onohidroxilici şi 3 e t e r i cu com poziţia C 4H 10O.

Metode de preparare
1 . H i d r a t a r e a a l c h e n e l o r c o n d u c e la o b ţin e r e a a lc o o lilo r :
C H 2= C H 2 + H O H — ► C H 3- C H 2- O H
E te n ă E ta n o l
*Reacţia are loc în prezenţa acidului sulfuric concentrat:

CH3-CH=CH 2 + HOH H2SO4 > CH3-C H -C H 3
P ro p en ă P ro p a n -2 - o l OH
Tema 3 .1 . E x p lic ă d e c e , p o r n in d în m o d s im ila r d e la p r o p e n ă ,
s e o b ţin e p r o p a n - 2 - o l, d a r n u p r o p a n - 1-o l.
2 .* H i d r o l i z a a l c a l i n ă a d e r iv a ţ ilo r m o n o h a lo g e n a ţi
e ste o m e to d ă g e n e r a lă d e o b ţin e r e a a lc o o lilo r :
R - X + N a O H — ► R -O H + N aX , u n d e X = C l, B r , I
125

Derivaţi ai hidrocarburilor I
U n ii a lc o o li, im p o r t a n ţ i d in p u n c t d e v e d e r e te h n ic , s e o b ţin p e c a le in d u s t r ia lă
p r in m e to d e s p e c if ic e .
* M e t a n o lu l s e o b ţin e p e c a le in d u s t r ia lă p o r n in d d e la u n a m e s te c d in o x id d e
c a rb o n (II) ş i h id r o g e n ( „ g a z d e s in t e z ă ” ), c a r e s e t r e c e la t e m p e r a t u r a d e 3 0 0 - 3 5 0 ° C
ş i 2 5 0 a tm . p e s te u n c a ta liz a to r d e o x iz i d e z in c ş i d e c ro m :
350°C, 250 atm.

C O + 2 H 2 C H 3O H
ZnO, Cr20 3
M e t a n o lu l e s te o s u b s ta n ţă f o a r te t o x ic ă c h ia r ş i în c a n t it ă ţ i m ic i. D o z a d e
n u m a i 10 m l m e ta n o l p r o v o a c ă o r b ir e a , ia r în c a n tita te m a i m a r e p o a te p r o v o c a
m o a r te a .
E t a n o lu l a lim e n t a r s e o b ţin e p r in f e r m e n ta r e a g lu c o z e i d in s tr u g u r i, c e r e a le
s a u c a r t o f i, c o n f o r m s c h e m e i r e a c ţie i:
C 6 H 12O 6 f e r m e n ta r e 2 C 2H 5O H + 2 C O 2
G lu c o z a E ta n o l
E t a n o lu l a re g u s t a rz ă to r , ia r c o n s u m a t în c a n tită ţi m a r i e s te to x ic .
O r g a n iz a ţia M o n d ia lă a S ă n ă tă ţii c la s e a z ă a lc o o lu l în g r u p a d r o g u r ilo r .
P ro p rietăţi fizice
D u p ă c u m o b s e r v i d in ta b e lu l 3 .2 , n ic iu n a lc o o l n u a re s ta r e a d e a g r e g a r e g a z o a s ă
la te m p e r a t u r ă o b iş n u ită ; a lc o o lii m o n o h id r o x ilic i s a tu r a ţi p â n ă la C 12 s u n t lic h id e ,
ia r m a i s u s - s u b s ta n ţe s o lid e .
P u n c te le d e f ie r b e r e a le a lc o o lilo r in f e r io r i s u n t f o a r te în a lte , c o m p a r a tiv c u
c e le a le h id r o c a r b u r ilo r s a u a le e te r ilo r c u m a s e m o le c u la r e id e n tic e . ^ P r o p r ie tă ţile
f iz ic e s p e c if ic e a le a lc o o lilo r s e d a t o r e a z ă u n o r a s o c ie r i m o le c u la r e în t r e m o le c u le le
d e a lc o o l. A s t f e l, în tr e a to m u l d e h id r o g e n e le c tr o p o z itiv ( 5 + ) a l u n e i g r u p e
h id r o x il ş i a to m u l d e o x ig e n e le c tr o n e g a tiv ( 5 - ) a l a lte i g r u p e a p a r a t r a c ţ ii d e n a t u r ă
e le c tr o s ta tic ă . În s ta r e lic h id ă ş i s o lid ă a lc o o lii f o r m e a z ă a s o c ia ţii m o le c u la r e ,
c o m p u s e d in tr - u n n u m ă r v a r ia b il d e m o le c u le u n ite p r in le g ă tu ri d e h id ro g e n m a i
p u te r n ic e d e c â t le g ă tu r ile V a n d e r W a a ls , d a r m a i s la b e d e c â t c e le c o v a le n te .
În m o d a s e m ă n ă to r se r e a liz e a z ă le g ă t u r ile d e h id r o g e n ş i c u m o le c u le le a p e i,
c e e a c e e x p lic ă c a u z a s o lu b ilită ţii a lc o o lilo r c u m a s a m o le c u la r ă m ic ă în a p ă :
8+ 8+ 8+ 8+
H H H H
18 18 18 - I 8
5 6+ 6+ 5+ 9 , 8+ 8_±.*9 ,_8+ 8+ . - 9 , 1 _+ S+c.0
... O- H ...O - -H NH.. S-^tf H 8V H H 8-y H H'
•cr •o •cr
/ •' / •' /" * *
R R R R R R
E x is t e n ţ a le g ă t u r ilo r d e h id r o g e n e s te c a u z a u n e i r id ic ă r i p r o n u n ţa te a p u n c te lo r
d e f ie r b e r e a le a lc o o lilo r . D e e x e m p lu : a lc o o lu l e t ilic C 2 H 5O h f ie r b e la + 7 8 ° C , ia r
iz o m e r u l lu i - d im e t il- e t e r u l C H 3O C H 3 f ie r b e la -2 4 ° C .
L e g ă tu r ile d e h id r o g e n n u m o d if ic ă p r o p r ie tă ţile c h im ic e a le s u b s t a n ţ e lo r ; e le
in f lu e n ţ e a z ă d o a r a s u p r a a n u m it o r p r o p r ie t ă ţ i f iz ic e a le lo r .
D a t o r ită le g ă t u r ilo r d e h id r o g e n , a lc o o lii s u n t m a i p u ţ in i v o la t ili ş i a u s o lu b ilită ţi
m a i m a r i în a p ă (ta b e lu l 3 .2 ). L a f ie r b e r e a a lc o o lilo r le g ă t u r ile d e h id r o g e n se ru p .
126

S o lu b ilita te a în a p ă s c a d e o d a tă c u c r e ş te r e a n u m ă r u lu i d e a to m i d e c a rb o n în
m o le c u lă . A lc o o lii m o n o h id r o x ilic i s u p e r io r i s u n t in s o lu b ili în a p ă . S o lu b ilita te a
a lc o o lu lu i c r e ş te o d a tă c u c r e ş te r e a n u m ă r u lu i d e g r u p ă r i h id r o x il.
T ab e lu l 3 .2 . C o n s ta n te f iz ic e a le u n o r a lc o o li m o n o h id r o x ilic i
‘ Geometria Temperatura, °C Densitatea S1, g/100 g

Formula de structură
moleculei de topire de fierbere p, g/cm 3 H20 (20°C)
CH3OH — OH - 97 64,7 0,792 OO
CH3-CH2OH - 115,0 78,3 0,789

/ ÔH OO
CH3-CH2-CH2OH ^/Ô H - 127 97,2 0,804 O
CH3-CH-CH3
- 86 82,4 0,786 O
OH ÔH
ch3-ch2- ch2 ch2oh '""^'"''Ô H - 90 117,5 0,810 7,9
CH3-CH2-CH-CH3
- 11,4 99,5 0,806 12,5
OH ^Ô H
CH3-CH-CH20H
ch3
A /OH - 108 108 0,802 10,0
ch3
\
CH3-C-CH3 25,5 83 0,789 O
OH ()H
S 1 - s o lu b ilit a t e
P r o b le m ă c r e a t iv ă ^ A n a liz e a z ă ş i c o m p a r ă p u n c t e le d e f ie r b e r e a le iz o m e r ilo r a lc o o lu
lu i c u 4 a to m i d e c a r b o n (tabelul 3.2). T r a g e c o n c lu z ii. C o n s t r u ie ş t e g r a f ic u l a c e s t e i c o r e la ţii:
p e c o o rd o n a ta X - d e n u m ir e a a lc o o lu lu i, p e c o o r d o n a ta Y - t e m p e r a t u r ile d e f ie r b e r e . A r
g u m e n t e a z ă f o r m a g r a f ic u lu i o b ţin u t c u t r ă in ic ia le g ă t u r ilo r d e h id r o g e n d in t r e m o le c u le .
A lc o o lu l e t ilic n u p o a te fi s e p a r a t d e a p ă p r in d is t ila r e . E ta n o lu l f ă r ă a p ă , n u m it „ a lc o o l
a b s o l u t ”, s e o b ţ i n e p r i n f ie r b e r e c u s u b s ta n ţe c h im ic e c a r e s e c o m b in ă c u a p a , d e e x e m p lu
C aO (v a r n e s tin s ) s a u C u S O 4 a n h id r u , a p o i s e d is t ile a z ă .
Corelaţia dintre structură, proprietăţi si utilizarea alcoolilor

Î n c o r e la ţie c u p r o p r ie t ă ţ ile c h im ic e a le a lc o o lilo r ş i u t iliz a r e a lo r e s te f o a r t e a d iv e r s ă .
A lc o o lu l e t ilic în a m e s te c c u a e r u l lic h id e s te f o lo c it în c a lit a t e d e c a r b u r a n t p e n tr u
a v io a n e le c u r e a c ţie , în m e d ic in ă - p e n tr u d e z in f e c ţ ia in s t r u m e n te lo r c h ir u r g ic a le
şi a m â in ilo r c h ir u r g u lu i în a in te d e o p e r a ţ ii. E ta n o lu l u t iliz a t în s c o p u r i in d u s tr ia le
e s te d e n a tu r a t p r in a m e s t e c a r e c u m e t a n o l ş i c o lo r a n ţ i, s p r e a - l f a c e im p o s ib il p e n t r u
b ă u t u r i a lc o o lic e . A lc o o lu l m e t ilic , c a re se d e o s e b e ş te d o a r c u o g r u p a r e (- C H 2- ) ,
e s te f o a r te t o x ic : d e o a re c e în o r g a n is m , la a c ţ iu n e a e n z im e lo r , u ş o r se o x id e a z ă
tr e c â n d în a ld e h id ă f o r m ic ă , a p o i în a c id f o r m ic (s u b s ta n ţe fo a r te to x ic e c a re a ta c ă
c e lu le le r e tin e i, p r o v o c â n d o r b ir e a s a u c h ia r m o a r te a ), în s ă a re a p lic a r e fo a r te la r g ă
în in d u s tr ia c h im ic ă . D in m e ta n o l (c a re se o b ţin e d in g a z u l d e s in t e z ă ) se p ro d u c e
a ld e h id a f o r m ic ă , u t iliz a t ă la f a b r ic a r e a m a s e lo r p la s t ic e ( r ă ş in i f e n o lf o r m a ld e h id ic e ).
127

AUTOEVALUARE
1 . D e f in e ş t e n o ţiu n ile :
a ) c o m p u ş i h id r o x ilic i, f o r m u la lo r g e n e r a lă , g r u p a f u n c ţio n a lă ;
b ) a lc o o li m o n o h id r o x ilic i s a t u r a ţ i, f o r m u la lo r g e n e r a lă ;
c ) a lc o o li d i- ş i p o lih id r o x ilic i.
2 . E x p lic ă :
a ) c la s if ic a r e a c o m p u ş ilo r h id r o x ilic i d u p ă n a tu r a r a d ic a lu lu i R d in f o r m u la
g e n e r a lă ( a lc o o li ş i f e n o li);
b ) s e r ia o m o lo a g ă a a lc o o lilo r m o n o h id r o x ilic i s a t u r a ţ i;
c ) * c la s if ic a r e a a lc o o lilo r m o n o h id r o x ilic i ( p r im a r i, s e c u n d a r i, t e r ţ ia r i) ;
d ) n o m e n c la tu r a a lc o o lilo r m o n o h id r o x ilic i s a t u r a ţ i;
e ) tip u r ile d e iz o m e r ie : d e c a te n ă , d e p o z iţ ie a g r u p e i O H , * d e f u n c ţiu n e .
3 . N u m e ş te a lc o o lii c u u r m ă to a r e le f o r m u le d e s tr u c tu r ă :
a ) C H 2- C H - C H 2- C H - C H 3; b ) C H 3- C H 2- C H - C H 3
C H 3 O H C 2H 5 C h 2- C H 2- O H ;
O H
O H
c ) C H 3- C - C H 2- C H 3; d ) C H 3- C H - C - C 2H 5 .
' 3 2 5
C H 2 c h 3 c h 3
c h 3
4 . R e p r e z in t ă f o r m u le le d e s tr u c tu r ă a le u r m ă t o r ilo r a lc o o li:
a ) p r o p a n - 1- o l; b ) 2 - m e til- p e n ta n - 1- o l;
c) * 3 - e til- h e x a n - 3 - o l; d ) 2 ,2 - d im e t il- p e n t a n - 3 - o l.
* I n d i c ă a l c o o l i i p r i m a r i , s e c u n d a r i ş i t e r ţ i a r i . 5*7
5 . S c r ie e c u a ţiile r e a c ţiilo r c e p e r m it u r m ă to a r e le t r a n s f o r m ă r i:
a ) m e ta n ^ m e ta n o l; b ) e ta n ^ e ta n o l; c )* p r o p a n ^ p ro p a n - 2 -o l.
6 . R ă s p u n d e c u A , d a c ă a f ir m a ţia e ste a d e v ă ra tă , ş i c u F , d a c ă a f ir m a ţia e ste
f a ls ă : A F
a ) * L e g ă tu ra C -O d in m o le c u la C H 3O H se s c in d e a z ă m a i
u ş o r d e c â t le g ă t u r a C - H d in C H 4.
b ) * E ta n o lu l e s te iz o m e r d e f u n c ţiu n e c u e t e r u l d ie t ilic .
c ) A lc o o lu l e t ilic e ste u n lic h id b in e s o lu b il în a p ă , d e o a re c e
fo rm e a z ă le g ă tu r i d e h id r o g e n c u a p a .
d ) T e m p e r a t u r ile d e f ie r b e r e în a lte a le a lc o o lilo r s u n t d e te r
m in a te d e p r e z e n ţa le g ă t u r ilo r d e h id r o g e n d in tr e m o le c u le .
e ) * L e g ă tu r ile d e h id r o g e n m o d if ic ă p r o p r ie tă ţile c h im ic e
a le s u b s ta n ţe lo r .
7 . R e z o lv ă :
C e c a n t it a t e d e fru c te c e c o n ţin 2 8 % g lu c o z ă e ste n e c e s a r ă p e n tr u a o b ţin e 2 l
e ta n o l d e 4 0 % (p = 1 , 0 2 g / c m 3) ?
(R.: 5 7 0 1 ,8 6 g )
128

3.1.2. Proprietăţile chimice ale alcoolilor
P r o p r ie tă ţile c h im ic e a le a lc o o lilo r s u n t d e te r m in a te d e p r e z e n ţa g r u p e i -O H
ş i s e m a n if e s tă p r in r e a c ţ ii în s o ţ it e d e s u b s titu ţ ia h id r o g e n u lu i d in g r u p a -O H
(s c in d a r e a le g ă t u r ii O - H ).
1 . R e a c ţ i a a l c o o l i l o r c u m e ta le a c t iv e (K , N a ) d e te r m in ă p r o p r ie tă ţile
s la b a c id e a le a lc o o lilo r , c o n d u c â n d la s ă r u r i n u m it e a lc o o la ţ i s a u a lc o x iz i (m e to x id
- C H 3O -, e to x id - C 2 H 5O ) ş i la e lim in a r e d e h id r o g e n :
2 C H 3- C H 2O H + 2 N a — ► 2 C H 3- C H 2O N a + H 2Î
E t o x id d e s o d iu
A c e a s tă re a c ţie este u n test p e n tr u d e te rm in a re a p re z e n ţe i a lc o o lilo r în tr-u n am estec

d e a lţ i c o m p u şi o rg a n ic i (în a b s e n ţa a c iz ilo r c a rb o x ilic i şi a fe n o lu lu i) .
A lc o o la ţ ii s e s u p u n u ş o r h id r o liz e i în p r e z e n ţa d o a r a u r m e lo r d e a p ă c u f o r m a r e a
h id r o x id u lu i m e ta lu lu i r e s p e c tiv ş i a a lc o o lu lu i d in c a re s -a fo rm a t:
C H 3- C H 2O N a + H O H — ► C H 3- C H 2O H + N a O H
A c e a s tă re a c ţie d e n o tă c ă a lc o o lii a u p r o p r ie t ă ţi a c id e m a i s la b p r o n u n ţ a te d e c â t
apa.
2 . D e s h i d r a t a r e a ( e l i m i n a r e a a p e i ) a re lo c la în c ă lz ir e c u H 2S O 4
ş i în f u n c ţie d e c o n d iţiile p r o c e s u lu i p o a te d e c u r g e în d o u ă m o d u r i:
a ) p r i n d e s h id ra ta re in tr a m o le c u la r ă cu f o r m a r e d e a lc h e n e ;
b) p r i n d e s h id ra ta re in te r m o le c u la r ă cu f o r m a r e d e eteri.
E ta n o lu l, p r in d e s h id r a ta r e în p r e z e n ţa e x c e s u lu i d e a c id s u lf u r ic la te m p e r a tu r ă
în a ltă ( 1 6 0 - 1 7 0 ° C ) , f o r m e a z ă p r e f e r e n ţia l e te n ă :
C H 3- C H 2O H 1 (^ c - H 2C = C H 2+ H 2O
E ta n o l E te n ă
* Î n e x c e s d e a lc o o l ş i la t e m p e r a t u r a d e 1 4 0 ° C , e lim in a r e a a p e i a r e lo c
in te r m o le c u la r , r e z u lt â n d e te r d ie tilic (d ie til- e te r ):
c .'II- OII • HO (NIIs g g 4- C 2 H5 -O -C 2 H5 + H2 0

Etanol Dietil-eter
E te r ii s u n t s u b s t a n ţ e lic h id e v o la tile , c u m ir o s c a r a c t e r is t ic , u ş o r in f la m a b ile .
3 . O x i d a r e a a l c o o l i l o r d e c u r g e d if e r it, în f u n c ţ ie d e c o n d iţ iile d e r e a c ţie .
* A lc o o lii s e p o t o x id a p â n ă l a c o m p u ş i c a r b o n ilic i ( a ld e h id e s a u c e to n e ) o r i p â n ă l a a c iz i
c a r b o x ilic i ( o x id a r e p a r ţ ia lă ) , u n e o r i c h ia r p â n ă la o x id d e c a r b o n (I V ) şi a p ă (a rd e re ):
A lc o o li |(>l > A l d e h i d e |(>l > A c i z i c a r b o x i l i c i — ! - U - C O 2 + H 2O .
A lc o o lii p r im a r i s e o x id e a z ă m a i u ş o r c a c e i s e c u n d a r i, ia r c e i s e c u n d a r i m a i
u ş o r c a c e i t e r ţ ia r i.
a )* o x id a r e a p a r ţ ia lă .
O x id a r e a b lâ n d ă a a lc o o lilo r p r im a r i p o a te f i e f e c tu a tă c u o x id u l d e c u p r u , o b ţin u t
p e s p ir a la d e c u p r u p r in în c ă lz ir e a e i în f la c ă r a a r z ă to r u lu i. Î n u r m a r e a c ţie i s e o b ţin
a ld e h id e :
129

Derivaţi ai hid rocarburilor
H
t°C
CH-C h -O-H + C u O C H 3- C H = O + H 2O + C u
Etanol Aldehidă acetică

* O x id a r e a b lâ n d ă a a lc o o lilo r p r im a r i p â n ă la a ld e h id e , c a r e p o t tr e c e în a c iz i
c a r b o x ilic i c u a c e la ş i n u m ă r d e a to m i d e c a rb o n , p o a te fi e fe c tu a tă ş i c u a m e s te c
d e K 2C r 2O 7 ş i H 2S O 4 (a m e s te c c r o m ic ). Î n r e a lita te o x id a r e a a lc o o lu lu i d e c u r g e în
d o u ă e ta p e : la p r im a se f o r m e a z ă a ld e h id a , c a r e a p o i tr e c e u ş o r în a c id :
[ o];- h 2o [ o] 'P
c h 3c h 2o h L J ’ 2 » c h 3- c — L J » c h 3- c
K2Cr20 7+H2S04 J H "QH
Etanol Acetaldehidă , Acid acetic
-Oxidare blândă- j
L KMn04+H2S 04 J
----------------------- Oxidare energică-
C u lo a r e a in iţ ia lă a a m e s t e c u lu i c r o m ic e s te p o r to c a
lie . Î n u r m a o x id ă r ii a lc o o lu lu i c u lo a r e a s o lu ţie i d e v in e
v e r d e ( c u lo a r e a io n ilo r C r 3+ ) . S c h im b a r e a e v id e n t ă a
c u lo r ii în t im p u l a c e s t e i r e a c ţ ii s e f o lo s e ş te la d e p is ta r e a
a lc o o lu lu i (a lc o o lte s tu l) în a e r u l e x p ir a t d e c o n d u c ă t o r ii
a u to ( fig .3 .2 ) .
Fig 3.2. Principiul
funcţionării alcooltestului. b ) o x id a r e a t o ta lă (a rd e re ).
A lc o o lii a r d c o m p le t c u f la c ă r ă s la b v iz ib ilă ( a lb ă s tr u ie )
c u d e g a ja r e d e c ă ld u r ă :
C 2H 5O H + 3 O 2 ——2 C O 2 + 3 H 2O + Q
A lc o o lii in f e r io r i se u tiliz e a z ă în u n e le ţă r i în c a lit a t e d e
c o m b u s tib il p e n t r u a u t o m o b ile .
A lc o o lu l e t ilic s e p o a te o x id a s u b a c ţ iu n e a o x ig e n u lu i d in a e r,
în p r e z e n ţa a n u m it o r e n z im e s a u b a c te r ii. F e n o m e n u l a c e s t a s e
în tâ ln e ş te în n a t u r ă : a lc o o lu l p r e z e n t în v in s e o x id e a z ă p â n ă la
a c id a c e tic (o ţe tir e a v in u lu i) , (fig.3.3):

O
Fig 3.3. Vinurile conţin alcooloxidază
10 - 1 2 % alcool. CH3-CH2-OH + O2 (enzimă)
c h 3- c + H2O
' OH
EXPERIMENT DEMONSTRATIV * O x id a re a a lc o o lilo r p r i m a r i

a) cu oxidul de cupru (II)
1. Încălzeşte l a f l a c ă r a a r z ă t o r u l u i o s p ir a lă d e c u p r u p â n ă se a c o p e ră
c u u n stra t n e g ru d e o x id d e c u p r u (C u O ).
2. Introdu s p i r a l a f ie r b in t e în t r - o e p r u b e t ă c e c o n ţin e 2 - 3 m l d e a lc o o l
e tilic (fig. 3.4 ).
3. Observă d i s p a r i ţ i a c u lo r ii n e g r e a o x id u lu i d e c u p r u ş i a p a r iţia c u lo r ii
r o ş ia t ic e a c u p r u lu i m e t a lic (C u ).
b) cu amestec cromic (K2Cr2O7 şi H2SO4)

1. Toarnă î n t r - o e p r u b e t ă 1 m l d e s o l u ţ i e 1 0 % d e K 2C r 2O 7, a p o i a d a u g ă
0 ,5 m l d e H 2S O 4 c o n c e n tra t.
2. Adaugă l a s o lu ţ ia d e b ic r o m a t d e p o t a s iu a c id u la t ă ( c u lo a r e p o r t o c a lie )
c â te v a p ic ă t u r i d e a lc o o l e t ilic .
Fig 3.4. Oxidarea 3. Agită c o n ţin u tu l e p r u b e t e i, c o n s ta tă tre c e re a c u lo r ii p o r t o c a lii în

alcoolilor primari. v e r d e ( i o n i i d e C r 3+ ) ş i m i r o s u l a l d e h i d e i ( m e r e v e r z i ) .
130

Derivaţi ai hidrocarburilor ■
Alcooli m ai im portanţi şi utilizarea lor
M e t a n o lu l e s te u n b u n d iz o lv a n t p e n tr u r ă ş in i, g r ă s im i ş i u n ii c o lo r a n ţi.
E t a n o lu l s e f o lo s e ş te în in d u s t r ia c h im ic ă ş i f a r m a c e u tic ă , la o b ţin e r e a e te r u lu i
e tilic ş i a e s t e r ilo r , la c o n s e r v a r e a p r e p a r a te lo r a n a to m ic e , în p a r f u m e r ie .
M a r i c a n t it ă ţ i d e a lc o o l e t ilic se c o n s u m ă la o b ţin e r e a b u ta d ie n e i (sc h e m a 3 .1).
S ch em a 3 .1 . U tiliz a r e a e ta n o lu lu i
\ I n d u s t r i a
A c i d a c e t i c
a l i m e n t a r ă
A c e t a l d e h i d ă
z'
C a u c i u c
c h 2 =c h - c h =c h 2
◄ b u t a d i e n -
\
s t i r e n i c
Acţiunile fiziologice nocive ale alcoolilor

U n e le d o c u m e n te is to r ic e d e n o tă c ă b ă u t u r ile o b ţin u te în u r m a f e r m e n t ă r ii
d if e r ito r s u b s ta n ţe s u n t c u n o s c u te d in c e le m a i v e c h i tim p u r i, v iţ a - d e - v ie f iin d
p r in c ip a la s u r s ă d e b ă u t u r i a lc o o lic e .
C o n s u m a t în c a n t it ă ţ i m o d e r a te , a lc o o lu l e s te u n s t im u le n t, în tim p c e c o n
s u m u l lu i în e x c e s c o n s tit u ie u n f a c to r n o c iv a s u p r a s ă n ă t ă ţ ii o m u lu i. E f e c te le
n e g a tiv e a le b ă u t u r ilo r a lc o o lic e a s u p r a o r g a n is m u lu i u m a n a u fo s t s tu d ia te
d e u n ş ir d e s a v a n ţi f iz io lo g i, c h im iş t i ş i m e d ic i. R e z u lt a t e le c e r c e t ă r ilo r a u
c o n s ta ta t o r e la ţ ie s t r â n s ă în t r e a lc o o lis m ş i t u m o r ile lo c a liz a t e în c a v ita te a
b u c a lă , la r in g e , e s o f a g , f ic a t ş i p lă m â n i.
D a te le s ta tis tic e d e n o tă c ă a lc o o lis m u l p r e z in tă a t r e ia c a u z ă a m o r t a lit ă ţ ii
d u p ă b o lile c a r d io v a s c u la r e ş i c a n c e r .
B ă u t u r ile a lc o o lic e c o n s u m a te f r e c v e n t ş i în d o z e m a r i a f e c te a z ă g r a v o r g a
n is m u l u m a n , în s p e c ia l o r g a n e le in t e r n e . E le p o t p r o d u c e d e r e g lă r i s e r io a s e
a le f u n c ţ ie i f ic a t u lu i, p a n c r e a s u lu i, s to m a c u lu i, r in ic h ilo r e tc . D e ş i n u e s te
c o n s id e r a t d r o g , a lc o o lu l p o a te p r o v o c a d e p e n d e n ţă p s ih ic ă , u n e o r i ş i f iz ic ă .
O r ic e e x c e s d e a lc o o l f a v o r iz e a z ă d is t r u g e r e a s u b s ta n ţe i c e n u ş ii a c r e ie r u lu i
(n e u r o n ilo r ), c a r e n u r e g e n e r e a z ă , ş i în c o n s e c in ţă o m u l a c u z ă t u lb u r ă r i d e
m e m o r ie , îş i p ie r d e c a p a c it ă ţ ile in t e le c t u a le s a u c h ia r ş i c e le m in ta le .
Ş tia i c a ...
0,33 l de bere (4% alcool), 0,01 l rachiu (38% alcool) şi 0,125 l vin (11% alcool) au aceeaşi
acţiune nefastă asupra organism ului uman.
131

AUTOEVALUARE
1 . noţiunile:
D e f in e ş t e
a ) aciditate (acizi minerali);

b ) aciditatea alcoolilor (R-OH);
c) alcoolaţi.
2 . E x p lic ă :
a ) care sunt reacţiile chimice ce pun în evidenţă că proprietăţile acide ale alco
olilor sunt mai slab pronunţate decât cele ale apei;
b ) *ce sunt esterii şi cum se formează ei;
c ) reacţiile de deshidratare intra- şi *intermoleculară pe exemplul propan- 2 -olului.
3 . * A l e g e formula ce corespunde denumirii 2,3,4-trimetilpentan-3-ol:

ch3 ch3 ch3
I I I
a ) CH3 - CH - CH - CH3 ; b ) CH3- CH - C - CH - CH3 ;
Ch3 Oh Oh
c ) CH
3
3 - CH - CH - CH - CH3 .
3
c2h5 oh c2h5
4 . S c r ie :
a ) ecuaţiile chimice care denotă proprietăţile chimice ale propan- 1 -olului (des
hidratare, oxidare, ardere);

b ) ecuaţiile reacţiilor alcoolului etilic (dacă au loc) cu: NaOH, H2, Na, Cu(OH)2.
5 . A l e g e răspunsul corect:
A . La oxidarea alcoolilor prim ari se formează aldehide/cetone.
B . Etanolul arde în aer cu o flacără luminoasă cu degajare de căldură/ nu arde în
aer.
C . La arderea a 32 g de metanol se consumă un volum de oxigen egal cu:
a ) 11,2 l; b ) 22,4 l; c ) 33,6 l; d ) 42 l.
6 . C o m p l e t e a z ă spaţiile libere din afirmaţiile:
a ) La deshidratarea etanolului intramolecular se obţine...............şi intermolecular
b ) La interacţiunea alcoolului metilic cu sodiul metalic se degajă................ şi se

form ează...................
c ) Domeniile de utilizare a metanolului şi etanolului su n t.......................
7 . S c r i e ecuaţiile reacţiilor din transformările:
carbură de calciu ^ etină ^ etenă ^ etanol ^ *eter dietilic.

8 . R e z o lv ă :
A . Soluţia de alcool etilic în benzen cu masa 115 g a interacţionat cu sodiul metalic

şi s-a degajat un volum de hidrogen egal cu 6,72 l (c.n.). Să se calculeze partea de
masă a alcoolului din soluţie.
(R .:2 4 % )
B . Să se calculeze volumul hidrogenului (c.n.) care se degajă la interacţiunea a
6,9 g de sodiu metalic cu 16 g de metanol „absolut” (fără apă).

(R .: 3 , 3 6 1)
132

3.1.3. Alcooli polihidroxilici saturaţi
Definiţie, structura*, nom enclatura*

C o m p u ş ii o r g a n ic i c a r e d e r iv ă d e la h id r o c a r b u r i s a tu r a te , p r in în lo c u ir e a a d o i
s a u a m a i m u lto r a to m i d e h id r o g e n , d e la d if e r iţi a to m i d e c a rb o n , c u g r u p e
f u n c ţio n a le -O H , s e n u m e s c a lc o o li p o lih id r o x ilic i.
A lc o o lii c a r e c o n ţin în m o le c u lă d o u ă g r u p e h id r o x il s e
C H 2 - C H - C H 2 n u m e s c d io li s a u g lico li. P r im u l r e p r e z e n ta n t a l lo r e s te d io lu l
c u d o i a to m i d e c a rb o n .
O H O H O H
s C o m p u ş ii h id r o x ilic i c u d o u ă s a u tr e i g r u p e h id r o x il
la a c e la ş i a to m d e c a rb o n s u n t in s t a b ili ş i tr e c în a ld e h id e ,
c e to n e s a u a c iz i c a r b o x ilic i:
,O H OH O
-h 2q
CH3-CH r ' | c h 3— CH3 -C -C H 3
1o h | H OH
Fig 3.5. Glicerol: E t a n - 1 ,1 - d io l A c e ta ld e h id ă P r o p a n - 2 ,2 - d io l A c e to n ă
a - formula de structură;
b - model de proporţie. ,OH| ,0
CH3-CdOH!— — - ch3- c '
' oh ' oh
E t a n - 1 ,1 ,1 - t r io l A c id a c e t ic
D u p ă p o z iţ ia g r u p e lo r -O H , d io lii p o t f i: g e m in a li ( in s ta b ili ) , v ic in a li ( 1 ,2 ) ş i
d is ju n c ţi ( 1 ,3 ; 1 , 4 e t c .) (ta b e lu l 3 .3 ). D in tr e c o m p u ş ii h id r o x ilic i c a re c o n ţin m a i
m u lt d e d o u ă g r u p e h id r o x il în m o le c u lă fa c e p a r te ş i g lic e r o lu l (fig. 3 .5 ).
D e n u m ir e a s is t e m a t ic ă a a lc o o lilo r p o lih id r o x ilic i s e f o r m e a z ă d e la d e n u m ir e a
a lc a n u lu i c u n u m ă r u l r e s p e c tiv d e a to m i d e c a rb o n , u r m a t d e c if r e le c e in d ic ă
p o z iţ iile g r u p e lo r -O H ş i p r e f ix e le d i-, tri-, te tr a - e t c ., ş i s u f ix u l -o l.

s D e n u m ir e a n e s is t e m a t ic ă a d io lilo r p r o v in e d e la d e n u m ir e a n e s is te m a tic ă
a a lc h e n e i c o r e s p u n z ă to a r e la c a re se a d a u g ă c u v â n tu l g lic o l, s p e c if ic â n d p o z iţ ia
r e la tiv ă a g r u p e lo r -O H p r in lite r e le a , p , y e tc . (ta b e lu l 3 .3 ).
T abelul 3 .3 . N o m e n c la tu r a ş i u n e le c o n s ta n te f iz ic e
a le a lc o o lilo r p o lih id r o x ilic i
Nomenclatura Solubilitatea
Temperatura
Formula Denumirea în apă, 25°C
de fierbere, °C
sistematică (g/ 1 0 0 g)
C H 2- C H 2 co
E t a n - 1 ,2 - d io l s E tile n g lic o l 197
OH OH
C H 2- C H -C H 3
P r o p a n - 1 ,2 - d io l 187 CO
s a - P r o p ile n g lic o l
OH OH
c h 2- c h 2- c h 2
P r o p a n - 1 ,3 - d io l 2 15 o
s p - P r o p ile n g lic o l
OH OH
C H 2- C H - C H 2
P r o p a n - 1 ,2 ,3 - t r io l G lic e r o l 2 90 o
OH OH OH
133

E t ile n g lic o lu l ş i g li c e r o lu l
M e t o d e d e s in t e z ă
U n e le m e to d e d e p r e p a r a r e a a lc o o lilo r p o lih id r o x ilic i s u n t a s e m ă n ă to a r e c u
c e le a le a lc o o lilo r m o n o h id r o x ilic i.
1 . * H i d r o l i z a c u s o lu ţie a p o a s ă d e N a O H a d e r iv a ţ ilo r d ih a lo g e n a ţ i
v ic in a li:
c h 2- c h 2 +2NaOH, c h 2- c h 2
-2NaBr
B r B r O H O H
1,2-Dibromoetan Etan-1,2-diol
(etilenglicol)
În m o d s im ila r s e o b ţin e ş i p r o p a n - 1 ,2 ,3 - t r io lu l:
+3NaOH
n +3NaCl c h 2- c h - c h 2
Cl Cl Cl
" O H O H O H
1,2,3-Tricloropropan Propan-1,2,3-triol
(glicerol)
2 . * O x i d a r e a b lâ n d ă a a lc h e n e lo r c o n d u c e la d io li:
KM n0 4 c h 2- c h 2
C H 2= C H 2 + H O H + [O ]
O H O H
Etenă Etilenglicol
3 . s S i n t e z a in d u s tr ia lă a p r o p a n - 1 ,2 ,3 - t r io lu lu i ( g lic e r o lu l) în c e p e d e la
p r o p e n ă (c a r e s e o b ţin e d in g a z e le d e c r a c a r e ) ş i c o n s t ă în t r a n s f o r m a r e a e i s u c c e s iv ă
în g lic e r o l:
C12,400-500°C
c h 2= c h - c h 3 c h 2= c h - c h 2
-H Q
Pr°Penă 3-Cloro
Hoa a c h 2- c h - c h 2 h 2o t c h 2- c h - c h 2
( C l 2+ H 2O ’
1 ,3 -D ic lo ro p ro p a n -2 -o l (Glicerol) Propan -1,2,3 - triol
E x is t ă ş i a lte m e to d e in d u s t r ia le d e o b ţin e r e în c a re e s te e v ita tă e ta p a c u c lo r ,
a c e s t a f iin d to x ic .
C e le m a i m a r i c a n tită ţi d e g lic e r o l s e o b ţin , în s ă , p r in s a p o n if ic a r e a g r ă s im ilo r .
O d a tă c u c r e ş te r e a n u m ă r u lu i d e g r u p e h id r o x il d is p a r e m ir o s u l c a r a c te r is tic
a lc o o lilo r m o n o h id r o x ilic i s a tu r a ţi, a p a r e g u s t u l d u lc e ş i s c a d e t o x ic ita te a .
E tile n g lic o lu l ş i g lic e r o lu l s u n t lic h id e in c o lo r e c u v is c o z ita te m a r e . D a to r ită
p r e z e n ţe i m a i m u lto r g r u p e - O H , p r in u r m a r e ş i a a s o c ie r ii m o le c u la r e m a i
p r o n u n ţa te , c r e ş te te m p e r a tu r a d e f ie r b e r e a p o lio lilo r , c a re s u n t m a i s o lu b ili în
a p ă d e c â t a lc o o lii m o n o h id r o x ilic i ( ta b e lu l 3 .3 ) .
134

© Care sunt proprietăţile chimice ale alcoolilor monohidroxilici saturaţi?
A lc o o lii p o lih id r o x ilic i m a n if e s tă p r o p r ie tă ţi c h im ic e a s e m ă n ă to a r e c u a lc o o lii
m o n o h id r o x ilic i. G r u p e le h id r o x il d in d io li ş i p o lio li p o t r e a c ţio n a in d e p e n d e n t s a u
îm p r e u n ă . A s tfe l s e o b ţin a m e s te c u r i d e p r o d u s e , fo rm a te d in d e r iv a ţi m o n o - s a u
p o lis u b s titu iţi, r e z u lta te d in r e a c ţiile c u m e ta le le a c t iv e (N a ), c u a c iz ii a n o r g a n ic i
( H N O 3) ş i c u a c iz ii c a r b o x ilic i.
Tema 3.2. Scrie produsele (A,B) ce se obţin în reacţiile de mai jos:

CH2-OH n.
I + Na -j— A —— B + VH 2 2
CH2-OH /2 H2
În m o d a n a lo g d e c u r g ş i r e a c ţiile c u g lic e r o lu l.
Tema 3.3. Scrie schema reacţiei glicerolului cu sodiul metalic.

* R e a c ţia c u C u ( O H ) 2. C a u r m a r e a in f lu e n ţ e i r e c ip r o c e a g r u p e lo r h id r o x il d in
m o le c u lă , c r e ş t e ş i a c id it a t e a d io lilo r ş i t r io lilo r (f ie c a r e g r u p ă - O H e s te in f lu e n ţa tă
d e g r u p a -O H v e c in ă , c a r e z u lta t le g a t u r a O -H e s te p o la r iz a t ă ş i a to m ii d e h id r o g e n
d e v in m a i m o b ili) . D e a c e e a , s p re d e o s e b ir e d e a lc o o lii m o n o h id r o x ilic i, p o lio lii
r e a c ţio n e a z ă c u h id r o x id u l d e c u p r u (II), f o r m â n d c o m b in a ţii d e c u lo a r e a lb a s tr ă :
CH2-OH HOx CH2- O x
C H - 0 H + H0 /CU "2H2° C H - 0 /C u
CH2-O H CH2-O H
Propan-1,2,3-triol Glicerat de cupru
(glicerol) (albastru intens)
A c e a s tă r e a c ţie e s te s p e c if ic ă c la s e i a lc o o lilo r d i- ş i p o lih id r o x ilic i c u g r u p e - O H
v ic in a le ş i s e r v e ş te la t e s t a r e a lo r .
s E l i m i n a r e a a p e i i n t r a m o l e c u l a r d in e t ile n g lic o l se p r o d u c e
u ş o r, c u f o r m a r e a p r o d u s u lu i in t e r m e d ia r n e s ta b il - e te n o lu l, c a r e tr e c e în e ta n a l:
.0
c h 2- c h 2 H2S04 c h 2=c h
CH,-C
OH OH - H 20
H
Etan-1,2-diol Etenol Etanal
R e a c ţ ia c a r a c t e r is t i c ă p e n t r u d i- ş i p o li o li
1. Prepară h id r o x id d e c u p ru , a d ă u g â n d la s o lu ţia d e s u lf a t d e c u p ru (4 -5 m l) s o lu ţie de
h id r o x id d e s o d iu p â n ă la s e d im e n t a r e a h id r o x id u lu i d e c u p r u .
2. Agită p r e c i p i t a t u l o b ţin u t ş i to a r n ă a m e s te c u l în d o u ă e p r u b e te în c a n t it ă ţ i e g a le .
3. Adaugă g l i c e r o l î n u n a d in e p r u b e te ş i a g it ă c o n ţin u tu l e i p â n ă d is p a r e p r e c ip ita tu l ş i a p a re
c u lo a r e a a lb a s tr u in t e n s . C o n ţ in u t u l c e le i d e - a d o u a e p r u b e t e s e p ă s t r e a z ă c a e ta lo n .
4. Compară c u l o a r e a s o l u ţ i i l o r d i n c e l e d o u ă e p r u b e t e .
5. Adaugă î n e p r u b e t a c u g l i c e r a t d e c u p r u ( I I ) c â t e v a p i c ă t u r i d e s o lu ţ ie d e H C l (1 0 % ).
6. Scrie s c h e m e l e r e a c ţ i i l o r r e s p e c t i v e , d e s c r i i n d c e l e o b s e r v a t e .
135

* G lic e r o lu l in te r a c ţio n e a z ă c u a c id u l a z o tic în p r e z e n ţa H 2S O 4 ( c o n c .) , în
c o n s e c in ţă o b ţin â n d u - s e t r in itr a t d e g lic e r o l, c a re e s te u n e s te r a l a c id u lu i a z o tic
ş i a l g lic e r o lu lu i:
c h 2-o h + h o -n o 2 , C H 2 -O -N O 2
| 2 2 H2S04 (conc.) 25 C I 2 2
C H -O H + H O -N O 2 ----------— - C H -O -N O 2
c h 2-o h + h o -n o 2 2 c h 2 - o -n o 2
Glicerol Acid azotic Trinitrat de glicerol
s T r in it r a t u l d e g lic e r o l e s te u n lic h id , c a re e x p lo d e a z ă a d e s e a s p o n ta n c u
e lim in a r e d e p r o d u s e g a z o a s e :
4 C 3H 5 ( O N O 2) 3 ^ 6 N 2T + 12 C O 2t + O 2t + 1 0 H 2O
T r in it r o g lic e r o lu l e s te c o m p o n e n ta d e b a z ă a „ d in a m i t e i ”, f iin d o b ţin u t
p e n tr u p r im a d a tă , în 1 8 4 7 , d e c h im is tu l ita lia n A . S o b re ro . M a i tâ r z iu , A lfr e d
N o b e l d e s c o p e r ă c ă la c o m b in a r e a n it r o g lic e r o lu lu i lic h id c u d io x id u l d e s ilic iu
p o r o s (k ie s e lg u h r ) s e f o r m e a z ă o p a s tă , c a re e s te în c o n tin u a r e e x p lo z iv ă , d a r
m u lt m a i s ig u r d e m a n ip u la t. E l n u m e ş te n o u l p r o d u s „ d in a m i t ă ”. Î n 1 8 6 7 ,
A . N o b e l îş i b r e v e te a z ă in v e n ţ ia .
Utilizarea etiiengiicoiului şi glicerolului

E t ile n g lic o lu l a re u t iliz a r e la r g ă c a a n tic o n g e la n t ( ,,a n t ig e l” ) în r a d ia to a r e le
m o to a r e lo r , în d if e r ite s in t e z e o r g a n ic e . D e a s e m e n e a , s e f o lo s e ş t e la p r o d u c e r e a
f ib r e lo r la v s a n , c e lo f a n u lu i, e m u lg a t o r ilo r . E s te f o a r t e to x ic .
G lic e r o lu l ( g lic e r in a ) in t r ă în c o m p o n e n ţa g r ă s im ilo r . A r e n u m e r o a s e u t iliz ă r i.
C a n tită ţi m a r i s e f o lo s e s c la o b ţin e r e a t r in it r o g lic e r o lu lu i ( d in a m ite i) ş i a u n o r
m a t e r ia le p la s tic e , în f a r m a c e u tic ă ş i în c o s m e tic ă , în in d u s tr ia c a u c iu c u lu i, la
în m u ie r e a ţ e s ă t u r ilo r ş i a p ie ilo r . S o lu ţ iile d ilu a t e d e t r in it r a t d e g lic e r o l s e u t iliz e a z ă
în m e d ic in ă în c a lita te d e v a s o d ila ta to a r e .
S ch em a 3.2. U tiliz ă r ile e tile n g lic o lu lu i ş i g lic e r o lu lu i
p i
□ o !
T em a 3 .4 . D e s c r ie d o m e n iile d e u tiliz a r e a le e t ile n g lic o lu lu i ş i g lic e r o lu lu i, f o lo s in d
sch em a 3.2.
Ş t t a t c a ...
A lfre d N o b e l (1833-1896), in g in e r ş i in v e n ta to r suedez, este c o n s id e ra t
inventatorul dinamitei, fapt pentru care a fost m enţionat cu numeroase distincţii şi
a câştigat importante fonduri. A creat Fundaţia Nobel în cadrul Academ iei Regale
de Ştiinţe a Suediei şi a instituit P rem iul Nobel ce se acordă anual, începând
din 1901, pentru realizări rem arcabile în dom eniul fizicii, chimiei, fiziologiei şi
medicinei, literaturii, precum şi pentru activitatea de prom ovare a pă cii în lume,
ia r din 1968 şi pentru lu cră ri în dom eniul ştiinţelor economice.
136

AUTOEVALUARE
1 . D e f in e ş te n o ţiu n ile :
5 >
a ) a lc o o li d i- ş i t r ih id r o x ilic i;
b ) s d io li v ic in a li ş i d is ju n c ţi;
c ) s d io li ş i t r io li g e m in a li.
2 . E x p lic ă :
a ) c u m s e f o r m e a z ă d e n u m ir e a s is t e m a t ic ă a a lc o o lilo r p o lih id r o x ilic i;
b ) * p r in c e s e m a n if e s t ă in f lu e n ţ a r e c ip r o c ă a g r u p e lo r h id r o x il în p o lia lc o o li;
c ) * c a re e ste d if e r e n ţa d in t r e u n a lc o o l t e r ţ ia r ş i u n t r io l; D ă e x e m p le ;
d ) * d e c e a lc o o lii m o n o h id r o x ilic i s a t u r a ţ i n u r e a c ţio n e a z ă c u h id r o x id u l d e c u p r u
(I I ) ş i h id r o x id u l d e s o d iu , s p r e d e o s e b ir e d e d i- ş i t r io li;
3 . * A r a n je a z ă în o r d in e a c r e ş t e r ii a c id it ă ţ ii u r m ă t o r ii c o m p u ş i h id r o x ilic i: e tile n -
g lic o l, g lic e r o l, e ta n o l, 2 - m e t il- p r o p a n - 2 - o l.
4 . * A s o c ia z ă n u m ă r u l d e o r d in e a l r e a c t iv ilo r c u c e l p u ţin d o u ă lit e r e c e m a r c h e a z ă
s u b s ta n ţe le c u c a r e v o r r e a c ţio n a :
1. A p ă d e b ro m a ) e ta n
2 . C u (O H )2 b ) e te n ă
3 . A g 2O (s o lu ţie a m o n ia c a lă ) c ) e ta n o l
4 . N a d ) e t a n - 1 ,2 - d io l
e ) e tin ă
5 . S c r ie s u c c e s iu n e a e c u a ţiilo r r e a c ţiilo r c e p e r m it u r m ă to a r e le t r a n s f o r m ă r i:
a ) e ta n o l ^ e ta n - 1,2 - d io l;
b ) b u ta n -2 -o l ^ b u t a n - 2 ,3 - d io l.
6 . S c r ie e c u a ţiile r e a c ţiilo r :
a ) * g lic e r o lu lu i c u u r m ă t o r ii r e a g e n ţi: a ) N a ; b ) a c id a z o t i c ; c ) C u ( O H ) 2;
b ) c u a ju t o r u l c ă r o r a p o t fi r e a liz a te u r m ă to a r e le t r a n s f o r m ă r i:
A ) C U ,— CH3C1— CH3-CH3 — CH2=CH2 — *HO-CH2-CH2-O H ;

B ) CH=CH — CH3-CH3 — CH2=CH2— *tl-C H j-C B rC l— *HO-CH2-CH2-OH.
7 . R e z o lv ă :
A . * C e v o lu m d e h id r o g e n ( c .n .) se e lim in ă la in t e r a c ţ iu n e a a 4 0 g d e g lic e r o l c u
s o d iu m e ta lic c u m a s a 4 0 g ?
(R.: 1 4 , 5 1 )
B . * L a n itr a r e a g lic e r o lu lu i c u m a s a 5 5 ,2 g s e o b ţ in e t r in it r a t d e g lic e r o l. S ă s e c a lc u l e z e
m a s a p r o d u s u lu i r e a c ţie i.
(R.: 1 3 6 g)
C . * E tile n g lic o lu l s e o b ţin e c o n f o r m s c h e m e i: e t e n ă ^ 1 ,2 - d ic lo r o e ta n ^ e t a n - 1 ,2 -
d io l. S ă s e s c r ie e c u a ţ iile r e a c ţ iilo r ş i s ă s e c a lc u le z e m a s a e t ile n g lic o lu lu i o b ţin u t
ş i v o lu m u l c lo r u lu i f o lo s it la c lo r u r a r e a a 3 ,3 6 l ( c .n .) d e e te n ă .
(R.: 9 ,3 g 3 , 3 6 1)
137

3. Fenolul
Definiţie.
» Nomenclatura
F e n o lu l e s te c o m p u s u l h id r o x ilic la c a r e g r u p a h id r o x il
- O H e s te le g a tă d ir e c t d e u n a to m d e c a r b o n d in in e lu l
a r o m a tic (C 6 H 5O H ).
F o r m u la d e s t r u c t u r ă a f e n o lu lu i, p r in a n a lo g ie c u b e n z e n u l,
p o a t e f i r e d a t ă a s t f e l:
H
C ,O H
HC C O H
HC CH
C
H
s F e n o lu l (C 6 H 5O H ) e ste p r im u l r e p re z e n ta n t a l s e r ie i o m o lo a g e a f e n o lilo r .
O m o lo g u l lu i im e d ia t s u p e r io r , c u f o r m u la C 7 H 7O H , a re p a tr u iz o m e r i: t r e i - d u p ă
p o z iţ ia s u b s titu e n ţilo r în n u c le u l a r o m a t ic (c r e s o li, a,b,c) ş i u n a lc o o l a r o m a t ic (a lc o o l
b e n z ilic , d) c u p r o p r ie t ă ţ i s p e c if ic e a lc o o lilo r :
c h 2o h
D e n u m ir e a s is t e m a tic ă a o m o lo g ilo r f e n o lu lu i s e f o r m e a z ă d e la c u v â n tu l fe n o l,
a d ă u g â n d în a in t e a lu i d e n u m ir e a ş i p o z iţ ia (c u c if r e ) a s u b s t it u e n t u lu i. N u m e r o t a r e a
s e în c e p e d e la g r u p a -O H .
Tema 3.5. $ F o r m u le a z ă d e n u m ir e a s is t e m a t ic ă a c r e z o lilo r a-c.

^ S tr u c tu r a f e n o lu lu i. C a ş i a lc o o lii, f e n o lu l p o s e d ă g r u p a r e a C — 'O —-H , c e
c o n ţin e d o u ă le g ă t u r i p o la r e ş i d o u ă p e r e c h i d e e le c tr o n i n e p a r t ic ip a n ţ i la o x ig e n .
S -a r p ă r e a , c ă r e a c tiv ita te a c h im ic ă a f e n o lu lu i e a n a lo a g ă c u c e a a a lc o o lilo r . În
r e a lita te , în s ă , n u e s te a ş a , d e o a re c e c e le d o u ă p e r e c h i d e e le c tr o n i n e p a r t ic ip a n ţ i
a i o x ig e n u lu i s e în tr e p ă tr u n d c u s e x te tu l d e e le c tr o n i n a i in e lu lu i a r o m a tic . C a
r e z u lta t, a re lo c d e p la s a r e a e le c t r o n ilo r d e la o x ig e n s p re in e lu l b e n z e n ic :
A p a r iţ ia s a r c in ii p a r ţ ia l p o z it iv e (5 + ) p e o x ig e n c o n d u c e la p o la r iz a r e a p u te r n ic ă
a le g ă t u r ii O -H , f a v o r iz â n d d e s p r in d e r e a p r o t o n u lu i ( d is o c ie r e a ) . Î n tr - a d e v ă r , f e n o lii
s u n t a c iz i m a i t a r i d e c â t a lc o o lii. E i d is o c ia z ă m a i u ş o r, d e a c e e a f e n o lu l m a i e ste
n u m it a c id c a rb o lic :
C 6H 5O H + H 2O ţ — C 6 H 5O - + H 3O +
E c h ilib r u l r e a c ţie i d e d is o c ie r e la fe n o l e s te d e p la s a t m a i m u lt s p re d r e a p ta ,
c o m p a r a tiv c u a lc o o lii.
Ş t t a t c a ...
Aciditatea fenolului în soluţii apoase este de 10 m ii ori m ai mare ca aciditatea apei.
138

*M etode de obţinere
»
O s u r s ă im p o r t a n t ă d e o b ţin e r e a f e n o lu lu i ş i a o m o lo g ilo r lu i
s u n t g u d r o a n e le c ă r b u n ilo r d e p ă m â n t.
C e a m a i im p o r ta n tă m e to d ă d e s in t e z ă e s te h i d r o l i z a
h a l o g e n u r i l o r d e a r il A r X (m e to d ă a n a lo a g ă o b ţin e r ii
a lc o o lilo r d in h a lo g e n u r i d e a lc h il R X ) c a re a re lo c în c o n d iţii
r ig id e (la te m p e r a tu r ă ş i p r e s iu n e în a ltă ):
C 6^ C l + N a O H 15 o S atS . C 6 H 5O H + N a C l
L a te m p e r a t u r ă o b iş n u it ă f e n o lu l e s te o s u b s t a n ţ ă s o lid ă , c r is t a lin ă , in c o lo r ă , c u
m ir o s p ă t r u n z ă t o r ş i n e p lă c u t . E l a r e p r o p r ie t ă ţ i h ig r o s c o p ic e . P ă s t r a r e a în d e lu n g a t ă
a f e n o lu lu i în a e r e s te în s o ţ it ă d e o u ş o a r ă o x id a r e - s e c o lo r e a z ă în ro z . D a to r ită
p u n c t u lu i jo s d e t o p ir e (+ 4 3 ° C ) ş i v o la t ilit ă ţ ii, f e n o lu l p o a t e fi p u r if ic a t p r in d is tila r e .
Î n a p ă f e n o lu l e s te p u ţ in s o lu b il, ia r în s o lv e n ţi o r g a n ic i ( e t a n o l, e t e r d ie t ilic , b e n z e n )
- u ş o r s o lu b il.
P r o p r ie tă ţile c h im ic e a le f e n o lu lu i s u n t d e t e r m in a t e d e p r e z e n ţa în m o le c u lă a
g r u p e i h id r o x il ş i a c ic lu lu i b e n z e n ic , c e se in f lu e n ţ e a z ă r e c ip r o c . C a r e z u lta t, a re
lo c o m o d if ic a r e r e c ip r o c ă a r e a c tiv ită ţii g r u p e i -O H ( în r a p o r t c u a lc o o lii) ş i a
c ic lu lu i b e n z e n ic ( în r a p o r t c u b e n z e n u l).
F e n o lu l p a r t ic ip ă la d o u ă tip u r i d e r e a c ţii.
A . R e a c ţ ii a le g r u p e i h id r o x il
1 . F o r m a r e a s ă r u r i l o r s a u a c id it a t e a f e n o lilo r e s te o c a r a c te r is tic ă a
a c e s t e i c la s e d e c o m p u ş i h id r o x ilic i.
S p re d e o s e b ir e d e a lc o o li, c a r e s u n t a c iz i f o a r te s la b i ( n u r e a c ţio n e a z ă d e c â t c u
s o d iu l m e t a lic ) , f e n o lu l r e a c ţ io n e a z ă ş i c u h id r o x iz ii a lc a lin i c u f o rm a re d e s ă r u r i
f e n o la t ( f e n o x id d e s o d iu ):
a ) 2 C 6H 5O H + 2 N a ^ 2 C 6H 5O N a + H 2 î
F enol F e n o la t d e s o d iu
b ) C 6H 5O H + N a O H ^ C 6H 5O N a + H 2O
F enol F e n o la t d e s o d iu
F e n o x id u l d e s o d iu e s te m a i s t a b il, c o m p a r a t iv c u e to x id u l d e s o d iu : în s o lu ţii
a p o a s e n u se h id r o liz e a z ă a tâ t d e u ş o r c a e to x id u l d e s o d iu .
* Î n s ă la a c ţiu n e a a c id u lu i c a r b o n ic f e n o x id u l tr e c e în f e n o l lib e r :
C 6H 5O N a + H 2C O 3 ^ C 6H 5O H + N a H C O 3
F e n o la t d e s o d iu F enol
A c e a s tă r e a c ţie d e n o tă c ă f e n o lu l a r e p r o p r ie t ă ţ i a c id e m a i s la b p r o n u n ţa te d e
c â t a c id u l c a r b o n ic . E a e s te f o lo s ită p e n t r u id e n t if ic a r e a ş i s e p a r a r e a f e n o lilo r d e
a lc o o li ş i d e a c iz ii c a r b o x ilic i.
139

*B. Reacţii
> ale ciclului benzenic
C ic lu l b e n z e n ic a l f e n o lu lu i p r e z in t ă , în a n s a m b lu , p r o p r ie tă ţile c h im ic e d e s c r is e
la te m a A re n e . Î n s ă p r e z e n ţa g r u p e i h id r o x il m o d if ic ă c o m p o r ta m e n tu l a c e s tu ia :
g r u p a - O H a c tiv e a z ă c ic lu l b e n z e n ic în c a r e s e a f lă ş i s u b s t it u ţ ia a r e lo c în p o z iţ iile
2 ,4 ,6 f a ţă d e a c e s t a . R e a c ţiile a c e s te a d e c u r g m u lt m a i u ş o r d e c â t la b e n z e n .
2 . H a l o g e n a r e a . P r in t r a t a r e a f e n o lu lu i c u a p ă d e b r o m a r e lo c d e c o lo r a r e a
s o lu ţie i c u f o r m a r e a a 2 ,4 ,6 - t r ib r o m o f e n o lu lu i - p r e c ip it a t a lb c r is t a lin :
O H O H
+ 3 B r 2 - + 3 H B r
Apă de brom
(culoarebrună)
Fenol 2,4,6-Tribromofenol
A c e a s tă r e a c ţie s e r v e ş te la d e te r m in a r e a c a lit a t iv ă ş i c a n tita tiv ă a f e n o lu lu i.
3 . N i t r a r e a f e n o lu lu i d e c u r g e f o a r te u ş o r c u a c id a z o tic d ilu a t la t e m p e r a t u r a
c a m e r e i ş i d ă u n a m e s te c d e 2- ş i 4- n itr o f e n o li:
O H O H O H
n o 2
Fenol 2 -Nitrofenol 4-Nitrofenol
N it r a r e a f e n o lu lu i c u a c id a z o t ic c o n c e n tr a t, lu a t în e x c e s , c o n d u c e la 2 ,4 ,6 - t r i-
n it r o f e n o l ( a c id p ic r ic , d e la g r e c e s c u l p ic ro s - a m a r ):
O H O H
+3 HNO^ (conc.^ 0 2N n o 2
-3H20 2,4,6-Trinitrofenol
Fenol (acid picric)
n o 2
N itr o f e n o lii s u n t s u b s t a n ţ e d e c u lo a r e g a lb e n ă , u t iliz a t e în c a lita te d e c o lo r a n ţi.
4 . R e a c ţ i i d e c u l o a r e . F e n o lu l f o r m e a z ă c u s o lu ţia a p o a s ă d e c lo r u r ă d e
f ie r (III) o c u lo a r e c a r a c t e r is t ic ă (r o ş u - v io le t) c e s e r v e ş te la r e c u n o a ş te r e a lu i.
A te n tie !
F e n o lu l, n im e r in d p e p ie le , p r o d u c e a r s u r i.
R e a c ţ i a d e c u lo a r e a f e n o l u l u i
1. Introdu în tr - o e p r u b e t ă c â te v a c r is t a le d e f e n o l, a p o i a d a u g ă 1 -2 m l d e a lc o o l,
în c a r e f e n o lu l s e d iz o lv ă .
2. Adaugă cu p ip e ta la s o lu ţia o b ţin u tă 1 -2 p ic ă t u r i s o lu ţie c lo r u r ă d e f ie r (I I I )
d e 5% .
3. Observă a p a r iţia c u lo r ii c a r a c te r is tic e ( r o ş u - v io le t ) .
Ştiai ca ...
Acidul picric este prim ul colorant sintetic utilizat la vopsirea ţesăturilor (1849); până atunci se
utilizau doar coloranţi naturali.
140

Utilizările fenolilor
F e n o lu l e s te o m a t e r ie p r im ă im p o r t a n t ă p e n t r u
in d u s t r ia c h im ic ă o r g a n ic ă (s c h e m a 3 .3 ) . M a r i c a n tită ţi d e
f e n o l se u tiliz e a z ă la f a b r ic a r e a m e d ic a m e n te lo r ( a c id u lu i
s a lic ilic ) , c o lo r a n ţ ilo r , p r o d u s e lo r c o s m e tic e , e x p lo z iv e lo r
(s ă r u r ile a c id u lu i p ic r ic ). Î m p r e u n ă c u f o r m a ld e h id a se
f o lo s e ş te la o b ţin e r e a b a c h e lit e i (v e z i p a g . 1 6 9 ) . S o lu ţia
d ilu a tă d e fe n o l e s te u t iliz a tă c a d e z in f e c ta n t.
M a s e le p la s tic e p e b a z ă d e r ă ş in i f e n o lf o r m a ld e h id ic e
(f e n o p la s t e ) a u d u r ita te ş i s ta b ilita te în a ltă , p r o p r ie tă ţi
e le c t r o - iz o la t o a r e . D in e le s e c o n f e c ţ io n e a z ă p ie s e p e n t r u
a p a r a t e le r a d io t e h n ic e ş i s e p r e p a r ă a p a r a t a j p e n t r u
la b o r a to a r e le c h im ic e . M a r i c a n t it ă ţ i d e fe n o l se a p lic ă la
3
o b ţ in e r e a f ib r e lo r s in t e t ic e (c a p r o n , n e ilo n ) ş i a e r b ic id e lo r
(fig. 3 .6 ).
F e n o lu l e s te u tiliz a t ş i p e n tr u p r o te ja r e a o b ie c te lo r d in
le m n ( m o b ilă , ic o a n e e t c .) .
Schem a 3.3. U t iliz a r e a f e n o lilo r
Fig. 3.6. fenolului şi

a derivaţilor lui: 1 - coloranţi
parfumerici; 2 - insecticide;
3 - medicamente;
4 - textolit sticlos. Tem a 3 .6 . D e s c r i e d o m e n iile d e u tiliz a r e a f e n o lu lu i,
f o lo s in dsch em a 3 .3 .
P ro te c ţia m e d iu lu i a m b ia n t. Ţ in â n d c o n t d e fa p tu l c ă f e n o lii s u n t s u b s ta n ţe to x ic e
( lim it a c o n c e n tr a ţie i a d m is ib ile - 5 m g / m 3) , la o b ţin e r e a ş i u tiliz a r e a in d u s t r ia lă a
lo r e s te n e c e s a r s ă f ie r e s p e c ta te a n u m ite r e g u li d e p r o te c ţie a m e d iu lu i a m b ia n t .
D e v e r s a r e a r e z id u u r ilo r f e n o lic e în b a z in e le a c v a tic e e s te f o a r te p e r ic u lo a s ă p e n tr u
f lo r a m ic r o b ia n ă . N im e r in d în a p ă , f e n o lu l in t e r a c ţ io n e a z ă c u o x ig e n u l d iz o lv a t în
e a , c e e a c e d u c e la p ie ir e a f a u n e i ş i f lo r e i a c v a tic e . Î n t r e p r in d e r ile in d u s tr ia le , c a r e
n e g lije a z ă le g is la ţ ia p r iv in d p r o te c ţia m e d u lu i a m b ia n t p o lu â n d u - l c u d e v e r s ă r i d e
f e n o li, s u n t p e n a liz a t e .
U n e le m ă s u r i d e p r e v e n ir e a p o lu ă r ii c u f e n o l:
• o p tim iz a r e a te h n o lo g iilo r c u u tiliz a r e a f e n o lu lu i;
• m o d e r n iz a r e a u t ila ju lu i a p lic a t;
• s to c a r e a în b a z in e s p e c ia le a a p e lo r r e z id u a le f e n o lic e ;
• p u r if ic a r e a a p e lo r r e z id u a le p r in m e to d e c h im ic e ş i b io lo g ic e .
141

in f lu e n ţ a c o m p u ş ilo r c lo r u r a ţ i a i f e n o lu lu i
a s u p■ r a s ă n ă t ă ţ»i i ş»i c a l i t ă ţ»i i v i e ţ»i i
F e n o lu l e ste o s u b s ta n ţă fo a rte im p o r ta n tă p e n tr u in d u s tr ia c h im ic ă , d e o a re c e
e ste m a t e r ia p r im ă p e n tr u s in t e z a u n u i ş ir d e s u b s ta n ţe c u a c ţiu n e p e s tic id ă .
D e e x e m p lu : d in 2 ,4 ,5 t r ic lo r o f e n o l se o b ţin e a c id u l 2 ,4 ,5 - t r ic lo r o f e n o x ia c e t ic
( 2 ,4 ,5 T ) c a r e s e f o lo s e ş te c a e r b ic id :
O H O C H C O O H
C l
C l
C lC H C O O H . N aO H
+ -
N a C l
C l
C l
A c id 2 ,4 ,5 - t r ic lo r o f e n o x ia c e t ic ( e r b ic id )
Î n s ă , s -a c o n s ta ta t c ă a c e s t e r b ic id e f e c ie n t în a n u m ite c o n d iţii se p o a te tr a n s fo r
m a în tr - o s u b s ta n ţă fo a rte t o x ic ă - d io x in a - u n a d in tr e c e le m a i to x ic e s u b s ta n ţe
s in t e tiz a te :
C l o H .......C l C l _ _ C l C l
O
K 2C O 3
+
- 2 K C l, - H O
C l C l H O C l C l O C l
2 ,4 ,5 - t r ic lo r o f e n o l d io x in a
D io x in a e ste d e 1 0 0 0 0 0 d e o r i m a i t o x ic ă d e c â t c ia n u r a d e s o d iu . A lte e x e m p le d e
c lo r o f e n o li c a r e p r e z in tă a c tiv ita te f iz io lo g ic ă s u n t:
O H O C H C O O H
C l
C l C l
C l T 'C l
C l C l
2 ,3 ,4 ,5 ,6 - p e n t a c lo r o f e n o l a c id u l 2 ,4 - d ic lo r o f e n o x ia c e t ic
( f u n g ic id ) ( e r b ic id )
I n s e c tic id e le ş i e r b ic id e le p e b a z ă d e fe n o l u tiliz a te în a g r ic u ltu r ă în c a n tită ţi e x
c e s iv e d u c la p o lu a r e a m e d iu lu i a m b ia n t, p r o d u c â n d u lte r io r g r a v e d e r e g lă r i a le p r o
c e s e lo r v it a le la o m ş i a n im a le . D in c a te g o r ia s u b s ta n ţe lo r c u o to x ic ita te d e o s e b it d e
r id ic a tă fa c p a r te ş i c lo r o f e n o lii d e s c r iş i.
F e n o lu l e ste o m a t e r ie p r im ă p r e ţio a s ă ş i p e n tr u in d u s tr ia f a r m a c e u tic ă . D e
e x e m p lu , la c a r b o x ila r e a f e n o x id u lu i d e s o d iu se o b ţin e a c id u l s a lic ilic , ia r la a c ila -
re a lu i se o b ţin e a s p ir in a :
O H O N a O H O C O C H
i C O O H
C O O H
N aO H + C O „ C H 3C O C l
1 2 5 oC , P - H C l >
F enol F e n o la t d e s o d iu A c id s a lic ilic A c id a c e t i ls a lic ilic ( a s p ir in a )
142

A s p ir in a a re a c ţ iu n e a n t iin f la m a to a r e ş i a n tif e b r ă (re d u c e te m p o r a r te m p e ra tu r a
c o r p u lu i). E s te m e d ic a m e n t u l c e l m a i v â n d u t în lu m e (c c a 2 0 m ln . k g / a n ).
A s p ir in a e ste o s u b s ta n ţă s o lid ă , a lb ă , f ă r ă m ir o s , s t a b ilă în a b s e n ţa u m id ită ţii.
În m e d iu u m e d sa u în s to m a c u l u m a n e a s e h id r o liz e a z ă c u fo rm a re d e a c id s a lic ilic
ş i a c id a c e tic :
C O O H C O O H
O C O C H 3 O H
+ h 2o - ► + C H C O O H
A s p ir in a A c id s a lic ilic
C o n s u m a tă în c a n tită ţi m a r i, f ă r ă r e c o m a n d a re a m e d ic u lu i, a s p ir in a p o a te c a u z a
u lc e r g a s t r ic , h e m o r o g ii s to m a c a le e tc . E a t r e b u ie a d m in is tr a tă c u a te n ţie , d e o a r e c e
în s to m a c a c id it a t e a c re şte ş i în tim p , p r in f o lo s ir e a re p e ta tă , p o a te p ro v o c a u lc e r u l
s to m a c a l.
A t e n ţ ie ! D a c ă p a s tile le d e a s p ir in ă a u m ir o s u ş o r d e o ţe t (a c id a c e tic ), în s e a m n ă
c ă e le s u n t h id r o liz a te (a u te r m e n u l d e u tiliz a r e d e p ă ş it) şi n u p o t f i u tiliz a te c a m e
d ic a m e n t .
U n e le p la n te în p ro c e s u l d e d e z v o lta r e p ro d u c f e n o li, c a re , d e o b ic e i, a u m ir o s
p u te r n ic c a r a c te r is tic :
O H O H
O C H 3 O C H 3
C H = O C H 2 - C H = C H 2
V a n ilin a E ugenol (u le i d e c u iş o a r e )
În c e a iu l v e rd e , în s tr u g u r i, în p ip e r se g ă s e s c s u b s ta n ţe d in c la s a f e n o lilo r c u
p r o p r ie tă ţi a n t ic a n c e r ig e n e .
P r o b le m ă c r e a t iv ă ^ P ro p u n e o r e a c ţie c h im ic ă c u e fe c t v iz u a l, ce a r d e m o n stra
p re z e n ţa n u c le u lu i b e n z e n ic în m o le c u la a s p ir in e i. C e r e a g e n t c h im ic tra n s fo rm ă c u
lo a r e a a lb ă a a s p ir in e i în g a lb e n in te n s ?
I d e n tific a r e a g ru p e i fe n o lic e în u r m a r e a c ţie i d e h id r o liz ă a a s p ir in e i
(a c id u l a c e tils a lic ilic )
1. Întrodu o p a s t ilă d e a s p i r i n ă î n 5 m l d e a p ă d i s t i la t ă şi î n c ă lz e ş t e c o n ţ i n u t u l e p r u b e t e i
2 - 3 m in . î n t r - o b a ie d e a p ă .
2. Decantează s o lu ţia t r a n s p a r e n t ă în a ltă e p r u b e tă .
3. Adaugă în s o lu ţia o b ţ in u t ă 2 -3 p ic ă t u r i s o lu ţie d e 5% d e F e C l3 p r o a s p ă t p r e g ă tită .
4. Constată a p a r iţ ia c o lo r a ţie i v io le te , c a r a c t e r is t ic ă g r u p e i - O H d in fe n o l.
143

AUTOEVALUARE
1 . D e f in e ş t e n o ţ iu n e a : f e n o l.
2 . E x p lic ă :
a c id it a t e a f e n o lu lu i c a r e z u lt a t a l in f lu e n ţ e i r e c ip r o c e a g r u p e lo r C 6H 5- ş i -O H
d in m o le c u lă .
3 . * S c r ie e c u a ţiile r e a c ţiilo r d e o b ţin e r e a f e n o lu lu i d in b e n z e n .
a ) M o le c u la d e fe n o l e s te a lc ă t u it ă d in g r u p a h i d r o x i l ş i ...................................., c e m a n i f e s t ă
in f lu e n ţă .........................................................................
b ) * C o m p u s u l c u f o r m u la C 7H 7O H e s t e ................................ f e n o l u l u i ( C 6 H 5O H ).
c) * M o n o n itr o f e n o lii se o b ţin în u r m a r e a c ţ ie i d e ........................................ a f e n o lu lu i c u
5 . R e p r e z in tă * f o r m u le le d e s tr u c tu r ă a le u r m ă t o r ilo r c o m p u ş i:
a ) * 4 - n itr o f e n o l; b ) 2 - c lo r o f e n o l;
c) 4 -b r o m o fe n o l; d )* 2 ,4 ,6 - t r in it r o f e n o l.
6 . S c r ie e c u a ţiile r e a c ţ iilo r f e n o lu lu i c u u r m ă t o r ii r e a g e n ţi:
a ) N a ; b ) N aO H ;
c) *B r 2 ( H 2O ); d ) * H N O 3( c o n c e n tra t).
7. R ă s p u n d e c u A (a d e v ă ra t) sa u F ( f a ls ) la u r m ă t o a r e le a f ir m a ţii: A
a ) * F e n o lu l m a n if e s t ă a c id ita te m a i p r o n u n ţa tă c a a lc o o lii ş i | |
in t e r a c ţ io n e a z ă c u b a z e le a lc a lin e .
b ) F e n o lu l c u s o lu ţia d e c lo r u r ă d e f ie r (III) fo rm e a z ă o c o
lo r a ţ ie r o ş u - v io le t.
c) * L a tr a ta r e a f e n o lu lu i c u a p ă d e b ro m se fo rm e a z ă 2 ,4 ,6 - | | _____
t r ib r o m o f e n o l, p r e c ip it a t a lb .
d ) F e n o lu l e ste o s u b s ta n ţă a lb ă c r is t a lin ă c e îş i s c h im b ă
c u lo a r e a la p ă s tr a r e .
e) * L a tr a ta r e a f e n o lu lu i c u H N O 3 (c ) s e f o r m e a z ă a c id p ic r ic .
8 . S e d a u s c h e m e le r e a c ţ iilo r :
a ) S c r ie e c u a ţiile r e a c ţiilo r ş i d e n u m e ş te p r o d u s e le A , B, C, D.
b ) S c r ie e c u a ţ iile r e a c ţiilo r p r in c a r e p o t f i r e a liz a te u r m ă to a r e le tr a n s f o r m ă r i:
C a C 2 ^ C 2H 2 ^ C 6H 6 ^ C 6H 5C l ^ * C 6H 5O H ^ * C 6H 5O N a
9 . R e z o lv ă :
C e v o lu m d e h id r o g e n ( c .n .) se d e g a jă la in t e r a c ţ iu n e a e x c e s u lu i d e s o d iu c u
0 ,1 m o l d e f e n o l?
(R.: 1 , 1 2 1)
144

Probleme de calcul la tema

3.1L5.-3.1L.6. Compuşi hidroxilici
I. P r o b le m e d e c a lc u l la d e t e r m in a r e a f o r m u le i m o le c u la r e a c o m p u ş ilo r h id r o -
x ilic i d u p ă f o r m u la g e n e r a lă .
P ro b le m a 1
U n a lc o o l m o n o h id r o x ilic s a tu r a t c o n ţin e 2 1 ,6 2 % O . S ă s e s ta b ile a s c ă f o r m u la
m o le c u la r ă a a lc o o lu lu i.
Se dă: R ezo lv are:

w(O) = 21,62% 1 . S e s c r ie f o r m u la g e n e r a lă a a lc o o lilo r m o n o x id r o x ilic i s a t u r a ţ i:
C nH 2n +l O H sa u C nH 2n+ 2 O
F o r m u la ?
2 . S e c a lc u le a z ă m a s a m o le c u la r ă a a lc o o lu lu i:
M r ( C nH 2n+ 2 O ) = 1 2 n + 2 n + 2 + 16 = 1 4 n + 18
m (E ) . A r (E ) _______ ^ 1 . 16 _______ 1 600

m (E ) = • 100% w (O ) = 100% , 2 1 ,6 2 = , d e u n d e n = 4 .
M r ' 7 1 4 n + 18 ' 14n+ 18
4 . S e în lo c u ie ş t e v a lo a r e a lu i n în f o r m u la g e n e r a lă a a lc o o lilo r m o n o x id r o x i
lic i: C 4H 9 O H .
R ă s p u n s : F o rm u la m o le c u la ră a a lc o o lu lu i este C 4H 9O H s a u C 4H 10O.
* P ro b le m a 2
L a a r d e r e a a 1 ,2 g a lc o o l m o n o x id r o x ilic s a t u r a t s e c u n d a r s - a u o b ţin u t 2 ,6 4 g C O 2.
S ă s e s ta b ile a s c ă f o r m u la m o le c u la r ă ş i s t r u c t u r a lă a a lc o o lu lu i.
Se dă: R e z o lv a re :
m ( R O H ) = 1,2 g 1 . S e s c r ie e c u a ţia g e n e r a lă d e a rd e re a a lc o o lilo r m o n o x id r o x ilic i
m ( C O 2) = 2 , 6 4 g s a t u r a ţ i:
F o r m u la ? C nH 2n+ 1O H +
3 n
^2 “
~
O 2 -► n C O 2 + ( n + 1 ) H 2O
2 . S e d e te r m in ă c a n t it a t e a d e s u b s t a n ţ ă a lc o o l ş i c a n t it a t e a d e s u b s ta n ţă C O 2:
M r ( C nH 2n + 1O H ) = 1 2 n + 2 n + 1 + 17 = 1 4 n + 18
M r ( C O 2) = 4 4 .
2 ,6 4
v = m ; v (a lc o o l) = 1 ,2 ; v ( ^ ) =
M 14 n + 18 2 44n
3 . D in e c u a ţia r e a c ţ ie i r e z u ltă :
1 ,2 2 ,6 4
v (a lc o o l) = v ( C O 2) ; , d e u n d e n = 3.
2 14 n + 18 44n
4 . S e în lo c u ie ş t e v a lo a r e a lu i n în f o r m u la g e n e r a lă :
C nH 2n + 1O H : C 3H 7O H ; F o r m u la d e s tr u c tu r ă : C H 3- C H - C H 3 .
O h
R ăsp u n s: F o rm u la m o le c u la ră este C 3H 7OH, i a r cea de s tru c tu ră : C H 3-C H (O H )-C H 3.
145

Derivaţi ai hidrocarburilor I
I I . C a lc u la r e a m a s e i s u b s ta n ţe i in iţ ia le d u p ă c a n tita te a d e s u b s ta n ţă a p r o d u
s u lu i d e r e a c ţie .
P ro b le m a 3
Să se calculeze masa fenolatului de potasiu ce se obţine la interacţiunea a 2,82 g
de fenol cu 5,6 g soluţie de KOH cu partea de masă 40%.
S e d ă: R ezo lv are:
m (C 6H 5O H ) = 2 ,8 2 g
1 . S e c a lc u le a z ă m a s a d e K O H d in s o lu ţie :
m ( s o l.) K O H = 5 ,6 g
m( s u b s t . ) m( (sol.) KOH)
j
.w 5 ,6 g . 40%
w (s o l. K O H ) = 4 0 % w = . 100% ; m ( KOH)= = 2 ,2 4 g .
m ( s o l.) 100% 100%
m (C 6H 5O K ) - ? 2 . S e d e te r m in ă c a n tita te a d e s u b s ta n ţă C 6H 5O H ş i K O H .
M (K O H ) = 5 6 g / m o l; M (C 6H 5O H ) = 9 4 g / m o l;
m (C 6H 5O H ) 2 ,8 2 g m (K O H ) 2 ,2 4 g
v (C 6H 5O H ) = 0 ,0 3 m o l; v (K O H ) 0 ,0 4 m o l.
M (C 6H 5O H ) 94 g/m ol v ' M (K O H ) = 56 g/m ol
3 . S e s c r ie e c u a ţ ia r e a c ţie i ş i s e s t a b ile ş te s u b s ta n ţa lu a t ă în e x c e s:
c 6h 5o h + K o h = c 6h 5o k + H 2O
1 m o l 1 m o l 1 m o l
D in e c u a ţia r e a c ţie i r e z u ltă : v ( C 6 H 5O H ) = v (K O H ); c o n fo rm c a lc u le lo r e fe c tu a te
în b a z a d a t e lo r p r o b le m e i, 0 ,0 3 m o l < 0 ,0 4 m o l. P r in u r m a r e , c a lc u le le se v o r e fe c tu a
p e b a z a f e n o lu lu i, d e o a r e c e K O H e ste în e x c e s.
4 . S e d e te r m in ă c a n tita te a d e s u b s ta n ţă ş i m a s a f e n o la t u lu i d e p o ta s iu .
C o n fo rm e c u a ţ ie i r e a c ţ ie i:
v (C 6 H 5O H ) = V (C 6 H 5O k ) = 0 ,0 3 m o l; M (C 6 H 5O K ) = 1 3 2 g / m o l;
m (C 6H 5O K ) = v • M = 0 ,0 3 m o l • 1 3 2 g / m o l = 3 ,9 6 g .
R ă s p u n s : M a s a fe n o la tu lu i de p o ta s iu este eg ală cu 3 ,9 6 g.
I II. * C a lc u le p e b a z a p r o p r ie t ă ţ ilo r c h im ic e a le c o m p u ş ilo r h id r o x ilic i d in t r - u n
a m e s te c .
P ro b le m a 4
La tratarea unui amestec de etanol şi fenol cu exces de apă de brom s-a obţinut
un sediment alb cu masa 33,1 g. Aceeaşi masă de amestec a interacţionat cu sodiu
metalic. În urma reacţiei s-a degajat hidrogen cu volumul 2,24 l (c.n.). Să se calculeze
masa amestecului iniţial, masa etanolului şi masa fenolului.
S e d ă: R e z o lv a re :
m ( p r e c i p i t a t ) = 3 3 ,1 g
D in a c e s t a m e s te c c u b ro m v a in te r a c ţio n a d o a r f e n o lu l.
V ( H 2) = 2 , 2 4 l
1 . S e s c r ie e c u a ţ ia r e a c ţie i:
C 6H 5O H + 3 B r 2 ^ C 6H 2B r 3O H + 3 H B r (1 )
m (C 2 H 5O H ) - ?
M (C 6 H 5O H ) = 9 4 g / m o l; M (C 6H 2B r 3O H ) = 3 3 1 g / m o l.
m (C 6H 5O H ) - ?
m (a m e ste c ) - ? 2 . S e c a lc u le a z ă c a n t it a t e a d e s u b s ta n ţă t r ib r o m o f e n o l, f e n o l
ş i m a s a f e n o lu lu i: TT „ 3 3 >1 g
v (C 6H 2 B r 3O H ) = = 0 ,1 m o l.
3 3 1 g / m o l
C o n fo rm e c u a ţ ie i r e a c ţie i (1 ): v (C 6H 2B r 3O H ) = v ( C 6H 5O H ) = 0 ,1 m o l;
m (C 6H 5O H ) = v • M = 0 ,1 m o l • 9 4 g / m o l = 9 ,4 g.
146

3 . C u s o d iu l in t e r a c ţ io n e a z ă a t â t f e n o lu l, c â t ş i e t a n o lu l, c o n f o r m e c u a ţ iilo r r e a c ţ iilo r (2 ş i 3 ):
2 C 6H 5O H + 2 N a ^ 2 C 6H 5O N a + H 2 (2 )
2 C 2H 5O H + 2 N a ^ 2 C 2H 5O N a + H 2 (3 )
4 . S e d e te r m in ă c a n tita te a d e s u b s ta n ţă h id r o g e n , e ta n o l ş i m a s a e ta n o lu lu i:
V 2,24 l ’
v (H2) = Vm= 22,4 1/mol = 0,1 mol; m (C2H5OH) = 46 g/moL
D in e c u a ţ ia (2 ) r e z u ltă c ă : d in 2 m o l C 6H 5O H se o b ţin e 1 m o l d e H 2,
ia r d in 0 ,1 m o l C 6H 5O H ----------------- 0 , 0 5 m o l H 2.
În u r m a r e a c ţ ie i (3 ) s e v o r d e g a ja 0 ,0 5 m o l H 2 ( 0 ,1 m o l - 0 ,0 5 m o l).
D e c i, v (C 2 H 5O H ) = 0 ,1 m o l; m (C 2 H 5O H ) = v • M = 0 ,1 m o l • 4 6 g / m o l = 4 ,6 g .
Răspuns: M a s a a m e s te c u lu i co n stitu ie : m (C 6H 5O H ) + m (C 2H 5O H ) = 9 ,4 g +
+ 1234 , 5678 g = 1 4 g.
AUTOEVALUARE
1 . S c r ie s u c c e s iu n e a d e r e a c ţ ii c h im ic e p e n t r u r e a liz a r e a u r m ă t o a r e lo r t r a n s f o r m ă r i:
a . m e ta n ^ f e n o l; b .* e ta n ^ 2 ,4 ,6 - t r ib r o m o f e n o l.
2 . U n a lc o o l m o n o h id r o x ilic s e c u n d a r c o n ţin e 1 3 ,3 4 % H . S ă s e id e n t if ic e a lc o o lu l.
(R.: C 3H 7OH )
3 . C e m a s ă d e e t a n o l s e v a o b ţ in e la h id r a t a r e a a 6 ,7 2 l d e e t e n ă ( c .n .) ? (R.: 1 3 ,8 2 g)
4 . S e d ă u n a m e s t e c e c h im o la r d e a lc o o l m e t ilic ş i a lc o o l e t ilic c u m a s a 3 9 k g . S ă se
d e te r m in e p a r te a d e m a s ă a f ie c ă r u i a lc o o l d in a m e ste c .
(R.: 4 1 % CH 3OH ; 5 9 % C 2H 5OH )

5 . * S ă se c a lc u le z e v o lu m u l d e h id r o g e n (c .n .) c e se o b ţin e la in te r a c ţiu n e a a 1 ,2 4 g
d e e tile n g lic o l c u 1 ,1 5 g d e s o d iu m e ta lic . (R.: 0 ,4 4 8 l)

6 . C e v o lu m d e s o lu ţie a f e n o lu lu i în b e n z e n c u p a r te a d e m a s ă 9 ,4 % şi
p = 0 ,9 g / m l e ste n e c e s a r să in te r a c ţio n e z e c u s o d iu m e t a lic p e n tr u a o b ţin e
h id r o g e n u l n e c e s a r la h id r o g e n a r e a c a t a lit ic ă c o m p le tă a 1 ,1 2 l (c .n .) d e a c e ti-
le n ă ? (R.: 2 2 2 m l)
7 . * L a tr a ta r e a a 6 4 g d e a lc o o l m o n o h id r o x ilic s a tu ra t c u a c id s u lf u r ic la în c ă lz ir e
s -a u o b ţin u t 4 6 g d e e te r. S ă s e s t a b ile a s c ă f o r m u la a lc o o lu lu i ş i e te r u lu i.
^ ’ (R.: C H - O - C H )
8 . * În m e d ic in ă se u tiliz e a z ă s o lu ţ ia a lc o o lic ă d e t r in it r o g lic e r o l c u p a r te a d e m a s ă
1% în c a lita te d e p re p a ra t c a re d ila tă v a s e le s a n g v in e . S ă se c a lc u le z e m a s a d e
tr in itr o g lic e r o l n e c e s a r p e n tr u o b ţin e r e a a c e s t e i s o lu ţ ii c u m a s a d e 1 ,5 k g .
(R.: 1 5 g)
^ A c tiv ita te în e c h ip ă D o u ă e c h ip e f o r m a te d in c â te 5 e le v i v o r s c r ie e c u a ţ iile r e a c ţ iilo r
in d ic a te în u r m ă to a r e le s c h e m e d e t r a n s f o r m ă r i, n u m in d p r o d u s e le r e s p e c tiv e (A -F ):
+K +N a
-A -► A
H 2S O 4 ( c ) + K O H
-B * -► B
140°C
H 2S O 4 ( c ) + 3 B r2
a ) C H 2= CH 2^ - C 2 H 5O H - ► C ; b ) C 6H 5C l - ^ C 6 H 5O H -
170°C
c h 3c o o h + F e C l3
► D * -► ?
[H 2S O 4]
ard e re ard e re
-► E + F -► E + F
147

3. Amine
A m in e le s u n t c o m p u ş i o r g a n ic i c u a z o t. A t o m u l d e a z o t
e s te d ir e c t u n it c u u n u l s a u m a i m u lţi a to m i d e c a r b o n .
Definiţie
»
A m in e le s u n t d e r iv a ţi a i a m o n ia c u lu i, în c a re a to m ii
d e h id r o g e n s u n t s u b s titu iţi c u r a d ic a li d e h id r o c a r b u r ă .
Clasificare
Î n f u n c ţie d e n u m ă r u l d e a to m i d e h id r o g e n s u b s ti
t u iţ i (n u m ă r u l r a d ic a lilo r o r g a n ic i le g a ţ i d e a z o t) se d is
t in g a m in e p r im a r e , s e c u n d a r e ş i te r ţia re :
H - N - H R - N - H R - N - R R -N - R ''
H H H R '''
A m o n ia c A m in ă A m in ă A m in ă
p r im a r ă secu n d ară t e r ţia r ă
R , R '', R ''' p o t f i i d e n t i c i s a u d if e r iţ i.
A m in te s te -ţi:
© L a c e c la s ă d e c o m p u ş i a i m a i în t â ln it o a s tf e l d e c la s if ic a r e ?
© E x p lic ă e x p r e s iile „ p r im a r ”, „ s e c u n d a r ” ş i „ t e r ţ ia r ”, în c a z u l a lc o o lilo r , ş i c o m p a r ă -
le c u e x p r e s iile s im ila r e c u p r iv ir e la a m in e .
Î n f u n c ţie d e n a t u r a r a d ic a lu lu i s e c u n o s c a m in e alifa tic e , a ro m a tic e şi a rila lifa tic e .

Nomenclatura aminelor alifatice (alchilaminelor)
D e n u m ir e a a m i n e l o r p r i m a r e , R - N H 2, s e f o r m e a z ă p r i n
a d ă u g a r e a s u f ix u lu i a m in ă la n u m e le r a d ic a lu lu i d e h id r o
c a r b u r ă (R ).
E x e m p le :
C H 3- N H 2 C H 3- C H 2- N H 2 c h 3- c h 2- c h 2- n h 2
M e t ila m in ă E t ila m in ă P r o p ila m in ă
* D e n u m ir e a a m in e lo r s e c u n d a r e ş i te r ţia r e s im e tr ic e R 2N H , R 3N se f o r m e a z ă p r in
a d ă u g a r e a s u f ix u lu i - a m in ă ş i a u n u i p r e f ix di-, r e s p e c tiv tri-, la n u m e le r a d ic a lu lu i.
E x e m p le :
C H 3- N H - C H 3 (C 2H 5) 2 N H (c 2h 5 ) 3n (c h 3 ) 3n
D im e tila m in ă D ie tila m in ă T r ie t ila m in ă T r im e t ila m in ă
* E x is tă a m in e c e c o n ţin în m o le c u lă d o u ă g r u p e -N H 2. L a b a z a d e n u m ir ii s is
te m a tic e a d ia m in e lo r a lif a tic e s e ia d e n u m ir e a a lc a n u lu i c o r e s p u n z ă to r u r m a t
d e c if r e le c e in d ic ă p o z iţ ia g r u p e lo r N H 2 c u a d ă u g a r e a p r e f ix u lu i d i- la s u f ix u l
- a m in ă ; în p a r a n te z e s u n t in d ic a te d e n u m ir ile u z u a le :
H 2N -C H 2- C H 2- C H 2- C H 2- N H 2
B u t a n - 1 ,4 - d ia m in ă ( p u t r e s c e in ă )
H 2N -C H 2- C H 2- C H 2- C H 2- C H 2- N H 2
P e n t a n - 1 ,5 - d ia m in ă (c a d a v e r in ă )
A c e ş ti c o m p u ş i p o t f i p r iv iţ i c a h id r o c a r b u r i în c a re d o i
a to m i d e h id r o g e n s u n t în lo c u iţi c u g r u p e N H 2. P u tr e s c e i-
H 2N (C H 2) 5 N H 2 n a ş i c a d a v e r in a se f o r m e a z ă d in a m in o a c iz ii d in p r o te in e
la d e s c o m p u n e r e a c a d a v r e lo r .
148

*lzo m eria alchilam inelor

P e n tru a m in e le p r im a r e e ste c a r a c te r is tic ă : a ) iz o m e r ia d e c a te n ă a s c h e le t u lu i
c a r b o n ic le g a t d e g r u p a N H 2 ş i b ) iz o m e r ia d e p o z iţ ie a g r u p e i f u n c ţio n a le - N H 2.
T em a 3 .6 . S c r ie f o r m u le le d e s tru c tu ră a c o m p u ş ilo r iz o m e r i c u c o m p o z iţia C 4H UN .
Structura aminelor e s t e a s e m ă n ă to a r e c u c e a a a m o n ia c u lu i. Î n a m in e , c a ş i în
a m o n ia c , a t o m u l d e a z o t fo rm e a z ă tr e i le g ă tu r i s şi a r e o p e r e c h e d e e le c tr o n i n e
p a r tic ip a n ţi, c a r e o c u p ă u n a lt o r b it a l. A m in e le , c a ş i a m o n ia c u l, a u s tr u c tu r a u n u i
te tr a e d r u c u a z o tu l în c e n tr u şi c u p e r e c h e a d e e le c t r o n i n e p a r t ic ip a n ţ i la u n u l d in
v â r f u r i:
a b
Fig. 3.7.
moleculelor de: a - amoniac;
rTr'
N N
b - amină terţiară.
H 1 "H
H
M eto de de obţinere
»
1. Î n n a tu r ă a m in e le a lif a tic e se f o r m e a z ă în u r m a p r o c e s e lo r d e d e s c o m p u
n e r e (p u tr e f a c ţie ) a s u b s ta n ţe lo r c e c o n ţin a z o t, în g e n e r a l, a a m in o a c iz ilo r d in
p r o te in e . A s tf e l d e p r o c e s e d e c u r g ş i în in t e s t in e le o m u lu i ş i a n im a le lo r . Î n p la n te ,
d e a s e m e n e a , a u f o s t d e s c o p e r ite u n e le a m in e .
2. Obţinerea aminelor din halogenoderivaţi şi amoniac.

C u n o ş ti d e ja c ă a m o n ia c u l in te r a c ţio n e a z ă c u h a lo g e n u r ile d e h id r o g e n
c u f o r m a r e d e s ă r u r i d e a m o n iu . T o t în a c e s t m o d a m o n ia c u l r e a c ţ io n e a z ă c u
h a lo g e n o d e r iv a ţ ii h id r o c a r b u r ilo r (R - C l) c u f o r m a r e d e c lo r u r ă d e a lc h ila m o -
n iu : +
N H 3 + R - C l ---------- ► [ N H 3R ]C l
D a c ă a m o n ia c u l e s te în e x c e s , a tu n c i e l s c o a te d in c lo r u r a d e a lc h ila m o n iu
c lo r u r a d e h id r o g e n , f o r m â n d c lo r u r ă d e a m o n iu :
+ +NH
[N H 3R ]C l n h V R -N H 2 (a m in ă p r im a r ă )
* În u r m a r e a c ţiilo r d e s c r is e se o b ţin e a m in ă p r im a r ă . Î n a c e la ş i m o d , se o b ţin
a m in e s e c u n d a r e , d a c ă a m in a p r im a r ă f o rm a tă r e a c ţio n e a z ă c u în c ă u n m o l d e
d e r iv a t h a lo g e n a t :
R -N H 2 + R - C l ----------- ► [ R 2N H 2] C l (c lo r u r ă d e d ia lc h ila m o n iu )
+ +nh3
[R 2N H 2] C l R 2N H (a m in ă s e c u n d a r ă )
* A n a lo g se o b ţin e a m in a t e r ţia r ă : +
R 2N H + R C l ----------- ► [ R 3N H ]C l ( c lo r u r ă d e t r ia lc h ila m o n iu )
+ +nh 3
[R 3N H 2] C l ----------- : R 2N (a m in ă t e r ţ ia r ă )
P r a c t ic , în u r m a in te r a c ţiu n ii a m o n ia c u lu i c u d e r iv a ţ ii h a lo g e n a ţ i s e o b ţin e u n
a m e s te c d e a m in e p r im a r e , s e c u n d a r e ş i te r ţia r e , c a r e d e s e o ri se s e p a r ă fo a r te g re u .
3.* Obţinerea aminelor din alcooli. R e a c ţia u n u i a lc o o l c u a m o n ia c u l a r e lo c
la te m p e r a tu r i în a lte , în s ta r e g a z o a s ă :
3 0 0 oC
R -O H + N H 3 R -N H 2 + H 2O
A lA
149

* 4 . S in te z a a m in e lo r p r in r e a c ţ ii d e r e d u c e r e a n it r o d e r iv a ţ ilo r . N itr o d e r iv a ţii
s u n t c o m p u ş i o r g a n ic i c a r e c o n ţin în m o le c u lă g r u p a n itro , - N O 2.
E x e m p le : C H 3- N O 2; C H 3- C H 2- N O 2; C 6H 5- N O 2
N itr o m e ta n N itr o e ta n N itr o b e n z e n
N itr o d e r iv a ţii p o t f i r e d u ş i p â n ă la a m in e :
R -N O 2 -6 [ H U R -N H 2 + 2 H 2O
F e+ H C l
H id r o g e n u l n e c e s a r p e n t r u r e d u c e r e s e o b ţin e d in r e a c ţ ia a c iz ilo r c u m e ta le le
(Z n s a u F e ).
Proprietăţile fizice ale aichiiam ineior

A m in e le s u n t s u b s ta n ţe c u m ir o s n e p lă c u t ; c e le in f e r io a r e a u m ir o s d e a m o n ia c ,
ia r c e le s u p e r io a r e - m ir o s d e p e ş te . A m in e le e x is tă în to a te c e le t r e i s t ă r i d e a g r e g a
re : g a z o a s ă , lic h id ă s a u s o lid ă , în f u n c ţie d e m a s a m o le c u la r ă (ta b e lu l 3.4).
T abelul 3 .4 . P r o p r ie tă ţile f iz ic e a le u n o r a m in e a lif a tic e ( a lc h ila m in e )
T e m p e r a tu ra , C
D e n u m ire a F o r m u la K b (2 5 oC )
d e t o p ir e d e fie r b e r e
M e tila m in ă c h 3 n h 2 - 9 2 ,5 —6 ,5 4 ,4 ■ 1 0 —4
D im e tila m in ă (C H d N H -9 6 7 ,4 5 ,2 ■ 1 0 —4
T r im e t ila m in ă (C H ^ N —1 2 4 3 ,5 6 ,5 ■ 1 0 —5
T e m p e r a tu r a d e f ie r b e r e a a m in e lo r c r e ş t e o d a t ă c u m a s a m o le c u la r ă a lo r . M o
le c u le le a m in e lo r p r im a r e in f e r io a r e s u n t a s o c ia te , f o r m â n d le g ă t u r i d e h id r o g e n .
A c e s te le g ă tu r i, în s ă , s u n t m a i s la b e d e c â t în c a z u l a lc o o lilo r .
A m in e le in f e r io a r e (g a z o a s e ş i lic h id e ) s u n t s o lu b ile în a p ă , ia r c e le s o lid e - s o
lu b ile d o a r în s o lv e n ţ i o r g a n ic i.
T em a 3.7. C o m p a r ă t e m p e r a t u r ile d e f ie r b e r e a le a m in e lo r c u c e le a le h id r o c a r b u r ilo r
ş i a lc o o lilo r c u a c e la ş i n u m ă r d e a to m i d e c a r b o n . F o r m u le a z ă c o n c lu z ii.
* Proprietăţile chimice
A . B a z i c i t a t e a a m i n e l o r. D e o a r e c e a m in e le s u n t d e r iv a ţi a i a m o n ia
c u lu i, e le v o r a v e a p r o p r ie t ă ţ ile b a z ic e s p e c if ic e lu i. B a z ic ita te a u n u i c o m p u s se
c a r a c te r iz e a z ă p r in c a p a c ita te a lu i d e a le g a c o o r d in a tiv u n p r o to n . A m o n ia c u l a re
p r o p r ie ta te a d e a f ix a u n p r o to n la p e r e c h e a d e e le c tr o n i n e p a r t ic ip a n ţ i în r e a c ţia
c u a p a , f o r m â n d s o lu ţ ii b a z ic e :
N h 3 + H o h N H 4+ + H O -
C a ş i a m o n ia c u l, a m in e le s u n t b a z e ş i în r e a c ţ ia c u a p a , d e a s e m e n e a , f o r m e a z ă
io n i h id r o x il, r e a c ţ iile f iin d r e v e r s ib ile :
’ R -N H 2 + H -O H ■ R -N h 3 + H O -
T ă r ia u n e i b a z e s e d e te r m in ă c u a ju t o r u l c o n s ta n te i d e b a z ic ita te ( K b) c o n f o r m
r e la ţie i:
[ r -n h J
C u c â t K b a r e v a lo a r e m a i m a r e , c u a tâ t b a z a e s te m a i ta r e (ta b e lu l 3.4).
150

Bazicitatea am inelor se apreciază com parativ cu cea a am oniacului.

S-a constatat că aminele alifatice sunt baze m ai tari decat amoniacul. Am inele
secundare alifatice sunt baze m ai tari decât cele prim are, iar terţiare, m ai slabe
decât cele secundare La acţiunea acizilor m inerali, aminele, ca şi amoniacul,
form ează săruri solubile în apă:
+
NH 3 + HCl —►NH4 C l - C lo r u r ă d e a m o n iu
R -N H 2 + HCl —►R-NH J C l " C lo r u r ă d e a lc h ila m o n iu
B. A r d e r e a a m i n e l o r în aer conduce la oxid de carbon (IV), apă şi azot:

4C 2H5NH2 + 15O 2 ^ 8CO2 + 14H2O + 2N2t
3.1.8. Amine aromatice
A m inele arom atice sunt compuşii în care grupa amino

(NH2) este legată direct de un atom de carbon din inelul a ro
matic.
Denum irile nesistematice ale am inelor se alcătuiesc pe baza
denum irii prim ului reprezentant al şirului omolog - anilina.
N H 0 N H 0 N H 0 NH
*C H ,
SC H ,
CH
Anilină 2-Metilanilină 3-Metilanilină 4-Metilanilină
*În cazul am inelor m ixte, pentru a indica că grupa alchil

este legată de atomul de azot, şi nu de inelul aromatic, înaintea
denum irii radicalului alifatic se scrie litera N (compară 2-etil-
anilină şi N-etilanilină):
^ c h 2c h 3
< Q > - n h - c h 2c h 3 n "
c h 2c h 3
^ c h 2c h 3
N. Zinin 2-Etilanilină N-Etilanilină N,N-Dietilanilină
(1818-1880)
Chimist rus, cunoscut
prin cercetările Obţinerea am inelor arom atice
9
sale în domeniul
nitrocompuşilor R e d u c e r e a n i t r o d e r i v a ţ i l o r este m etoda ce se
aromatici. A efectuat
pentru prima dată
aplică m ai des la obţinerea am inelor aromatice:
sinteza anilinei.
Exemplu: NO2 6[H]>, < ^ > -N H 2+ 2H2O
Nitrobenzen Anilină
H idrogenul necesar reducerii se obţine în urm a reacţiei acizilor cu metale (Zn
sau Fe), prin urm are, reacţia completă poate fi scrisă astfel:
C6H5NO2 + 2Fe + 6HCl ■C 6H5NH2 + 2FeCl3 + 2H2O
Tem a 3 .8 . S c r ie e c u a ţia r e a c ţ ie i d e re d u c e re a 4 - c lo r o n itr o b e n z e n u lu i. N u m e şte
p r o d u s e le r e a c ţ ie i.
151

A m in e le a r o m a tic e s u n t lic h id e in c o lo r e s a u g ă lb u i, c u m ir o s n e p lă c u t s i t e m p e
r a t u r i în a lte d e f ie r b e r e (ta b e lu l 3 .5 ). P ă s tr a r e a în d e lu n g a t ă a a m in e lo r a r o m a tic e
la a e r e s te in s o ţită d e o u ş o a r ă o x id a r e - e le se c o lo r e a z ă în r o ş u - b r u n . A m in e le
a r o m a tic e a u s o lu b ilita te r e d u s ă în a p ă .
T abelul 3.5 . P r o p r ie t ă ţ ile f iz ic e a le u n o r a m in e a r o m a tic e
Temperatura,°C
Denumirea Formula K b (25 o C )
de topire d e fie rb e r e
Anilină
0
C\l
O
T
0
- 6 , 2 1 8 4 ,4
(fen ila m ină ) N H 2
a-
cn
N -M e tilan ilin ă -5 7 1 9 6 ,3
0
0
0
n h ~c h 3
2 -M e tilan ilin ă Q ^
N H 2
c h 3
-2 4 ,7 1 9 9 ,7 2 ,4 7 ■ 1 0 - 10
3-M e tilan ilin ă O

H s C ^
N H 2 - 3 1 ,6 2 0 3 ,2 4 ,9 2 ■ 1 0 - 10
4 -M e tila n ilin ă H3C hQ - n h 2 + 4 5 ,0 2 0 0 ,4 1 ,1 8 ■ 1 0 - 9
Tema 3.9. C o m p a ră v a lo r ile K b a le a m in e lo r a r o m a tic e c u c e le a le a m in e lo r a lif a tic e
(tabelul 3.4 ). F o r m u le a z ă c o n c lu z ii.
*Proprietăţile chimice ale anilinei

I n t e r a c ţiu n e a a n ilin e i c u a c iz ii m in e r a li d u c e la f o r m a r e a s ă r u r ilo r c r is ta lin e
s ta b ile . A c e s t f a p t d e m o n s tr e a z ă c ă ş i a m in e le a r o m a tic e a u p r o p r ie t ă ţ i b a z ic e .
C 6 H 5— N H 2 + H C l -------------- ► C 6H 5N H 3]C r
C lo r u r ă d e a n ilin iu
C lo r u r a d e a n ilin iu e s te s o lu b ilă în a p ă . L a a c ţiu n e a u n e i b a z e m a i t a r i c lo r u r a
d e a n ilin iu tr e c e în a m in ă lib e r ă - a n ilin ă :
+ -H C 1
C 6H 5N H 3] C r + N a O H H C l> C 6H 5N H 2+ N a C l + H 2O
C lo r u r ă d e a n ilin iu A n ilin ă
P r o p r ie t ă ţ ile b a z ic e a le a m in e lo r a r o m a tic e s u n t m a i s la b p r o
n u n ţa te d e c â t c e le a le a m in e lo r a lif a tic e (c o m p a r ă v a lo a r e a lu i K b
d in ta b e lu l 3 .5 ) d in c a u z ă c ă p e re c h e a d e e le c tr o n i n e p a r t ic ip a n ţ i
a i a z o t u lu i p a r ţ ia l se în t r e p ă t r u n d e c u e le c tr o n ii p a i in e lu lu i
b e n z e n ic , f o r m â n d u n n o r e le c tr o n ic u n ic (fig. 3.7). E fe c tu l a c e s
te i in te r a c ţiu n i e s te s c ă d e r e a d is p o n ib ilit ă ţ ii p e r e c h ii d e e le c tr o n i
c ă tre io n u l d e h id r o g e n . 6+
M a i m u lt c a a tâ t: în u r m a a c e ste i 'î N H N H 2
Fig. 3.7. in te r a c ţiu n i a to m u l d e a z o t d e v in e -A -, s -

Repartizarea
p o z it iv , m a i p u ţin a p t p e n tr u a le g a
densităţii electronice
în anilină. p r o t o n u l:
152

D o v a d ă c ă p r o p r ie t ă ţ ile b a z ic e a le a m in e lo r a r o m a tic e s u n t m a i s la b p r o n u n ţ a t e
s e r v e ş te f a p tu l c ă s o lu ţia d e a n ilin ă n u in d ic ă m e d iu l b a z ic , p e c â n d s o lu ţiile
a p o a s e a le a m in e lo r a lif a t ic e ş i a a m o n ia c u lu i s c h im b ă c u lo a r e a f e n o lf ta le in e i s a u
a m e tilo r a n ju lu i. D e s p re a c e e a c ă a m o n ia c u l e s te o b a z ă m a i ta r e d e c â t a n ilin a o
c o n f ir m ă u r m ă to a r e a r e a c ţie :
C6H5NH3]Cr + NH3— — *-C6H5NH2+NH4Cl

D a to r ită a c e s t u i fa p t a m o n ia c u l p u n e în lib e r t a t e a n ilin a .
A m in e le a lif a tic e s u n t b a z e m a i t a r i d e c â t a m o n ia c u l, ia r c e le a r o m a tic e - m a i
s la b e d e c â t a m o n ia c u l.
I n te ra c ţiu n e a a n ilin e i cu a p a d e b ro m . C ic lu l b e n z e n ic a l a n ilin e i p r e z in tă în
g e n e r a l p r o p r ie t ă ţ ile c h im ic e a le b e n z e n u lu i. Î n s ă g r u p a N H 2 in f lu e n ţe a z ă a s u p r a
r e a c t iv it ă ţ ii in e lu lu i a r o m a tic , d a to r ită c ă r u i fa p t r e a c ţ iile d e s u b s titu ţ ie d e c u r g
m a i u ş o r d e c a t la b e n z e n în p o z iţ iile 2 ,4 ,6 (c a în c a z u l f e n o lu lu i) .
A p a d e b ro m r e a c ţio n e a z ă c u a n ilin a , fo rm â n d
2 ,4 ,6 - t r ib r o m o a n ilin ă ( p r e c ip it a t a lb ):
* L a în c ă lz ir e c u a c id s u lf u r ic c o n c e n tr a t (la 1 8 0 ° C )
A. Hofmann
(1818-1892) se o b ţin e a c id u l p - a n ilin s u lf o n ic (a c id s u lf a n ilic ) u t i
Chimist german cunoscut liz a t în s in t e z a c o lo r a n ţilo r :

prin cercetările sale în
domeniul compuşilor organici 1 8 0 oC
cu azot, îndeosebi n h 2 + h 2s o 4- h o 3s n h 2 + h 2o
ai coloranţilor azoici.
A c id s u lf a n ilic
Utilizarea anilinei
P e n tr u p r im a d a tă a n ilin a a fo s t s in t e tiz a tă p r in r e d u c e r e a n itr o b e n z e n u lu i c u
s u lf u r ă d e a m o n iu (N . Z in in , 1 8 4 2 ).
A n ilin a e s te u t iliz a t ă în in d u s tr ie la f a b r ic a r e a m a t e r ia le lo r c o lo r a te s in t e tic e .
P r in o x id a r e c u b ic r o m a t d e p o t a s iu (K 2C r 2O 7) î n m e d iu d e a c id s u lf u r ic , s o lu ţia se
c o lo r e a z ă în a lb a s tr u - n e g r u c u f o r m a r e a u n u i c o lo r a n t „ n e g r u d e a n ilin ă ”, f o lo s it
p e n t r u v o p s ir e a p ie lii ş i a ţ e s ă t u r ilo r d e b u m b a c . M a jo r it a t e a c o lo r a n ţilo r o r g a n ic i
d e s in t e z ă a u în m o le c u la lo r g r u p a a m in o - N H 2. U n ii c o lo r a n ţ i c a a lb a s t r u l d e
m e tile n , v io le tu l d e m e til s u n t u t iliz a ţ i în la b o r a to r p e n tr u c o lo r ă r i b io lo g ic e .
Î n a f a r ă d e a c e a s ta , a n ilin a s e f o lo s e ş te p e la r g la f a b r ic a r e a u n o r m e d ic a m e n te
(p r e p a r a te d in c la s a s u lf a m id e lo r ) - s t r e p t o c id u l a lb , e t a z o lu l, s u lf a d im e z in a e tc .
153

AUTOEVALUARE
5 >
a ) a m in e a lif a tic e ;
b ) a m in e a r o m a tic e ;
c ) * a m in e m ix t e ( a r ila lif a t ic e ) .
D ă c â te u n e x e m p lu d e f ie c a r e tip d e c o m p u s c u a z o t.
2 . E x p lic ă :
a ) c la s if ic a r e a a m in e lo r d u p ă n u m ă r u l d e a to m i d e h id r o g e n d in a m o n ia c în
lo c u iţi c u r a d ic a lii d e h id r o c a r b u r ă ;
b ) s e r ia o m o lo a g ă a a m in e lo r p r im a r e a lif a tic e ;
c ) n o m e n c la tu r a a m in e lo r a lif a tic e ;
d ) * tip u r ile d e iz o m e r ie (p e n tr u a m in e le p r im a r e ): d e c a te n ă , d e p o z iţ ie a g r u
p e i -N H 2.
3 . N u m e ş te :
a ) a m in e le a lif a t ic e c u s tr u c tu r a :
C H 3- C H 2- N H 2; C H 3- C H - N H 2; C H 3- C H 2- N H - C H 3; ( C H 3) 3N
c h 3
b )* a m in e le a r o m a tic e c u s tr u c tu r a : C H
N H
N H N H -C H N -
C H C H
"C H ,
C H
c) in d ic ă a m in e le p r im a r e , * s e c u n d a r e , * t e r ţ ia r e d in a ş i b .
4 . * S c r ie ş i n u m e ş te a m in e le iz o m e r e c u f o r m u la m o le c u la r ă C 4H n N . C â t e a m in e
p r im a r e c u a c e a s tă f o r m u la e x is tă ? d a r a m in e s e c u n d a re ?
5 . S c r ie e c u a ţiile r e a c ţiilo r c e p e r m it u r m ă to a r e le t r a n s f o r m ă r i ( în c â te v a e ta p e ):
a ) c H 3- C H = C h 2— ► C H 3- C H - C H 3;
N H 2
b ) H C = C H — ► C H 3- C H 2- N H 2 ;
c ) * H C = C H — ► C 6 H 5N H 2 .
6 . R ă s p u n d e c u A , d a c ă a f ir m a ţia e ste a d e v ă ra tă , c u F , d a c ă A F
a f ir m a ţia e ste f a ls ă :
a ) A m in e le s u n t d e r iv a ţ i a i a m o n ia c u lu i.
b ) * D ia m in e le c o n ţ in 2 g r u p e N H 2. | | |
c )* A m in e le t e r ţia r e c o n ţin 3 g ru p e a m in o ( - N H 2) î n m o le c u lă . | | |
d ) A m in e le a lif a tic e a u p r o p r ie t ă ţ i b a z ic e m a i p r o n u n ţa te d e
c â t c e le a r o m a tic e .
e ) * S u b s ta n ţa c a re se fo rm e a z ă în u r m a r e a c ţ ie i d in tr e a n ilin ă I I I
şi u n a c id m in e r a l e s te o b a z ă .
7 . R e z o lv ă : C e m a s ă d e 2 ,4 ,6 - t r ib r o m o a n ilin ă s e p o a te o b ţin e d in 3 7 ,2 g d e a n i l i n ă
ş i 2 0 8 g d e b ro m ? (R.: 1 3 2 g)
154

Probleme de calcul pe baza ecuaţiilor

3. .9. reacţiilor caracteristice aminelor
i
P ro b le m a 1
S ă s e d e te r m in e m a s a m o le c u la r ă ş i s tru c tu ra a m in e i p r im a r e a lif a t ic e , d a c ă
c lo r h id r a t u l a c e s t e i a m in e c o n ţin e 4 3 ,5 5 % C l.
S e dă: R ezo lv are:

w (C l) = 4 3 ,5 5 % 1. S e c a lc u le a z ă m a s a m o la r ă a r a d ic a lu lu i R d in f o r m u la c lo -
r u r ii d e a lc h ila m o n iu , u t iliz â n d r e la ţ ia :
[R+NH3] C l -?
3 5 ,5
w (C l) = — A r ( C l ) ---------- • 1 0 0 % ; 4 3 ,5 5 • 100%
R + 1 4 + 3 + 3 5 ,5
M r[(R N H 3) C l]
4 3 ,3 5 ( R + 5 2 ,5 ) = 3 5 5 0 , d e u n d e R = 2 9 ; C nH 2n+1 = 2 9 ; 12n+ 2n+ 1 = 2 9 ; n= 2 ; R = C 2H 5-
F o r m u la m o le c u la r ă : [C 2 H 5N H 3] C l M (C 2 H 5N H 2) = 4 5 g / m o l
R ă s p u n s : S tru c tu ra a m in e i este C2H5-N H 2; m a sa m o le c u la ră este eg ală cu 4 5 g/mol.
P ro b le m a 2
S ă s e c a lc u le z e v o lu m u l d e o x ig e n (c .n .) n e c e s a r p e n tru a r d e r e a c o m p le tă a
1 1 ,2 l d e m e tila m in ă .
S e dă: R e z o lv a re :
V ( C H 3N H 2) = 1 1 ,2 l 1 . S e s c r ie e c u a ţia r e a c ţ ie i d e a rd e re a m e tila m in e i:
4 C H 3N H 2+ 9 O 2- -4 C O 2 + 1 0 H 2O + 2 N 2
V ( O ,) - ?
2 . S e c a lc u le a z ă c a n t it a t e a d e s u b s ta n ţă m e tila m in ă :
v = V / V m; v (C H 3N H 2) = 1 1 ,2 l : 2 2 , 4 l/ m o l = 0 ,5 m o l.
3 . S e a lc ă tu ie ş t e p r o p o r ţia c o n fo rm e c u a ţ ie i r e a c ţ ie i d e a rd e re :
0 5 • 9
p e n tr u 4 m o l C H 3N H 2 --------------------- 9 m o l O 2 x = — ----------------- = 1 ,1 2 5 m o l
0 ,5 m o l C H 3N H 2 ---------------------x m o l O 2 4
4 . S e c a lc u le a z ă v o lu m u l o x ig e n u lu i n e c e s a r , a p lic â n d f o r m u la :
v = V / V m; V = v • V m = 1 ,1 2 5 m o l • 2 2 ,4 l / m o l = 2 5 ,2 l.
R ă s p u n s : V o lu m u l o x ig e n u lu i e s t e 2 5 ,2 l.
* P ro b le m a 3
O a m in ă p r im a r ă a lif a tic ă c u m a s a 4 ,5 g a fo st s u p u s ă a r d e r ii, ia r p r o d u s e le d e
a r d e r e a u fo st tre c u te p r in s o lu ţia d e h id r o x id d e c a lc iu . V o lu m u l g a z u lu i c a r e n -a
in t e r a c ţ io n a t c o n s t it u ie 1 ,1 2 l ( c .n ) . S ă s e s ta b ile a s c ă f o r m u la a m in e i c a r e a fo st s u
p u s ă a r d e r ii.
S e dă: R e z o lv a re :
m (a m in e i)= 4 , 5 g 1 . S e s c r ie e c u a ţia g e n e r a lă a r e a c ţ ie i d e a rd e re a a m in e lo r :
V (g a z )= 1 ,1 2 l
2 C „ H 1i + ,N H 1 + O , 2 n C O 2 + (2 n + 3 ) H 2O + N 2
F o r m u la - ?
155

E ste e v id e n t c ă g a z u l c a r e n -a in te r a c ţio n a t c u h id r o x id u l d e c a lc iu e ste a z o tu l.
2 . S e c a lc u le a z ă c a n t it a t e a d e s u b s ta n ţă a z o t:
V (N ) 1 ,1 2 l
v (N ,) = = 0 ,0 5 m o l
Vm 2 2 ,4 l/ m o l
3 . S e d e te r m in ă c a n t it a t e a d e s u b s ta n ţă a m in ă c o n fo rm e c u a ţ ie i r e a c ţ ie i:
v (a m in ă ) = 2 v ( N 2) = 2 .0 ,0 5 m o l= 0 ,1 m o l
4 . S e c a lc u le a z ă m a s a m o la r ă a a m in e i d in r e la ţ ia :
v (a m in ă ) = m (a m l n ă ) ; M (a m in ă ) = m = = 45 g / m o l
M ( a m in ă ) v 0 ,1 m o l
5 . S e a p lic ă f o r m u la g e n e r a lă a a m in e i p e n tr u a d e te r m in a v a lo a r e a lu i n :
M r ( C nH 2n+ 1N H 2) = 1 2 n + 2 n + 1 + 16 = 1 4 n + 17; 1 4 n + 17 = 4 5 ; n = 2 , în lo c u im n
în f o r m u la C nH 2n + 1N H 2— ► C 2 H 5N H 2
R ă s p u n s : F o rm u la a m in e i este C 2H 5N H 2 - e tila m in a .
HCl
A
+3Br2
* A c tiv ita te în e c h ip ă S c r ie ţi e c u a ţiile r e a c ţi B
+CH3Cl
ilo r in d ic a t e în u rm ă to a re a sc h e m ă d e tra n s - c 6h 5n o 2— C6H5NH2 C
ardere
f o r m ă r i, n u m in d p r o d u s e le r e s p e c tiv e (A -G ): •D+E+F
h 2s o 4
►G
AUTOEVALUARE
1 . C e v o lu m d e h id r o g e n ( c .n .) e ste n e c e s a r p e n tr u a o b ţin e 1 86 g d e a n ilin ă p r in
re d u c e re a n itr o b e n z e n u lu i? (R.: 1 3 4 ,4 l)
2 . C e v o lu m d e a z o t ( c .n .) s e f o r m e a z ă la a r d e r e a p r o p ila m in e i c u m a s a d e 1 0 ,8 g ?
(R.: 2 ,0 5 l)
3 . C e v o lu m d e a e r se c o n s u m ă p e n tru a r d e r e a c o m p le t ă a 5 ,6 l ( c .n .) d e m e t ila m in ă ?
(R.: 6 0 1)
4 . * G a z u l c e s e f o r m e a z ă la b r o m u r a r e a b e n z e n u lu i a fo s t tr e c u t p r in s o lu ţ ia a p o a s ă
d e m e tila m in ă . D u p ă e v a p o r a r e a lic h id u lu i r e z id u u l c â n tă r e a 1 1 ,2 g . C e c a n t i t a
te d e b e n z e n a fo s t lu a t ă ş i c â te g r a m e d e b ro m o b e n z e n s-a u fo rm a t d a c ă r e a c ţiile
d e c u rg c a n tita tiv ? (R.: 7,8 g C 6H 6; 1 5 , 7 g C 6H 5B r)

5 . S ă s e c a lc u le z e v o lu m u l d e a e r n e c e s a r p e n tr u a rd e re a a 1 0 l d e p r o p i l a m i n ă ( c .n .) .
(R.: 2 6 2 ,5 l)
6 . * P r in a m e s te c u l fo rm a t d in b e n z e n , a n ilin ă ş i fe n o l c u m a s a d e 10 g a fo st
b a r b o ta t u n c u re n t d e c lo r u r ă d e h id r o g e n C . C a r e z u lta t s -a u fo rm a t 1 ,3 g d e
s e d im e n t. L a n e u t r a liz a r e a a c e le ia ş i c a n t it ă ţ i d e a m e s t e c s - a u c o n s u m a t 3 ,3 5 m l
s o lu ţie N a O H c u p a r te a d e m a s ă 2 0 % ş i d e n s it a t e a 1 ,2 g / m l. C a r e e s te c o m p o z i
ţia a m e s t e c u lu i in iţ ia l? (R.: 7 ,1 9 g C 6H6; 0 , 9 3 g C 6H 5N H 2; 1 , 8 8 g C 6H 5OH)
P r o b le m ă c r e a t iv ă M a m a a c u m p ă ra t d e la m a g a z in c a rn e p ro a sp ă tă a m b a la tă în
p u n g ă d e p o lie t ile n ă . A c a s ă m a m a a c o n sta ta t c ă p ro d u su l a re u n m ir o s u ş o r n e p lă c u t.
C e su b sta n ţe c h im ic e a u p r o v o c a t a c e s t m ir o s ? C e s f a tu r i i- a ţ i d a m a m e i p e n tr u a în lă
t u r a m ir o s u l n e p lă c u t a l c ă r n ii?
156

Legătura genetică dintre hidrocarburi,

3.1.10. compuşi hidroxilici şi amine
P â n ă în p r e z e n t a i lu a t c u n o ş tin ţ ă d e d iv e r s ita te a h id r o c a r b u r ilo r c a re a u fo st
g r u p a te în d if e r it e s e r ii o m o lo a g e . A i e lu c id a t le g ă t u r a r e c ip r o c ă a tu tu r o r s e r iilo r
d e h id r o c a r b u r i. D u p ă s tu d ie r e a c o m p a r tim e n tu lu i 2 a i d e d u s c ă h id r o c a r b u r ile
p o t s e r v i c a m a t e r ie p r im ă p e n tr u o b ţin e r e a d e r iv a ţilo r a c e s t o r a , c o m p u ş ilo r h i
d r o x ilic i ş i a m in e lo r . L e g ă tu r a g e n e tic ă d in tr e tip u r ile d e h id r o c a r b u r i s t u d ia t e ,
c o m p u ş i h id r o x ilic i ş i a m in e e s te r e d a tă în sc h e m e le 3 . 4 ş i 3 .5 .
Schem a 3.4. L e g ă tu r a g e n e t ic ă d in tr e a lc a n i, a lc h e n e , a lc o o li m o n o h id r o x ilic i
s a tu r a ţi s i a m in e
A lc o o li
Eteri
m o n o h id r o x ilic i
Tem a 3 .1 0 . C o p ia z ă p e c a ie t sch em a 3 .4 ş i c o m p le t e a z ă c a r e u r ile c u f o r m u le le g e n e r a le
r e s p e c tiv e .
Schema 3.5. L e g ă t u r a g e n e t ic ă d in t r e a lc a n i, c ic lo a lc a n i,
a lc h in e , a r e n e , f e n o li s i a m in e a r o m a t ic e
T em a 3 .1 1 . C o p ia z ă p e c a ie t s c h e m e le ş i c o m p le te a z ă c a r e u r ile d in sc h e m ă c u fo r
m u le le g e n e r a le r e s p e c t iv e , a p o i c u e x e m p le d e f o r m u le c o n c r e te . P e s ă g e ţ ile d in t r e c a r e u r i
in d ic ă r e a g e n tu l ş i c o n d iţiile în c a re a re lo c t r a n s f o r m a r e a . S c r ie e c u a ţiile r e a c ţiilo r .
E x e r c iţii ş i p r o b le m e p e n t r u r e z o lv a r e p e b a z a s c h e m e lo r 3 . 4 s i 3 .5 .
1 . S c r ie e c u a ţ iile r e a c ţiilo r p r in c a r e p o t f i r e a liz a te u r m ă to a r e le t r a n s f o r m ă r i:
a ) m e ta n ^ e ta n ^ e te n ă ^ e ta n o l; b ) e t a n ^ e te n ă ^ c lo r o e ta n ^ e tila m in ă ;
c ) e ta n ^ c lo r o e ta n ^ e ta n o l ^ e tila m in ă .
2 . S c r ie e c u a ţ iile r e a c ţiilo r p r in c a r e p o t f i r e a liz a te u r m ă to a r e le t r a n s f o r m ă r i:
a ) m e ta n ^ e t in ă ^ b e n z e n ^ c lo r o b e n z e n ^ f e n o l;
b ) * h e x a n ^ c ic lo h e x a n ^ b e n z e n ^ b ro m o b e n z e n ^ fe n o l ^ 2 ,4 ,6 - t r ib r o -
m o f e n o l;
c ) m e ta n ^ e tin ă ^ b e n z e n ^ n itr o b e n z e n ^ a n ilin ă ^ 2 ,4 ,6 - t r ib r o m o a n ilin ă .
3 . * C e c a n tita te d e s u b s ta n ţă (m o l) ş i c e m a s ă (g ) d e f ie c a r e p r o d u s s e o b ţin e în u r m a
tr a n s f o r m ă r ilo r : m e ta n ^ e tin ă ^ b e n z e n ^ c lo r o b e n z e n ^ f e n o l, d a c ă v o lu m u l m e t a
n u l u i ( C H 4) e s t e e g a l c u 6 7 ,2 l (c .n .) ?
157

EVALUARE SUMATIVĂ
3.1.11.* ( co m pu şi h id r o x ilici , a m in e )
Profil re a l
1 . E x p lic ă :
a ) c a re e ste c r ite r iu l d e c la s if ic a r e a d e r iv a ţilo r h id r o c a r b u r ilo r c u f u n c ţiu n i <
s im p le ;
b ) in f lu e n ţa g r u p e i -O H şi -N H 2 a s u p ra r e a c tiv ită ţii c h im ic e a in e lu lu i b e n - •
z e n ic d in m o le c u la lo r .
2 . S e le c t e a z ă c o m p u ş ii c u u r m ă to a r e le f o r m u le d e s tr u c tu r ă d u p ă c la s e le r e s p e c -;
t iv e ş i s u b lin ia z ă g r u p a f u n c ţ io n a lă c a r a c te r is tic ă f ie c ă r e i c la s e :
a ) C H 3 - O H b ) C 6 H 5N H 2 c) (C H 3) 2 C = O
d ) C 2H 5C l e) C 6H 5O H f) c H 2- CH2
g ) * C H 3 - C H 2- N H 2 h ) C 2H 5 -N H - C H 3 O h OH
3 . S c r ie f o r m u le le d e s tr u c tu r ă a le u r m ă t o r ilo r c o m p u ş i:
a ) b r o m o e t a n ; b ) p r o p a n - 2 - o l; c ) 3 - m e t il- p e n t a n - 3 - o l; d ) 2 ,4 - d in it r o f e n o l;
e ) tr ie t il- a m in ă ; f ) N - m e t ila n ilin ă ; g ) p r o p a n - 1 ,3 - d io l.
A . L a tr a ta r e a b u t-2 -e n e i c u a p ă se fo rm e a z ă :
a ) b u ta n - 1- o l; b ) b u ta n - 2 - o l; c) e ta n - 1, 2 - d io l.
B . Î n c â te g r a m e d e a p ă s e g ă s e ş te a c e e a ş i c a n t it a t e d e o x ig e n c a în 68 g d e m e ta n o l:
a ) 16 g ; b ) 3 2 g ; c) 18 g.
C . P a rte a d e m a s ă a c a r b o n u lu i în fe n o l (C 6 H 5O H ) c o n s tit u ie :
a ) 6 0 ,3 % ; b ) 7 1 ,7 % ; c ) 7 6 ,6 % .
D . C u H C l v a r e a c ţio n a :
a ) p ro p e n a ; b ) p r o p in a ; c ) b e n z e n u l; d ) a n ilin a .
e ) f e n o lu l; f) m e tila m in a ; g ) a m o n ia c u l.
5 . D e te r m in ă c o r e s p o n d e n ţa c o m p u s - p r o p r ie ta te - m e to d e d e o b ţin e r e .
Compusul Proprietatea Metode de obţinere Răspuns

1. E t a n o l a. C u a p a d e b ro m fo rm e az ă A. Î n i n d u s t r i e s e o b ţ i n e d in 1, c, B
u n p r e c i p it a t a lb in s o lu b il în a p ă . p ro p en ă.
2. E tile n g lic o l b. C u a c id u l a z o tic f o r m e a z ă B. S e o b ţ in e la h id r a t a r e a

o s u b s t a n ţ ă e x p lo z iv ă . e te n e i.
3. G lic e r o l c. P a r t ic ip ă la r e a c ţ ia C. S e o b ţ i n e d in g u d r o a n e l e
d e e s te r if ic a r e . c ă r b u n ilo r d e p ă m â n t .
4. F enol d. C u a c id u l c lo r h id r ic f o r m e a z ă D. S e o b ţ in e la r e d u c e r e a
sare. n it r o b e n z e n u lu i.
5. A n ilin ă e. C u C u (O H )2 f o rm eaz ă E. S e f o r m e a z ă la h id r o liz a

o s o lu ţ ie d e c u lo a r e a lb a s t r ă . d e r iv a ţ ilo r d ih a lo g e n a ţ i v ic in a li.
R e z o lv ă :
A . C â ţi litr i d e e te n ă se p o t o b ţin e d in 4 0 g e ta n o l d e 9 2 % ? (R.: 1 7 , 9 1)

B . A m e s te c u l f o r m a t d in fe n o l şi e ta n o l c u m a s a 1 8 ,6 g a f o s t t r a t a t c u s o d iu m e
t a lic . Î n u r m a r e a c ţ ie i s - a d e g a ja t u n g a z c u v o lu m u l 3 ,3 6 l ( c .n .) . S ă s e c a lc u l e z e
m a s a f e n o lu lu i d in a m e s te c . (R.: 9 ,4 g)
158

EVALUARE SUMATIVA
Profil u m a n ist
a ) a lc o o li m o n o h id r o x ilic i s a t u r a ţ i;
b ) a lc o o li p o lih id r o x ilic i;
c ) f e n o l;
d ) a m in e .
2 . E x p lic ă :
a ) c la s if ic a r e a a lc o o lilo r d u p ă n u m ă r u l g r u p e lo r - O H ;
b ) s e r ia o m o lo a g ă a a lc o o lilo r m o n o h id r o x ilic i s a t u r a ţ i;
c ) c la s if ic a r e a a m in e lo r .
3 . S c r ie f o r m u le le d e s tr u c tu r ă a le u r m ă t o r ilo r c o m p u ş i:
a ) 2 - m e til- p r o p a n - 1- o l; b ) 2 - e til- b u ta n - 1- o l; c ) e tilm e tila m in ă .
4 . D e n u m e ş te s u b s ta n ţe le :
a) ; b ) H ; c) C H 2- C H -C H 2 ; d ) ; e) N H
3 O H O H O H O H O H [ | J [ | J
5 . S c r ie :
A . f o r m u le le d e s tr u c tu r ă a 3 o m o lo g i ş i a u n u i iz o m e r a l p r o p a n - 1 - o l- u lu i;
B . e c u a ţiile r e a c ţ iilo r c e p e r m it t r a n s f o r m ă r ile :
a . C H 4 - C 2H 2 C 2H 4 c 2h 5o h C O
b . C 2H 2 ►c 6h 6 ► C 6 H 5N O 2 C 6 H 5N H 2
6 . C o m p le te a z ă s p a ţ iile lib e r e d in a f ir m a ţiile :
a ) M e t a n o lu l e s te ... e t a n o l u l u i .
b ) M o le c u la f e n o lu lu i c o n ţin e ... a t o m i d e c a rb o n , ... a t o m i d e h id r o g e n şi u n ;
a to m d e o x ig e n .
c ) R e a c ţia d e id e n tif ic a r e a p o lia lc o o lilo r e s te r e a c ţia c u ... .
d ) A lc o o lii m o n o h id r o x ilic i c o n ţin în m o le c u lă g r u p a f u n c ţ io n a lă ... .
e ) A m in e le s u n t d e r i v a ţ i a i ... .
A . E ta n o lu l r e a c ţ io n e a z ă c u :
a ) H C l; b ) N a ; c) N a O H ; d ) H 2.
B . S u b s ta n ţa c e fa c e p a r te d in c la s a a lc o o lilo r e ste :
a ) C 2H 6; b ) C 3H 8 ; c ) C 6 H 5O H .
8 . R e z o lv ă :
S ă s e c a lc u l e z e v o lu m u l h id r o g e n u lu i ( c .n .) c a r e s e d e g a jă la in t e r a c ţ iu n e a a 4 ,6
g d e e ta n o l „ a b s o lu t” c u s o d iu l m e ta lic .
(R.: 1 ,1 2 l)
159

REPETĂ Si
» C O N S O L iD E A Z Ă : ALCOOLI, FENOLI, AMINE
♦ A lc o o lii s u n t d e r iv a ţ i a i h id r o c a r b u r ilo r s a tu ra te , a c ă ro r m o le c u lă c o n ţin e o
g r u p ă h id r o x il (-O H ). * D u p ă n a tu r a a to m u lu i d e c a rb o n d e c a re se le a g ă g r u p a
- O H , a lc o o lii s e c la s if ic ă în : p r im a r i, s e c u n d a ri şi te r ţia ri. A lc o o lii m o n o h id r o x i-
lic i s a t u r a ţ i a lc ă tu ie s c o s e r ie o m o lo a g ă c u f o r m u la g e n e r a lă C nH 2n+ 1O H .
♦ N o m e n c la tu r a . D e n u m ir e a s is t e m a tic ă a a lc o o lilo r s e fo rm e a z ă d e la n u m e le a l-
c a n u lu i c u a c e la ş i n u m ă r d e a to m i d e c a rb o n c u a d ă u g a r e a s u f ix e lo r : -o l, -d io l sa u
-trio l, ia r în a in te a lo r p r in c if r e se in d ic ă p o z iţ ia g r u p e lo r - O H .
♦ P r o p r ie t ă ţ i f iz ic e . A lc o o lii s u n t lic h id e c u p u n c t e d e f ie r b e r e r e la t iv în a lt e . A c e a s
ta se d a to r e a z ă u n o r a s o c ie r i m o le c u la r e în t r e m o le c u le le d e a lc o o l u n it e p r in le
g ă t u r i d e h id r o g e n . F o r m a r e a le g ă t u r ilo r d e h id r o g e n d in t r e m o le c u le le d e a lc o o l
ş i a p ă e x p lic ă s o lu b ilit a t e a lo r în a p ă .
♦ M e t o d e le d e o b ţ in e r e ş i p r o p r ie t ă ţ ile c h im ic e a le a lc o o lilo r m o n o h id r o x ilic i s u n t
p re z e n ta te în sch em a 3.6.
Sch em a 3 .6 . M e t o d e d e o b ţ i n e r e ş i p r o p r ie tă ţile c h im ic e
a le a lc o o lilo r m o n o h id r o x ilic i
C H +H2O + Na
n 2n n 2n +1
C nH 2„+iX C H ^ X
fermentare
C 6H 12° 6-m=2;4— £ C „H , R - C H = O ---------► R - C O O H
R - C H = O -+ ^ C nH 2n
C O + H .O ^ ► ( O A n+A O
2 n=1
C O 2+ H 2O
♦ A lc o o lii d i- ş i t r ih id r o x ilic i c o n ţin în m o le c u lă d o u ă sa u tr e i g r u p e - O H , u n it e
c u d if e r iţi a to m i d e c a rb o n d in c a te n ă . P r in c ip a lii re p re z e n ta n ţi s u n t e t a n - 1 ,2 -
d io lu l s a u e t ile n g lic o lu l ş i p r o p a n - 1 ,2 ,3 - t r io lu l s a u g lic e r o lu l. A c e ş ti c o m p u ş i în
c o n d iţ ii o b iş n u ite s u n t lic h id e v â s c o a s e , d u lc i la g u s t , s o lu b ile în a p ă .
♦ P r o p r ie t ă ţ ile c h im ic e a le a lc o o lilo r p o lih id r o x ilic i s u n t d e t e r m in a t e d e p re z e n ţa
g r u p e lo r -O H , în s ă e i m a n if e s t ă p r o p r ie tă ţi a c id e m a i p ro n u n ţa te : le g ă t u r ile
O -H s u n t m a i p o la r iz a te ş i in t e r a c ţ io n e a z ă c u h id r o x id u l d e c u p ru (II), fo rm â n d
c u lo a r e a lb a s t r u in te n s .
♦ M e t o d e le d e o b ţin e r e ş i p r o p r ie tă ţile c h im ic e a le a lc o o lilo r d i- ş i t r ih id r o x ilic i
s u n t r e d a te în sch em a 3.7.
a le a lc o o lilo r d i- s i t r ih id r o x ilic i
[O] Na(NaOH)
C H -► C n H 2n ( O N a ) 2
n 2n H 2O
-H 2O
C H X 2H2O W
C nH 2nX 2 X=Cl C nH 2 n ( O H )2 n 2n +1C H O
etilenglicol Cu(OH)2 W
>W- C o lo r a ţie a lb a s tr ă
C n H 2n -l X 3
3HNO3, 25"C
X=Cl ^ C nH 2n - l(O H ) ---► C 3H 5( O N O 2) 3
KSO 4
glicerol
160

♦ F e n o lu l e ste c o m p u s u l h id r o x ilic la c a re g r u p a f u n c ţio n a lă (-O H ) e ste le g a tă
d e in e lu l b e n z e n ic , d e a c e e a e l m a n if e s t ă p r o p r ie tă ţi c a r a c t e r is t ic e b e n z e n u lu i ş i
a lc o o lilo r . F e n o lu l m a n if e s t ă p r o p r ie t ă ţ i a c id e m a i p r o n u n ţa te c a a lc o o lii, d e o a
re c e su b in f lu e n ţ a c ic lu lu i b e n z e n ic le g ă t u r a O - H d in m o le c u la f e n o lu lu i u ş o r s e
s c in d e a z ă .
♦ M e to d e le d e o b ţin e r e ş i p r o p r ie tă ţile c h im ic e a le f e n o lu lu i s u n t r e d a te în sch e

m a 3 .8 .
Schem a 3 .8 . M e t o d e d e o b ţ i n e r e ş i tr a n s f o r m ă r ile c h im ic e
a le f e n o lu lu i
Na(NaOH)
■> C 6H 5O N a
3Br,
-► C 6H 2 B r 3O H
C L HNO
C 6H 5C l- -► C 6H 5O H C66 H 22 (NO22 )33 OH ' '
C sH s A lC L
FeCl,
-► C o lo r a ţie r o ş u - v io le t
O
-► C O 2 + H 2O
ardere
♦ A m in e le se o b ţin f o r m a l p r in în lo c u ir e a u n u ia sa u a m a i m u lt o r a t o m i d e h id r o
g e n d in m o le c u la a m o n ia c u lu i c u r a d ic a li d e h id r o c a r b u r ă ( a lc h il sa u a r il) . În
f u n c ţie d e n u m ă r u l d e a to m i d e h id r o g e n s u b s titu iţi se d is tin g a m in e p r im a r e ,
s e c u n d a r e ş i te r ţia r e . A n ilin a e ste a m in a la c a re g r u p a N H 2 e ste le g a tă d e in e lu l
b e n z e n ic (a m in ă a r o m a tic ă ).
♦ A m in e le a u s tr u c tu r ă t e tr a e d r ic ă a s e m ă n ă to a r e m o le c u le i d e a m o n ia c . S t r u c t u
r a e le c t r o n ic ă a a to m u lu i d e a z o t p re s u p u n e e x is te n ţa u n e i p e r e c h i d e e le c tr o n i
lib e r i, c a r e se r e g ă s e s c şi în m o le c u la a m o n ia c u lu i, ş i a a m in e lo r .
♦ P r e z e n ţ a p e r e c h ii d e e le c t r o n i la a z o t c o n fe ră a m in e lo r p r o p r ie t ă ţ i b a z ic e . C e le
m a i im p o r ta n te m e to d e d e o b ţin e r e ş i p r o p r ie tă ţi c h im ic e a le a m in e lo r s u n t r e
z u m a te în s c h e m a c e u r m e a z ă .
a le a m in e lo r
HX
[r N h 3]x -
[r N h 3]o h
R - N H - C H 3
C O 2 + H 2O + N 2
M e t o d a (1 ) s e a p lic ă p e n t r u o b ţ in e r e a a m in e lo r a r o m a t ic e , ia r m e t o d a (2 ) - p e n tru
c e le a lif a tic e .
♦ U t iliz a r e a a lc o o lilo r , f e n o lilo r 3

s i a m in e lo r . A l c o o l i i ,J f e n o l i i şy i a m in e le se u t i-
liz e a z ă c a m a t e r ie p r im ă la f a b r ic a r e a c o lo r a n ţ ilo r , m e d ic a m e n t e lo r , p r o d u s e lo r
c o s m e tic e , s u b s t a n ţ e lo r e x p lo z iv e , m a s e lo r p la s t ic e . S e f o lo s e s c , d e a s e m e n e a , c a
d iz o lv a n ţ i ş i d e z in f e c t a n ţ i.
161

Compuşi carbonilici (aldehide şi cetone)

C o m p u ş ii c a r b o n ilic i s a t u r a ţ i d e r iv ă f o r m a l d e la a lc a n i, în c a r e d o i a to m i d e
h id r o g e n d e la a c e la ş i a to m d e c a r b o n s u n t în lo c u iţi c u u n a to m d e o x ig e n .
P r in u r m a r e , f o r m u la g e n e r a lă a c o m p u ş ilo r c a r b o n ilic i s a t u r a ţ i e s te C nH 2nO.

C o m p u ş ii c a r b o n ilic i r e p r e z in t ă o c la s ă d e s u b s ta n ţe o r g a n ic e c e c o n ţin în
m o le c u la lo r g r u p a f u n c ţio n a lă c a r b o n il ^ C = 0 .
Definiţie.
» Clasificare
,0 C o m p u ş ii c a r b o n ilic i, în c a re a to m u l d e c a rb o n a l g r u p ă r ii
R -C c a r b o n il e ste le g a t c u u n r a d ic a l o r g a n ic ş i c u u n a to m d e
H h id r o g e n (c u e x c e p ţia m e t a n a lu lu i) , s e n u m e s c aldehide .
Aldehidă C o m p u ş ii c a r b o n ilic i, în c a r e a to m u l d e c a r b o n a l
g r u p ă r ii c a r b o n il e s te le g a t c u d o i r a d ic a li o r g a n ic i id e n tic i
s a u d if e r iţi, s e n u m e s c *cetone .
D e c i, g r u p a r e a c a r b o n il d e te r m in ă e x is te n ţa a d o u ă s e r ii
R -C -R
n
d e c o m p u ş i c a r b o n ilic i: a ld e h id e ş i * c e to n e :
O
-c-
n
O
&
1
R -C -H <= =>
1
Cetonă 1 II 1
O 0 0
Aldehide Grupa Cetone
carbonil
R : H , a lc h il s a u a r il; R : R ', a l c h i l s a u a r il.
c h 3- c ' A ld e h id e le ş i c e t o n e le s u n t d o u ă c la s e d e c o m p u ş i c a re
NH m a n if e s t ă u n ş ir d e a n a lo g ii în c o m p o r ta r e a c h im ic ă ,
c a u z a te d e p r e z e n ţa u n e i g r u p ă r i f u n c ţio n a le c o m u n e .
3.2.] Aldehide monocarbonilice saturate

Nomenclatura si
» izomerie
A ld e h id e le m o n o c a r b o n ilic e s a tu r a te c o n ţin în m o le c u lă
o g r u p a r e f u n c ţ io n a lă -C H = O , le g a tă d e u n r a d ic a l c e
E t a n a l
p r o v in e d e la o h id r o c a r b u r ă s a tu r a tă , c u e x c e p ţia p r im u lu i
te r m e n a l s e r ie i.
C H 3 -C -C H 3 A ld e h id e le m o n o c a r b o n ilic e s a tu r a te a lc ă t u ie s c o s e r ie
11
o m o lo a g ă c u f o r m u la g e n e r a lă C nH 2 n+ 1C H O .
O
P r in u r m a r e , p r im u l te r m e n a l s e r ie i o m o lo a g e a a ld e h id e -
lo r , f iin d d e r iv a t a l m e t a n u lu i, c o n ţin e u n a to m d e c a rb o n
(H -C H = O ). A c e a s ta e s te u n ic a a ld e h id ă la c a r e g r u p a
c a r b o n il e s te le g a t ă c u d o i a to m i d e h id r o g e n . C e le la lte
a ld e h id e d in a c e a s t ă s e r ie d e o m o lo g i a u s t r u c t u r a c e
c o r e s p u n d e f o r m u le i g e n e r a le R C H O . D u p ă c o m p o z iţ ie e le
d if e r ă p r in t r - o g r u p ă C H 2- , n u m ită d if e r e n ţă d e o m o lo g ie ,
s a u p r in tr - u n m u ltip lu a l e i (ta b e lu l 3 .6 ).
D enum irea sistematică a a ld e h id e lo r ş i * c e t o n e lo r s e fo r
P r o p a n o n ă
m e a z ă d e la n u m e le a lc a n u lu i c u a c e la ş i n u m ă r d e a to m i d e
c a rb o n (c a în c a t e n a p r in c ip a lă a c o m p u s u lu i c a r b o n ilic ), a d ă u
g â n d s u fix u l -a l (p e n tr u a ld e h id e ) s a u -*o n ă (p e n tr u c e to n e ).
162

D e riv a ţi ai h id ro c a rb u rilo r
s D e n u m ir e a n e s is te m a tic ă a a ld e h id e lo r p r o v in e d e la d e n u m ir ile n e s is te m a tic e
a le a c iz ilo r , c a r e se o b ţin la o x id a r e a lo r (a c id f o r m ic ^ f o r m a ld e h id ă , a c id a c e tic
^ a c e ta ld e h id ă ).
s D e n u m ir e a r a d ic o - f u n c ţ i o n a lă a c e to n e lo r s e f o r m e a z ă d e la d e n u m ir e a
c e lo r d o i r a d ic a li, a d ă u g â n d c u v â n t u l c e to n ă c a r e s e s e p a r ă p r in c r a t im ă
( C H 3- C O - C H 3 d i m e t i l - c e t o n ă , C 2H 5- C O - C 2H 5 d i e t i l - c e t o n ă ) . Î n
c a z u l u n o r r a d i c a li d if e r iţ i , a c e s t e a s e e n u m e r ă în o r d in e a lf a b e t ic ă
( C H 3- C O - C 2H 5 e t il- m e t i l- c e t o n ă , C 2H 5- C O - C 6H 5 e t il- f e n il- c e t o n ă ) .
Î n ta b e lu l 3 . 6 s e d a u d e n u m ir ile m a i u z u a îe a le u n o r a ld e h id e ş i c e to n e .
Tabelul 3.6. Ş ir u l o m o lo g a l c o m p u ş ilo r c a r b o n ilic i s a t u r a ţ i ş i n o m e n c la t u r a lo r
N o m e n c la tu r a
A ld e h id e * C e to n e
D e n u m ire D e n u m ire
F o r m u la F o r m u la
s is te s n e s is te s is te s ra d ic o -
m a tic ă m a tic ă m a tic ă fu n c ţio n a lă
H - < ° M eta n a l Formaldehidă

_
H
Acetal
c h 3 - c n E tanal
dehidă _
H
c h 3 - c h 2 - c
,P
' Pro p an al
Propioal- c h J3 - c
II
- c h 3J P ro p a n -2 -
D im etil-
ceton ă
dehidă 0 onă
H (a c e to n ă )
„O Butiral- c h J3 - c
II
- c h 2 - c h 3
L J B u ta n -2 - E til-m etil-
c h 3 - c h 2 - c h 2 -c ' Butanal
dehidă 0 onă ceton ă
H
*0 Valeral- ch 3 - c - ch 2 - ch 2 - ch 3 Pentan-2- M etil-pro-

c h 3 -(c h 2 )3 - c ; P en tan a l
dehidă 0 onă pil- ceton ă
H
Caproal- CH j C -C H 2-C H 2 -C H 2 -C H 3 Hexan-2- Butil-m etil-

C H 3 - ( C H 2) 4 H e xa n a l
dehidă 0 onă - ceton ă
H
s Î n c a te n e le m a i lu n g i a le a ld e h id e lo r ş i c e to n e lo r p o z iţ ia g r u p e i c a r b o n il se
n o te a z ă c u c if r a c e a m a i m ic ă , e a a v â n d p r io r ita te f a ţă d e r a d ic a lu l a lc h il:
4 3 2 ' 5 4 3 2 1
c h 3- c h - c h 2- c s c h 3- c h - c h 2- c - c h 3
H
c h 3 c h 3 o
3-Metilbutanal 4-Metil-pentan-2-onă
I z o m e r ia a ld e h id e lo r e s te d e t e r m in a t ă d o a r d e s t r u c t u r a r a d ic a lu lu i h id r o c a r b u r ii,
ia r * iz o m e r ia c e to n e lo r - ş i d e p o z iţ ia g r u p e i c a r b o n il în c a te n a h id r o c a r b u r ii.
*A l d e h i d e l e ş i c e to n e le s u n t iz o m e r i d e f u n c ţiu n e c u f o r m u la g e n e r a lă C nH 2n O .
163

Metode de obţinere a aldehidelor

3.2.2. 9
si *cetonelor
L a te m e le a n te r io a r e a i lu a t c u n o ş t in ţ ă d e u n e le r e a c ţii c e p o t s e r v i c a m e to d e
d e o b ţin e r e a a ld e h id e lo r ş i * c e to n e lo r . C o m p u ş ii c a r b o n ilic i s e o b ţin p r in m a i
m u lt e m e t o d e . Î n s ă c e le m a i d e s u t iliz a t e s u n t m e t o d e le o x id a t iv e ş i c e le h id r o lit ic e .
A . M e t o d e o x i d a t i v e ( a c ţ i u n e a o x i d a n ţ i lo r ) .
1. * O x id a r e a m e t a n u l u i e s te o im p o r ta n tă m e to d ă d e o b ţin e r e a m e ta n a lu lu i
( f o r m a ld e h id e i). R e a c ţ ia a re lo c în p r e z e n ţa o x iz ilo r d e a z o t:
N jO /P
CH4 + O2 — Î- JL— H-CnH + h 2o
Metan Metanal
2 . O x i d a r e a a l c o o l i i o r p r i m a r i c u o x id a n ţi m o d e r a ţ i, d e a s e m e n e a ,
p e r m ite d e a o b ţin e a ld e h id e (v e z i A lc o o lii) :

CH3-CH2-OH + C u O --------- -- CH3-C H =0 +Cu+H20
Etanol Etanal
* O x id a r e a a l c o o l i i o r s e c u n d a r i a r e lo c m a i g r e u . E i se o x id e a z ă c u
o x id a n ţi m a i a c t iv i (K 2C r 2O 7 + H 2S O 4) . Î n u r m a r e a c ţie i s e o b ţin c e to n e :
/CH-OH CH3-CH-CH3 K . c r ^ s o r C H 3-C -C H 3+ H 20

* OH O
^ C = 0 Propan-2-ol Propan-2-onă
3 . * D e h id r o g e n a r e a în p r e z e n ţa c u p r u lu i m e t a lic , d e a s e m e n e a , p e r m ite d e
a o b ţin e c o m p u ş i c a r b o n ilic i:
Cn t°C
CH3-CH2-OH — ; CH3-C H =0
Etanol Etanal
C11 t°c
*
-119
OH O
Propan-2-ol Propan-2-onă
A c e a s tă m e to d ă d e o b ţin e r e a c o m p u ş ilo r c a r b o n ilic i s e a p lic ă p e la r g în
in d u s tr ie .
T em a 3 .1 2 .* S c r ie e c u a ţ iile r e a c ţ iilo r d e o x id a r e ş i d e d e h id r o g e n a r e a b u ta n - 1 - o l- u lu i.
N u m e ş te p r o d u s e le r e a c ţiilo r .
B . M e t o d e h i d r o li t i c e ( a c ţ i u n e a a p e i).
© C e în ţe le g i p r in n o ţiu n ile : h id ra ta re , h id ro liz ă ?
4 . H id r a t a r e a a lc h in e lo r e s te o m e to d ă f o lo s ită p e la r g în in d u s tr ie la
o b ţin e r e a a c e ta ld e h id e i ş i a * c e to n e lo r .
164

A c e t ile n a a d iţ io n e a z ă a p ă la în c ă lz ir e în p r e z e n ţa a c id u lu i s u lf u r ic ş i a
s u lf a t u lu i d e m e r c u r . I n te r m e d ia r se f o r m e a z ă u n p r o d u s n e s ta b il (e n o l) c a r e tr e c e
în a c e ta ld e h id ă (r e a c ţia K u c e ro v ):
.2+ .o
Hg'
H C = C H + H O H 3
H2so4 c h - c n
H
Etină Etanal
(acetilenă) (acetaldehidă)
* O m o lo g ii a c e t ile n e i, a d iţio n â n d a p ă , fo rm e a z ă c e to n e (a d iţia a re lo c c o n fo rm
r e g u lii lu i M a r k o v n ik o v ), g r u p a -O H d in m o le c u la a p e i s e le a g ă la a to m u l m a i s ă ra c
în h id r o g e n :
Hg2+
H C ^ C —C H 3 + H O H h 2c = c - c h 3 c h 3- c - c h 3
H9S 0 4
a r 6
Propină Propan-2-onă
5 . s H i d r o l i z a d e r iv a ţilo r d ih a lo g e n a ţ i g e m in a li. A ld e h id e le se o b ţin d in
d ih a lo g e n u r i p r im a r e . I n te r m e d ia r se f o rm e a z ă u n p r o d u s in s t a b il c a re e lim in ă
a p a ş i tr e c e în a ld e h id ă :
O
r w r J C .l.N a p H r H .p - O P i
C tt 3 j j j J Q J J C H 3 - C
■ 2 N aC l C H s ^ iO H i HoO J \
H ......................’ H
Etanal
1,1-Dicloroetan Etan-1,1-diol
C e to n e le se fo rm e a z ă d in d ih a lo g e n u r i s e c u n d a r e :
H 3C - C - C H 3 + 2 N aO H — h 3c - c - c h 3^ c h 3
J / \ ^ - 2 N aC l ■ H 90 C H 3 - C
C I C I jO H : o
_ L................... j
2,2-Dicloropropan Propan-2,2-diol Propan- 2 -onă
6 . i s t i l a r e a u s c a t ă (d e s c o m p u n e r e te r m ic ă ) a a c e ta tu lu i d e c a lc iu
e s te o m e to d ă d e o b ţin e r e a a c e to n e i:
’ O
c h 3- c - o " t°c
;c a c h 3- c - c h 3
- C aC O ,
c h 3- c - o
J II o
o Propan-2-onă
Acetat de calciu (acetonă)
EXPERIMENT DEMONSTRATIV
O b ţin e re a a c e to n e i p r i n d e sc o m p u n e re a a c e ta tu lu i d e c a lc iu
1. Introdu în tr -o e p ru b etă u sc ată (1) a p r o x im a t iv 0 ,5 g a c e ta t d e
c a lc iu a n h id r u . Î n c h id e e p r u b e t a c u d o p c u tu b d e e v a c u a r e a g a z e lo r ,
ia r c a p ă t u l t u b u lu i in t r o d u - l în a ltă e p r u b e t ă (2) c u 0 ,5 m l a p ă (fig. 3.8).

2. Încălzeşte a te n t la f la c ă r a a r z ă t o r u lu i c o n ţin u tu l e p r u b e t e i 1. În
e p r u b e t a c u a p ă (2 ) s e c o n d e n s e a z ă a c e t o n a .
3. Constată m i r o s u l s p e c i f i c .
4. Adaugă 1 m l d e a c i d c l o r h i d r i c la r e z id u u l e p r u b e t e i 1 d u p ă ră
Fig. 3.8. Obţinerea c ir e . C e s e e lim in ă ?

acetonei. 5. Scrie e c u a ţ ii le r e a c ţ iil o r c e a u lo c .
165

^ ■ AUTOEVALUARE
5 >
a ) c o m p u ş i c a r b o n ilic i;
a ) g r u p ă f u n c ţ io n a lă a ld e h id ă şi g r u p ă f u n c ţ io n a lă * c e to n ă .
2 . E x p lic ă :
a ) d e c e a ld e h id e le ş i c e to n e le s u n t c o m p u ş i c e p a r tic ip ă la m u lte r e a c ţii c o m u n e ;
b ) a lg o r it m u l d e n u m ir ii c o m p u ş ilo r c a r b o n ilic i, u t iliz â n d ta b e lu l 3.6 ;

c) t ip u r ile d e iz o m e r ie c a r a c t e r is t ic e a ld e h id e lo r ş i * c e t o n e lo r ;
d ) n o ţiu n e a „ iz o m e r i d e f u n c ţiu n e ” p r in e x e m p le c o n c re te .
3 . S e c e re p e n tr u c o m p u s u l c a r b o n ilic c u f o r m u la m o le c u la r ă C 4H 8O :
a ) s ă s c r ii ş i s ă d e n u m e ş t i iz o m e r ii p o s ib ili;
b ) s ă p r e c iz e z i c la s e le d e c o m p u ş i o r g a n ic i d in c a re fa c p a rte s u b s t a n ţ e le iz o m e r e ;
c ) s ă s c r ii e c u a ţia r e a c ţie i d e a d iţ ie a h id r o g e n u lu i la p r o p a n - 2 -o n ă ş i s ă n u m e ş ti
p r o d u s u l o b ţin u t.
4 *. A le g e f o r m u le le m o le c u la r e c a re c o re s p u n d u n o r c o m p u ş i c a r b o n ilic i s a tu r a ţi:
a ) C 4 H 10O ; b ) C 7H m O ; c ) C 8H 6 O ; d ) C 6 H 12O .
5 . R ă s p u n d e la u r m ă to a r e le a f ir m a ţii c u A (a d e v ă ra t) s a u F ( f a ls ) : A
a ) L e g ă tu ra C = O în c o m p u ş ii c a r b o n ilic i e s te p o la r ă . | | | |
b ) I z o m e r ia c e to n e lo r e ste d e te r m in a tă şi d e p o z iţ ia | | | |
g r u p e i c a r b o n il.
c ) L a o x id a r e a t o t a lă a m e ta n u lu i se o b ţin e m e t a n a l. | | | |
d ) E ta n a lu l se o b ţin e la h id r o liz a 1 ,2 - d ic lo r o e t a n u lu i. | | | |
e ) L a h id r a ta r e a e t in e i se o b ţin e e ta n a l.
6 . S c r ie e c u a ţiile r e a c ţiilo r p r in c a re p o t fi r e a liz a t e u r m ă r o a r e le tr a n s f o r m ă r i:
a ) C ^ C H 4 ^ C H 3C l ^ C H 3O H ^ H C H = O
b ) C ^ C a C 2 ^ H - C ^ C - H ^ C H 3- C H = O
* c ) C H 3- C H = C H 2 ^ c h 3- C H -C H 3 ^ c h 3- C H -C H 3 ^ c h 3- C - C H 3
C l O H O
7 . R e z o lv ă :
A . C â te g r a m e d e e ta n a l se v a o b ţin e la h id r a ta r e a e tin e i c u v o lu m u l d e 4 ,4 8 l
( c .n .) ?
(R.: 8 ,8 g )
B . A ld e h id a f o r m ic ă c e s -a fo rm a t în u r m a o x id ă r ii a 3 g d e a lc o o l m e t ilic a fo st
d iz o lv a tă în 1 5 0 g d e a p ă . C a re e ste p a r te a d e m a s ă a s o lu ţie i o b ţin u te ?
(R.: 1,8 4 % )
166

Proprietăţile fizice şi chimice ale compuşilor

3.2.3. carbonilici saturaţi. Utilizarea lor
i
A ld e h id e le , c u e x c e p ţia f o r m a ld e h id e i c a r e e s te u n g a z , la te m p e r a t u r ă o b iş n u ită
s u n t s u b s ta n ţe lic h id e s a u c h ia r s o lid e c u m ir o s s p e c if ic . T e r m e n ii in f e r io r i s u n t
s o lu b ili în a p ă , în s ă o d a tă c u c r e ş te r e a m a s e i m o le c u la r e s o lu b ilita te a în a p ă a
a ld e h id e lo r d e s c r e ş te . T e r m e n ii s u p e r io r i se d iz o lv ă n u m a i în s o lv e n ţi o r g a n ic i.
P u n c te le lo r d e f ie r b e r e s u n t m a i jo a s e d e c â t a le a lc o o lilo r ş i a c iz ilo r c u a c e la ş i
n u m ă r d e a to m i d e c a r b o n în m o le c u lă (de ce?).
* C e to n e le s u n t s u b s ta n ţe lic h id e s a u s o lid e . A u p u n c te d e f ie r b e r e m a i în a lte
d e c â t a le a ld e h id e lo r c u a c e la ş i n u m ă r d e a to m i d e c a rb o n , d a r m a i jo a s e d e c â t c e le
a le a lc o o lilo r c o r e s p u n z ă to r i (ta b e lu l 3 .7 ).
Tabelul 3.7. C o n s ta n te f iz ic e a le u n o r a ld e h id e ş i c e to n e
T e m p e r a tu ra S o lu b ilita te a
F o r m u la d e G e o m e tr ia D e n s ita te a
D e n u m ire a d e fie rb e r e , în a p ă
s tr u c tu r ă m o le c u le i p, g /c m 3
°C g/ 1 0 0 g
M e ta n a l H —c f = 0 - 19,2 0,815 TO
E tanal ch 3 - cs + 2 0 ,8 0,781 TO
Pro p an al ch 3 -ch2- cx + 49,1 0,807 2 0
B utanal ch 3 - c h 2 - c h 2 -c s + 75,0 0,817 15

H
ch 3 - c- ch 3
*Propan-2-onă J II J + 56,0 0,781 TO
o 0
C o m p u ş ii c a r b o n ilic i s u n t c o m b in a ţ ii c u r e a c t iv it a t e c h im ic ă r id ic a t ă .
R e a c tiv ita te a d e o s e b ită a a ld e h id e lo r ş i c e t o n e lo r e s te d e te r m in a tă d e p r e z e n ţa
d u b le i le g ă t u r i în g r u p a f u n c ţio n a lă ^ C = O .
A ld e h id e le ş i c e t o n e le p a r t ic ip ă l a m u lt e r e a c ţ ii c o m u n e , d e o a r e c e a u a c e e a ş i g r u p ă
f u n c ţio n a lă , d a r p r e z in tă ş i r e a c ţ ii s p e c if ic e p r in c a r e p o t f i id e n t if ic a t e şi s e p a ra te .
A . R e a c ţ ii d e a d it ie
-A. 5 5
Î n r e a c ţiile d e a d iţie a ld e h id e le s u n t m a i r e a c tiv e d e c â t c e to n e le .
A d i ţ i a h i d r o g e n u l u i (n u m ită h id r o g e n a r e s a u r e d u c e r e ) la d u b la le g ă tu r ă
c a r b o n ilic ă în p r e z e n ţa c a ta liz a to r ilo r (N i, P t) tr a n s f o r m ă a ld e h id e le în a lc o o li
p r im a r i:
R - C N + H 2 %qoC*~ R -C H -O H a lc o o l p r im a r
167

* C e t o n e le la r e d u c e r e f o r m e a z ă a lc o o li s e c u n d a r i:
N i
R - C - R ’ + h 2 a lc o o l s e c u n d a r
n 100°C I
O O H
B . R e a c ţ ii d e o x id a r e
R e a c ţiile d e o x id a r e a c o m p u ş ilo r c a r b o n ilic i d e c u r g d if e r it ş i p o t s e r v i la id e n
t if ic a r e a ş i s e p a r a r e a lo r .
O x i d a r e a a l d e h i d e l o r . S p r e d e o s e b ir e d e c e to n e , a ld e h id e le s e o x id e a z ă
u ş o r c h ia r ş i c u o x id a n ţ i s la b i, d e e x e m p lu , c u s o lu ţia a m o n ia c a lă d e o x id d e a r g in t
p r o a s p ă t p r e g ă t it ă ( r e a c t iv u l T o lle n s ):
R e a c tiv u l T o lle n s la în c ă lz ir e în s o lu ţ ie a p o a s ă c u a ld e h id e d e p u n e a r g in tu l
m e ta lic s u b f o r m a u n e i o g lin z i s tr ă lu c ito a r e , ia r a ld e h id a e s te o x id a t ă p â n ă la a c id
( r e a c ţia „ o g lin z ii d e a r g in t ” ):
, 0
P
ch 3-c v + Ag20 — CH3-C' + 2 Ag|
' h OH
Aldehidă acetică Acid acetic
(E t a n a l) (A c id e t a n o ic )
A ld e h id e le s e o x id e a z ă u ş o r ş i c u h id r o x id u l d e c u p r u (I I ) (p r e c ip ita t d e c u lo a r e
a lb a s tr u - d e s c h is ). Î n u r m a o x id ă r ii C u (O H )2 se r e d u c e p â n ă la C u O H (p r e c ip it a t d e
c u lo a r e g a lb e n ă ), c a r e la în c ă lz ir e se d e s c o m p u n e în o x id d e c u r p u (I) (p r e c ip ita t
d e c u lo a r e r o ş u -c ă r ă m iz iu ):
CH3- C s
P + 2 C u(OH)2 C H 3 - C
P
s + 2 C u O H + H 2 0
H
L— C u 20 | + H 2 0
Aldehidă acetică Acid acetic Precipitat roşu
A c e s te r e a c ţ ii s e f o lo s e s c la id e n t if ic a r e a g r u p e i a ld e h id e (-C H = O ).
s EXPERiMENT DEMONSTRATiV
I d e n tific a r e a a ld e h id e lo r
A) 1. Toarnă î n t r - o e p r u b e t ă c u r a t ă 5 m l s o lu ţie a p o a s ă d e a z o ta t d e a r g in t 2 % , a p o i p ic u r ă
s o lu ţie a p o a s ă d e h id r o x id d e s o d iu 5 % .
2. Adaugă în p ic ă t u r i s o lu ţ ie a p o a s ă d e a m o n ia c 2 % p â n ă la d iz o lv a r e a p r e c ip it a t u lu i
f o r m a t d e A g 2O , o b ţ i n â n d a s t f e l r e a c t i v u l T o l l e n s .
3. Toarnă 2 m l s o lu ţie d e fo r m a ld e h id ă (4 0 % ) la r e a c t iv u l T o lle n s şi în c ă lz e ş t e c o n ţin u tu l
e p r u b e t e i în t r - o b a ie d e a p ă la 5 0 - 6 0 ° C . C e o b s e r v i?
B) 1. Toarnă î n t r - o e p r u b e t ă 1 m l d e s o l u ţ i e d e C u S O 4 2 % , a p o i 2 m l d e s o l u ţ i e d e N a O H 10 % .
2. Adaugă c â t e v a p i c ă t u r i d e a l d e h i d ă a c e t i c ă s a u s o l u ţ i e d e f o r m a l d e h i d ă ( 4 0 % ) la p r e c ip i
ta t u l d e C u ( O H ) 2 fo r m a t şi în c ă lz e ş t e a te n t c o n ţ in u t u l e p r u b e t e i p â n ă a p r o a p e d e fie r b e r e .
3. Observă p e p e r e ţ i i e p r u b e t e i f o r m a r e a o g l i n z i i r o ş i a t i c e d i n c u p r u m e t a l i c .
4. Scrie e c u a ţ i i l e r e a c ţ i i l o r d i n p u n c t e l e A s i B, i n d i c ă o x i d a n t u l ş i r e d u c ă t o r u l .
168

s C . P o lic o n d e n s a r e a f e n o lu lu i c u f o r m a ld e h id a a r e lo c c u p a r t ic ip a r e a a t o m ilo r
d e h id r o g e n m a i m o b ili d in in e lu l a r o m a tic (p o z iţiile 2 - ş i 4 - f a ţă d e g r u p a h id r o x il)
a l f e n o lu lu i:
Fenol Formaldehidă Fenol Răşini fenolformaldehidice (polimer liniar)

În c o n s e c in ţă , s e o b ţin m a c r o m o le c u le (p o lim e r ) c u m a s a m o le c u la r ă d e c ir c a
1 5 0 0 - 2 0 0 0 . D u p ă p r e lu c r a r e a s p e c ia lă a p o lim e r u lu i lin ia r se o b ţin s u b s ta n ţe c u
s t r u c t u r ă tr id im e n s io n a lă n u m ite b a c h e li t e s a u fe n o p la s te .
Utilizarea celor m ai im portanţi compuşi carbonilici

M e t a n a lu l s a u f o r m a ld e h id a (C H 2= O ) p o a te fi o b ţin u t
p r in o x id a r e a p a r ţ ia lă a m e ta n u lu i o r i p r in o x id a r e a a lc o o lu lu i
m e tilic :
c h 3o h — ► c h 2 = o + h 2o
Metanol Metanal
F o r m a ld e h id a e s te u n g a z b in e s o lu b il în a p ă . S o lu ţia a p o a s ă
d e 4 0 % u z u a l se n u m e ş te fo rm o l sa u f o r m a lin ă .
Fig. 3.9. Preparate anatomice F o r m a ld e h id a e s te o s u b s ta n ţă to x ic ă p e n tr u m ic r o o r
conservate.
g a n is m e , f iin d a s tfe l u tiliz a tă c a d e z in f e c ta n t. E a d e n a t u r e a z ă
p r o t e in e le , t r a n s f o r m â n d u - le în tr - o m a s ă c o r n o a s ă , d a to r ită
c ă r u i f a p t s e f o lo s e ş te la c o n s e r v a r e a p r e p a r a te lo r a n a t o m ic e
(fig. 3.9).
F o r m a ld e h id a se în tr e b u in ţe a z ă p e la r g şi în s in t e z e le
o r g a n ic e , la o b ţin e r e a u n o r c o lo r a n ţ i ş i a p r o d u s e lo r f a r m a
Fig. 3.10. Jucării c e u t ic e , la f a b r ic a r e a o g lin z ilo r d e a r g in t , ju c ă r iilo r (fig. 3 .10 ).

pentru brad. C e a m a i im p o r t a n t ă u t iliz a r e a f o r m a ld e h id e i, în s ă , a r e lo c la
f a b r ic a r e a m a t e r ia le lo r p la s tic e p e b a z a r ă ş in ilo r f e n o lf o r m
a ld e h id ic e (fig. 3 .1 1 ).
E ta n a lu l s a u a c e ta ld e h id a (C H 3- C H O ) se p r e p a r ă p r in
o x id a r e a b lâ n d ă a e ta n o lu lu i.
A c e ta ld e h id a e s te u n lic h id c u m ir o s s p e c if ic d e m e r e v e r z i,
Fig. 3.11. Materiale plastice c e s e d iz o lv ă u ş o r în a p ă .

(linoleum).
Î n in d u s t r ie a c e t a ld e h id a s e o b ţin e p r in h id r a t a r e a c a t a lit ic ă
a a c e tile n e i ( r e a c ţia K u c e ro v , vezi pag. 85).

E s te f o lo s ită la p r e p a r a r e a in d u s t r ia lă a a c id u lu i a c e tic p r in
o x id a r e . P r in h id r o g e n a r e a a c e t a ld e h id e i s e f a b r ic ă e ta n o lu l.
* A c e to n a sa u p r o p a n o n a (C H 3- C O - C H 3) e s t e c e a m a i s i m p l ă
c e to n ă a lif a t ic ă , c e s e o b ţin e p r in p ir o liz a a c e t a t u lu i d e c a lc iu . M a i
p o a te f i o b ţin u tă şi d in a lc o o l iz o p r o p ilic p r in o x id a r e c u o x ig e n
d in a e r. A c e to n a e ste u n lic h id v o la til, c a re se a m e ste c ă u şo r c u
a p a . E a s e u t iliz e a z ă c a d iz o lv a n t în in d u s t r ia la c u r ilo r , la f a b r ic a r e a
Fig. 3.12. Dizolvant. c lo r o f o r m u lu i ş i a a lto r p r o d u s e c h im ic e (f g . 3.12).
169

AUTOEVALUARE
5 >
a ) h id r o g e n a r e ;
b ) h id r a t a r e .
2 . E x p lic ă :
a ) d e c e a ld e h id e le a u p u n c te d e f ie r b e r e m a i jo a s e d e c â t c e le a le a lc o o lilo r c u
a c e la ş i n u m ă r d e a to m i d e c a rb o n în m o le c u lă ;
b ) * d e c e c o m p u ş ii c a r b o n ilic i s u n t c o m p u ş i c u r e a c tiv ita te c h im ic ă în a lt ă ;
c ) *ce a u în c o m u n şi p r in c e se d e o s e b e s c le g ă tu r ile d u b le C = C ş i C = O ;
d ) o x id a r e a ş i re d u c e re a a ld e h id e lo r ş i * c e t o n e lo r ;
e ) c u m p o t f i id e n t if ic a t e s u b s ta n ţe le d in tr e i e p ru b e te c e c o n ţin :
1) e t a n a l; 2 ) e ta n o l; 3 ) e t a n - 1 ,2 - d io l.
3 . A le g e v a r ia n ta c o re c tă :
A . A ld e h id e le se f o r m e a z ă la o x id a r e a a lc o o lilo r p r im a r i/ s e c u n d a r i.
B . M e ta n a lu l e s te u n g a z in s o lu b il/ s o lu b il în a p ă .
C . A d iţ ia h id r o g e n u lu i la c o m p u ş ii c a r b o n ilic i d e t e r m in ă o b ţ in e r e a d e a lc o o li/
d io li.
4 . N u m e ş te u r m ă t o r ii c o m p u ş i c a r b o n ilic i:
,0 CH3 o
a) b)*CH3-CH-C-CH2-CH3 ; c)
.
5 . S c r ie f o r m u le le d e s tr u c tu r ă a le c o m p u ş ilo r :
a ) p r o p a n a l; b ) 2 -m e tilp r o p a n a l; c * ) b u ta n - 2 -o n ă .
6 . R ă s p u n d e c u A (a d e v ă ra t) şi F ( f a ls ) la u r m ă to a r e le a f ir m a ţii: A
a ) P r o p a n a lu l e s te iz o m e r d e f u n c ţiu n e c u p ro p a n o n a .
b ) B u t a n a lu l ş i b u ta n - 2 - o n a s e o x id e a z ă la a c ţiu n e a r e a c
t iv u lu i T o lle n s .
c ) P r o d u s e le r e z u lta te p r in p ro c e s u l d e p o lic o n d e n s a r e a __________ __________
f e n o lu lu i c u a ld e h id a f o r m ic ă s u n t n u m ite f lu o r o p la s te .
d ) O x id a r e a a ld e h id e lo r c u o x id u l d e a r g in t a m o n ia c a l .----------------. .---------------
( r e a c t iv u l T o lle n s ) p u n e în e v id e n ţă c a r a c te r u l r e d u c ă to r
a l lo r .
e ) E ta n a lu l s e u t iliz e a z ă la o b ţin e r e a a c id u lu i a c e tic ( p r in i i i
o x id a r e ) ş i la o b ţin e r e a a lc o o lu lu i e t ilic ( p r in re d u c e re ).
f ) * A c e to n a se o b ţin e in d u s tr ia l la o x id a r e a p r o p a n -1 -o l- | | |
u lu i.
7 . S c r ie e c u a ţiile r e a c ţiilo r c o n f o rm s c h e m e i:
a ) m e ta n ^ c lo r o m e ta n ^ m e ta n o l ^ m e ta n a l;
b ) m e ta n ^ e tin ă ^ e ta n a l ^ e ta n o l.
170

Legătura genetică dintre alcani,

alchine, alcooli şi compuşi carbonilici
L e g ă tu r a g e n e tic ă d in tr e a lc a n i, a lc h in e , a lc o o li ş i c o m p u ş i c a r b o n ilic i e s te
p r e z e n ta tă în s c h e m a 3 .1 0 .
S ch em a 3 .1 0 . L e g ă tu r a g e n e t ic ă d in t r e a lc a n i, a lc h in e ,
a lc o o li ş i c o m p u ş i c a r b o n ilic i
T em a 3 .1 3 . C o p ia z ă p e c a ie t ş i c o m p le te a z ă c a r e u r ile d in sch em a 3 .1 0 c u f o r m u le le
g e n e r a le r e s p e c t iv e , a p o i c u e x e m p le d e f o r m u le c o n c r e te . P e s ă g e ţ ile d in t r e c a r e u r i in d ic ă
re a g e n tu l sa u c o n d iţiile în c a re a re lo c t r a n s f o r m a r e a .
Exerciţii şi probleme pentru rezolvări pe baza schemei 3.10.
1. S c r ie e c u a ţ iile r e a c ţ iilo r p r in c a r e p o t f i r e a liz a te u r m ă to a r e le tr a n s f o r m ă r i:
a ) m e ta n ^ e t in ă ^ e ta n a l ^ e ta n o l ^ e ta n a l;
b ) c lo r o m e ta n ^ m e ta n o l ^ m e ta n a l ^ m e t a n o l;
c) e ta n ^ c lo r o e ta n ^ e te n ă ^ e ta n o l ^ e ta n a l;
d ) p r o p e n ă ^ p r o p a n -2 -o l ^ p r o p a n -2 -o n ă ^ C O 2+ H 2O ;
e) C H 4 ^ C H 2= O ^ C H 3O H ^ C H 3C l ^ C 2H 6 ^ C 2H 4 ^ C 2H 5O H ^ C H 3C H O ;
g ) C H 4 ^ C 2H 2 ^ C H 3C H O ^ C H 3C H 2O H ^ C H 3C H O .
2 . S c r ie f o r m u la d e s tr u c tu r ă a s u b s ta n ţe i c u c o m p o z iţia C 5 H 10O , d a c ă se ş t ie
c ă e a a d iţio n e a z ă h id r o g e n în p r e z e n ţa c a ta liz a to r ilo r , ia r la în c ă lz ir e c u h id r o x id
d e c u p r u (I I ) p r o a s p ă t p r e g ă tit f o r m e a z ă u n p r e c ip ita t r o ş u - c ă r ă m iz iu . N u m e ş te
s u b s ta n ţa . S c r ie e c u a ţ iile r e a c ţ iilo r r e s p e c tiv e .
3 . S c r ie e c u a ţ iile r e a c ţ iilo r d e o b ţin e r e a p r o p a n o n e i d in p r o p a n a l, f o lo s in d la
e ta p a in iţ ia lă r e a c t iv i a n o r g a n ic i.
4 . P r o p u n e m o d u l d e id e n tif ic a r e a u r m ă to a r e lo r s u b s ta n ţe :
a ) e tin ă : b ) e te n ă ; c ) e ta n a l; d ) e t a n o l.
S c r ie e c u a ţ iile r e a c ţiilo r r e s p e c tiv e .
5 . S ă se c a lc u le z e m a s a p r o d u s u lu i, f o r m a t în u r m a o x id ă r ii a 6 g p r o p a n -1 -o l
c u e x c e s d e o x id d e c u p r u (I I ).
(R .: 5 ,8 g )
171

Probleme de calcul după ecuaţiile
3.2.5. reacţiilor chimice caracteristice
9
compuşilor carbonilici
I . D e te r m in a r e a f o r m u le i c o m p u s u lu i c a r b o n ilic p e b a z a p r o p r ie t ă ţ ilo r c h i
m ic e a le a c e s to r a .
P ro b le m a 1
L a o x id a r e a u n e i p ro b e c u m a s a 1 ,8 g d e s u b s ta n ţă o r g a n ic ă c e c o n ţin e o x ig e n , c u
s o lu ţia a m o n ia c a lă d e o x id d e a r g in t, s - a o b ţin u t a r g in t c u m a s a 5 ,4 g . C e s u b s ta n ţă
a fo st s u p u s ă o x id ă r ii?
Se dă: R ezo lv are:

m ( s u b s t .) = 1 ,8 g 1 . S e s c r ie e c u a ţia g e n e r a lă a r e a c ţ ie i:
m ( A g ) = 5 ,4 g
C nH 2n + i C H O + A g 2O ^ C nH 2n + i C O O H + 2 A g i (1 )
F o r m u la su b sta n ţe i - ? 2 . S e d e te r m in ă c a n tita te a d e s u b s ta n ţă a r g in t ş i c a n tita te a d e
m (A g ) _ 5 ,4 g
s u b s ta n ţă a ld e h id ă : v (A g ) = = 0 ,0 5 m o l; d in e c u a ţ ia r e a c ţie i r e z u ltă :
M (A g ) 108 g/ m o l
v (a ld e h id ă ) = — v (A g )= ° ’0 5 2m ° l = ° ,° 25 m ° f
2 2
3 . S e c a lc u le a z ă m a s a m o la r ă a a ld e h id e i d in r e la ţia :
m mm
v ( a ld e h id ă ) = — ; M =— = = 7 2 g / m o l.
M vv 0 ,0 2 5 m o l
4 . S e s ta b ile ş te v a lo a r e a lu i n , f o lo s in d f o r m u la g e n e r a lă a a ld e h id e lo r s a tu r a te :
M r ( C n H 2n+ j C H O ) = 1 4 n + 3 0 ; 1 4 n + 3 0 = 7 2 ; n = 3 .
R ă s p u n s : F o rm u la su b stan ţei este C 3H 7C H O sa u C H 3C H 2C H 2C H = O - b u ta n a l.
I I. C a lc u la r e a m a s e i p r o d u s u lu i d e r e a c ţie d u p ă m a s a r e a c ta n tu lu i.
P ro b le m a 2
C e m a s ă d e e ta n a l s e v a o b ţin e la o x id a r e a a 6 ,9 g e ta n o l?
S e d ă: R e z o lv a re :
m ( C 2H 5O H ) = 6 , 9 g 1 . S e s c r ie e c u a ţia r e a c ţ ie i d e o x id a r e a e ta n o lu lu i:
[O ]
m ( C H 3C H = O ) - ? C 2H 5 O H ► c h 3c h = o + h 2o
2 . S e c a lc u le a z ă c a n t it a t e a d e s u b s ta n ţă e ta n o l ş i e ta n a l:
m 6 ,9 g
v (C 2H 5O H )= ■ = = 0 ,1 5 m o l.
M 4 6 g/ m o l
D in e c u a ţ ia r e a c ţie i r e z u ltă : v (C 2 H 5O H ) = v (C H 3C H = O );
v (C H 3C H = O ) = 0 ,1 5 m o l.
3 . S e d e te r m in ă m a s a e ta n a lu lu i:
m (C H 3C H O ) = v • M = 0 ,1 5 m o l • 4 4 g / m o l = 6 ,6 g .
R ă s p u n s : M a s a e ta n a lu lu i o b ţin u t în u rm a re a c ţie i este 6 , 6 g.
172

I I I . C a lc u le p e b a z a p r o p r ie t ă ţ ilo r c h im ic e d is tin c te a le a ld e h id e lo r ş i
c e to n ilo r .
P ro b le m a 3
U n a m e s t e c fo rm a t d in p ro p a n a l şi p ro p a n o n ă c u m a s a 1 4 ,5 g a fo st tra ta t cu
A g 2O , s o lu ţie a m o n ia c a lă ( r e a c t iv u l T o lle n s ) . În u rm a r e a c ţie i s - a u f o rm a t 3 2 ,4 g d e
a r g in t m e ta lic . S ă s e c a lc u le z e p a r te a d e m a s ă a c e lo r d o i iz o m e r i.
m ( a m e s t e c .) = 1 4 ,5 g
1 . S e s c r iu f o r m u le le c e lo r d o i iz o m e r i d e f u n c ţiu n e :
m ( A g ) = 3 2 ,4 g
P O
C H 3- C H 2- C II
« (p r o p a n a l) - ? C H 3- C - C H 3
3 2 ^ H
«(p ro p a n o n ă ) - ?’ Propanal Propanonă
2 . S e s c r ie e c u a ţ ia r e a c ţie i c u r e a c t iv u l T o lle n s (v a r e a c ţio n a d o a r p r o p a n a lu l):
C H 3- C H 2- C H O + A g 2O ^ C H 3- C H 2- C O O H + 2 A g (1 )
3 . S e c a lc u le a z ă c a n t it a t e a d e s u b s ta n ţă a r g in t , c a n t it a t e a d e s u b s ta n ţă p r o p a n a l, m a s a
p r o p a n a lu lu i ş i m a s a p r o p a n o n e i:
m (A g ) 3 2 ,4 g 1 0 ,0 3 m o l
v (A g ) = = = 0 ,0 3 m o l; d in (1 ): v ( p r o p a n a l) = v ( A g ) = -------------------- = 0 , 1 5 m o l ;
M (A g ) 108 g/m ol 2 2
m = v • M ; m (p r o p a n a l) = 0 ,1 5 m o l • 5 8 g / m o l = 8 ,7 g ;
m (p ro p a n o n ă ) = m ( a m e s t e c .) - m (p r o p a n a l) = 1 4 ,5 g - 8 ,7 g = 5 ,8 g .
4 . S e d e te r m in ă p a r te a d e m a s ă a c o m p o n e n ţilo r d in a m e ste c .
« ( p r o p a n a l) = m ( p r ° p ? n a l? • 100% = 8 ,7 g • 100% = 60% ;

m ( a m e s t e c .) 1 4 ,5 g
5 ,8 g
«(p ro p a n o n ă ) = m (p ro p a n o n ă ) . 100% = • 100% = 40% .
m ( a m e s t e c .) 1 4 ,5 g
R ă s p u n s : P a r te a de m a s ă a p ro p a n a lu lu i si p ro p a n o n e i este egală, respectiv, cu 6 0 %

şi 4 0 % .
AUTOEVALUARE1
1 . C e m a s ă d e a lc o o l p r o p ilic t r e b u ie o x id a t ă p e n t r u a o b ţin e 8 7 g d e p r o p a n a l?
(R.: 9 0 g)
2 . P r in o x id a r e a u n u i c o m p u s c a r b o n ilic c u m a s a 12 g c u A g 2O (s o lu ţie a m o n ia c a
lă ) s -a u o b ţ in u t 5 8 ,9 g d e A g . S ă s e s t a b ile a s c ă f o r m u la c o m p u s u lu i c a r b o n ilic .
(R.: C 2H 4O)
3 . U n a m e s t e c e c h im o la r d e m e t a n a l ş i e t a n a l in t e r a c ţ io n e a z ă c o m p le t c u 6 9 ,6 g d e
o x id d e A g (s o lu ţie a m o n ia c a lă ) . S ă s e d e t e r m in e m a s a a m e s t e c u lu i.
’ (R.: 1 1 ,1 g)
4 . S ă s e d e t e r m in e m a s a m o le c u la r ă ş i s ă s e s c r ie f o r m u le le d e s t r u c t u r ă p o s ib ile a le
c o m p u s u lu i o x ig e n a t, d a c ă s e ş tie c ă la in t e r a c ţ iu n e a a 7 ,4 g d e a c e a s tă s u b s ta n ţă
c u s o d iu m e t a lic s e e lim in ă 1 ,1 2 l d e h i d r o g e n ( c .n .) , ia r la o x id a r e a e i c u C u O se
fo rm e a z ă u n c o m p u s c e d ă r e a c ţ ia „ o g lin z ii d e a r g i n t ”.
(R.: C 4H 9OH; 7 4 g/m ol)

5 . S ă se c a lc u le z e v o lu m u l m e t a n a lu lu i ( c .n .) c e se o b ţin e la o x id a r e a a 1 6 ,1 6 c m 3
d e m e ta n o l (p = 0 ,7 9 2 g / c m 3) . (R.: 8 , 9 6 1)
173

3 .3 .* Acizi carboxilici
* °
Definiţie. Clasificare
9
R -C H 2<
C o m p u ş ii c a r e d e r iv ă f o r m a l d e la h id r o c a r b u r i, p r in
O H
în lo c u ir e a u n u i s a u m a i m u lto r a to m i d e h id r o g e n c u
Acid sa tu rat
g r u p a r e a f u n c ţ io n a lă c a r b o x il (-C O O H ), se n u m e s c
R -C H = C H -C a c iz i c a r b o x ilic i.
O H
A c iz ii c a r b o x ilic i a u f o r m u la g e n e r a lă :
s Acid n esa tu rat ,0 ,0
CO O H R -C ^ sau A r—
O H 'O H
În f u n c ţie d e n a tu r a r a d ic a lu lu i d e h id r o c a r b u r ă (R -)
a c iz ii se c la s if ic ă în : a c iz i s a tu r a ţi, n e s a tu r a ţi ş i a r o m a tic i
s Acid a ro m atic (fig. 3 .1 3 ), d u p ă n u m ă r u l g r u p e lo r - C O O H - în a c iz i m o n o -
Acid benzoic ş i p o lic a r b o x ilic i.
Fig. 3.13. i
acizilor. Acizi monocarboxilici saturaţi
.o A c iz i m o n o c a r b o x ilic i s a t u r a ţ i s e n u m e s c s u b s ta n ţe le c a r e
H-C c o n ţ in în m o le c u lă o s in g u r ă g r u p a r e f u n c ţ io n a lă - C O O H ,
OH le g a tă d e u n r a d ic a l c e p r o v in e d e la o h id r o c a r b u r ă
s a tu r a tă , c u e x c e p ţia p r im u lu i te r m e n a l s e r ie i.
A c iz ii m o n o c a r b o x ilic i s a t u r a ţ i a lc ă t u ie s c o s e r ie o m o lo a g ă
Acid metanoic
(Acid formic) c u f o r m u la g e n e r a lă : C nH 2n+1 C O O H s a u C nH 2n O 2.
P r in u r m a r e , s e r ia o m o lo a g ă a a c iz ilo r m o n o c a r b o x ilic i
s a tu r a ţi v a în c e p e c u a c id u l c a r e a r e u n s in g u r a to m d e
c a r b o n în m o le c u lă , ia r c e ila lţ i d if e r ă p r in o g r u p ă - C H 2-
s a u u n m u ltip lu a l e i ( ta b e lu l 3 .8 ). Î n ta b e lu l 3 .8 s u n t in c lu ş i
H H H n a c iz ii m o n o c a r b o x ilic i s a t u r a ţ i m a i u z u a li.
i i i A *
H -C -C -C -C
Nomenclatură si izomerie 9
H H H S° H
D e n u m ir e a s is t e m a t ic ă a a c iz ilo r m o n o c a r b o x ilic i se
Acid butanoic
(Acid butiric) f o r m e a z ă d e la c u v â n tu l a c id , n u m e le h id r o c a r b u r ii c u
a c e la ş i n u m ă r d e a to m i d e c a r b o n c a în c a te n a p r in c ip a lă
Fig. 3.14.
structură şi modele de a a c id u lu i, c u a d ă u g a r e a -o ic (fig. 3 .1 4 ) .
s u f ix u lu i
proporţie. Î n p r a c tic ă se fo l o s e s c ş i d e n u m ir i n e s is te m a tic e ( u z u a le )
le g a te d e s u r s a d in c a r e a f o s t i z o l a t a c i d u l (ta b e lu l 3.8 ).
A c iz ii m o n o c a r b o x ilic i s a tu r a ţi c u c a te n ă n o r m a lă d e la C 4 în s u s , c e a u u n
n u m ă r p a r d e a to m i d e c a r b o n în m o le c u lă , s e m a i n u m e s c a c iz i g r a ş i, d e o a re c e e i
s u n t c o m p o n e n te a le g r ă s im ilo r .
s L a a c iz ii c u c a te n e r a m if ic a te s a u c u s u b s t it u e n ţ i ( a lc h il, h a lo g e n , h id r o x il) în
m o le c u lă n u m e r o t a r e a p o z iţ iilo r în c e p e d e la g r u p a r e a c a r b o x il, c a r e a r e p r io r ita te .
E x e m p le : 4 3 2 1,0 3 2 1,0 3 2 1, O
ch3- ch- ch2- c n CH3J -CH-C ch3- ch- c
I N I s
ch3 oh Br OH OH OH
Acid Acid Acid
3-metilbutanoic 2-bromopropanoic 2-hidroxipropanoic (lactic)
Ş tta t ca
Produsele alimentare conţin diverşi acizi organici. Spre exemplu, strugurii conţin acid tartric,
lămâile - acid citric, laptele acru - acid lactic, măcrişul - acid oxalic, merele verzi - acid malic.
174

Î n s e r ia o m o lo a g ă a a c iz ilo r m o n o c a r b o x ilic i s a t u r a ţ i iz o m e r ia e s te d e te r m in a tă d e
s tr u c tu r a c a te n e i c a r b o n ic e . A c iz ii c a r b o x ilic i s u n t iz o m e r i d e f u n c ţ iu n e c u e s te r ii.
Tabelul 3.8. Acizi monocarboxilici saturaţi mai uzuali
N o m e n c la tu ra Tem p eratu ra , °C
S o lu b ilitatea
Form ula în apă, g / 1 0 0
D e n u m ire s D e nu m ire de de
sistem atică n esistem atică topire fierb ere g
H-COOH Acid metanoic Acid formic 8 ,6 101 TO
CH3 -COOH Acid etanoic Acid acetic 16,6 118 TO
CH3 -CH2-COOH Acid propanoic Acid propionic - 2 2 ,0 141 TO
CH3 -(CH2 )2 -COOH Acid butanoic Acid butiric - 4,0 164 TO
CH3 -(CH2)3-COOH Acid pentanoic Acid valeric - 35,0 186 Insolubil
CH3 -(CH2)4-COOH Acid hexanoic Acid capronic - 2 ,0 205 Insolubil
CH3- (CH2 ) i 4- g o o h Acid hexadecanoic Acid palmitic 64,0 390 (desc.) Insolubil
CH3 _(CH2)16_COOH Acid octadecanoic Acid stearic 69,4 360 Insolubil
Tem a 3 .1 4 . S c r ie f o r m u le le d e s t r u c t u r ă ş i n u m e ş te a c iz ii iz o m e r i c u f o r m u la C 5 H10O2 .
» a acizilor monocarboxilici saturaţi
»
Î n n a tu r ă e x is tă u n n u m ă r m a r e d e a c iz i m o n o c a r b o x ilic i s a t u r a ţ i. E i r e p r e z in t ă
p r o d u s e le f in a le a le m u lt o r r e a c ţ ii d e o x id a r e , p r in u r m a r e , s u n t c o m p u ş i c u s ta b ili
ta te în a lt ă .
S tu d iin d a lte c la s e d e c o m p u ş i o r g a n ic i, a i lu a t c u n o ş t in ţ ă d e n u m e r o a s e r e a c ţii
d e o x id a r e în u r m a c ă r o r a se o b ţin a c iz i.
s Tema 3 .1 5 . S c r ie e c u a ţ iile r e a c ţ iilo r d e o x id a r e e n e r g ic ă a u r m ă t o r ilo r c o m p u ş i: a ) b u t a n ,
b ) to lu e n ; c ) e ta n o l; d ) e t a n a l (din ce c la s e f a c p a rte ? ) . N u m e şte p r o d u s e le o b ţin u te .
D in t r e m e t o d e le d e o b ţin e r e a a c iz ilo r c a r b o x ilic i m a i im p o r ta n te s u n t m e to d e le
o x id a t iv e ş i m e t o d e le d e h id r o liz ă .
A . M e to d e o x id a t iv e .
O x id a r e a se e f e c tu e a z ă c u a g e n ţi o x id a n ţi p u te r n ic i, c u m s u n t, d e e x e m p lu ,
p e r m a n g a n a tu l d e p o ta s iu în m e d iu a c id , a e r u l în p r e z e n ţa c a t a liz a t o r ilo r , r e a c
t iv u l T o lle n s ş .a .
1 . O x i d a r e a a l c a n i l o r . O im p o r t a n ţ ă t e h n ic ă d e o s e b it ă a r e o x id a r e a a l-
c a n ilo r s u p e r io r i o b ţ in u ţ i d in p e tr o l, d in c a r e a p o i s e o b ţ in a c iz i c a r b o x ilic i s u p e r io r i c u
s tr u c tu r ă lin ia r ă . O x id a r e a d e c u rg e p r in s u f la r e a a e r u lu i în p a r a f in ă în c ă lz it ă la 2 0 0 °
C în p r e z e n ţ a c a t a liz a t o r ilo r d e m a n g a n . Î n a c e s t p r o c e s a r e lo c s c in d a r e a le g ă t u r ilo r
C - C d in a lc a n i c u f o r m a r e a a c iz ilo r c u u n n u m ă r m a i m ic d e a to m i d e c a rb o n .
S c h e m a g e n e r a lă a r e a c ţie i e s te :
’ [o]
r - c h 2- c h 2- r * ~ 2 R -C O O H + h 2o
T em a 3 .1 6 . S c r ie e c u a ţia r e a c ţie i d e o x id a r e a a lc a n u lu i c u p a tru a to m i d e c a rb o n .
N u m e s te p r o d u s u l r e a c ţie i.
175

s 2 . O x i d a r e a h i d r o c a r b u r i l o r a r o m a t ic e c u c a t e n a la t e r a lă ( o m o lo g ilo r
b e n z e n u lu i) . O x id a r e a se p o a te p ro d u c e c u p e r m a n g a n a t d e p o t a s iu la în c ă lz ir e s a u
c u a e r în p r e z e n ţa c a ta liz a to r ilo r c u f o rm a re a a c id u lu i b e n z o ic (v e z i A re n e le ).
3 . O x i d a r e a a l c o o l i l o r p r i m a r i c o n d u c e la
a ld e h id e , c a r e a p o i u ş o r s e o x id e a z ă p â n ă la a c iz i c a r b o x ilic i
r - c h 2 -o h
c o n fo rm s c h e m e i:
I [O] [O] O
r - c h 2 - o h r - c ? t R -C s
R C O O H
H “ ~ O H
Alcool primar Aldehidă Acid carboxilic

În c a lita te d e a g e n t o x id a n t p o a te fi u tiliz a t K M n O 4 s a u
X
K 2C r 2O 7 (s o lu ţii a c id u la t e ).
R-C-X
T e m a 3 .1 7 . D ă d e n u m ir e a s is t e m a tic ă a c o m p u ş ilo r d in
JX s c h e m a d e m a i su s c â n d R e ste C 2H 5.
R C O O H B . M e to d e d e h id r o liz ă .
s 4 . H i d r o l i z a t r i h a l o g e n u r i l o r g e m i -
.0 n a l e , m e to d ă fre c v e n t a p lic a tă în in d u s tr ie , c o n d u c e la
R - C f o r m a r e a a c iz ilo r c a r b o x ilic i:
O R ' C I
+ 3 H 2Q
OH
I ch 3 - c ^ ci
-3HC1
ch 3 - c ^-oh
- H,0
ch 3 - c s
R C O O H
NC 1 _ OH OH
1,1,1-Tricloroetan Compus instabil Acid acetic
T em a 3 .1 8 . S c r ie s u c c e s iu n e a d e r e a c ţ ii p e n t r u o b ţ in e r e a a c id u lu i p r o p a n o ic , p o r n in d
d e la p ro p a n .
5 . H i d r o l i z a s a u s a p o n i f i c a r e a e s t e r i l o r p o a te fi u tiliz a tă la
o b ţin e r e a a c iz ilo r în c a z u l c â n d e s te r u l e s te p r o d u s n a tu r a l (în c a z c o n tr a r e ste
n e c e s a r ă p r e z e n ţa a c id u lu i p e n tr u a -l o b ţin e ):
’ ,0 * ,0
c h 3- c n" + H 20 ^ c h 3- c " + C 2H 5O H
no c 2h 5 no h
A c e a s tă m e to d ă se a p lic ă la s c a r ă in d u s t r ia lă în s p e c ia l la o b ţin e r e a a c iz ilo r
g r a ş i d in g r ă s im ile v e g e t a le s a u a n im a le , în c a re se g ă s e s c s u b f o rm ă d e e s te r i a i
g lic e r o lu lu i. Î n la b o r a t o r a c id u l a c e tic se o b ţin e p r in r e a c ţia :
C H 3C O O N a + H 2S O 4 ^ C H 3C O O H + N a H S O 4
EXPERiMENT DEMONSTRATIV
O b ţin e re a a c id u lu i a c e tic d in a c e ta t d e so d iu
1 . Introdu î n e p r u b e t a ( 1 ) 1 g d e a c e t a t d e s o d i u (fig. 3.15).
2. Adaugă 2 m l s o l u ţ i e d e H 2S O 4 c o n c e n t r a t .
3. Introdu 2 - 3 b u c ă ţ e l e d e p o r ţ e l a n ( p e n t r u f i e r b e r e l e n t ă ) .
4. Închide e p r u b e t a c u u n d o p p r e v ă z u t c u t u b d e e v a c u a r e a g a z e l o r .
5. Fixează e p r u b e t a ( 1 ) î n c l e ş t a r u l s t a t i v u l u i m e t a l i c .
6. Introdu c a p ă t u l l i b e r a l t u b u l u i d e e v a c u a r e î n t r - o e p r u b e t ă -
r e c ip ie n t (2).
7. Introdu e p r u b e t a ( 2 ) î n t r - u n p a h a r c u a p ă r e c e .
8. Acoperă g u r a e p r u b e t e i ( 2 ) c u u n t a m p o n d e v a t ă u m e z ită (p e n tr u
a e v ita e lim in a r e a v a p o r ilo r d e a c id a c e tic în a e r).
9. Încălzeşte a te n t ş i u n if o r m c o n ţ in u t u l e p r u b e t e i (1 ) p â n ă c â n d în
e p r u b e t a - r e c ip ie n t (2 ) s e v a a d u n a c c a 1 m l d e a c id a c e tic .
176

AUTOEVALUARE
1 . D e fin e ş te n o ţiu n ile :
a) a c iz i c a r b o x ilic i;
b) a c iz i m o n o c a r b o x ilic i;
c) a c iz i c a r b o x ilic i s a t u r a ţ i.
2 . E x p lic ă :
a) s e r ia o m o lo a g ă a a c iz ilo r m o n o c a r b o x ilic i s a t u r a ţ i ş i f o r m u la g e n e r a lă a a c e s
to ra ;
b) m o d u l d e fo rm a re a d e n u m ir ii a c iz ilo r m o n o c a r b o x ilic i s a t u r a ţ i;
c) d e n u m ir ile u z u a le a le p r im ilo r 6 o m o lo g i a i a c iz ilo r m o n o c a r b o x ilic i s a t u r a ţ i;
d) tip u r ile d e iz o m e r ie c a r a c t e r is t ic e a c e s t e i c la s e d e c o m p u ş i.
3. N u m e şte s u b s ta n ţe le c u u r m ă to a r e le f o r m u le d e s t r u c t u r ă . S e le c te a z ă a p a rte :
A . o m o lo g ii; B . iz o m e r ii.
a) C H 2- C H 2- C H 2- C O O H ; d) C H
3 //O
c h 2 C H -C
I 2 I \
O H ;
c h 3 CH
b ) C H 3- C H 2- C O O H ; e) C H 3- C H 2- C H 2- C O O H ;
c) C H 3- C H - C H 2- C O O H ; f) C H 3- ( C H 2) 3- C O O H .
C H 3
4 . In d ic ă d e n u m ir ile u z u a le a le a c iz ilo r c u f o r m u le le d e s tr u c tu r ă :
a) C H 3- (C H 2) 14 C O O H ; b) C H 3- (C H 2) 16- C O O H ; c) C 3H 7 C O O H .
C a re a c iz i s e n u m e s c a c iz i g r a ş i?
5 . A lc ă tu ie ş te f o r m u le le d e s tr u c tu r ă a le tu tu r o r a c iz ilo r iz o m e r i c u c a te n a p r in
c ip a lă fo rm a tă d in 5 a to m i d e c a rb o n c u c o m p o z iţia C 7 H 14O 2.
6 . S c r ie e c u a ţiile r e a c ţiilo r p r in c a re p o t fi r e a liz a t e u r m ă to a r e le t r a n s f o r m ă r i:
a) C ^ C a C 2 ^ C 2H 2 ^ C H 3C H = O ^ C H 3- C O O H ;
b) C ^ C H 4 ^ C H 3C l ^ C H 2C l2 ^ C H 2= O ^ H C O O H .
7. In d ic ă 2 m e t o d e d e o b ţ in e r e a a c id u lu i e t a n o ic , f o lo s in d c a m a t e r ie p r im ă m e ta n u l.
8 . R e z o lv ă :
A . C e m a s ă d e a c id f o r m ic se o b ţin e p r in o x id a r e a e n e r g ic ă a a lc o o lu lu i m e t ilic
c u 5 6 l o x ig e n ş i c â t a lc o o l m e t ilic se c o n s u m ă ?
(R.: 1 1 5 g H C O O H ; 8 0 g C H 3OH)
B . C â te to n e d e a c id a c e tic c u p a r te a d e m a s ă 8 0 % p o t f i o b ţin u te la o x id a r e a a
11 to n e d e a ld e h id ă a c e tic ă ? (R.: 1 8 ,7 5 t)
P r o b le m ă c r e a t iv ă S c r ie e c u a ţiile r e a c ţiilo r c e d e n o tă c ă u r m ă to a r e le su b sta n ţe a u
p r o p r ie t ă ţ i a c id e :
a ) C H 3O H ; b ) H O -C H 2- C H 2- O H ; c ) C 6H 5O H ; d ) C 6 H 5C O O H ;
e ) H C 1; f) H 2C O 3; g ) H C ^ C H ; h ) H C O O H .
A r a n je a z ă c o m p u ş ii a - h în o r d in e a c r e ş t e r ii a c id ită ţii.
177

Proprietăţile acizilor monocarboxilici

3.3.2.
saturaţi
» si
• utilizarea lor
A c iz ii m o n o c a r b o x ilic i s a t u r a ţ i in f e r io r i s u n t lic h id e , ia r în c e p â n d c u a c id u l c u
n o u ă a to m i d e c a r b o n în m o le c u lă - s u b s ta n ţe s o lid e .
T em a 3 .1 9 . A n a liz e a z ă ta b e lu l 3 .8 şi c o n c lu z io n e a z ă c u m se s c h im b ă c o n s ta n te le
f iz ic e a le a c iz ilo r m o n o c a r b o x ilic i sa tu ra ţi o d a tă c u c re ş te re a n u m ă r u lu i d e a to m i d e
c a rb o n în m o le c u lă .
D e t e r m in ă r ile m a s e lo r m o le c u la r e a le a c iz ilo r la te m p e r a t u r a c a m e r e i a u
in d ic a t o v a lo a r e n u m e r ic ă d u b lă c e d e n o tă e x is te n ţa u n o r a s o c ia ţii d e m o le
c u le . N u m a i la t e m p e r a t u r i în a lt e m a s a m o le c u la r ă c o r e s p u n d e f o r m u le i
R -C O O H . C a u z a a c e s to r a s o c ia ţii m o le c u la r e e s te p r e z e n ţa în m o le c u lă a g r u
p e i -O H , c a r e c a ş i în c a z u l a p e i s a u a l a lc o o lilo r p o a te f o r m a le g ă tu ri d e h id ro g e n .
A s o c ia ţ iile m o le c u la r e p o t a v e a s tr u c tu r ă c ic lic ă (d im e r i) s a u lin ia r ă :
8 t . 8 +
R R R
1
R - C 6— C - R ,C s+
s 5+ •v \ 0+ S - ,C N 8+ 8 —/ / - \
O H :Q ■:o1 O H " •:o O H "*:Q 1O H *
Asocieri dimere (ciclice) Asocieri liniare
L e g ă tu r ile d e h id r o g e n s u n t m a i p u te r n ic e în c a z u l a c iz ilo r d e c â t în c a z u l a l
c o o lilo r . P r e z e n ţ a a s o c ie r ilo r m o le c u la r e e x p lic ă p u n c te le d e f ie r b e r e a n o r m a l d e
r id ic a te a le a c iz ilo r ş i a lte p r o p r ie t ă ţ i f iz ic e s p e c if ic e a c iz ilo r c a r b o x ilic i.
P r o p r ie ta te a c e a m a i c a r a c te r is tic ă a a c iz ilo r o r g a n ic i e s te a c id ita te a g r u p e i
c a r b o x il. D u p ă c u m a i o b s e r v a t, g r u p a r e a c a r b o x il - C O O H e s te f o r m a tă d in c o m
b in a r e a g r u p e lo r c a r b o n il O C = O ) ş i h id r o x il (-O H ), c e se in f lu e n ţe a z ă r e c ip r o c .
S t r u c t u r a g r u p e i c a r b o x il. D is o c ie re a . Î n g r u p a r e a c a r b o x il n e io n iz a t ă o x ig e n u l
g r u p e i C = O a tr a g e d e n s ita te a d e e le c tr o n i, c r e â n d o in s u f ic ie n ţă d e e le c tr o n i p e
a to m u l d e c a r b o n (5 + ), c a r e la r â n d u l s ă u c o n d u c e la d e p la s a r e a d e e le c tr o n i d e la
a to m u l d e o x ig e n a l g r u p e i h id r o x il. A c e a s ta c o n tr ib u ie la s lă b ir e a le g ă t u r ii O -H ,
f a v o r iz â n d r u p e r e a p r o t o n u lu i ( d is o c ie r e a a c iz ilo r c a r b o x ilic i) :
/ / ° +
R - C - — - R - C + H +
(^ O ^ H O
Ion carboxilat
A c iz ii c a r b o x ilic i s u n t a c iz i s la b i, c o m p a r a t iv c u a c iz ii m in e r a li. E c h ilib r u l r e a c ţie i
d e d is o c ie r e a u n u i a c id c a r b o x ilic e s te d e p la s a t m a i m u lt s p re s tâ n g a . T ă r ia a c i
z ilo r c a r b o x ilic i s c a d e o d a t ă c u c r e ş t e r e a c a te n e i c a r b o n ic e . A c iz ii o r g a n ic i s c h im b ă
c u lo a r e a in d ic a to r ilo r (m e tilo r a n j, tu r n e s o l). Î n s e r ia o m o lo a g ă a a c iz ilo r s a tu r a ţi
a c id u l f o r m ic e s te c e l m a i ta r e . E ste m a i ta r e c a a c id u l c a r b o n ic ş i f e n o lu l.
T em a 3 .2 0 . E x p lic ă d e c e s u n t p o s ib ile u r m ă to a r e le r e a c ţii:
NaHC03 + CH3COOH — CH3COONa + H20 + C02

C6H5ONa + HCOOH — HCOONa + CÔH
178

s S u b s titu ţia u n u i a to m d e h id r o g e n d in g r u p a m e til c u u n a to m d e h a lo g e n
a re o in f lu e n ţă m a r e a s u p r a t ă r ie i a c id u lu i. H a lo g e n u l a tr a g e e le c tr o n ii le g ă t u r ii
c o v a le n te ş i m ă r e ş te a c id ita te a a c id u lu i c a r b o x ilic . A s tf e l, d e e x e m p lu , a c id u l
m o n o c lo r o a c e t ic e d e 10 o r i m a i ta r e d e c â t c e l a c e tic :
H
I
C l^ C -
I
-c
H C .Q - H
I n f lu e n ţa a to m u lu i d e C l s e t r a n s m ite p r in c a te n ă la d is ta n ţă d e m a x im u m tr e i
a to m i d e c a rb o n .
T em a 3 .2 1 . E x p lic ă o r d in e a c r e ş t e r ii t ă r ie i u r m ă to r ilo r a c iz i, ţin â n d c o n t d e p o z iţ ia
h a lo g e n u lu i în c a te n ă :
CH3CH2CH2COOH; CH2CH2CH2COOH; CH3CHCH2COOH; CH3CH2CHCOOH.

a a ci
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- ►
Creşterea tăriei acidului
M a jo r ita te a r e a c ţ iilo r a c iz ilo r c a r b o x ilic i a u lo c c u p a r tic ip a r e a g r u p e i -C O O H .
1 . F o r m a r e a s ă r u r ilo r e s te o p r o p r ie ta te c o m u n ă c u c e a a a c iz ilo r a n o r g a n ic i:
2CH3COOH + 2Na — 2 CH3COONa + H2

A c id a c e tic
Acetat de sodiu
2 CH3COOH + MgO (CH3COO)2Mg + h2o
A c id a c e tic
Acetat de magneziu
CH3COOH + KOH CH3COOK + h2o
A c id a c e tic
Acetat de potasiu
2 ch 3co o h + CaCC>3 (CH3COO)2Ca + h2o +

A c ia a c e tic
Acetat de calciu
CH3COOH + nh 3 — - CH3COONH4
A c id a c e tic
Acetat de amoniu
S ă r u r ile a c iz ilo r c a r b o x ilic i s u n t s o lu b ile în a p ă , c u e x c e p ţia s ă r u r ilo r m e ta
le lo r g r e le . S ă r u r ile m e ta le lo r a lc a lin e (K ,N a ) s e d e s c o m p u n la în c ă lz ir e (se
d e c a r b o x ile a z ă ) c u f o r m a r e d e h id r o c a r b u r i (vezi p a g . 43).
2 . H a lo g e n a r e a a c iz ilo r m o n o c a r b o x ilic i a r e lo c la a c ţiu n e a h a lo g e n ilo r ( c lo r
s a u b r o m ), în p r e z e n ţa f o s f o r u lu i, c u f o r m a r e a a c iz ilo r h a lo g e n o c a r b o x ilic i:
CH 3 -C H 2 -C H -C O O H + Cl2 CH 3 -C H 2 -C H -C O O H + HC1
H CI
Acid butanoic Acid 2-clorobutanoic
A c e a s tă r e a c ţie a r e o d e o s e b ită în s e m n ă ta te , d e o a r e c e s tă la b a z a u n e i m e to d e
d e o b ţin e r e a a m in o a c iz ilo r .
3 . E s t e r if ic a r e a e ste r e a c ţia c a r a c te r is tic ă a c iz ilo r c a r b o x ilic i (d a r ş i a c iz ilo r m i
n e r a li t a r i ) c u a lc o o lii, în u r m a c ă r e ia se f o rm e a z ă e s te r i. E s te r ii s u n t d e r iv a ţi a i
a c iz ilo r c a r b o x ilic i. R e a c ţia a c iz ilo r c a r b o x ilic i c u a lc o o lii d e c u rg e la în c ă lz ir e , în
p r e z e n ţa a c id u lu i s u lf u r ic c o n c e n t r a t ( c a t a liz a t o r ) . E s te o r e a c ţie r e v e r s ib ilă .
179

,P H+
c h 3- c v + C H 2C H 3 c h 3- c ' + h 2o
|6 h h ;6 s o - c h 2c h 3
Acid etanoic Etanol Etanoat de etil
(acid acetic) (alcool etilic) (acetat de etil)
Tem a 3 .2 2 . S c r ie e c u a ţia r e a c ţie i d e e s te r if ic a r e d in tr e a c id u l a c e tic ş i p r o p a n -2 -o l.
C e le m a i im p o r ta n te r e a c ţii a le a c iz ilo r c a r b o x ilic i s u n t r e a c ţiile în c a r e se
f o r m e a z ă d e r iv a ţ i a i a c iz ilo r .
Acizi monocarboxilici saturaţi 9
mai importanţi. Utilizarea lor

A c id u l f o r m ic s a u a c id u l m e t a n o ic (H - C O O H ) s e
în t â ln e ş t e în n a tu r ă în a c e le v e r z i a le p in ilo r (fig. 3 . 1 6 ) ,
în f r u n z e le u r z ic ilo r ; a fo s t o b ţin u t d in f u r n ic ile r o ş ii.
D e n u m ir e a a c id u lu i p r o v in e d e la c u v â n tu l la tin fo rm ic a
- f u r n ic ă (fig. 3 .1 7 ) . O m e to d ă in d u s t r ia lă c u n o s c u tă d e
p r e p a r a r e a a c id u lu i f o r m ic e s te s in t e z a lu i M .B e r th e lo t
(1 8 5 5 ): o x id u l d e c a rb o n (II) se tr e c e p e s te h id r o x id u l d e
F i g . 3.16. Ace de pin.
s o d iu în c ă lz it la te m p e r a tu r ă în a lt ă ş i p r e s iu n e :
2 0 0 °C , 15 a tm
.0
CO + N aOH H -C
ONa
F o r m ia tu l d e s o d iu o b ţin u t s e tr a t e a z ă c u a c id s u lf u r ic ,
c a r e p u n e în lib e r ta te a c id u l f o r m ic :
2 H C 0 0 N a + H 2S 0 4 ---------------- 2 H C 0 0 H + N a 2S 0 4
A c id u l f o r m ic d ă to a te r e a c ţiile c a r a c te r is tic e a c iz ilo r
c a r b o x ilic i. S p r e d e o s e b ir e d e c e ila lţ i r e p r e z e n t a n ţ i a i s e r ie i
o m o lo a g e a a c iz ilo r m o n o b a z ic i s a tu r a ţi, e l m a n if e s tă ş i
p r o p r ie t ă ţ i s p e c if ic e d e t e r m in a t e d e u n ir e a g r u p e i c a r b o x il
Fig. 3.17. Furnici roşii.
c u u n a to m d e h id r o g e n .
A c id u l f o r m ic p o a te fi c o n s id e r a t c a a ld e h id ă ş i a lc o o l ( h id r o x ia ld e h id ă ) :
r i
: *° i , 0 :
F H -C sa u !H - C .
O H O H
1 1
Grupa carboxil Grupa aldehidă
C a ş i a ld e h id e le , a c id u l f o r m ic s e o x id e a z ă . A s tf e l, c u A g 2O (s o lu ţie a m o n ia c a lă )
d ă r e a c ţia „ o g lin z ii d e a r g in t” :
,p ,0 1
H—C + Ag20 — HO-C\ + 2Agj
OH _ OH
Acid metanoic
co2 + h2o Acid carbonic
A c e a s tă r e a c ţie s e r v e ş te p e n tr u id e n tif ic a r e a a c id u lu i f o r m ic .
Tem a 3 .2 3 . I n d ic ă , c u m p o a te f i d is t in s a c id u l f o r m ic d e c e l a c e tic .
180

A c id u l f o r m ic s e u t iliz e a z ă în in d u s t r ia t e x t ilă , în
m e d ic in ă , în a p ic u lt u r ă (la tr a ta r e a u n o r b o li, fig . 3 . 1 8 ) , c a
d e z in f e c ta n t, în t ă b ă c ă r ie e tc .
A c id u l a c e t ic s a u a c id u l e t a n o ic (C H 3C O O H ) e s te
p r im u l a c id o r g a n ic c u n o s c u t în c ă d in a n tic h ita te s u b fo rm a
u n e i s o lu ţii d ilu a te d e n u m ită o ţet. A c id u l a c e tic d e p u r ita te
în a lt ă e s te s o lid p â n ă la 1 6 ° C .
O m e to d ă im p o r ta n tă d e s in t e z ă a a c id u lu i a c e tic e s te
o x id a r e a a ld e h id e i a c e tic e , c e s e o b ţin e , la r â n d u l e i, p r in
a d iţia a p e i la a c e tile n ă :
H C = C H C H 3- C H = 0 C H 3- C O O H
Etină Etanal Acid etanoic

A c id u l a c e tic o b ţin u t a r e o c o n c e n tr a ţie d e c ir c a 9 9 % ş i la
r e c e s e c r is ta liz e a z ă , f o r m â n d c r is ta le a s e m ă n ă to a r e c u g h e a ţa .
A c id u l o b ţin u t în u r m a t o p ir ii a c e s to r c r is ta le s e n u m e ş te a c id
acetic g la c ia l. E l e ste u n p ro d u s im p o r t a n t p e n t r u in d u s t r ie ,
f iin d f o lo s it la o b ţin e r e a m u lto r e s te r i, a u n o r c o lo r a n ţi,
Fig. 3.19. Produse m e d ic a m e n te (a s p ir in ă ), f ib r e s in t e tic e (f ib r e a c e ta t) ş i a

conservate. p e lic u le lo r f o to g r a f ic e .
A c id u l a c e tic e s te u tiliz a t în c a lit a t e d e c o n d im e n t (o ţe t)
W 4 p e n tr u c o n s e r v a r e a u n o r a lim e n te ş i la p r e p a r a r e a u n o r e s e n ţe
a r o m a t ic e (fig. 3 .1 9 ) . U n e le s ă r u r i a le a c id u lu i a c e t ic ( a c e ta ţi)
s u n t f o lo s ite în in d u s tr ia c o lo r a n ţ ilo r (f ix a t o a r e d e c u lo a r e ) .
G r ă s im ile s o lid e c o n ţin u n p r o c e n t m a r e d e a c iz i g r a ş i
s a tu r a ţi, d in tr e c a re m a i im p o r ta n ţi s u n t: a c id u l p a lm i t i c
Fig. 3.20. C H 3( C H 2 ) 14C O O H s a u C 15H 31C O O H ş i a c id u l s te a r ic
de stearină. C H 3( C H 2 ) 16 C O O H s a u C 17H 35 C O O H .
P r in h id r o liz a e s te r ilo r ( s a p o n if ic a r e ) se o b ţin e g lic e r o l ş i u n a m e s te c d e a c iz i
g r a ş i c o r e s p u n z ă to r i. M a s a s o lid ă f o r m a tă d in a c id p a lm itic ş i a c id s te a r ic , n u m ită
s te a r in ă , se u tiliz e a z ă la f a b r ic a r e a lu m â n ă r ilo r (fig. 3 .2 0 ) . A c iz ii g r a ş i s u p e r io r i
s u n t in s o lu b ili în a p ă . S ă r u r ile a c iz ilo r g r a ş i se n u m e s c s ă p u n u r i; s ă p u n u r ile d e
s o d iu ş i p o ta s iu s u n t s o lu b ile ş i se f o lo s e s c c a a g e n ţi d e s p ă la r e .
R e p e tă ş i c o n s o lid e a z ă
Schem a 3 .1 1 . M e to d e d e o b ţin e r e ş i p r o p r ie tă ţile c h im ic e a le a c iz ilo r
Tem a 3 .2 4 . S c r ie s c h e m e le r e a c ţ iilo r r e s p e c tiv e p e n tru a c id u l p r o p a n o ic .
181

A c tiv ita te în e c h ip ă F ie c a r e e c h ip ă a lc ă t u it ă d in 5 e le v i s c r ie e c u a ţ iile r e a c ţ iilo r in d ic a t e
în s c h e m ă ş i id e n t if ic ă s u b s ta n ţe le (A -E ):
Me (metal) A
1. C R - C R CRCCl ^ 2° (K, Na, Ca) '
[°] NaOH ,
2 . H 2C = C H 2- ^ C H 3C H 2° H B
,°
[O] CHOH ‘
3. H C = C H C H 3C H ° — C R - C '
C
O "O H
[H2S ° J
4 CH -C ? NH
4 C H 3 C ° - C 2H r J ------------ D
2 5 ? Cl
5. C R C ° ° N a ?------------ E
^ ■ AUTOEVALUARE
1 . E x p lic ă :
a ) c u m p o a te fi a p r e c ia tă t ă r ia u n u i a c id (d ă e x e m p le );
b ) p r o p r ie tă ţile c o m u n e a le a c iz ilo r o r g a n ic i c u c e le a le a c iz ilo r a n o r g a n ic i;
c ) fo rm a re a e s te r ilo r ;
d ) o b ţin e r e a a c id u lu i f o r m ic în in d u s t r ie ;
e ) d e c e a c id u l f o r m ic d ă r e a c ţ ia „ o g lin z ii d e a r g i n t ”.
2 . A lc ă tu ie ş te e c u a ţ iile r e a c ţ iilo r p r in c a r e p o t fi r e a liz a te tr a n s f o r m ă r ile ş i s t a b ile ş
te p r o d u s e le A -E în f ie c a r e ş ir :
a ) C aC 2 - H 2° A H ° I H g 2 +] B C ; H? ° H ' n S ° - , D
b ) c 1h 22 2 ° a -+ h 2 > b c -N u d N ,° H 1, “ 'c 1> E
3 . I n d ic ă c e p r o p r ie tă ţi c h im ic e v o r m a n if e s ta a c iz ii o r g a n ic i c u u r m ă to a r e le fo r
m u le d e s tru c tu ră :
a ) C H 2= C H - C ° ° H ; b ) C ° ° H ; c ) C l C H 2- C ° ° H ; d ) C H 3- C H - C ° ° H .
' I
°H
4 . N o te a z ă p r in A a f ir m a ţia a d e v ă r a tă ş i p r in F - a f ir m a ţ ia f a ls ă : A
a ) A c iz ii c a r b o x ilic i s u p e r io r i se o b ţin în u r m a o x id ă r ii p a r ţia le
a a lc a n ilo r s u p e r io r i.
b ) A c id u l f o r m ic n u d ă r e a c ţia „ o g lin z ii d e a r g in t ”.
c ) A c iz ii m o n o c a r b o x ilic i s a t u r a ţ i ş i e s t e r ii lo r a u a c e e a ş i f o r m u lă
g e n e r a lă ( C n H 2n ° 2) .
d ) L a o x id a r e a o m o lo g ilo r b e n z e n u lu i s e o b ţin e a c id b e n z o ic .
e ) Î n c o m p a r a ţie c u a c iz ii m in e r a li, a c iz ii c a r b o x ilic i s u n t a c iz i s la b i.
A . A c id u l f o r m ic r e a c ţio n e a z ă c u :
a ) H C l; b ) N a ° H ; c ) H 2; d ) A g 2° (s o lu ţie a m o n i a c a l ă ) ; e ) C 6 H 5° N a .
B . C â te s u b s ta n ţe ( a c iz i ş i e s te r i) a u f o r m u la C 4H 8° 2: a ) 4 ; b ) 5 ; c) 6 ; d ) 7.
6 . R e z o lv ă :
A . ° p ro b ă d e s u b s ta n ţă o r g a n ic ă c u m a s a 1 ,0 6 5 g a fo s t s u p u s ă a n a liz e i e le m e n
ta re ş i a d a t u r m ă to a r e le r e z u lta te : 1 ,0 1 8 g C ° 2 ş i 0 , 4 1 5 g H 2° . S e ş t i e c ă s u b s ta n ţa
c o n ţin e o x ig e n şi c ă d in 1 ,2 1 4 g d e s u b s ta n ţă s -a u o b ţin u t 0 ,9 4 6 g d e a p ă . S ă se
d e te r m in e f o r m u la d e s t r u c t u r ă a a c e s t e i s u b s t a n ţ e , d a c ă M = 4 6 g / m o l. S ă s e s c r ie
s tr u c tu r a a lto r s u b s ta n ţe c u a c e a s tă m a s ă m o le c u la r ă . (R.: C H 2O2)

B . S ă se c a lc u le z e v o lu m u l d e C ° 2 ( c .n .) c a r e se e lim in ă la in t e r a c ţ iu n e a a 2 4 0 m l
s o lu ţie d e 7 % ( p = 1 ,0 7 g / m o l) o ţe t c u 1 6 ,8 g d e s o d ă a lim e n ta r ă (N a H C ° 3) . C a r e
d in t r e a c e ste s u b s ta n ţe e s te în e x c e s? (R.: V = 4 ,4 8 l C O 2; exces d e C H 3C 0 0 H )
182

3 3 3 3 3 4 Rezolvarea exerciţiilor şi a problem elor

la tem a Acizi carboxilici
E x e r c iţiu
y l 1
P e n tru a c id u l c u f o r m u la m o le c u la r ă C 5 H 10O 2 s e c e re : a) s ă s c r ii f o r m u la d e stru c tu ră
a a c id u lu i c u c a te n ă lin ia r ă ; b) s ă s c r ii f o r m u la u n u i iz o m e r şi a u n u i o m o lo g a l lu i;
c) s ă n u m e ş ti c o m p u ş ii r e s p e c t iv i d u p ă d e n u m ir e a s is t e m a tic ă .
R ezo lv are:
1 . S e s c r iu f o r m u le le r e s p e c tiv e şi se n u m e s c d u p ă n o m e n c la tu r a s is t e m a tic ă :
a) C H 3- C H 2- C H 2- C H 2- C O O H A c id p e n ta n o ic ;
b ) C H 3- C H - C H 2- C O O H A c id 3 - m e tilb u ta n o ic (iz o m e r );
c h 3
c) C H 3- C H 2- C O O H A c id p r o p a n o ic (o m o lo g ).
E x e r c iţiu
y l2
T re i e p r u b e te n u m e ro ta te c o n ţ in s o lu ţii a p o a s e d e : a c id m e ta n o ic , e ta n o l şi e ti-
le n g lic o l. P ro p u n e m o d u l d e id e n tif ic a r e a c o n ţin u tu lu i f ie c ă r e i e p r u b e t e .
R ezo lv are:
1. S e s c r iu f o r m u le le d e s t r u c t u r ă a le s u b s t a n ţ e lo r p r o p u s e . S e m e n ţ io n e a z ă c la s e le
d e c o m p u ş i d in c a re fa c p a r te a c e ste su b s ta n ţe :
H C O O H - a c id m o n o c a r b o x ilic ;
C 2H 5O H - a lc o o l m o n o h id r o x ilic s a tu ra t;
H O -C H 2- C H 2- O H - a lc o o l d ih id r o x ilic s a tu ra t.
2 . P e n tru te s ta re a a c id u lu i m e t a n o ic se v a f o lo s i A g 2O , d e o a re c e e l m a n if e s t ă şi
p r o p r ie t ă ţ i s p e c if ic e a ld e h id e lo r (c ă r o r a le e ste c a r a c te r is tic ă r e a c ţia „ o g lin z ii d e a r
g in t ”, pag. 18 0).
3 . E tile n g lic o lu l se id e n tif ic ă c u r e a c tiv u l C u (O H )2 (se o b ţin e în u r m a r e a c ţie i
d in tr e C u S O 4 şi N a O H ). E l v a d iz o lv a s e d im e n t u l C u (O H )2 şi c a u r m a r e se v a in te n
s if ic a c u lo a r e a a lb a s tr ă .
4 . E t a n o lu l n u v a d a n ic io r e a c ţie a n a litic ă (v iz u a lă ) c u r e a c tiv ii d e m a i su s.
P r o b le m a 1
O p ro b ă d e s o d ă a lim e n ta r ă ( N a H C O 3) a fo st tr a ta tă c u s o lu ţie d e a c id e ta n o ic
(a c e tic ) c u m a s a 2 0 0 g şi p a r te a d e m a s ă 6 % . C e v o lu m d e C O 2 (c .n .) s e v a d e g a ja
în u rm a r e a c ţie i?
m ( s o l.) = 200 g 1. S e d e te r m in ă m a s a ş i c a n tita te a d e s u b s ta n ţă a a c id u lu i d in s o lu ţ ie :
w = 6% m ( s u b s t .) m ( sol) ( C H , C O O H ) . w 200 g . 6%
w= • 100% ; m (C H 3C O O H ) 12 g;
V ( C O 2) - ? 100% = 100%
m ( s o l.)
v (C H ,C O O H ) = m ( C H ,C O ° H ) 12 g
0 ,2 m o l.
3 M ( C H ,C O O H ) 60 g/m ol
2 . S e s c r ie e c u a ţia r e a c ţ ie i ş i s e d e t e r m i n ă v o l u m u l l u i C O 2:
C H ,C O O H + N aH C O , ^ C H ,C O O N a + C O 2+ H 2O
183

C o n fo rm e c u a ţ ie i r e a c ţie i: v (C H 3C O O H ) = v ( C O 2) = 0 , 2 m o l;
V
v = -p — ; V ( C O 2) = v • V m = 0 ,2 m o l • 2 2 ,4 l/ m o l = 4 ,4 8 l.
V m 2
Răspuns: V o lu m u l C O 2 este egal cu 4 ,4 8 l .
P r o b le m a 2
L a n e u t r a liz a r e a u n u i a m e s t e c d e a c id m e ta n o ic şi a c id e t a n o ic c u m a s a 8 ,3 g
s -a u c o n s u m a t 6 g N aO H . S ă s e c a lc u le z e p a r te a d e m a s ă a a c id u lu i m e t a n o ic şi a
a c id u lu i e t a n o ic d in a m e s te c .
Se d ă: R ezo lvare:
m ( a m e s t e c .) = 8 ,3 g 1 . S e s c r iu e c u a ţ iile r e a c ţiilo r :
m (N a O H ) = 6 g H C O O H + N aO H ’ ^ H C o O N a + H 2O (1 );
w ( H C O O H ) - ? 46 g/m ol 40 g/m ol
w (c h 3c o o h ) - ? C H 3C O O H + N aO H ^ C H 3C O O N a + H 2O (2 ).
60 g/m ol 40 g/m ol
2 . S e n o t e a z ă p r in x - m a s a H C O O H ; a tu n c i: — ------c a n t i t a t e a d e s u b s t a n ţ ă H C O O H ;
( 8 ,3 - x ) - m a s a C H 3C O O H ;
3 8,3- x - c a n tita te a
3 d e s u b s ta n ţă C H 3C O O H .
3 . S e s ta b ile ş te c ă în c o n f o r m ita te c u e c u a ţ iile (1 ) ş i (2 ):
v (H C O O H ) = v (N a O H ) = m o l; v (C H 3C O O H ) = v (N a O H ) = ;
v (N a O H ) = ■ = 0 ,1 5 m o l.
40 g/m ol
4 . S e a lc ă t u ie ş t e e c u a ţ ia ş i s e r e z o lv ă :
+ 8 j3 ^ = 0 ,1 5 ; x = 2 ,3 g ( H C O O H ) .
46 60
5 . S e c a lc u le a z ă m a s a C H 3C O O H ş i p ă r ţ ile d e m a s ă d in a m e s te c a le f ie c ă r u i a c id :
m ( H C O O H ) = 2 ,3 g ; m (C H 3C O O H ) = 8 ,3 - 2 ,3 = 6 g;
6 g
w (H C O O H ) = • 100% = 2 7 ,7 % ; w (C H 3C O O H ) = • 100% = 7 2 ,3 % .
R ă s p u n s : P a rte a de m a s ă a a c id u lu i m eta n o ic şi cea a a c id u lu i eta n o ic con stituie,

respectiv, 2 7 ,7 % şi 7 2 ,3 % .
P ro b le m a 3
L a c a lc in a r e a s ă r ii d e s o d iu a u n u i a c id m o n o c a r b o x ilic s a tu ra t c u N aO H s -a u e li
m in a t 1 1 ,2 l d e s u b s ta n ţă o r g a n ic ă g a z o a s ă , 1 l d e a c e s t g a z a re m a s a 1 ,9 6 5 g . S ă
s e d e te r m in e m a s a s ă r ii c a r e a fo s t c a lc in a tă şi c e g a z s -a e lim in a t în u rm a c a lc in ă r ii.
Se d ă: R e z o lv a re :
V (g a z ) = 1 1 ,2 2l 1. S e s c r ie e c u a ţ ia r e a c ţie i d e c a lc in a r e în f o r m ă g e n e r a lă :
m (1 l) = 1 ,9 6 5 g C nH 2B + 1C O O N a ’ + N a O H ^ C n H 2 a+ ^ + N a ^
m (s ă r ii) - ? 2 . S e c a lc u le a z ă m a s a m o le c u la r ă a g a z u lu i d in p r o p o r ţia :
1 l .........................................1 , 9 6 5 g
d e u n d e M r = V m . p 2 2 ,4 .1 ,9 6 5 = 4 4 g / m o l.
2 2 ,4 l ............................... M r
184

3 . S e d e te r m in ă v a lo a r e a lu i n d in f o r m u la g e n e r a lă a a le a n u lu i:
M r ( C n H 2n+ 2) = 1 2 n + 2 n + 2 ; 1 4 n + 2 = 4 4 ; n = 3.
P r in u r m a r e , g a z u l o b ţin u t e s te p r o p a n u l - C 3H 8, i a r s a r e a - C 3H 7C O O N a .
4 . S e c a lc u le a z ă m a s a s ă r ii (C 3H 7C O O N a ); d in e c u a ţia r e a c ţ ie i r e z u ltă :
112 l
v (g a z ) = v (s a r e ); v (g a z ) = ■ = 0 ,5 m o l; v (s a re ) = 0 ,5 m o l;
2 2 ,4 l/ m o l
m (C 3H 7 C O O N a ) = v . M (C 3H 7C O O N a )= 0 ,5 m o l . 1 1 0 g / m o l = 5 5 g.
R ă s p u n s : m (C 3H 3C O O N a) = 5 5 g; g a z u l - C 3H 8.
AUTOEVALUARE1
0
9
8
7
6
5
4
3
2
1 . S e r ie e c u a ţ iile r e a c ţ iilo r a c id u lu i m e t a n o ie e u u r m ă t o r ii r e a g e n ţi:
a ) N a ; b ) N a O H ; c ) C a O ; d ) N H 3; e ) C H 3O H (H 2S O 4) .
N u m e ş te p r o d u s e le r e a c ţ iilo r r e s p e c tiv e .
2 . În tr e i e p ru b e te n u m e ro ta te s e a f lă s o lu ţ ii a p o a s e d e :
a ) e ta n o l, a c id f o r m ic , a c id a c e tic ; b ) e t ile n g lic o l, f e n o l, a c id a c e tic .
C u m p o a te fi id e n t if ic a t e x p e r im e n t a l c o n ţin u tu l f ie c ă r e i e p r u b e t e ?
S c r ie e c u a ţ iile r e a c ţiilo r r e s p e c tiv e ş i in d ic ă e f e c te le lo r a n a lit ic e ( v iz u a le ) .
3 . S c r ie s c h e m e le r e a c ţiilo r p r in c a r e p o t f i r e a liz a t e tr a n s f o r m ă r ile :
c h 4^ c 2h 2^ c h 3c h o ^ c h 3c o o h ^ c i c h 2c o o h .
4 . U n c o m p u s o r g a n ic o x ig e n a t A d e n o tă u r m ă to a r e le p r o p r ie tă ţi:
a ) re d u c e s o lu ţ ia a m o n i a c a l ă d e A g 2O la a r g in t m e ta lic ;
b ) r e a c ţio n e a z ă c u e ta n o l, f o r m â n d u n s in g u r c o m p u s o r g a n ic c u f o r m u la C 3H 6O 2;
c ) d e g a jă h id r o g e n în r e a c ţ ia c u s o d iu m e ta lic . C a re e ste s tr u c tu r a c o m p u s u lu i
o r g a n ic A ?
5 . U n a c id m o n o c a r b o x ilic s a tu ra t c u m a s a 8 ,8 g a in t e r a c ţ io n a t c u s o d iu m e t a lic şi
s -a o b ţin u t u n v o lu m d e h id r o g e n e g a l c u 1 ,1 2 l ( c .n .) . S ă se s ta b ile a s c ă f o r m u la
d e s t r u c t u r ă a a c id u lu i. (R.: C 3H 7C O O H )
6 . U n a m e s te c d e a c id e ta n o ic ş i e ta n o l c u m a s a 5 ,3 g a in t e r a c ţ io n a t c u N a 2C O 3 şi
s - a d e g a ja t u n g a z c u v o lu m u l 0 ,5 6 l ( c .n .) . S ă s e c a lc u le z e p a r t e a d e m a s ă a c o m
p o n e n ţilo r d in a m e s te c . (R.: 5 6 ,6 % ; 4 3 ,4 % )
7 . L a in t e r a c ţ iu n e a a 3 5 ,5 5 g s o lu ţie d e a c id m o n o c a r b o x ilic s a tu ra t c u p a r te a d e
m a s ă d e 1 0% c u e x c e s d e h id r o g e n o c a r b o n a t d e s o d iu s -a u e lim in a t 3 ,3 6 l g a z
( c .n .) . S ă s e d e t e r m in e s tr u c tu r a a c id u lu i o r g a n ic . (R.: C 3H 6O 2)
8 . S ă s e d e t e r m in e f o r m u la m o le c u la r ă , a p o i s ă s e s c r ie f o r m u la s t r u c t u r a lă a a c id u lu i
m o n o c a r b o x ilic s a t u r a t , d a c ă la n e u t r a liz a r e a a 0 ,3 7 g d e a c e s t a c id s - a u c o n s u m a t
10 g s o lu ţie d e N a O H c u p a r te a d e m a s ă 2 % . (R.: C 2H 5C O O H )
9 . C e m a s ă d e a c id p r o p a n o ic ş i a lc o o l m e t ilic se v a c o n s u m a p e n tru a o b ţin e 2 5 ,6 g
d e e ste r? (R.: 2 1 , 4 6 g; 9 ,2 8 g)
1 0 . P a r te a d e m a s ă a c a r b o n u lu i în m o le c u la u n u i a c id m o n o c a r b o x ilic s a t u r a t c o n
s titu ie 5 4 ,5 4 % . S ă s e d e t e r m in e f o r m u la d e s tr u c tu r ă a a c id u lu i c a r b o x ilic .
(R.: C4HsO2)
1 1 . C e a c id m o n o c a r b o x ilic s a tu ra t fo rm e a z ă o s a re d e a r g in t c u p a r te a d e m a s ă a
a r g i n t u l u i 2 9 ,7 5 % ? (R .: C H 3(CH 2)14C O O H )
185

3.3.5. Studierea proprietăţilor acidului acetic
Lucrarea practică nr.3

U s t e n s ile : s p ir t ie r ă , c h ib r it u r i, s t a t iv m e t a lic c u c le ş ta r , s t a t iv c u e p r u b e t e , d o p c u t u b d e
e v a c u a r e a g a z e lo r , b u c ă ţ e le d e p o r ţ e la n , t a m p o n d e v a t ă , p a h a r c h im ic , b a g h e t ă d e s tic lă .
R e a c t iv i: s o lu ţie d e a c id s u lf u r ic (1 :1 ), t u r n e s o l , f e n o l f t a l e i n ă , p i l i t u r ă d e m a g n e z iu ,
g r a n u le d e z in c , h id r o x id d e s o d iu , h id r o g e n o c a r b o n a t d e s o d iu (s o d ă a lim e n t a r ă ) , s o lu ţie
N aO H d e 10% , a lc o o l e t ilic , a c id a c e tic c o n c e n tr a t (g la c ia l), a c id s u lf u r ic c o n c e n tra t.
M o d u l de lu cru
a) A c ţiu n e a a s u p r a in d ic a to r ilo r
1. T o a r n ă în d o u ă e p ru b e te c â te 1 m l s o lu ţ ie d e: 1 - a c id a c e tic ; 2 - H 2S O 4 ( 1 :1 ) .
2 . A d a u g ă c â te v a p ic ă t u r i d e tu r n e s o l în a m b e le e p r u b e te .
3 . C o n s t a t ă s c h im b a r e a c u lo r ii t u r n e s o lu lu i ş i a in t e n s it ă ţ ii e i în f ie c a r e c a z .
b) I n te r a c ţiu n e a cu u n e le m e ta le
1. T o a r n ă în d o u ă e p ru b e te c â te 1 m l s o lu ţ ie d e: 1 - a c id a c e tic ; 2 - a c id s u lf u r ic .
2 . A d a u g ă în a m b e le e p r u b e te p u ţin ă p ilit u r ă d e M g s a u in tr o d u c â te o g r a n u lă d e Z n .
3 . C o m p a r ă v it e z e le a c e s to r r e a c ţ ii (d u p ă v ite z a d e d e g a ja r e a g a z u lu i c e s e e lim in ă ).
c) I n te ra c ţiu n e a cu o x iz ii ş i b a z e le
1. T o a r n ă în d o u ă e p ru b e te c â te 1 m l s o lu ţ ie d e a c id a c e t ic , ia r în a lte le d o u ă - c â te 1 m l
H 2S O 4 (1 :1 ) ş i a d a u g ă , î n p r e a la b il, c â te v a p ic ă t u r i d e t u r n e s o l în to a te p a tru e p ru b e te .
2 . A d a u g ă în u n a d in e p r u b e te le c u a c id a c e tic p u ţin p r a f d e o x id d e c a lc iu , ia r în c e a
d e a d o u a to a rn ă 1 m l s o lu ţ ie d ilu a tă d e h id r o x id d e s o d iu ş i e x a c t a c e le a ş i c a n tită ţi d e
a c e ste su b sta n ţe a d a u g ă în c e le d o u ă e p r u b e t e c u H 2S O 4.
3 . E x p lic ă c a u z a s c h im b ă r ii c u lo r ii în to a te e p r u b e te le , in d ic â n d c e s u b s ta n ţe s e o b ţin
în a c e ste c a z u r i.
4 . C o n s t a t ă în c e c a z s - a c o n s u m a t m a i m u ltă b a z ă . D e c e ?
d) I n te r a c ţiu n e a a c id u lu i a c e tic cu u n e le s ă r u r i
1. I n tr o d u în tr - o e p ru b e tă (1 ) 1 m l a c id a c e tic ş i a d a u g ă 1 g p r a f d e N a H C O 3.
2 . Î n c h id e r a p id e p ru b e ta c u u n d o p p re v ă z u t c u tu b d e e v a c u a re a g a z u lu i, in tr o d u
c a p ă tu l tu b u lu i în e p ru b e ta (2 ) c e c o n ţin e a p ă d e v a r (fig. 3.21).

3 . Observă s c h im b ă r ile c a re a u lo c în a m b e le e p r u b e te .
4 . R e p e t ă e x p e r ie n ţ a d u p ă a c e la ş i a lg o r it m , d a r c u a c id s u lf u r ic .
C e o b s e r v i?
5 . C o n c lu z io n e a z ă , în b a z a o b s e r v ă r ilo r , c a r e a c id e s te m a i ta r e .
e) I n te ra c ţiu n e a cu a lc o o lii
1. T o a r n ă în t r - o e p ru b e tă c o n s e c u t iv 2 m l d e a c id a c e tic
c o n c e n tra t, 2 m l a lc o o l e t ilic şi 1 m l a c id s u lf u r ic c o n c e n tra t.
2 . A g ită c o n ţin u tu l e p r u b e t e i ş i în c ă lz e ş t e - l u şo r la b a ia d e
a p ă f ie r b in te .
3 . A d a u g ă 2 - 3 m l s o lu ţ ie s a t u r a t ă d e N a C l la a m e s t e c u l o b ţ in u t .
4 . C o n s t a t ă m ir o s u l p lă c u t a l e s t e r u lu i f o r m a t.
5 . F o r m u le a z ă c o n c lu z ii p e b a z a e x p e r ie n ţe lo r e f e c tu a te ş i c o p ia z ă p e c a ie t ta b e lu l d e
m a i jo s , c o m p le t â n d r u b r ic ile r e s p e c tiv e .
U s te n s ile şi M o d u l d e lu c ru . D e s e n u l O b s e r v ă r i. M o tiv a re a E c u a ţiile re a c ţiilo r.

re a c tiv i s c h e m a tic al in s ta la ţie i c e lo r o b s e rv a te C o n c lu z ii
186

3.3.6. Esteri ai acizilor carboxilici
Definiţie
*
E s te r ii s u n t d e r iv a ţ i a i a c iz ilo r c a r b o x ilic i c a r e se fo rm e a z ă
p r in în lo c u ir e a g r u p e i -O H d in g r u p a c a r b o x il c u u n re s t
a lc o o lic (-O R ) s a u f e n o lic (-O A r ).
P r in u r m a r e , f o r m u la g e n e r a lă a e s te r ilo r o r g a n ic i e s te
a lc ă tu ită d in d o u ă p ă r ţi:
Fig. 3.22. Formula de
structură şi modelul de p ' ,
proporţie a etanoatului R - C — O - R '
de etil.
Rest de Rest de
acid (acil) alcool
în c a re c e i d o i r a d ic a li R , R ' p o t fi id e n t ic i s a u d if e r iţi, p r in tr e c a re ş i A r. F o r m u la
lo r g e n e r a lă e s te id e n t ic ă c u c e a a a c iz ilo r m o n o c a r b o x ilic i: C nH 2n O 2.
Nomenclatură şi izomerie
© C u m s e f o r m e a z ă d e n u m ir ile s is t e m a tic e ş i n e s is te m a tic e a le a c iz ilo r
m o n o c a r b o x ilic i s a tu r a ţi?
N o m e n c la tu r a IU P A C a e s t e r ilo r in c lu d e c â te v a tip u r i d e d e n u m ir i.
D e n u m i r e a s i s t e m a t ic ă a e s te r ilo r se f o rm e a z ă d e la d e n u m ir e a s is t e m a t ic ă a
a c id u lu i p r in în lo c u ir e a te r m in a ţie i -o ic c u -o a t, u r m a tă d e p r e p o z iţia de ş i d e n u
m ir e a r a d ic a lu lu i a lc o o lu lu i. D e e x e m p lu , e s t e r u l f o r m a t d in a c id e ta n o ic ş i a lc o o l
e tilic se n u m e ş te e ta n o a t d e e til (fig. 3 .2 2 ) .

s D e n u m ir e a n e s is te m a tic ă a e s t e r ilo r s e f o r m e a z ă d e la d e n u m ir ile n e s is te m a tic e
a le a c id u lu i ş i a lc o o lu lu i d in c a r e s - a f o r m a t m o le c u la în u r m a r e a c ţ ie i d e e s te r if ic a r e .
D e e x e m p lu , e s te r u l f o rm a t d in a c id f o r m ic ş i a lc o o l m e tilic se v a n u m i e s te r u l
m e tilic a l a c id u lu i f o r m ic .
C o n fo rm d e n u m ir ii s e m is is te m a tic e , e s t e r ii s e d e n u m e s c p r in a n a lo g ie c u s ă r u r ile
a c iz ilo r c a r b o x ilic i, in d ic ă n d ş i n u m e le r a d ic a lilo r d in a lc o o li (ta b e lu l 3 .9 ).
Tabelul 3.9. N o m e n c la tu r a I U P A C a e s t e r ilo r
D e n u m ire a
F o r m u la
s is te m a tic ă n e s is te m a tic ă s e m is is te m a tic ă
O E s te r u l m e tilic
M e t a n o a t d e m e til F o r m ia t d e m e t il
H -C-O CH 3 a l a c id u lu i f o r m ic
E t a n o a t d e m e til A c e t a t d e m e t il
CH3-C-OCH3 a l a c id u lu i a c e t i c
P r o p a n o a t d e m e t il P r o p io n a t d e m e til
CH3CH2-C-OCH3 a l a c id u lu i p r o p io n ic
O E s te r u l e tilic
E ta n o a t d e e t il A c e t a t d e e t il
CH3-C-OCH2CH3 a l a c id u lu i a c e t i c
O E s t e r u l p r o p ilic
E t a n o a t d e p r o p il A c e t a t d e p r o p il
CH3-C -O C H 2CH2CH3 a l a c id u lu i a c e t i c
^ O E s te r u l e tilic
^ J-C -O C H 2C H 3 B e n z o a t d e e t il B e n z o a t d e e t il
a l a c id u lu i b e n z o ic
187

E s te r ilo r le s u n t c a r a c t e r is t ic e u r m ă t o a r e le t ip u r i d e iz o m e r ie : a ) d e p o z iţ ie a g r u p e i
e s te r ic e - C O O - în tr e c e i d o i r a d ic a li; b ) d e c a te n ă , d e te r m in a tă d e s t r u c t u r a r a d ic a
lu lu i a c id u lu i ş i a r a d ic a lu lu i a lc o o lu lu i; c ) d e f u n c ţ iu n e c u a c iz ii m o n o c a r b o x ilic i.
E x e m p le d e iz o m e r i p e n t r u c o m p o z iţia C 4 H 8O 2 :
a ) d e p o z iţie a g r u p e i e s te ric e - C O O - :
’
1. 2. ch3 -c '
s0 -ch3 xo - c h 2 - c h 3
Propanoat de metil Etanoat de etil
b ) d e c a te n ă a r a d ic a lu lu i a lc o o lu lu i:
,0 ,0
3. 4.
no - c h 2 - c h 2 - c h 3 so - c h - c h 3
Metanoat de propil Metanoat de izopropil
c) d e f u n c ţ i u n e c u u r m ă t o r i i a c iz i c a rb o x ilic i.
5. 6.
OH CH3 N0H
Acid butanoic Acid 2-metil-propanoic
Tema 3. 2 $ Indică denumirile nesistematice ale esterilor prezentaţi mai sus
(consultând ta b e lu l 3.9).
I z o m e r ii d e c a te n ă ş i d e p o z iţ ie a g r u p e i e s t e r ic e a i e s te r ilo r d if e r ă u n u l d e a ltu l
d o a r p r in p r o p r ie t ă ţ ile f iz ic e , p e c â n d c e i d e f u n c ţiu n e se d e o s e b e s c e s e n ţia l ş i p r in
p r o p r ie t ă ţ ile lo r c h im ic e , d e o a re c e s u n t s u b s ta n ţe d in d if e r it e c la s e d e c o m p u ş i
o r g a n ic i: a c iz i ş i e s t e r i.
Tema 3.26. Scrie şi numeşte izomerii substanţei cu formula moleculară C3H6 O2.
Obţinerea
» esterilor
D in te m e le s tu d ia te a n te r io r c u n o ş ti c ă e s te r ii s e p r e p a r ă p r in r e a c ţ ii d in tr e u n
a lc o o l ş i u n a c id (a c id u l p o a te fi m in e r a l s a u o r g a n ic .
R e a c ţ ia d in t r e u n a c id c a r b o x ilic ş i u n a lc o o l s e n u m e ş t e r e a c ţie d e e s t e r if ic a r e .
R e a c ţia d e e s te r if ic a r e a r e lo c p r in în c ă lz ir e a a c id u lu i c a r b o x ilic c u a lc o o l, în
p r e z e n ţa a c id u lu i s u lf u r ic c o n c e n tr a t în c a n tită ţi c a ta litic e , ş i d e c u r g e p â n ă la
s ta b ilir e a u n u i e c h ilib r u în tr e r e a c t a n ţ i ş i p r o d u s e le d e r e a c ţie :
Esterificare
,0 / “ ^ ,0
R -C ' + HO-R' R -C ' + H20
OH y Hidroliză / O -R '
Acid carboxilic Alcool Ester
C o n s ta n ta d e e c h ilib r u a r e a c ţie i d e m a i s u s se e x p r im ă p r in r e la ţia :
_ [R C O O R 1] • [H2 0 ]
e_ [R C O O H ] • [R 'O H ]
P e n tr u d e p la s a r e a e c h ilib r u lu i în s e n s u l f o r m ă r ii e s te r u lu i s e ia în e x c e s u n u l d in tr e
r e a c t a n ţ i ( a lc o o lu l s a u a c id u l) s a u s e în d e p ă r te a z ă d in m e d iu l d e r e a c ţie u n u l d in t r e
188

p r o d u s e (a p a s a u e s te r u l) p e m ă s u r ă c e s e f o r m e a z ă . Î n p r a c t ic ă e c h ilib r u l
s e d e p la s e a z ă , în d e p ă r t â n d c o n t in u u d in m e d iu l r e a c ţie i, p r in d is t ila r e , a p a
(c o m p o n e n tu l c u p u n c tu l d e f ie r b e r e m a i jo s ) .
Î n c e e a c e p r iv e ş te m o d u l d e e lim in a r e a a p e i, f o lo s in d u n a lc o o l m a r c a t c u
iz o to p u l 18O , s -a d e m o n s tr a t c ă a c e s ta se r e g ă s e ş te în e s te r:
,0 ,0
R -C ' + H180 -R ' R -C ' + H20
OH 180 -R '
R e z u lta tu l o b ţin u t a te s tă c ă e lim in a r e a a p e i im p lic ă s c in d a r e a g r u p e i - O H d in
a c id ş i a p r o to n u lu i d in a lc o o l. Î n lip s a c a ta liz a to r ilo r (a c iz ilo r ta r i) e s te r if ic a r e a
d e c u r g e c u v ite z ă m ic ă .
O b ţin e re a a c e ta tu lu i de e til
1 . Introdu î n t r - o e p r u b e t ă 1 m l d e a c i d a c e t i c c o n c e n t r a t .
2. Adaugă 0 , 5 m l d e H 2S O 4 c o n c e n t r a t ş i 2 m l a l c o o l e t i l i c .
3. Introdu 2 - 3 b u c ă ţ e l e d e p o r ţ e l a n ( p e n t r u f i e r b e r e l e n t ă ) .
4. Încălzeşte a t e n t ş i u n i f o r m c o n ţ i n u t u l e p r u b e t e i p r i n m i ş c ă r i d e r o t a ţ ie la fla c ă r a
s p ir tie r e i.
5. Constată m ir o s u l p lă c u t a l e s t e r u lu i o b ţin u t .
În f u n c ţ ie d e m a s a m o le c u la r ă , e s t e r ii s u n t s u b s ta n ţe lic h id e s a u s o lid e . O m o lo g ii
in f e r io r i a i e s te r ilo r s u n t lic h id e v o la tile c u m ir o s p lă c u t d e f lo r i s a u fru c te . E i s u n t
p u ţin s o lu b ili în a p ă , m u lt m a i p u ţ in s o lu b ili d e c â t a lc o o lii ş i a c iz ii d in c a re s -a u fo rm a t.
D e e x e m p lu , e t a n o lu l ş i a c id u l a c e t ic se a m e s te c ă c u a p a în o r ic e p r o p o r ţii, p e c â n d
e s t e r u l lo r - a c e ta tu l d e e til - s e d iz o lv ă d o a r în p r o p o r ţie d e 8 g la 100 m l d e a p ă .
A c e a s ta s e d a to r e ş te s t r u c t u r ii d e o s e b ite a e s te r ilo r (n u c o n ţin g r u p e -O H ), c e
a r f a v o r iz a f o r m a r e a le g ă t u r ilo r d e h id r o g e n ş i a s o c ie r e a m o le c u le lo r c a la a lc o o li
ş i a c iz i. Î n s o lv e n ţi o r g a n ic i e s t e r ii s e d iz o lv ă b in e .
P r o p r ie tă ţile c h im ic e a le e s te r ilo r d e p in d d e n a tu r a a c id u lu i ş i a a lc o o lu lu i d in
c a r e s -a u f o rm a t.
Ştiai c a ...
Mulţi esteri au miros plăcut şi servesc ca esenţe de fructe obţinute sintetic. Astfel, butanoatul de
etil are miros de ananas, metanoatul de amil - de rom, Izovaleratul de izoamil - de măr, etanoatul
de octil - de portocală, etanoatul de amil - de banană, butanoatul de amil - de caise etc.
C3H7COOC2H5 HCOOC5Hu CH3COOC5H11 c 3h 7c o o c 5h 11
189

H id r o liz a , r e a c ţia in v e r s ă e s te r if ic ă r ii, e s te c e a m a i im p o r ta n tă p r o p r ie ta te
c h im ic ă a e s t e r ilo r . E a p o a te d e c u r g e în m e d iu a c id , n e u t r u s a u b a z ic :
-° H+ -°
R - C s + H O H R - C + R '- O H
O - R ' O H
Ester Acid carboxilic Alcool
<P
C H 3- C N + H O H t c h 3- c s + C H 3C H 2O H
no - c h 2c h 3 O H
Etanoat de etil Acid etanoic Etanol_
(acetat de etil) (acid acetic) eti|ic)
(a | c 0 0 1
Î n p r a c tic ă , d e o b ic e i, s e r e a liz e a z ă în m e d iu b a z ic , d e o a r e c e a re lo c d e p la s a r e a
e c h ilib r u lu i s p re d r e a p ta , f o r m â n d s a r e a a c id u lu i ş i a lc o o lu l r e s p e c tiv ( r e a c ţia
d e v in e ir e v e r s ib ilă ):
,o ,o
C H 3-C ^ + N aO H — ► C H 3- C ' + C H 3C H 2O H
N0 - C H 2C H 3 O N a
Acetat de etil Acetat de sodiu Etanol
Reprezentanţi importanţi ai esterilor. Utilizarea lor

A c e t a t u l d e e t il, C H 3C O O C 2H 5, e s te u n lic h id in c o lo r c u
p .f .= 7 7 ° C , p u ţin s o lu b il în a p ă ( 8 ,5 % la 2 0 ° C ).
S e o b ţin e p r in r e a c ţia d e e s te r if ic a r e d in tr e a c id u l a c e tic ş i
e ta n o l. S e a p lic ă p e la r g în c a lita te d e d iz o lv a n t a l u n u i ş ir d e
Fig. 3.23. Esenţe
de esteri. p o lim e r i, g r ă s im i, p a r a f in e e tc . S e u tiliz e a z ă p e n tr u o b ţin e r e a
e s e n ţ e lo r a lim e n ta r e (fig. 3 .2 3 ) .
A c e t a t u l d e iz o a m il, C H 3C O O C H 2C H 2C H (C H 3) 2 , r e p r e
z in tă u n lic h id c u m ir o s d e p e r e c u p .f .= 1 4 2 ° C , f o a r te p u ţin
s o lu b il în a p ă (2 % ).
Fig. 3.24. Produse S e o b ţin e p r in e s te r if ic a r e d in a c id a c e tic ş i a lc o o l iz o a m ilic .
cosmetice.
S e u tiliz e a z ă în c a lita te d e s o lv e n t, în in d u s t r ia c o s m e tic ă şi
p a r f u m e r ic ă (fig. 3 .2 4 ) .
U n ş ir d e e s te r i s u n t c o m p o n e n te a le e s e n ţ e lo r s in t e t ic e c a r e
se a p lic ă în in d u s t r ia a lim e n ta r ă p e n tr u a c o n f e r i p r o d u s e lo r
d e c o f e tă r ie ş i p a tis e r ie a ro m e d e p e r e , m e re , v iş in e , ro m ,
p o r t o c a le , a n a n a ş i e tc . E s e n ţe le s in t e t ic e s e f o lo s e s c la o b ţ in e r e a
Fig. 3.25. Produse de b ă u t u r ilo r r ă c o r ito a r e c u a ro m e d e f r u c te ş i f lo r i ( fig . 3 .2 5 ) .
cofetărie şi băuturi cu
arome de fructe şi flori. E s te r ii s u n t s u b s ta n ţe la r g r ă s p â n d ite în n a t u r ă . E s te r ii
in f e r io r i s e a f lă în c o m p o n e n te le f lo r ilo r , f r u c te lo r , p o m u ş o a r e lo r ,
c o n f e r in d u - le a r o m e s p e c if ic e . M a r i c a n t it ă ţ i d e e s t e r i s e f o lo s e s c
c a s o lv e n ţ i în d if e r ite d o m e n ii (fig . 3 . 2 6 ) .
E s t e r ii f o r m a ţ i d in a lc o o li s u p e r io r i ş i a c iz ii g r a ş i s e n u m e s c
c e r id e . E le s e u t i l i z e a z ă î n in d u s t r ia h â r t ie i, a v o p s e le i, la c u r ilo r ,
c a m a t e r ia le iz o la n t e e tc . C e r id e le a u o la r g ă a p lic a r e la o b ţin e r e a
Fig. 3.26. Solvenţi. p r o d u s e lo r c o s m e tic e .
190

AUTOEVALUARE
1 . D e f in e ş t e n o ţiu n e a : r e a c ţ ie d e e s te r if ic a r e .
2 . E x p lic ă ş i e x p u n e :
a ) f o r m u la g e n e r a lă a e s te r ilo r ;
b ) n o m e n c la t u r a ş i iz o m e r ia d e s tr u c tu r ă a e s te r ilo r ;
c ) iz o m e r ia d e f u n c ţiu n e a e s te r ilo r c u a c iz ii m o n o c a r b o x ilic i.
3 . N u m e ş te :
A ) a c iz ii c u u r m ă to a r e le f o r m u le d e s tru c tu ră :
, o , 0 , 0
a ) ; b ) c h 3- c- ■; c ) c h 3- c h 2- c h 2 -c ' ;
e ) C 17 H 35 - C O O H .
B ) e s te r ii c a r e s e f o r m e a z ă în u r m a r e a c ţ ie i d e e s t e r if ic a r e d in tr e :
a ) a c id u l f o r m ic ş i a lc o o lu l m e t ilic ;
b ) a c id u l a c e tic ş i a lc o o lu l b u tilic ;
c ) a c id u l b e n z o ic ş i a lc o o lu l e tilic ;
d ) a c id u l b u ta n o ic ş i a lc o o lu l iz o p r o p ilic .
4 . N o te a z ă p r in A a f ir m a ţ ia a d e v ă ra tă ş i p r in F - a f ir m a ţia f a ls ă : A
a ) A c e ta tu l d e e t il e s te d e r iv a t u l a c id u lu i b u ta n o ic . | | | |
b ) E s te r ii s e o b ţin în u r m a in t e r a c ţ iu n ii a c iz ilo r c a r b o x ilic i s a u
a a c id u lu i a z o tic c u a lc o o li s a u p o lia lc o o li. I----------- 1 I----------- 1
c ) P e n tru d e p la s a r e a e c h ilib r u lu i r e a c ţie i d e e s te r if ic a r e în s e n su l _______ _______
m ă r ir ii r a n d a m e n tu lu i e s te r u lu i p r in d is tila r e s e în lă t u r ă a p a .
d ) L a r e a c ţ ia d e e s t e r if ic a r e a c id u l c a r b o x ilic e lim in ă h id r o g e n u l _______ _______
d in g r u p a re a c a r b o x il, ia r a lc o o lu l - g r u p a r e a h id r o x il.
5 . P r o p u n e o m e to d ă d e id e n tif ic a r e a c o n ţin u tu lu i e p r u b e t e lo r în c a re s e a f lă :
a ) a c id a c e tic ; b ) a c id f o r m ic ; c ) a c e ta t d e e til.
6 . C o m p le te a z ă s p a ţ iile lib e r e d in u r m ă to a r e le e n u n ţu r i:
a ) E s te r ii s e o b ţin la tr a ta r e a ... c u ... .
b ) E s te r ii s u n t s u b s ta n ţe lic h id e sa u s o lid e c u m ir o s ... ş i s e r v e s c c a ... d e fru c te
o b ţin u te s in t e tic .
c ) P r in c ip a la p r o p r ie ta te c h im ic ă a e s te r ilo r e s te ..., r e a c ţ i a i n v e r s ă a e s t e r if ic ă r ii.
d ) C u f o r m u la m o le c u la r ă C 4H 8O 2 e x is tă ... e s t e r i .
7 . R e z o lv ă :
L a în c ă lz ir e a e ta n o lu lu i c u m a s a 1 ,2 g ş i a a c i d u l u i a c e t i c c u m a s a 1 ,8 g s - a o b ţ i n u t
u n e s te r. S ă s e c a lc u le z e m a s a e s te r u lu i.
(R.: 2 ,2 9 g)
191

Rezolvarea exercitiilor 9
şi a problem elor la tem a Esteri
E x e r c iţiu
y l 1
D in s u b s t a n ţ e le o r g a n ic e d a te m a i jo s s e le c te a z ă f o r m u la ce c o re sp u n d e u n u i e ste r.
S c r ie f o r m u le le d e s t r u c t u r ă a le iz o m e r ilo r c e c o r e s p u n d f o r m u le i s e le c t a t e ( e s t e r i ş i a c iz i)
ş i d ă d e n u m i r e a l o r s i s t e m a t i c ă : a ) C H 2O 2 ; b ) C 6H 5O H ; c ) C 4H 8 O 2; d ) C 2H 4 O .
R ezo lv are:
1. F o r m u l a m o l e c u l a r ă C 4H 8 O 2 c o r e s p u n d e e s t e r i l o r ş i a c i z i l o r m o n o c a r b o x i l i c i s a t u r a ţ i :
a ) E s te r i:
,O ,O
CH 3 - CH 2 - C ' CH 3 - C H- C
O - CH 3 o - CH 2- CH 3 xO - c h 2- c h 2- c h 3
P r o p a n o a t d e m e t il E t a n o a t d e e tH M e ţ a n o a ţ d e p r o p j|
b ) A c iz i c a r b o x ilic i:
O JO
c h 3 - c h 2 - c h 2 - CH3 - CH - C v
OH CH 3 OH
A c id b u t a n o ic A c id 2 - M e t ilp r o p a n o ic
E x e r c iţiu
y l2
S e le c te a z ă c o m p u ş ii o r g a n ic i d in c o lo a n a A în c o re s p u n d e re c u r e a c ţiile lo r
s p e c if ic e d in c o lo a n a B . S c r ie e c u a ţiile r e a c ţiilo r ş i n u m e ş te p r o d u s e le d e r e a c ţie .
C o lo a n a A C o lo a n a B
1) C 2H 6 a ) r e a c ţia d e o x id o - r e d u c e r e
2 ) C H 3 C O O C 2H 5 b ) r e a c ţia d e n e u tr a liz a r e
3) C H 3C O O H c) r e a c ţia d e h id r o liz ă
4 ) H C H = O d ) r e a c ţia d e e lim in a r e
R ezo lv are:
1 . S e s e le c te a z ă c o m p u ş ii ş i s e s c r iu e c u a ţiile r e s p e c tiv e c o n fo rm e n u n ţ u lu i:
1 ) C 2H 6 C 2H 4 + H 2 - re a c ţie d e e lim in a re (1;d);

E ta n E te n ă
2 ) C H 3 C O O C 2H 5 + H O H ^ C H 3C O O H + C 2 H 5O H - re a c ţie d e h id ro liz ă (2; c);

A c e t a t d e e til A c id a c e t i c E ta n o l
3 ) C H 3O O H + N aO H ^ C H 3C O O N a + H 2O - re a c ţie d e n e u tra liz a re (3; b);

A c id a c e t i c A c e ta t d e s o d iu
4 ) H C H = O + A g 2O ^ H C O O H + 2 A g + H 2O - re a c ţie de o x id o -re d u c e re (4; a).

M e ta n a l A c id m e t a n o ic
P ro b le m a 1
S ă s e c a lc u le z e m a s a a c e t a t u lu i d e e til o b ţin u t în u rm a r e a c ţie i d e e s t e r if ic a r e
d in tr e a lc o o lu l e tilic c u m a s a 9 2 g ş i s o lu ţia d e a c id a c e tic c u m a s a 2 0 0 g şi p a r te a
d e m a s ă 9 0 % .
192

Se d ă: R ezo lvare:
m ( C 2H 5 O H ) = 9 2 g 1 . S e c a lc u le a z ă m a s a C H 3C O O H , c a n t it a t e a d e s u b s ta n ţă
m ( s o l.) = 2 0 0 g C H 3C O O H ş i c a n t i t a t e a d e s u b s t a n ţ ă C 2 H 5O H d u p ă a lg o r itm ii
w ( C H 3C O O H ) = 9 0 %
c u n o s c u ţi:
m ( s u b s t .)
«= — ------------- . 1 0 0 % ;
m ( a c e t a t u lu i d e e t il.) - ? m ( s o l.)
m (sol.)( C H 3C O O H ) . ^ ( C H 3C O O H ) 200 g . 90%

m ( C H 3C O O H ) = ------------------------------------ ---------------------------------------- = 100% 180 g;
m 1 8 0 g 9 2 g
v = M ; v ( C H 3C O O H ) = = 3 m o l; v ( C 2H 5O H ) = = 2 m o l.
M v 3 1 60 g/m ol v 2 5 1 46 g/m ol
2 . S e s c r ie e c u a ţ ia r e a c ţie i:
C H 3C O O H + C 2 H 5O H ^ C H 3C O O C 2 H 5 + H 2O
D in e c u a ţ ia r e a c ţie i: v ( C H 3C O O H ) = v ( C 2 H 5O H ) .
D in d a te le p r o b le m e i: v ( C H 3C O O H ) > v ( C 2 H 5O H ) ; 3 m o l > 2 m o l
A c id u l a c e tic e s te în e x c e s , c a lc u le le se e fe c tu e a z ă d u p ă c a n t it a t e a d e e t a n o l:
v ( C 2 H 5O H ) = v ( C 4 H 8 O 2) = 2 m o l; M ( C 4H 8O 2) = 8 8 g / m o l.
3 . S e d e te r m in ă m a s a e s te r u lu i:
m ( C 4H 8O 2) = v -M = 2 m o l ■8 8 g / m o l = 1 7 6 g.
R ă s p u n s : M a s a a c e ta tu lu i de etil este eg ală cu 1 7 6 g.
AUTOEVALUARE
1 . S c r ie s u c c e s iu n e a d e r e a c ţ ii p r in c a re se o b ţin e d in :
a ) C H 4 ^ f o r m ia tu l d e e til;
b ) C H 4 ^ a c e ta tu l d e e til.
2 . S c r ie e c u a ţ iile r e a c ţ iilo r d in tr e :
a ) a c id u l a c e tic ş i a lc o o lu l iz o p r o p ilic ; b ) a c id u l f o r m ic ş i a lc o o lu l b u t ilic ;
c ) a c id u l a c e tic ş i a lc o o lu l te rţ-b u tilic . N u m e ş te p r o d u s e le r e a c ţiilo r .
3 . A m e s te c u l d in 2 2 g d e a c e ta t d e e t il ş i a p ă a fo s t s u p u s în c ă lz ir ii. E s te r u l r ă m a s a
fo st s e p a ra t c u a ju t o r u l p â ln ie i d e d e c a n t a r e . P e n tr u n e u t r a liz a r e a s o lu ţie i a p o a s e
s -a u c o n s u m a t 4 0 g s o lu ţie d e N aO H c u p a r te a d e m a s ă 1 2 ,5 % . S ă se c a lc u le z e
p a r te a d e m a s ă (% ) a e s te r u lu i h id r o liz a t d in a m e s t e c u l in iţ ia l. (R.: 5 0 % )
4 . C e c a n tita te (k g ) d e a c e ta t d e m e t il s e p o a te o b ţin e d in t r - o to n ă d e a c id a c e tic ?
C â t a lc o o l m e t ilic se c o n s u m ă ? (R.: 1 2 3 3 kg; 5 3 3 k g )

5 . P r in a rd e re a a 1 ,3 2 g su b s ta n ţă o r g a n ic ă c u M = 8 8 g / m o l ce c o n ţin e C , H , O se
o b ţ i n 2 , 6 4 g C O 2 ş i 1 , 0 8 g H 2O . S ă s e d e t e r m i n e f o r m u l a m o l e c u l a r ă a s u b s t a n ţ e i . S ă
s e s c r ie iz o m e r ii a c ic lic i s a t u r a ţ i m o n o f u n c ţio n a li. (R.: C 4H 8O2; 2 acizi şi 3 esteri)

6 . S e d ă u n a m e s te c d e a c e ta t d e m e til şi a c e ta t d e e t il c u m a s a 1 0 ,3 g . P a rte a d e
m a s ă a a c e ta tu lu i d e m e t il e s te d e 3 5 ,9 % , ia r a a c e t a t u lu i d e e t il 6 4 ,1 % . C e v o lu m
d e s o lu ţie d e h id r o x id d e s o d iu c u p a r te a d e m a s ă 4 0 % ş i d e n s ita te a 1 ,4 g / m o l v a
fi n e c e s a r ă p e n tr u h id r o liz a c o m p le tă a a m e s t e c u lu i d e e s te r i?
(R.: 8 ,9 3 m l sol. N aO H )
193

D e riv a ţi ai h id ro c a rb u rilo r
Legătura genetică dintre acizii carboxilici,

3 .3 .8 .
esteri şi alte clase de compuşi organici
L e g ă tu r a g e n e tic ă d in tr e h id r o c a r b u r i, h a lo g e n o a lc a n i, a lc o o li, a ld e h id e şi
a c iz i c a r b o x ilic i e s te r e d a tă în s c h e m a 3 .1 2 .
Schem a 3 .12 . L e g ă tu ra g e n e tic ă d in tr e h id r o c a r b u r i, a lc o o li, a ld e h id e ş i a c iz i c a r
b o x ilic i.
Tem a 3.27.
• C o m p le te a z ă c a r e u r ile d in sch em a 3 .1 2 c u f o r m u le le g e n e r a le r e s p e c tiv e , a p o i c u
e x e m p le d e f o r m u le c o n c re te .
• S c r ie e c u a ţiile r e a c ţiilo r , s u g e r a te în sc h e m ă , p e e x e m p lu l a lc a n u lu i c e c o n ţin e d o i
a to m i d e c a rb o n .
E x e r c i ţ i i ş i p r o b le m e p e n t r u r e z o l v a r e în b a z a s c h e m e i 3 . 1 2 .
1 . S c r ie e c u a ţ iile r e a c ţiilo r p r in c a r e p o t f i r e a liz a te u r m ă to a r e le tr a n s f o r m ă r i:
a ) m e ta n ^ c lo r o m e ta n ^ m e ta n o l ^ a c id m e ta n o ic ^ m e ta n o a t d e e til;
b ) e tin ă ^ e te n ă ^ e ta n o l ^ e ta n a l ^ a c id e t a n o ic ;
*c) m e ta n ^ e t in ă ^ e ta n a l ^ e ta n o l ^ a c id a c e tic ^ a c e ta t d e s o d iu ^
m e ta n ;
* d ) m e ta n ^ m e ta n a l ^ m e ta n o l ^ a c id m e ta n o ic ^ a c id c a r b o n ic .
N u m e ş te c o n d iţiile în c a r e d e c u r g a c e s te r e a c ţii.
2 . C e c a n tita te d e s u b s ta n ţă (m o l) ş i c e m a s ă (g ) d e f ie c a r e p r o d u s se o b ţin e în
u r m a u r m ă to a r e lo r tr a n s f o r m ă r i:
a ) b ro m o e ta n ^ e ta n o l ^ a c id e t a n o ic , d a c ă m a s a b r o m o e ta n u lu i e s te e g a lă c u
2 1 8 g ?
d ) c lo r o m e ta n ^ m e ta n o l ^ a c id m e ta n o ic , d a c ă m a s a c lo r o m e ta n u lu i e s te
2 0 2 g ?
3 . S c r ie f o r m u la d e s tr u c tu r ă a s u b s ta n ţe i c u c o m p o z iţia C 3H 6O 2, d a c ă se ş tie
c ă s o lu ţia e i s c h im b ă c u lo a r e a t u r n e s o lu lu i în r o ş u , c u c lo r u l f o r m e a z ă c o m p u s u l
C 3H 5C l O 2, i a r la în c ă lz ir e a s ă r ii d e s o d iu a a c e s tu i c o m p u s c u N a O H s e o b ţin e
e ta n . N u m e s te s u b s ta n ţa in iţia lă .
4 . S c r ie f o r m u la d e s t r u c t u r ă a s u b s ta n ţe i c u c o m p o z iţia C 4 H 8O , d a c ă s e ş tie
c ă e a in te r a c ţio n e a z ă c u C u (O H )2 la în c ă lz ir e , ia r la o x id a r e f o r m e a z ă a c id u l
2 -m e tilp r o p a n o ic . N u m e ş te s u b s ta n ţa in iţ ia lă .
194

EVALUARE SUMATIVĂ
3 .3 .9
acizi c a r b o x il ic i . ester i
1 . S c r ie şi n u m e şte iz o m e r ii a c iz ilo r c u f o r m u la m o le c u la r ă C 5 H 10 O 2 .
2 . E x p lic ă c u m se v o r s c h im b a p r o p r ie t ă ţ ile a c id e a le a c id u lu i a c e tic , d a c ă u n
a to m d e h id r o g e n d in r a d ic a lu l a lc h il v a fi s u b s titu it c u c lo r ( C l C H 2C O O H ) .
A r g u m e n t e a z ă r ă s p u n s u l.
3 . S c r ie e c u a ţ iile r e a c ţiilo r p r in c a r e p o t f i r e a liz a te t r a n s f o r m ă r ile :
a ) m e ta n — >• m e t a n a l ►a c i d m e ta n o ic m e ta n o a t d e a m o n iu ;
b ) C ^ C O 2 ^ C O - -H C O O N a ;
c ) C 2H 2 - - C H 3C H O •C H C O O H — *► C H C O O N a — *► C H
d ) m e ta n - a c e t ile n ă — ► a c e t a ld e h id ă — ► a c id a c e t i c — >- a c e t a t d e e til.
4 . I n d ic ă :
A . f o r m u la c a re c o re s p u n d e u n u i e ste r:
a ) C 4H 9O H ; b ) C H 3C H = O ; c ) C H 3 C O C H 3; d) C H 3C O O C H 3 .
B . f o r m u la m o le c u la r ă a e s te r u lu i, fo rm a t d in t r - u n a c id s a tu ra t ş i u n a lc o o l
s a tu ra t c u m a s a m o la r ă 1 0 2 g / m o l.
5 . P r o p u n e c a le a d e tra n s fo rm a re :
a ) C 2 H 5C l ^ C H 3C O O H ;
b ) C H 4 ^ C H 3C O O C H 3.
6 . A lc ă tu ie ş te e c u a ţ iile r e a c ţ iilo r s u c c e s iv e c e p e r m it u r m ă to a r e le t r a n s f o r m ă r i:
a ) m e ta n ^ f o r m ia t d e m e til;
b ) e te n ă ^ a c e ta t d e e til;
c ) a c e t ile n ă ^ a c e ta t d e c a lc iu ;
d ) to lu e n ^ b e n z o a t d e m e til.
7 . S ta b ile ş te :
a ) s t r u c t u r a e s t e r u lu i, d a c ă s e ş tie c ă p r in tr a ta r e a lu i c u s o lu ţie a p o a s ă d e N aO H
se o b ţin e a c e ta t d e s o d iu ş i e ta n o l;
b ) f o r m u la m o le c u la r ă , a p o i s c r ie f o r m u la d e s t r u c t u r ă a a c id u lu i m o n o c a r b o x ilic
s a tu r a t, d a c ă la n e u t r a liz a r e a a 0 ,3 7 g d e a c e s t a c id s -a u c o n s u m a t 1 0 g s o lu ţie d e
N a O H c u p a r te a d e m a s ă 2 % .
(R.: C 2H 5C O O H )
8 . R e z o lv ă :
A . C u a ju to r u l u n o r r e a c ţii c u n o s c u te s ă se d e te r m in e c o n ţin u tu l a 4 e p ru b e te
c u s u b s ta n ţe d if e r ite : a c id a c e tic , a c id f o r m ic , a n ilin ă , a c e t a t d e e til. S ă se s c r ie
e c u a ţ iile r e a c ţ iilo r r e s p e c tiv e .
B . D o i iz o m e r i d e f u n c ţiu n e (a p a r ţin la d if e r ite c la s e d e c o m p u ş i) a u f o r m u la
g e n e r a l ă C 3H 6 O 2 . U n u l d i n t r e i z o m e r i i n t e r a c ţ i o n e a z ă c u m e t a l e a c t i v e , o x i z i b a
z ic i, b a z e ş i a lc o o li. A lt iz o m e r la în c ă lz ir e c u s o lu ţie d e b a z e a lc a lin e fo rm e a z ă
s a re a u n u i a c id c a r b o x ilic şi u n a lc o o l. S ă se s c r ie f o r m u le le d e s tr u c tu r ă a le
c e lo r d o i iz o m e r i, d e n u m in d u - i, şi s ă se s c r ie e c u a ţiile r e a c ţiilo r d e s c r is e m a i
s u s p e n tr u f ie c a r e iz o m e r .
195

Compartimentul
u U III M O I i i i i i u i i i i i i
REOApiTuLARE
Î n a c e s t c o m p a r tim e n t s u n t g e n e r a liz a t e c u n o ş tin ţ e le te o r e tic e şi p r a c tic e la
c h im ia o r g a n ic ă , s u n t d e s c r is e u n e le tip u r i d e e x e r c iţ ii ş i p r o b le m e p e c a r e le - a ţi
r e z o lv a t p e p a r c u r s u l a n u lu i la c h im ie , s u n t d e s c r is e ş i u n e le tip u r i d e p r o b le m e
e x p e r im e n ta le , f iin d s u g e r a te ş i u n e le m o d u r i d e s o lu ţio n a r e a le lo r .
Relaţii
» între diferite clase
4.1. de compuşi organici
T r a n s f o r m ă r ile , la c a r e p o t fi s u p u s e c la s e le d e c o m p u ş i o r g a n ic i s tu d ia ţi, a d e s e a
p o t fi r e c ip r o c e ş i c o n s tit u ie o f o rm ă d e le g ă t u r ă g e n e tic ă în tr e e le . Î n s c h e m a 4 .1
s u n t p r e z e n ta te u n e le t r a n s f o r m ă r i r e c ip r o c e (c e l p u ţin te o r e tic , d a c ă n u ş i e x p e r i
m e n ta l, la s c a r ă in d u s t r ia lă ) în tr e c la s e le d e s u b s ta n ţe s t u d ia t e .
Schema 4.1. L e g ă t u r a g e n e tic ă a s u b s t a n ţe lo r o r g a n ic e
Activitate în echipă]
1 . Copiaţi pe caiet schema 4.1, completând cu formulele generale fiecare clasă de compuşi
organici.
2 . Exprimaţi prin ecuaţii chimice ale reacţiilor concrete, pe exemplul compuşilor organici
cu doi atomi de carbon, transformările reciproce ale compuşilor organici prezentate în

schema 4.1.
3. Se propune schema transformărilor:
CH4 ^ CH3OH ^ HCH = O ^ HCOOH ^ CO 2
196

Recapitulare
Se cere să explicaţi ce procese chimice sunt necesare de

efectuat pentru a obţine CO 2 din CH4 (conform schemei
transformărilor).
4. Scrieţi schemele reacţiilor transformărilor prezentate în
figura alăturată.
ch 3cooc2h5_____> h2o
Modele de exerciţii şi probleme

4.2 specifice chimiei organice
P r in tr e v a r ie ta te a d e p r o b le m e d in c h im ia o r g a n ic ă , r e z o lv a t e a n te r io r , p o t f i
e v id e n ţia t e c â te v a tip u r i d e b a z ă :
1. I z o m e r ia şi n o m e n c la t u r a c o m p u ş ilo r o rg a n ic i.
2 . S in te z a c o m p u ş ilo r o rg a n ic i p r i n t r - o su c c e siu n e d e p ro c e s e e x p r im a t e p r i n
e c u a ţii c h im ic e ( t r a n s f o r m ă r i ch im ice).
3. S c r ie r e a e c u a ţ ii lo r r e a c ţiilo r, ce d e n o tă p r o p r i e t ă ţ i le c h im ic e a le c o m p u ş ilo r
o rg a n ic i.
4. S ta b ilire a s tr u c tu rii s u b sta n ţe i p e b a z a d e s c rie rii u n u i ş ir d e p r o p r ie tă ţi a le ei şi
a le p r o p r ie tă ţilo r s u b s ta n ţe lo r re z u lta te d in ea, în u r m a a n u m ito r tra n s fo rm ă ri.
5. C a lc u le p e b a z ă d e f o r m u le şi e c u a ţii ch im ice.
V o m e lu c id a p r in c ip iile d e b a z ă , c a r e s e c e r r e s p e c ta te ş i a p lic a te la r e z o lv a r e a
f ie c ă r u i tip d e p r o b le m e m e n ţio n a te m a i s u s .
I. Izomeria şi nomenclatura compuşilor organici.

Î n c h im ia o r g a n ic ă s u n t c u n o s c u te d o u ă tip u r i p r in c ip a le d e iz o m e r ie - d e
s tr u c tu r ă (p la n ă ) ş i s p a ţ ia lă (s te r e o iz o m e r ia ). I z o m e r ia d e s tr u c tu r ă e s te d e te r m i
n a tă d e s e c v e n ţa d if e r ită d e le g a r e a a to m ilo r în m o le c u lă . S t u d iin d d if e r ite c la s e
d e c o m p u ş i o r g a n ic i, a i lu a t c u n o ş tin ţ ă d e tr e i tip u r i d e iz o m e r ie : d e c a te n ă , d e
p o z iţ ie ş i d e f u n c ţiu n e (ta b e lu l 4 .1).

Tabelul 4 .1. T ip u r i d e iz o m e r ie
T ip u l C au z a P r o p r ie tă ţi C la s e d e c o m p u ş i
d e iz o m e r ie d is tin c te
I z o m e r ie O r d in e a d if e r ită a P r o p r ie t ă ţ i f iz ic e A l c a n i c u c e l p u ţ in 4 a t o m i d e C în c a t e n ă .
d e c a te n ă a to m ilo r d e carb o n (d e n s ita te , p u n c t A lc h e n e c u 4 ş i m a i m u lţ i a to m i d e C .
le g a ţ i în c a te n ă . d e f ie r b e r e , s o lu - A l c h in e c u m in im u m 5 a to m i d e C .
b il it a t e e t c .) D ie n e c u m in im u m 5 a to m i d e C .
C o m p u şi cu g r u p ă r i f u n c ţ io n a le cu m in i
m u m 4 a to m i d e C .
I z o m e r ie E x is t e n ţ a u n u i P r o p r ie t ă ţ i f iz ic e A lc h e n e c u 4 ş i m a i m u lţ i a t o m i d e C .
d e p o z iţ ie e le m e n t s t r u c t u r a l ş i c h im ic e A lc h in e c u c a te n ă d e c e l p u ţin 4 a to m i d e C .
(> C = C < , -C = C -) D ie n e c u m in im u m 4 a to m i d e C .
sa u a u n e i g ru p ă ri H id r o c a r b u r i c ic lic e (a r o m a tic e ş i
f u n c ţio n a le c are se n e a r o m a tic e ) c u c e l p u ţ in 2 s u b s titu e n ţi.
g ă s e ş te în p o z i ţ i i P r o p r ie t ă ţ i f iz ic e C o m p u şi cu g r u p ă r i f u n c ţ io n a le cu c a te n ă
d if e r ite în c a te n ă . d e c e l p u ţin tr e i a to m i d e C .
E te r i c u m in im u m 4 a to m i d e C .
E s t e r i c u 4 ş i m a i m u lţ i a to m i d e C .
I z o m e r ie D if e r e n ţa în c o n s D e o s e b ir i C ic lo a lc a n i - a lc h e n e .
d e f u n c ţiu n e t itu ţie ce c o n d u c e e s e n ţ ia le a le D ie n e - a lc h in e .
la a p a rte n e n ţa iz o - p r o p r ie tă ţilo r A lc o o li - e te ri.
m e r ilo r la d if e r ite f iz ic e ş i c h im ic e A ld e h id e - c e to n e .
c la s e d e c o m p u ş i. A c iz i c a r b o x ilic i - e s te r i.
197

Recapitulare I
A lgoritm ii scrierii şi denum irii izom erilor de catenă, de poziţie şi de funcţiune
sunt descrişi la pag. 41 (pentru alcani), pag. 67 (pentru alchene), pag. 124 (pentru
alcooli) şi la pag. 174, 187 (pentru acizi şi esteri).
A c tiv ita te în e c h ip ă ]
A . Scrieţi izomerii hidrocarburii saturate cu compoziţia C 6 H14 şi, fără a consulta îndru
marul chimic, aranjaţi-i în ordinea creşterii temperaturii lor de fierbere.
B. Denumiţi izomerii de poziţie care corespund formulelor moleculare:
a) C 4 H6 ; ’ b) C 6 H ,.
C . Scrieţi izomerii de poziţie ai alcoolilor cu formula moleculară: a) C 3 H8 O; b) C 4 H10O.
D . Scrieţi izomerii de funcţiune care corespund formulelor moleculare:
a) C 4 H6 ; b) C 4 H10O; c) C3 H6 O2 .
II. Sinteza compuşilor organici (transformări chimice).

În chim ia organică noţiunea „sinteză” cuprinde procesul de obţinere a unei
substanţe organice cu structura dată din alte substanţe, p rin interm ediul unei sau
a câtorva reacţii chimice.
Exemplul 1. Scrie succesiunea de reacţii pentru realizarea sintezei propan-2-ol-ului
plecând de la metan.
S o lu ţie:
1. Se scriu formulele de structură ale substanţelor iniţială şi finală:
C H 4 ------ ► C H j — C H ( O H ) - C H 3
2. Comparând formulele de structură, conchidem: substanţa iniţială este un alcan cu un

atom de carbon; cea finală - un alcool secundar cu trei atomi de carbon în catenă.
3. Se scriu ecuaţiile reacţiilor prin care poate fi obţinut propan-2-ol:
a) CH3— CH=CH 2+ HCl-----» C H 3— CH—CH3 CH3— C H -C H 3

Cl OH
H+
b) c h 3— c h = c h 2+ h 2o h » c h 3— c h —c h 3
OH
c) c h 3— c - c h 3+ h 2 Cu,t°C > c h 3— CH—c h 3
I
O OH
4. Pentru realizarea sintezei este necesar de a m ări catena carbonică până la trei.
Vom utiliza următoarele reacţii:
1500°C
a. 2CH4 1500 C > HC=CH + 3H2
b. HC=CH + N a---- »-H C = C N a + 1/2H2
c. H C=CN a + ClCH3-----^ H C = C —CH3+ NaCl

5. Pentru a obţine propan-2-ol vom utiliza reacţia c , prin urm are, vom avea nevoie de
propanonă, care la rândul ei poate fi obţinută prin reacţia lui Kucerov:
2 +
Hg
C H 3— C = C H 2
+ H 2O
O C H 3 -C = C H 2 -► C H 3 C -c h 3
I II
O H O
198

Recapitulare
6 . S e s c r ie s c h e m a g e n e r a l ă a s in te z e i:
CH 4 — » - H C = C H — ► H C = C N a - C H C ^ - H C = C — C H 3H 2 O - C H 3 — C — C H 3 — —^ - C H 3— CH — CH 3
O OH
R ă s p u n s : S u c cesiu n ea re a c ţiilo r:
3 4
CH4- i - ^ C2H2—2-^C3H4- -►CH-3" - c —ch3- CH3 -c h — c h 3 .
O OH
A c t iv ita te în e c h ip ă
S c r ie ţ i s u c c e s iu n e a d e r e a c ţ ii c h im ic e p e n t r u r e a liz a r e a u r m ă t o a r e lo r t r a n s f o r m ă r i :
A . 1 -b ro m o b u ta n ^ b u t-2 -e n ă D . e ta n ^ a c e ta t d e e t i l
B. m e ta n ^ e ta n o l; E. m e ta n ^ a n ilin ă
C . e ta n ^ a c id a c e tic ; F. p r o p a n ^ iz o p r o p ila m in ă
III. A lc ă t u ir e a e c u a ţ iilo r r e a c ţ iilo r c h im ic e , c e d e n o t ă p r o p r ie t ă ţ ile c h i
m ic e a le c o m p u ş ilo r o r g a n ic i.
P e n tru a s o lu ţio n a o p r o b le m ă î n c a r e se c e r e s e p a r a r e a u n u i a m e s t e c d e
s u b s t a n ţ e , e s te n e c e s a r , î n p r i m u l r â n d , s ă se s t a b i l e a s c ă c la s a d e c o m p u ş i d i n
c a re fa c e p a r t e fie c a r e s u b s ta n ţă d in a m e s te c u l p ro p u s : a ) d a c ă a m b e le s u b s ta n ţe
d i n a m e s t e c f a c p a r t e d i n a c e e a ş i c la s ă d e c o m p u ş i ( c a î n e x e m p l u l d e m a i jo s ) ,
s e p a r a r e a a r e l a b a z ă p r o p r i e t ă ţ i l e s p e c i f ic e d o a r u n e i d i n c e le d o u ă s u b s t a n ţ e ;
b) d a c ă s u b s t a n ţ e le f a c p a r t e d i n c la s e d i f e r i t e d e c o m p u ş i , a t u n c i i d e n t i f i c a r e a s a u
s e p a r a r e a a r e l a b a z ă r e a c ţ i i l e c e le m a i c a r a c t e r i s t i c e p e n t r u r e p r e z e n t a n ţ i i d i n
c la s e le p r o p u s e d e c o m p u ş i o r g a n i c i . B u n ă o a r ă , î n m a n u a l s u n t d e s c r is e d e t a l i a t
p r o p r i e t ă ţ i l e c h i m i c e a le a l c h i n e l o r p e e x e m p l u l a c e t i l e n e i , d a r e le s u n t v a l a b i l e
p e n t r u o r i c a r e r e p r e z e n t a n t a l c la s e i d a t e .
E x e m p lu l 2 . S c r i e e c u a ţ i i l e r e a c ţ i i l o r c a r a c t e r i s t i c e p e n t r u b u t - 2 - i n ă .
a ) r e a c ţ ii d e a d iţ ie (c o m u n e c u a le a c e tile n e i):
+ 2 H 2/N i
-► c h 3 c h 2 c h 2 c h 3
+ H 2/Pb
-► C H 3 — C H = C H — C H 3
+Cl2
- ► C H 3 CC 1=CC1CH 3
+ 2 C l2
CH3— C = C — c h 3- - ► C H 3 — CC12 — CC12 — C H 3
+HCl
-► C H 3 C H = C C 1 C H 3
+2HC1
- C H 3 C H 2 C C 1 2 C H 3 (adiţii după regula lui Markovnikov)
+ H 2 O /Hg+
-c h 3 c — c h 2 c h 3
b) p e n tru b u t-2 -in ă nu s u n t s p e c i f ic e r e a c ţ i i l e d e s u b s titu ţie , d e o a re c e n u au

a t o m i d e h id r o g e n l a le g ă t u r a t r i p lă . A n u m e a c e a s tă d e o s e b ir e n e d ă p o s ib ili
t a t e a să le d e o s e b im şi să le s e p a r ă m :
H C = C H + A g 2O ------ ► A g C = C A g j + H 2O
CH3C =C C H 3 + Ag2 O —X ► n u are loc
199

Recapitulare I
A c t i v i t a t e î n e c h i p ă ] U t i l i z â n d c u n o ş t in ţ e le c u p r i v i r e la p r o p r ie t ă ţ i le f iz ic e s a u c h i
m ic e s p e c ific e c la s e lo r d e c o m p u ş i d i n c a re fa c p a r t e s u b s ta n ţe le , p r o p u n e ţ i m e t o d e d e
id e n t i f i c a r e şi s e p a r a r e a u r m ă t o a r e lo r p e r e c h i d e s u b s ta n ţe , c a re s u n t î n t r e e le i z o m e r i
d e p o z iţ ie s a u d e f u n c ţ iu n e ( i n d i c ă t ip u l) :
a) p e n t a n şi 2 , 2 - d i m e t i l p r o p a n ; f ) 4 - n i t r o f e n o l şi 2 - n it r o f e n o l;
b ) b u t - 1 - i n ă şi b u t - 2 - in ă ; g ) e t a n o l şi e te r d im e t i li c ;
c) p r o p e n ă şi p r o p in ă ; h ) p r o p a n a l şi p r o p a n o n ă ;
d ) p r o p a n - 1 - o l şi 2 - m e t i l - p r o p a n - 2 -o l; i) a c id p r o p a n o ic şi a c e ta t d e m e t il .
e) 1 , 4 - d i m e t il b e n z e n şi 1 ,2 - d i m e t il b e n z e n ;
IV. Stabilirea structurii substanţelor organice pe baza descrierii propri

etăţilor chimice ale ei şi ale proprietăţilor substanţelor rezultate din ea
în urma transformărilor chimice.
P e n tr u a r e z o lv a a c e s t t ip d e p r o b l e m e e s te n e c e s a r , m a i î n t â i , s ă se a l c ă t u
ia s c ă s c h e m a t u t u r o r r e a c ţ i i l o r i m p l i c a t e î n t r a n s f o r m ă r i ; s ă se a n a l i z e z e n a t u r a
s u b s t a n ţ e l o r r e z u l t a t e , c la s a d i n c a r e f a c p a r t e ş i c la s a c o m p u ş i l o r d i n c a r e p o t f i
o b ţ i n u t e . Ş t i i n d s t r u c t u r a u n o r p r o d u s e d i n e n u n ţ u l p r o b l e m e i , s ă se s t a b i l e a s c ă
fo r m u la d e s tr u c tu r ă a s u b s ta n ţe i in iţia le .
E x e m p lu l 3 . U n c o m p u s o r g a n ic A c u f o r m u l a m o l e c u l a r ă C 4 H 8 C l 2 şi s t r u c t u r ă
n e c u n o s c u t ă a fo s t î n c ă l z i t c u o s o lu ţ ie a p o a s ă d e h i d r o x i d d e s o d iu , r e z u l t â n d u n
c o m p u s B ce c o n ţ in e o x ig e n , c a r e r e d u c â n d h i d r o x i d u l d e c u p r u ( I I ) p â n ă l a o x i d d e
c u p ru ( I ) tre c e în s u b s ta n ţa C c u fo r m u la m o le c u la r ă C 4 H 8 O 2 cu s tr u c tu r ă r a m ific a
t ă . S ă se s ta b ile a s c ă s t r u c t u r a c o m p u ş i l o r A - C ş i să se s c r ie s c h e m a t r a n s f o r m ă r i l o r .
R e z o lv a re : 1 . A l c ă t u i m s c h e m a t u t u r o r p r o c e s e lo r ce a u lo c c o n f o r m e n u n ţ u l u i
p r o b le m e i:
A N aO H > b Cu(OH)2_____
( C 4 H 8 C I2) -C u2 0 ; - H 20 (c 4 h 8 0 2)
2 . C o m p u s u l o r g a n ic o x i g e n a t , B , c a r e r e d u c e C u ( O H ) 2 î n C u 2O p o a t e f i num ai o
a l d e h id ă , c a r e a fo s t o b ţ i n u t ă l a h i d r o l i z a d e r i v a t u l u i d ih a l o g e n a t g e m i n a l :
R -C H -C I
l
CI
3 . R e ie ş i n d d i n f o r m u l a C 4 H 8 C l 2, r a d i c a l u l R p o a t e a v e a d o u ă s t r u c t u r i :
C H 3 C H 2- C H 2 sau C H 3- C H —
ch 3
(I) (II)
4 . E n u n ţ u lu i p r o b le m e i î i c o re s p u n d e r a d ic a lu l ( I I ) , d e o a r e c e l a o x i d a r e a a l d e h id e i
se o b ţ i n e u n a c id C 4 H 8 O 2 c u s tr u c tu r ă r a m ific a tă .
5 . S c h e m a in iţ ia lă p o a te f i in te r p r e ta tă în fe lu l u r m ă to r :
9 H3 9 1 2KOH ch3 OH CH3 ch 3

C u(O H )2
CH3 C H -C H -C I ch,c h - ch: ►ch 3 c h - c h =o - C H ,-C H -C O O H
J -2KCI "O H ■H,0 -CU2O, -H2O1
A
200

I Recapitulare
Activitate în echipă] Analizaţi procesele chimice din enunţul problemelor şi stabiliţi

structurile substanţelor organice A, B, C. Argumentaţi răspunsul prin schemele tuturor
reacţiilor descrise.
1. Se dau trei hidrocarburi gazoase A, B, C. Hidrocarbura B se poate obţine din C, iar A
din B. Hidrocarbura A intră mai greu în reacţie cu bromul în prezenţa luminii, dar
nu decolorează apa de brom şi soluţia de KMnO4. Hidrocarbura A (1mol) la ardere
consumă 3,5 mol de oxigen. Hidrocarbura B se foloseşte la obţinerea C 2 H5 OH, iar
hidrocarbura C - pentru obţinerea acidului acetic şi la sudarea autogenă. Care sunt
cele trei hidrocarburi?
2. Substanţa organică A cu formula moleculară C 3H8O la oxidare blândă trece în
substanţa B, care în reacţie cu soluţia amoniacală de oxid de argint (I) formează
„oglinda de argint” şi compusul organic C.
3. Un compus organic A are următoarele proprietăţi: a) reduce soluţia amoniacală de
oxid de argint (I) la argint metalic, cu degajarea unui gaz; b) reacţionează cu C 2 H5OH
în prezenţa H2 SO4 concentrat, formând un singur compus organic cu formula mo
leculară C 3 H6 O2; c) degajă hidrogen în reacţie cu sodiul metalic. Care este structura
compusului organic A?
P r o b le m ă c r e a t iv ă La acţiunea sodiului metalic asupra unei substanţe lichide C,

care are mediu neutru, se elimină un gaz A, care în amestec cu oxigenul de la o scânteie
produce explozie. La arderea lichidului C se elimină un gaz care tulbură apa de var. Care
este structura substanţei C, dacă se ştie că ea conţine 2 atomi de carbon?
V. Probleme de calcul.
R e z o lv a r e a p r o b le m e lo r d e c a lc u l s e în c e p e c u a lc ă tu ir e a e c u a ţiilo r r e a c ţiilo r
c h im ic e p e n tr u to a te p r o c e s e le c e a u lo c c o n fo rm e n u n ţ u lu i p r o b le m e i. C a lc u le le
c a n tita tiv e e s te m a i b in e s ă se e fe c tu e z e c u a p lic a r e a n o ţ iu n ii d e m o l, s im p lif ic â n d
a s tf e l e s e n ţ ia l c a lc u le le .
T e - a i c o n v in s d e a c e a s ta a n a liz â n d m o d u l d e r e z o lv a r e a e x e m p le lo r d e p r o b le
m e la f ie c a r e c la s ă d e c o m p u ş i o r g a n ic i.
Tipuri de probleme experimentale

cu rezolvări
R e z o lv a r e a p r o b le m e lo r d e a c e s t t ip c o n tr ib u ie la c o n s o lid a r e a c u n o ş tin ţ e lo r
d e s p r e p r o p r ie t ă ţ ile s u b s t a n ţ e lo r . A s t f e l, e le s u n t v a lo r o a s e n u n u m a i p e n tr u s tu
d ie r e a c h im ie i, d a r ş i p e n tr u a d e z v o lt a c o m p e te n ţe d e g â n d ir e , g e n e r a liz a r e , d e
a lc ă t u ir e a r a ţio n a m e n te lo r .
A c e s te p r o b le m e c o n tr ib u ie la e v a lu a r e a g r a d u lu i d e în s u ş ir e a c u n o ş tin ţ e lo r
d u p ă te r m in a r e a c u r s u lu i d e c h im ie o r g a n ic ă d e c ă tr e e le v i.
În cele ce urmează, prezentăm principalele reacţii calitative ce permit identificarea

unor compuşi organici studiaţi în decursul anului, care îţi vor servi drept călăuză în
rezolvarea problemelor experimentale propuse la sfârşitul acestui compartiment.
201

Recapitulare
Tabelul 4.2. R e a c ţ ii c a lita tiv e p e n t r u id e n t ific a r e a c o m p u ş ilo r o r g a n ic i
Substanţa supusă
Reagentul Efectele analitice observate
identificării
Decolorarea soluţiei brune în urma
Com puşi organici ce Apa de brom
consumării bromului
conţin legături multiple Reactivul Bayer-W agner (soluţie
Sedimentarea fulgilor bruni de oxid
între atomii de carbon de perm anganat de potasiu)
de mangan (IV)
A lc h in e cu le g ă tu ri Soluţie amoniacală de hidroxid de
Precipitat de culoare roşie
triple marginale cupru (I) proaspăt pregătită
R e a c tiv u l F e h lin g (s o lu ţie ce La în c ă lz ire se s e d im e n te a z ă

co n ţin e h id ro x id de cu p ru (II) oxid de cupru (I), precipitat roşu-
Compuşi organici proaspăt sedim entat în soluţie de cărămiziu
cu proprietăţi tartrat de sodiu-potasiu) La încălzire soluţia se înnegreşte
reducătoare Reactivul Tollens (soluţie am onia în urm a se d im e n tă rii a rg in tu lu i
cală de hidroxid de argint proaspăt metalic dispers (formarea „oglinzii
pregătită) de argint" pe pereţii eprubetei)
Com puşi organici ce
Sârmuliţă de Cu Culoarea flăcării: verde intens
conţin halogen
S oluţie ce con ţine h id ro xid de
Polialcooli Culoarea soluţiei: albastru intens
cupru (II) proaspăt sedim entat
Fenoli Soluţie de clorură de fier (III) Culoarea soluţiei: roşu-violet
Anilină HCl, H2SO4 Săruri solubile în apă
A c t i v i t a t e î n e c h i p ă ] Propuneţi reacţii chimice cu efect vizibil, cu ajutorul cărora pot

fi deosebite următoarele perechi de substanţe, aplicând informaţia din tableul 4.2.
a) etan şi etenă; b) etenă şi etină;
c) etan şi cloroetan; d) benzen şi toluen;
e) etanol şi etanal; f) etanol şi etan- 1 ,2 -diol;
g) propanal şi propanonă; h) acid formic şi acetic;
i) acid propanoic şi formiat de propil; j) fenol şi anilină.
I. P r o b le m ă e x p e r im e n ta lă p r iv in d id e n t ific a r e a c o m p u ş ilo r o r g a n ic i.
E x e m p lu l 1 . Determinaţi conţinutul a 4 eprubete cu substanţe diferite: etanol,

glicerol, fenol, anilină.
Soluţie:
formulele de structură ale substanţelor:
1 . S e s c r iu
NH2 OH
a) CH3 CH2 OH; b) CH2 -C H -C H 2;
| 2 2
c) ; d)
OH OH OH u u
2. Se m enţionează reacţiile caracteristice pentru clasele de compuşi din care face
parte fiecare din cele 4 substanţe (analizează tabelul 4.2).
3. Pentru alcoolii monohidroxilici este caracteristică reacţia cu sodiu metalic cu eli
minare de hidrogen, însă această reacţie este caracteristică şi pentru glicerol şi
fenol.
202

Recapitulare
4 . R e a c ţ ia c a l i t a t i v ă p e n t r u g li c e r o l e s te i n t e r a c ţ i u n e a c u C u ( O H ) 2 cu fo rm a re a u n e i
c o l o r a ţ i i a l b a s t r u in t e n s . ( N i c i u n a d i n c e le 3 s u b s t a n ţ e n u v a r e a c ţ i o n a c u a c e s t
r e a g e n t .)
5 . A n i l i n a şi f e n o lu l c u a p a d e b r o m f o r m e a z ă p r e c i p i t a t e a lb e ( 2 , 4 , 6 - t r i b r o m o a n i l i n ă
ş i 2 , 4 , 6 - t r i b r o m o f e n o l ) , î n s ă c u F e C l 3 d o a r f e n o lu l v a d a o c o l o r a ţ i e c a r a c t e r is t i c ă
r o ş u - v i o le t .
6 . I d e n t i f i c a r e a s u b s t a n ţ e lo r se e f e c t u e a z ă î n u r m ă t o a r e a o r d in e :
a) Se o b ţin e h id r o x id u l d e c u p r u ( I I ) la in te r a c ţiu n e a s o lu ţie i d e 5 % d e C u S O 4 cu o

s o lu ţ ie d e 5 % d e N a O H , a p o i se î m p a r t e î n 4 e p r u b e t e .
b ) Î n f i e c a r e d i n c e le 4 e p r u b e t e c u C u ( O H ) 2 se a d a u g ă c â te 2 - 3 p i c ă t u r i d i n c o n
ţ i n u t u l c e lo r 4 e p r u b e t e c u s u b s t a n ţ e le p r o p u s e p e n t r u i d e n t i f i c a r e . C o n ţ i n u t u l
e p r u b e t e l o r se a g i t ă e n e r g ic .
c) S e c o n s t a t ă c ă î n u n a d i n e p r u b e t e p r e c i p i t a t u l i n i ţ i a l se d i z o l v ă c u f o r m a r e a
u n e i c o l o r a ţ i i a l b a s t r u in t e n s , c e e a ce i n d i c ă p r e z e n ţ a g l i c e r o l u l u i .
d ) Î n 3 e p r u b e t e se p i c u r ă c â te 2 - 3 p i c ă t u r i d e s o lu ţ ie d e 2 % d e F e C l 3, a p o i î n f i e
c a r e se a d a u g ă c â te 2 - 3 p i c ă t u r i d i n s o l u ţ i i le d i n c e le 3 e p r u b e t e c u s u b s t a n ţ e le
r ă m a s e n e id e n tific a te .
e) S e c o n s t a t ă c ă î n u n a d i n c e le 3 e p r u b e t e a p a r e c u l o r a ţ i a r o ş u - v i o le t c a r a c t e r is
t i c ă f e n o lu l u i .
f) Î n f ie c a r e d i n c e le 2 e p r u b e t e r ă m a s e se a d a u g ă 2 - 3 p i c ă t u r i d e a c id s u l f u r i c
c o n c e n t r a t . D o a r î n u n a d i n e p r u b e t e se v a f o r m a u n p r e c i p i t a t a lb ( s u l f a t a c id
d e a n ilin iu ):
C 6 H 5N H 2 + H 2 SO 4 --------► C 6 H 5 N + H 3 ] H S O 4
A c tiv ita te î n e c h ip ă ]
1. D e t e r m i n a ţ i , c u a j u t o r u l u n o r r e a c ţ ii c u n o s c u te , î n c a re d i n ce le 4 e p r u b e t e se g ăsesc
s o lu ţ iile a p o a s e a le s u b s ta n ţe lo r: e t ile n g lic o l, e t i l a m i n ă , a n i l i n ă şi c lo r o e ta n .
2 . D e t e r m i n a ţ i , c u a j u t o r u l u n o r r e a c ţ ii c u n o s c u te , î n c a re e p r u b e t e se a f l ă a c id f o r m i c ,
a c id a c e tic , a c e ta t d e e t i l , a c e ta ld e h id ă .
I I . P r o b le m e e x p e r im e n ta le p r iv in d s e p a r a r e a s u b s ta n ţe lo r d in a m e s te c .
T o a te m e to d e le d e s e p a r a r e a 2 s a u m a i m u lte s u b s ta n ţe s e b a z e a z ă p e d if e r e n ţa
în p r o p r ie t ă ţ i f iz ic e (c o n s ta n te f iz ic e ): te m p e r a tu r a d e f ie r b e r e , s o lu b ilita te , a d -
s o r b ţie ş .a . C â n d a c e s te d e o s e b ir i s u n t n e s e m n if ic a tiv e , se f o lo s e s c ş i m e t o d e le
c h im ic e d e s e p a r a r e . E s e n ţa m e to d e i c o n s tă în f a p tu l c ă u n a d in s u b s ta n ţe se
tr a n s f o r m ă în t r - u n d e r iv a t a l a c e s te ia , a p o i a m e s te c u l o b ţin u t s e s e p a r ă . D u p ă
s e p a r a r e în s ta r e p u r ă , s u b s ta n ţa e s te s u p u s ă u n e i r e a c ţ ii c h im ic e c e d u c e la r e g e
n e r a r e a s u b s ta n ţe i in iţia le .
E x e m p lu l 1. P r o p u n e ţ i o m e t o d ă d e s e p a r a r e a u n u i a m e s t e c , f o r m a t d i n a c id
b e n z o i c , a n i l i n ă şi f e n o l, î n c o m p o n e n t e p u r e .
203

Recapitulare I
Rezolvare:
1. Se folosesc procedee de extracţie şi metode bazate pe proprietăţile acido-bazice:
acidul benzoic şi fenolul posedă proprietăţi acide, iar anilina - proprietăţi bazice.
Pentru separarea soluţiei se foloseşte pâlnia de decantare (pag. 29, fig. 1.14).
2 . Procedeele utilizate le vom reprezenta în schema de mai jos:
C 6 H5OH c 6 h 5n h 2
3. Se scriu ecuaţiile reacţiilor în procesele de separare:

a) cu soluţie de NaHCO 3 reacţionează numai acidul benzoic:
C 6 H5COOH + NaHCO 3 ^ C 6 H5COONa + CO 2 + H2O
b) acidul benzoic se separă în stare pură la acidulare cu HCl:
C 6 H5COONa + HCl ^ C 6 H5COOH + NaCl
c) la soluţia eterică ce conţine fenol şi anilină se adaugă soluţie de NaOH; în soluţia
apoasă va trece fenolul sub formă de fenolat de sodiu:
C 6 H5OH + NaOH ^ C 6 H5ONa + H2O
d) fenolul se separă la acidulare cu HCl:
C 6 H5ONa + HCl ^ C 6 H5OH + NaCl
e) anilina se separă în stare pură după înlăturarea eterului dietilic prin distilare.
P r o b le m ă c r e a t iv ă
1. Elaborează schema pentru separarea unui amestec format din fenol, anilină şi acid
acetic, aflate în soluţie de eter dietilic.
2. Propune o schemă pentru separarea amestecului format din acid acetic şi acetat de etil
în componente pure.
Folosind procedee de extracţie şi metode bazate pe proprietăţile

A c tiv ita te în e c h ip ă
acide sau bazice ale substanţelor, propuneţi succesiunea operaţiilor pentru a separa ur
mătoarele amestecuri:
a) anilină, acid benzoic, fenol (soluţie apoasă);
b) acid benzoic, anilină, nitrobenzen, fenol (soluţie eterică);
c) acid acetic, ester etilic al acidului acetic, fenol (soluţie apoasă).
204

Recapitulare
EXERCIŢII Şl PROBLEME PENTRU GENERALIZAREA

CUNOŞTINŢELOR LA CHIMIA ORGANICĂ
I. Propune structurile posibile pentru hidrocarburile care conţin:

a) 1 atom de C cu hibridizare sp şi 4 atomi cu hibridizare sp2;
3
b) numai atomi de C cu hibridizare sp2;

c) numai atomi de carbon cu hibridizare sp.
2 Se propun substanţele:
a) 2,3-dim etilbutan; b) buta-1,3-dienă; c) 3-metilpent-1-ină;
d) ciclohexan; e) penta-1,3-dienă; f) 1,4-hexadienă; g) 2-metilbuta-1,3-dienă.
Scrie formulele de structură ale substanţelor menţionate şi selectează pentru bu-
ta-1,3-dienă omologii (I) şi izomerii (II) ei.
3 Indică pentru pent-1-ină doi izomeri şi trei omologi. Ce deosebire există între
omologi şi izomeri?
4 Scrie pentru hept-1-enă câte un izomer:
a) de catenă; b) de poziţie a legăturii duble; c) de funcţiune.
Indică care dintre compuşii (a-i) de mai jos pot adiţiona clor:
a) propenă; b) propină; c) ciclohexan; d) cloroetenă; e) cloroetan;
f) buta-1,3-dienă; g) propan-1-ol; h) acid acetic; i) acetatul de vinil.
Scrie ecuaţiile reacţiilor respective şi numeşte produsele rezultate.
6 . În ce relaţii se găsesc but- 1 -ena şi izobutena?
7. Ce produse rezultă la adiţia apei la alchenele din exerciţiul precedent?

8 . La oxidarea toluenului cu KM nO 4 în mediu acid se obţine acid benzoic. Ce se va
obţine la oxidarea 1,2-dimetilbenzenului şi 1,4-dimetilbenzenului?

9. Scrie formulele de structură a 5 izomeri ce conţin un ciclu benzenic pentru com
pusul cu formula moleculară C 7 H8 O.
10. Scrie schema reacţiilor de obţinere a propanonei, pornind de la propanal, folo
sind reactivi anorganici.
II. Stabileşte compusul carbonilic saturat, alifatic ce conţine 27,58% oxigen. Scrie
izomerii lui de funcţiune.
12. Să se prepare 2-cloropropan din 1-cloropropan.
13. Un compus organic oxigenat A denotă următoarele proprietăţi:
a) reduce soluţia amoniacală de AgNO 3 până la argint metalic cu degajarea unui
gaz; b) reacţionează cu etanolul, form ând un singur compus organic cu formula
C 3H6 O2; c) degajă hidrogen în reacţie cu sodiul metalic. Să se stabilească struc
tura compusului organic A.
14. O hidrocarbură saturată gazoasă A, cu densitatea (c.n.) 0,715 g/l, este supusă ur
mătoarelor transformări:
C , 6 0 0 oC C 2H 5C l
2A B »- C D -*►E — F + CO 2 +H2 O
- HCl K M n O .+ H + 2 2
Ştiind că E este un monomer im portant în obţinerea maselor plastice, să se iden

tifice substanţele A-F.
15. Scrie ecuaţiile reacţiilor ce permit următoarele transform ări:
4 5 6 N aO H 7 c HCl
C aC O ^ > - A C aC B -► C 6 H 6 - -► C 6 H5Cl D■ E F
205

R e c a p i t u l a r e
Generalizarea cunoştinţelor teoretice

4.4. cu aplicaţii practice
» >
O dovadă că în urm a studierii com puşilor organici ai însuşit corelaţia: com

poziţie - structură - proprietăţi - utilizare este com petenţa de a elabora „Paşa
p o rtu l” unei substanţe organice.
E x e m p lu l 1 . Să se elaboreze „paşaportul” substanţei etanol.
R e z o lv a r e :
1. F o r m u la : CH 3 -C H 2 -OH , M r = 46.
2. C o m p o z iţia : a) calitativă C,H,O; b) cantitativă: 52,17% C, 13,05% H, 34,78% O.
3. C l a s i f i c a r e : com puşi m on o h id ro xilici alifatici (alcooli); fo rm u la generală
CnH2 n+iOH.
4. O m o lo g i : CH3OH (metanol); CH 3 -C H 2 -C H 2-O H (propan-1-ol).
5. N o m e n c la tu r a : denumirea sistematică: de la numele alcanului cu acelaşi num ăr de
atomi de carbon cu adăugarea sufixului ol - etanol.
6. S t r u c t u r a : doar legături simple a, hibridizarea sp3 a atomilor de carbon, deplasări
electronice: CH3 —►CH2 —►OH.
7. I z o m e r ie : de funcţiune cu eterul dimetilic (CH 3 -O -C H 3).
8 . P r o p r i e t ă ţ i f i z i c e : este un lichid cu t.f. = 78°C, cu miros specific şi gust arzător. Se
amestecă cu apa în orice proporţie. Se supune combustiei cu eliminare de CO 2 şi
H2 O. Nu conduce curentul electric.
9. P r o p r i e t ă ţ i c h im ic e :
a) interacţionează cu metalele alcaline cu formare de săruri (etilaţi) uşor hidroli-
zabile şi cu eliminare de hidrogen:
C2H5OH + Na---- ►C2H5ONa + 1/2H2
C2H5ONa + H2O---- ^ C 2H5OH + NaOH
b) se deshidratează în prezenţa acidului sulfuric concentrat în 2 moduri: intram o-
lecular - cu formare de etenă, şi intermolecular - cu formare de eter dietilic:
H2SO4(c).
170°C -CH2 =CH2 +H2O
c 2 h 5oh
H2 SO4 (c)
^ C 2 H5 — O - C 2 H5 + H2 O
140°C
c) se dehidrogenează şi se oxidează cu formare de etanal:
C H 3 C H 2O H C -H t °C » C H 3 C H = O < [O H 2COUO C H 3 C H 2O H
d) cu acizii minerali şi organici formează esteri:

3 2
ch ch oh + hono 2----- ►C H 3C H 2O N O 2 + h 2o
C H 3C H 2O H + H O O C C H 3— ► C H sC O O Q H s + H 2O
e) arde cu o flacără albăstruie: C 2 H5OH + 3O 2 ^ 2CO 2 + 3H2O
206

Recapitulare
10 . U tiliz a r e : s e f o lo s e ş te în in d u s tr ia c h im ic ă ş i f a r m a c e u tic ă , la c o n s e r v a r e a p r e p a
r a t e lo r a n a t o m ic e , în p a r f u m e r ie şi în in d u s tr ia a lim e n t a r ă .
E x e m p lu l 2 . C ite ş te t e x t u l p o e z ie i c a r e e x p r im ă c o r e la ţia : s tr u c tu r ă - u tiliz a r e -
r a s p â n d ir e în n a t u r ă . S c r ie f o r m u le le m o le c u la r e a le s u b s ta n ţe lo r o r g a n ic e , in d ic â n d
c la s a la c a re s e r e f e r ă e le , s p e c if ic â n d p r o p r ie tă ţile în b a z a c ă ro r a se u tiliz e a z ă .
În g r a f it ş i d ia m a n t , Ş i- s c o m p u s e d in c a rb o n ,
T o t c a r b o n u - i îm p ă r a t. P o le ite - n h id r o g e n .
A t o m ii lu i d e m â n ă s -a u lu a t C u a lte e le m e n te o rg a n o g e n e le g a te
Ş i d iv e r s e c a te n e a u fo rm a t: F o r m e a z ă c la s e şi re g a te .
L in ia r e , in e la r e , r a m if ic a t e , D u p ă a n u m ite c r ite r ii s e p a ra te :
D â n d n a ş te re la e n o rm e a g r e g a te - D e r iv a ţi h a lo g e n a ţi, ia r a lţ ii o x ig e n a ţi -
H id r o c a r b u r i, c e p o t f i e n u m e r a te : A lc o o li, f e n o li, a ld e h id e ş i c e to n e , a c iz i ş i e s te r i.
A lc a n i, a lc h e n e , a lc a d ie n e , D in tr e c a re u n ii d u c c h ia r la p o lim e r i,
C ic lo a lc a n i ş i c h ia r a r e n e . L a p a r f u m u r i şi e s e n ţe p e n tr u d a m e ş i b ă r b a ţi,
T o ate s ta u u m f la te - n p e n e D in a m it ă şi s ă p u n ,
C ă s u n t în tr e b a te , n e n e ! Z ă u , p e c in s te a m e a v ă sp u n .
A c t iv ita te c r e a tiv ă in d iv id u a lă C o m p u n e c â te v a stro fe o r ig in a le , c u r im ă şi
c o n ţin u t, c u s u b ie c te ş tiin ţif ic e ş i n o ţiu n i d in c h im ia o r g a n ic ă . C ite ş te v e r s u r ile c o
le g ilo r ş i p ă s tr e a z ă - le în p o r to f o liu l la c h im ia o r g a n ic ă .
Elaborarea portofoliilor de creaţie

P o r to f o liu l in c lu d e r e z u lta te le o b ţin u te d e c ă tre e le v p r in p r o b e s c r is e ş i p r a c t i
c e , p r o ie c te d e t ip c r e a tiv , a u t o e v a lu ă r i d u p ă în s u ş ir e a t e m e lo r d e s tu d iu ş i a s a r c i
n ilo r s p e c if ic e d is c ip lin e i. T o t a ic i p o t f i in c lu s e : p o e z ii, c r e a ţ ii m u z ic a le , g h ic it o r i
c u s u b ie c te ş tiin ţif ic e d e c h im ie , lu c r ă r i d e in t e g r a r e a c u n o ş tin ţ e lo r a c u m u la te ,
r e b u s u r i e tc .
P e n tr u e la b o r a r e a lu c r ă r ilo r d e c r e a ţie , v i s e a c o r d ă lib e r ta te a d e a a le g e te m a ,
o b ie c t iv e le , c o n ţin u tu l e tc . În ta b e lu l 4 .3 p r o p u n e m u n e le te m e p e n tr u lu c r ă r ile
d e c r e a ţie ş i u n e le s u g e s tii d e s p r e p r o b le m e le c a re p o t fi a b o r d a te la f ie c a r e te m ă .
Î n tr -o c o lo a n ă a p a r te s u n t r e c o m a n d a te s u r s e le b ib lio g r a f ic e c e c o n ţin in f o r m a ţ ii
la te m a d a tă ( m a n u a le , m o n o g r a f ii, r e v is te , p r e c u m ş i u n e le s ite - u r i).
Activităţi de tip proiect

A le g e u n a d in u r m ă to a r e le te m e p r o p u s e în t a b e lu l 4 .3 ş i în to c m e ş te u n p r o
ie c t. P r e z in tă r e fe r a tu l în f a ţa c o le g ilo r d e c la s ă . O r g a n iz e a z ă o d e z b a te re , a v â n d
la b a z ă te m a s e le c ta tă .
207

Recapitulare
Tabelul 4.3. T em e p e n tr u lu c r ă r ile d e c r e a ţie
Nr. de
Tema referatului Problem ele care trebuie tratate Surse bibliogrfice
ord.
d l. Petrolul şi cărbu - compoziţia aerului; Manuale de chimie:
nele - surse de - surse naturale şi artificiale de Neniţescu C. D., „Chimie organică" -
materii prime or poluare; vol.I şi II, E.D.P., Bucureşti, 1980;
ganice. - consecinţele poluării aerului; Site-uri: http://www.cco.ro/
- măsuri de prevenire şi combatere http://ro.wikipedia.org/wiki/Petrol
a poluării aerului.
2. Avantajele şi dez - noţiunea de monomer şi polimer; http://www.referatele.com/referate/
avantajele utilizării - obţinerea maselor plastice; chimie/online7/
polimerilor şi m a - domeniile de utilizare; Masele plastice
selor plastice în - problema reciclării polimerilor;
viaţa cotidiană. - marcajul ambalajelor din mase
plastice.
3. Chimia organică - clasele compuşilor organici cu Pyrotechnics - the art of fire.
- furnizoare de proprietăţi explozibile; (https://www.jyu.fi/kemia/tutkimus/
materiale explo - sinteza trotilului (TNT); orgaaninen/
zibile. - savanţii care şi-au adus aportul în en/research/Pihko) - site-ul personal
obţinerea acestor substanţe. al cercetătorului chimist finlandez
4. Avantajele şi - investigaţii petrochimice în Repu http://www.referatmd.com/geografie/
dezavantajele blica Moldova. industria-petrochimica
lipsei industriei
petrochimice în
R. Moldova.
5. Derivaţii haloge- - obţinerea derivaţilor halogenaţi http://www.referat.ro/referate_despre/
naţi şi aplicarea lor prin reacţii de substituţie; importanta_derivatilor_halogenati.html
în diverse domenii. - clasificarea lor;
- insecticide şi erbicide pe baza
derivaţilor halogenaţi.
6. Freonii - gaze - metode de obţinere; http://facultate.regielive.ro/referate/
nocive pentru - utilizarea freonilor; chimie-organica/freonii-distrugerea-
atmosferă. - tetrafluoroetena în calitate de stratului-de-ozon-245837.html
monomer;
- „efectul de seră” şi perturbările
climatice etc.
7. Coloranţii. Sinteze - metode de obţinere a anilinei; http://www.referatele.com/referate/chi-
de coloranţi azoici. - grupele funcţionale ce provoacă mie/online2/Coloranti---Clasificarea-
Coloranţi azoici colorarea (grupe cromofore şi gru colorantilor-referatele-com.php
alimentari. pe auxocrome). http://www.obiectivdesuceava.ro/v2/
sanatate/ue-a-intocmit-lista-coloranti-
lor-alimentari-permisi-dar-cu-risc-pen-
tru-sanatate/
N. Barbă, C. Tărăbaşanu-Mihăilă,
A. Zadorojnâi, S. Chercheja „Coloranţi
organici”, Chişinău, 2004, CEP, USM.
8. Esenţe şi parfu- - reacţiile de esterificare; http://www.referat.ro/referate/Esen-
muri pe bază de - proprietăţile fizice şi chimice ale te_si_parfumuri_2436.html
esteri ai acizilor esterilor.
carboxilici.
9. Fumatul şi can - compoziţia chimică a tutunului şi 1. Melnic B., Ţâbârnă C., Duca Gh.,
cerul. a fumului de ţigară; „Chimia, Stresul şi Tumoarea”, Editura
- măsuri de combatere şi profilaxia „Universul”, Chişinău, 1997
fumatului;
- date statistice cu privire la pro
centul de fumători în rândul popula
ţiei adulte.
10. Alcoolul şi can - date statistice cu privire la canti lonescu A., Barabaş N., Lungu V.,
cerul. tăţile de alcool consumate de popu „Ecologia şi protecţia mediului”,
laţia R. Moldova. Călimăneşti, 2002
208

XI - Chimia (In Limba Romana)

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

XI - Chimia (In Limba Romana)

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MiNiSTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICIi MOLDOVA

MARIA BOTNARU MARIA ROMAN EUGENIA MELENTIEV

Introducere.indd 1 06.06.2014 11:37:33

Acest manual este proprietatea Ministerului Educaţiei

Editura Lumina, bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, nr. 180,

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Introducere.indd 2 09.06.2014 10:03:58

1. BAZELE TEORETICE ALE CHIMIEI ORGANICE........................................................ 7

Introducere.indd 3 05.06.2014 14:06:02

3. DERIVAŢI Al HIDROCARBURILOR........................................................................ 122

M anualul de fa ţă îţi oferă posibilitatea de a-ţi lărgi şi aprofunda cunoştinţele în

Introducere.indd 5 05.06.2014 14:06:02

* - conţinuturi obligatorii pentru elevii din clasele cu profil real.

s - conţinuturi suplimentare pentru elevii dotaţi (fără a fi evalu­

© - întrebări ce contribuie la reactualizarea cunoştinţelor însuşite

Temă - sarcini de lucru imediate, ce atrag atenţia elevilor, ori-

Experiment demonstrativ - activitate practică cu scopul consoli­

Extindere şi Studiu de caz - informaţii suplimentare pentru elevii

Ştiai că... - informaţii ce trezesc interesul şi curiozitatea în acumu­

Autoevaluare - autocontrolul cunoştinţelor după fiecare unitate

Evaluare sumativă - testarea cunoştinţelor acumulate la compar­

Repetă şi consolidează - rezumatul materiei studiate la comparti­

Introducere.indd 6 05.06.2014 14:06:02

Capitolul_1_CS3.indd 7 05.06.2014 14:06:16

Capitolul_1_CS3.indd 8 05.06.2014 14:06:16

Caracterul specific al compuşilor organici

Tabelul 1.1. Hidrocarburile şi derivaţii lor

Capitolul_1_CS3.indd 9 05.06.2014 14:06:16

Izom eria constituie un a d in cauzele m ultitu d in ii şi diversităţii de com puşi

EXPERIMENT DEMONSTRATiV E xperienţa se efectuează sub nişă!

Capitolul_1_CS3.indd 10 05.06.2014 14:06:16

„ Chimia organică este o ştiinţă a tâ t de aparte, încât atunci,

Capitolul_1_CS3.indd 11 05.06.2014 14:06:16

Surse de materie organică pe Terra

Fig. 1.2. Circuitul carbonului în natură şi formarea materiei organice.

Capitolul_1_CS3.indd 12 05.06.2014 14:06:16

_Activitate în echipă Completaţi tabelul ce ar evidenţia deosebirile compuşilor anor­

1. Numărul existent de compuşi (cauza)

Capitolul_1_CS3.indd 13 05.06.2014 14:06:17

Caracteristicile legăturilor chimice

\ C (Z = 6 ): 1s2 2s2 2p2

Dacă adm item că aceşti orbitali m onoelectronici ce se deosebesc după form ă se

Capitolul_1_CS3.indd 14 05.06.2014 14:06:17

Stare excitată Stare de hibridizare sp3

Fig. 1.4. Formarea orbitalilor hibridizaţi sp3.

Capitolul_1_CS3.indd 15 05.06.2014 14:06:17

Fig. 1.5. Formarea orbitalilor hibridizaţi sp2.

A tom ul de carbon se găseşte în stare de hibridizare sp2 în compuşii cu legături

O rbitalii hibridizaţi sp se găsesc pe aceeaşi linie şi sunt ocupaţi cu câte un

Fig. 1.6. Formarea orbitalilor hibridizaţi sp.

Hibridizarea sp se întâlneşte în compuşii cu legături triple (alchine).

Capitolul_1_CS3.indd 16 05.06.2014 14:06:17

Legătura covalentă în compuşii organici

•C»+»C* —►•C||C» sau -C=<jC -

Dacă din cauza orientării orbitalilor electronici întrepătrunderea are loc în

Capitolul_1_CS3.indd 17 05.06.2014 14:06:18

*Modul de fo rm are a leg ătu rilor o şi n în h id rocarb u ri

Capitolul_1_CS3.indd 18 05.06.2014 14:06:18

Lungimea legăturii, nm Multiplicitatea Energia legăturii, kJ/mol

0,154 C-C simplă (a) 347

Capitolul_1_CS3.indd 19 05.06.2014 14:06:18

Premisele elaborării teoriei structurii chimice

Schema 1 .2 . Tezele de bază ale teoriei structurii chimice

s - conţinuturi suplimentare pentru elevii dotaţi (fără a fi evalu

Experiment demonstrativ - activitate practică cu scopul consoli

Ştiai că... - informaţii ce trezesc interesul şi curiozitatea în acumu

Evaluare sumativă - testarea cunoştinţelor acumulate la compar

Repetă şi consolidează - rezumatul materiei studiate la comparti

_Activitate în echipă Completaţi tabelul ce ar evidenţia deosebirile compuşilor anor

bon cu trei duble le

I. Calcule în baza corelaţiei dintre densitatea relativă a gazelor şi masa molecu

III. Stabilirea compoziţiei substanţei organice după densitatea relativă şi p ă rţi