Compuşi carboxilici. Acizi carboxilici. Acizi organici.

Sunt compuşi organici, care se găsesc şi în natură, în regnul vegetal şi animal, având stabilitate mare
şi fiind rezultatul oxidărilor finale a mai multor compuşi organici. Se mai numesc acizi deoarece dau reacţie
acidă în soluţie apoasă (pH < 7).
+
R COOH + H2 O R COO +H O
3

Nomenclatură:
Regulă: numele hidrocarburii cu acelaşi număr de atomi de carbon se adaugă sufixul “oic”. Se citesc
ca derivaţi de hidrocarbură folosind sufixul carboxilic. Se folosesc denumiri uzuale (vezi reprezentanţi). În
cazul acizilor cu catene complicate numerotarea catenei se face începând de la gruparea carboxil folosind
cifre arabe sau litere greceşti.
acid etanoic acid fenilmetanoic
CH3 COOH acid metancarboxilic C 6 H5 COOH acid fenilmetancarboxilic
acid acetic acid benzoic

C OOH
acid 3 metilbutanoic
acid β−metilbutanoic acid o,m,p toluic
CH3 CH CH2 COOH
acid izobutancarboxilic
CH3
CH3 acid izovalerianic

Clasificare:
saturati

După natura radicalilor hidrocarbonaţi: nesaturati
aromatici


monocarbox ilici
După numărul grupărilor carboxil: 
policarbox ilici

Structura grupării carboxil. Proprietăţi caracteristice.

Gruparea carboxil este o grupare funcţională, trivalentă, plană, cu atomul de carbon hibridizat sp 2 şi
formată dintr-o grupare carbonil şi una hidroxil. Cele două grupări, datorită conjugării care apare între
electronii neparticipanţi ai atomului de oxigen a grupării –OH şi electronii π ai grupei carbonil îşi pierd
individualitatea, gruparea carbonil îşi pierde caracterul nesaturat, iar densitatea electronică a grupării –OH
scade, aceasta mărindu-şi aciditatea.
o
1,20 A
δ (apar modificări faţă de lungimile
O O O O covalenţelor C O din compuşii
C C C H C carbonilici şi
OH + δ+ C O din alcooli)
OH
OH OH
o
1,34 A

Proprietăţi caracteristice:
1) Aciditatea: gruparea –OH din compuşii carboxilici are un caracter acid mai accentuat comparativ
cu grupările –OH din alcooli şi fenoli:

1
 O
R OH Ar OH R C
OH
pKa 16 19 10 5

Soluţiile apoase au pH < 7, iar indicatorii virează. Aciditatea compuşilor carboxilici se explică pe
δ
lângă structura fundamentală a grupei carboxil, unde OH + are densitate electronică scăzută, şi prin
stabilizarea anionului carboxilat obţinut prin ionizarea acidului.
R COOH + H2O +
R COO + H3O

1 1,27A
0
O O O 2 O
R C R C
C sau C
O O 1
O 2 O

0
1,27A
S-a realizat o conjugare izovalentă obţinându-se identitatea covalenţelor. Aciditatea compuşilor
carboxilici depinde de natura substituenţilor grefaţi la gruparea carboxil, aceştia influenţând atât structura
fundamentală cât şi anionul carboxilat.
2) Între moleculele de acizi apar punţi de hidrogen mai puternice decât la alcooli. De cele mai multe
ori acizii formează dimeri şi sunt posibili şi polimeri liniari.
δ +δ O
O H O
C R R C
+δ δ
R C
δ+ δ O H O
O H O
δ R C R
0 δ +δ
1,67 A +δ C O H O
H O
0
2,67 A
Punţile influenţează valorile punctelor de fierbere care sunt mari ca ale alcoolilor cu acelaşi număr de atomi
de carbon.

Acizi monocarboxilici
Proprietăţi fizice:
Stare de agregare: C1 – C10 sunt lichizi; > C10 sunt solizi.
Solubilitate: termenii inferiori sunt solubili în apă, solubilitatea scăzând cu creşterea catenei şi
ajungând ca acidul lauric (C12) să fie insolubil.
Punctele de fierbere sunt anormal de ridicate şi cresc monoton în serie.
Punctele de topire alternează în funcţie de numărul atomilor de carbon, acizii cu număr par având
punctele de topire mai ridicate decât cei cu număr impar. Acizii cu număr par formează o reţea compactă,
moleculele aşezându-se paralel în reţea ca un „mănunchi de creioane”.
C1 – C4 sunt lichide cu miros pătrunzător; C4 – C10 au miros neplăcut de sudoare; cei solizi sunt inodori.

2
 legături de hidrogen

0
1,5 A legături Van der Waals

C H3
0
2,5 A
catenă de acid monocarboxilic saturat aşezarea moleculelor în cristal

Proprietăţi chimice:
Acizii carboxilici participă la reacţii în care au loc diferite scindări de covalenţe.
O O O O
R C R C R C R CH2 C
O H OH OH OH

A B C D

A. Aciditatea compuşilor carboxilici. Formarea sărurilor.

Soluţiile apoase ale acizilor carboxilici au pH-ul mai mic decât 7 şi virează indicatorii. pKa = 5.
Aciditatea scade în serie.

5 5
Ka HCOOH 17 10 Ka CH COOH 1,7 10
3

Acizii organici sunt acizi slabi şi reacţionează cu metale aflate în seria potenţialelor înaintea
hidrogenului, cu oxizi bazici, cu hidroxizi, cu săruri ale acizilor mai slabi (carbonaţi, sulfuri, cianuri,
fenoxizi, alcoxizi, acetiluri). Sărurile metalelor alcaline sunt solubile în apă, cele ale metalelor alcalino –
pământoase greu solubile, iar ale metalelor grele insolubile. Sărurile acizilor cu C12 – C18 se folosesc ca
săpunuri.
Detergenţii conţin ca şi săpunurile o catenă hidrofobă C12-18 şi o grupă hidrofilă şi se clasifică în:
anionici: R – SO3- Na+ alchil – sulfonaţi
R – OSO3- Na+ alchil - sulfaţi
R – Ar – SO3-Na+ alchil – aril – sulfonaţi
cationici: R – NH3+ Cl-
neionici: R – CH2 – (CH2 – CH2 – O)n– CH2 – CH2 – OH (obţinuţi prin etoxilarea alcoolilor)
R – COOH + Na → RCOO- Na+ + 1/2H2

Reacţia de dozare a grupării carboxil se bazează pe măsurarea volumetrică a metanului format:

R – COOH + CH3MgI → CH4 + MgIOCOR

Reacţia de recunoaştere este reacţia cu bicarbonatul de sodiu, cu degajare de bioxid de carbon.

R – COOH + NaHCO3 → R – COONa + H2O + CO2↑

B. Formarea derivaţilor funcţionali. Substituirea grupei OH.

Este o reacţie de substituţie nucleofilă la atomul de carbon hibridizat sp 2. Decurge printr-o adiţie
urmată de eliminare.

3
 O
R'OH ester
R C
O R'
O
O
O R C amidă
R C NH3 t0
R C H2O NH2
OH O NH4
+
P 2O5
2H2O R C N nitril
O
PCl5
R C + POCl3 + HCl
Cl
clorură acidă

C. Reacţia de decarboxilare.
a. Decarboxilarea termică: acizii monocarboxilici sunt în general stabili până la 200 0C, peste
această temperatură se decarboxilează şi formează hidrocarburi cu un atom de carbon în minus.
CO2
R C OOH RH

Acidul acetic se decarboxilează uşor sub acţiunea hidroxidului de Na.

H2O
C H3 C OOH + Na C H3 C OONa + NaOH t0 CH4 + Na 2CO3
0
700 C
C H3 C OOH C H2 C O + H2O
cetenă
b. Decarboxilarea oxidantă. Decarboxilarea Grob. Acizii monocarboxilici încălziţi cu
tetraacetat de plumb dau alchene cu un atom de carbon mai puţin.

Pb(OAc)4
R C H2 C H2 C OOH R CH C H2 + CO2 + Pb(OAc)2 + 2AcOH

c. Decarboxilarea halogenantă. Tratarea sărurilor cu halogeni la derivaţi halogenaţi.

Br2
R C OOAg R Br + CO2 + AgBr

D. Reacţii ale radicalului hidrocarbonat.

Participă la reacţii de substituţie radicalică ce au loc cu preponderenţă în poziţia α.
Cl2 Cl2
C H3 C OOH + Cl 2 ClC H2 C OOH Cl2C H C OOH Cl3C C OOH
acid monocloracetic acid dicloracetic acid tricloracetic

C H3 C H2 C OOH + Cl 2 C H3 CH C OOH + ClCH2 C H2 C OOH

preponderent
Cl
acid α clorpropionic acid β clorpropionic

P entru obţinerea derivatului α se folosesc cloruri acide:

C H3 C H2 C OCl + Cl 2 C H3 C HCl C OCl

E. Reacţia de oxidare.
4
 Acizii sunt în general rezistenţi la acţiunea agenţilor oxidanţi, fiind folosiţi ca mediu de reacţie.
Acidul formic este singurul acid monocarboxilic cu caracter reducător fiind oxidat şi de oxidanţi slabi (de
exemplu reactivul Tollens).
O
HC OOH CO2 + H2O

F. Reacţia de reducere.
Sunt rezistenţi la acţiunea agenţilor reducători însă în condiţii energice se reduc la alcooli cu acelaşi
număr de atomi de carbon. Reacţia se foloseşte în industrie la obţinerea alcoolilor graşi din acizi graşi.

R C OOH
reducere
RCH2OH

Condiţii: H2/Cu/Cr2O3 la 200 – 3000C; 150 – 200 atm; LiAlH4

Reprezentanţi:
Acid formic: a fost obţinut din furnicile roşii. Se găseşte în acele de pin şi brad. Se obţine din CO şi
NaOH.
+
CO + NaO H HCOONa H
HC OOH

Reacţiile specifice sunt:

H2SO4
CO +H
2O deshidratare

O
HC OOH CO2 + H2O oxidare

Os,Ir dehidrogenare
H2 + CO2

Se foloseşte în industria textilă şi a pielăriei, acidulant în industria alimentară în proporţie de 0,15%.

Acidul acetic: se obţine din:
 distilarea uscată a lemnului, din acidul pirolignos se extrage cu solvent selectiv sau se tratează cu
Ca(OH)2.
 fermentaţia acetică a alcoolului etilic, obţinându-se o soluţie de 3-15% acid acetic care se
comercializează sub formă de oţet (6% – 9%).
 se obţine prin oxidarea aldehidei acetice obţinute prin reacţia Kucerov.
Acidul acetic este un lichid cu punctul de solidificare 160C. Se foloseşte ca şi condiment şi
conservant în industria alimentară. De asemenea se utilizează sarea de calciu a acidului acetic pentru
menţinerea pâinii proaspete. Acidul se mai foloseşte în industria chimică la sinteza esterilor, a sărurilor şi ca
mediu de reacţie. Acetatul de plumb şi bariu se folosesc în medicină, iar sărurile de Fe, Cr, Mn, Co se
folosesc ca mordanţi în industria textilă.
Acidul propionic: are acţiune antibacteriană.
Acidul butiric: este un lichid cu miros neplăcut de sudoare şi se găseşte în laptele de bovină.
Acizii valerianici: se găsesc în rădăcina de odolean şi anghelică şi au acţiune sedativă.
În natură, în grăsimile vegetale şi animale, se găsesc acizi cu număr par de atomi de carbon.
C6 – acid capronic – în laptele de capră
C8 – acid caprinic – în laptele de capră
C10 – acid caprilic – în laptele de capră
C12 – acid lauric – în laptele nucii de cocos şi în fructul dafinului
C14 – acid miristic – în grăsimile animale şi vegetale
C16 – acid palmitic – în grăsimile animale şi vegetale

5
 C18 – acid stearic – în grăsimile animale şi vegetale
C20 – acid arahic – în grăsimile vegetale
C22 – acid behenic – în grăsimile vegetale
Acidul benzoic: este o substanţă solidă, cristalină, care sublimează uşor şi se obţine prin oxidarea
toluenului, fiind folosit ca şi conservant în industria alimentară.

Acizi dicarboxilici. Acizi policarboxilici

acid propandioic
Acizii dicarboxilici conţin două grupări carboxil. Participă
acid la toate reacţiile acizilor monocarboxilici
malonic
putând da derivaţi mono sau di. Ionizează în trepte. Au aciditatea mai mare decât a acizilor monocarboxilici
cu acelaşi număr de atomi de carbon, din cauza efectului –Is al grupei – COOH, efect ce depinde de distanţa
relativă dintre cele două grupări.
HOOC-(CH2)n-COOH+H2O HOOC-(CH2)n-COO-+H3O+ Ka1
HOOC-(CH2)n-COO-+H2O -
OOC-(CH2)n-COO-+H3O+ Ka2
Se obţin din dinitrili prin hidroliză sau prin alchilări cu ester malonic a derivaţilor dihalogenaţi.
În funcţie de poziţiile relative ale celor două grupări carboxil, acizii dicarboxilici au comportament
diferit la încălzire.
Acidul 1,2 dicarboxilic se decarboxilează Acizii 1,3 dicarboxilic se decarboxilează
COOH 0 COOH 0 0
200 C 100 C 140 C
HC OOH + CO2 H2C CH3 COOH + C O2
COOH COOH
acid etandioic
acid oxalic

Acizii 1,4 şi 1,5 dicarboxilici se deshidratează formând anhidridele corespunzătoare

O O
H2C COOH 0 H2C C CH2 COOH 0 CH2 C
t C + H2O t C
O H2C H2C O + H2O
H2C COOH H2C C
CH2 COOH CH2 C
O
acid butandioic O
acid succinic acid pentandioic
acid glutaric
anhidridă succinică anhidridă glutarică

Acizii 1,6 şi 1,7 dicarboxilici se decarboxilează şi se deshidratează formând cetone cu un atom de

carbon în minus.
0
H2C CH2 COOH t 0C CH2 CH2 COOH t C
O H2C O
-H2O CH2 CH2 COOH -H2O
H2C CH2 COOH
-CO2 -CO2
acid adipic acid pimelic

ciclopentanona ciclohexanona

Reprezentanţi

• Acidul oxalic – se găseşte liber în ciuperca de mucegai, şi sub formă de săruri de Ca şi K în

vegetale. Se obţine din formiatul de Na încălzit. Este toxic şi se foloseşte în industria textilă şi pielărie.
t C
2 HCOONa (COO)2Na + H2

H+

(COOH)2

6
 Reacţiile specifice sunt:
H2SO4
H2O + CO + CO2
(reacţia de deshidratare)
[O]
(COOH)2 H2O + CO2
(reacţia de decarboxilare)
0
t C
HCOOH + CO2
(reacţia de oxidare)

• Acidul malonic – se foloseşte în sinteze chimice sub formă de esteri.

• Acidul adipic – se foloseşte în industria alimentară ca acidulant; în industria compuşilor
macromoleculari la obţinerea fibrei–Nylon 6,6; esterii au proprietăţi plastice.
COOH 1,2 – acid ftalic
1,3 – acid izoftalic
• Acizii ftalici
COOH
1,4 – acid tereftalic

Se folosesc în industria coloranţilor, iar acidul ftalic şi acidul tereftalic la obţinerea compuşilor
macromoleculari.
În natură se găseşte în vegetale acidul tricarbalilic.
CH2 CH CH2
COOH COOH COOH acid 1,2,3-propantricarboxilic

Acizi nesaturaţi

Nomenclatură:
Se aplică regulile IUPAC studiate la acizii saturaţi; se folosesc şi denumiri
β uzuale:
α
CH2 CH CH2 COOH C6H5 CH CH COOH
3 2 1
ac. 3 - butenoic ac. β − fenilpropenoic
ac. vinilacetic ac. 3 - fenil propenoic
ac. cinamic

Reprezentanţi :

• Acid acrilic : - este un lichid cu p.f.=140˚C şi p.t.=13˚C; are miros înţepător şi polimerizează după
schema vinilică.
CH2 CH COOH CH3 CH CH COOH
ac. propenoic ac.2 - butenoic
ac. acrilic ac. crotonic

• Acid metacrilic – este un lichid cu p.f.=160˚C, polimerizează mai uşor decât acidul acrilic, iar
esterul lui polimerizat formează sticla organică, plexiglas sau stiplex.

CH3
CH2 C COOH CH2 C
CH3 COOCH3 n

7
 • Acidul cinamic C6H5–CH=CH–COOH (configuraţie trans.) şi acidul alocinamic (configuraţie cis.)
se găsesc în vegetale. Acidul cinamic se găseşte liber în uleiul de scorţişoară şi sub formă de esteri în
balsamuri (balsam de Peru şi Tolu).
• Acidul alocinamic se găseşte esterificat cu un alcaloid în frunzele arbustului coca sud-american.
• Acidul oleic se găseşte în toate grăsimile vegetale şi animale.
CH3–(CH2)7–CH=CH–(CH2)7–COOH,
cis
acid 9-octadecenoic
• Acid elaidic - izomerul trans - nu se găseşte în natură şi se obţine din izomerizarea acidului oleic.
CH3–(CH2)7–CH=CH–(CH2)7–COOH,
cis
acid 9-octadecenoic
• Acidul palmitoleic: se găseşte în grăsimile unor animale acvatice.
CH3–(CH2)5–CH=CH–(CH2)7–COOH,
acid 9-hexadecenoic
• Acidul linolic: se găseşte în uleiul de floarea soarelui
CH3–(CH2)4–CH=CH–CH2–CH=CH–(CH2)7–COOH
cis cis
acid 9,12-octodecadienoic
• Acidul linolenic: se găseşte în uleiul de in.
CH3–CH2–CH=CH–CH2–CH=CH–CH2–CH=CH–(CH2)7–COOH
cis cis cis
acid 9,12,15-octodecatrienoic
• Acidul fumaric: izomerul trans se găseşte în natură în ciuperci, în fumariţă, în licheni şi în celulele
animale ca rezultat al proceselor de degradare biochimică a glucidelor. Este o substanţă solidă cu p.t. =
302°C.
HC COOH

HOOC CH

• Acidul maleic: izomerul cis nu se găseşte în natură, se obţine din oxidarea benzenului şi are
p.t.=130°C.