Compuși organici cu caracter acid

Conform teoriei lui Brönsted, acizii sunt molecule neutre sau ioni care au
proprietatea de a ceda H+ în soluție (donori de H+).
În chimia organică sunt compușii care conțin grupări (-OH) în care legătura
oxigen-hidrogen este slab polarizată. Aceștia sunt compușii hidroxilici: alcooli,
fenoli și compușii carboxilici: acizi organici.

А –Н + H2O ↔ А ̅ + Н3O+

[A− ][H3 O+ ]
Ka = K[H20] =
[AH]
Practic se utilizează noțiunea рKa – indice de aciditate рKa = -lgKа.

Alcani R-CH2-H pKa ≈ 50

Amine R-NH2 pKa ≈ 30
Alcooli R-OH pKa ≈ 14-16
Tioli R-SH pKa ≈ 10
Fenoli Ar-OH pKa ≈ 8-11
Acizi carboxilici R-COOH pKa ≈ 4-8

În chimia organică se efectuează un studiu relativ calitativ al acidităţii, folosind în

acest scop stabilitatea anionului.
Factorii care influențează aciditatea:
1. Electronegativitatea şi polarizabilitatea atomului elementului din centrul acidic
(cu cât aceştia sunt mai mari, cu atât sunt mai pronunţate proprietăţile acide
(aciditatea));
2. Gradul de delocalizare a sarcinii anionului şi a conjugării (cu cât sunt mai mari
acestea, cu atât este mai pronunţată aciditatea);
3. Influenţa efectelor electronice ale substituenţilor: substituenţii de ordinul II
măresc aciditatea, substituenţii de ordinul I – o micşorează;
4. Gradul de solvatare (hidratare) a anionilor;
Variația caracterului acid a acestora și a acizilor anorganici este redată de schema
de mai jos:
Alcooli – compuşi organici cu funcţiune simplă (monovalentă), care conţin grupări
hidroxil (-OH) la atom de carbon hibridizat sp3 dintr-o catenă hidrocarbonată.
R-CH2-(OH)x

etanol metanol izopropanol etilen glicol 1-propanol glicerină

C2H5OH CH3OH

pKa 15.9 15.5 16.5 14.22 16 14.15

Datorită polarizării legăturii O-H alcoolii au un caracter slab acid, dar în prezenţa
acizilor tari se comportă ca şi baze. (au caracter amfoter)

R-O-Na+ + 1/2H2 ← Na + H3C-O-H ↔ H2SO4 + H3C-O+H2 + HSO4-

Alcoxid ion oxoniu

Alcoxizii refac alcoolul în prezenţa apei (sunt instabili faţă de apă).

R-O-Na+ + H2O → R-OH + NaOH

pKa-ul metanolului are o valoare de 15,5. În reacție cu acizi puternici, cum ar

fi acidul sulfuric, el se poate protona. Bazele puternice deprotonează molecula de
alcool.

H3C-O-Na+ + H2 ← NaH + H3C-O-H ↔ H2SO4 + H3C-O+H2 + HSO4-

Etanolul, ca toți alcoolii, prezintă un ușor caracter acid dovedit prin reacția sa cu
metalele alcaline, iar o reacție tipică este reacția cu sodiul, în urma căreia se
formează ionul etoxid și se eliberează protonul din gruparea hidroxil. Protonul se
fixează pe perechea de electroni ai oxigenului din apă, generând ionul hidroniu
care oferă aciditate soluției respective.

H3C-CH2-O-H + Na → H3C-CH2-O-Na+ + ½ H2
Etoxid de sodiu(bază tare)
Etanolul nu reacționează cu hidroxizii alcalini, față de fenoli care sunt tot
compuși hidroxilici și care reacționează cu hidroxidul de sodiu formând ionul
fenoxid.

În seria alcoolilor monohidroxilici alifatici saturaţi aciditatea scade de la alcoolii

primari spre cei terţiari.

Metanol 2-propanol 2-metil-2propanol

Alcool primar Alcool secundar Alcool terțiar

Fenoli – compuşi organici cu funcţiune simplă (monovalentă), care conţin grupări

hidroxil (-OH) la atom de carbon hibridizat sp2 din nucleu aromatic.
Ar-(OH)x

Fenol o-crezol m-crezol p-crezol Acid picric o-clorofenol

pKa 9.95 10.287 10.09 10.26 0.38 9.11

Pirocate Rezorcina Hidrochinona Pirogalol Fluoroglucina Hidroxihidro
china chinona

pKa 9,48 9.15 9.9 9.01 8.45 9.96

Fenolul e un acid slab. În soluțiile apoase cu pH-ul între 8 și 11 e în echilibru cu anionul fenolat
C6H5O− (denumit și fenoxid).
C6H5OH ⇌ C6H5O- + H+

Soluțiile apoase de fenol au aciditate slabă. Fenolul este ușor neutralizat de hidroxidul de sodiu,
formând fenoxid de sodiu sau fenolat de sodiu, dar fiind mai slab decât acidul carbonic nu poate
fi neutralizat de bicarbonatul de sodiu sau carbonatul de sodiu ca să elibereze dioxid de carbon.
C6H5OH + NaOH → C6H5O-Na+ + H2O

p-nitrofenol fenol p-crezol

Acizi carboxilici- compuşi organici cu funcţiune trivalentă, care conţin grupări
carboxil (-COOH) la o catenă hidrocarbonată.
R-COOH

Acid Acid formic Acid acetic Acid Acid propanoic Acid Tricloracetic
benzoic

pKa 3.77 4.756 4.2 4.88 0.66

Acid Acid lactic Acid oxalic Acid malonic Acid piruvic

pKa 3.86 pKa1= 1.27 pKa1= 2.83 2.49

pKa2= 4.27 pKa2=5.69

Acid Acid ftalic Acid izoftalic Acid tereftalic

pKa pKa1= 2.89 pKa1= 3.46 pKa1= 3.51

pKa2= 5.51 pKa2= 4.46 pKa2= 4.82
 Acid salicilic Acid citric Acid tartric

pKa pKa1=2.97 pKa1 =3.13 pKa1=3.04

pKa2=13.82 pKa2 =4.76 pKa2=4.37
pKa3 =6.40

Reacții comune cu acizii anorganici

RCOOδ-Hδ+ ↔ RCOO- + H+, ceea ce arată caracterul acid.

Aciditatea

RCOOδ-Hδ+ + HOH ↔ RCOO- + H3O+

au rezultat un ion carboxilat și un ion hidroniu;

Tăria acizilor carboxilici variază, în sensul că tăria înseamnă capacitatea (sau

ușurința) de a ceda protoni:

 odată cu creșterea numărului de atomi de carbon scade aciditatea;

 odată cu creșterea numărului de grupe carboxil crește aciditatea;
 odată cu creșterea gradului de ramificație a catenei acidului scade aciditatea;

Reacția cu metale active

RCOOH + Na → RCOO-Na+ ½ H2

2RCOOH + Mg → (RCOO-)2Mg+2 + H2

Reacția cu oxizii metalici

2RCOOH + K2O → 2RCOO-K+ + H2O
2RCOOH + CaO → (RCOO-)2Ca+2 + H2O

Reacția cu bazele
2RCOOH + NaOH → RCOO-Na+ + H2O

2RCOOH + Mg(OH)2 → (RCOO-)2Mg+2 + 2H2O

Reacția cu săruri ale acizilor mai slabi ca ei

NaHCO3 + RCOOH → H2CO3 + RCOO-Na+, cu o sare de Na a acidului
carbonic;

NaCN + RCOOH → HCN + RCOO-Na+, cu o sare de Na a acidului cianhidric;

ArO-Na+ + RCOOH → RCOO-Na+ + ArOH, cu o sare de Na a unui fenol.