Nr.

Formula Denumire
Clasa de substanță organica
crt. generală terminație/prefix
I. Hidrocarburi
1 Alcani CnH2n+2 -an
Satu
rate

2 Cicloalcani CnH2n Ciclo-

3 Alchene CnH2n -enă
4 Alcadiene CnH2n – 2 -dienă
turate
Nesa-

5 Cicloalchene CnH2n – 2 Ciclo-

6 Alchine CnH2n - 2 -ină
Mononucleare CnH2n – 6
mati
aro

Arene
ce

Polinucleare Denumiri specifice

II. Compuşi organici cu funcţiuni organice monovalente
1 Derivaţi halogenaţi Nr. atomii X + den. X +
CaHbXc
den. hidrocarbură
2 Alcooli R – CH2 – OH -ol
3 Eteri R-CH2-O-CH2-R Denumire radicali+eter
4 Fenoli Ph-OH Denumiri specifice
5 R-NH2/ R-NH- Denumire
Amine
R/R3N radicali+amină
6 Nitro + denumire
Nitroderivaţi R – NO2
hidrocarbură
III. Compuşi organici cu funcţiuni organice divalente
Compuși Aldehide R – CH = O -al
carbonilici Cetone RR’C = O -onă
IV. Compuşi organici cu funcţiuni organice trivalente
1 Acizi carboxilici R – COOH Acid+hidrocarbură+oic
2 Esteri R - COOR’ Săruri ale acizilor
3 Halogenuri acide R – COX
4 Amide R – CONH2
5 Nitrili R – CN
6 Anhidride acide (R-CO)2O
V. Compuşi organici cu funcţiuni mixte
1 H2N-R- și
Aminoacizi Amino+denumire acid
COOH
2 Peptide/proteine Denumiri specifice
3 Monozaharide Denumiri specifice
4 Dizaharide Denumiri specifice
5 Polizaharide Denumiri specifice
 Pentru stabilirea structurii unui compus organic se parcurg următoarele etape:
1. Purificarea substanţei analizate până la puritate analitică;
2. Se stabileşte compoziţia procentuală a substanţei;
3. Se determină formula brută;
4. Se calculează masa moleculară şi se determină formula moleculară;
5. Se verifică dacă formula moleculară găsită corespunde unui compus real sau nu.
Se aplică criteriile de verificare a validităţii unei formule moleculare:
a) Se calculează nesaturarea echivalentă, N.E., (care ne indică numărul de legături π);
N.E. trebuie să fie mai mare sau egală cu zero.
N.E. = 0 compuşi saturaţi aciclici;
N.E. = 1 alchene sau cicloalcani;
N.E. = 2 alchine sau alcadiene sau cicloalchene;
N.E. = 3 compuşi cu 3 legături π;
N.E. = 4, 5, 6 compuşi aromatici mononucleari;
N.E. = 7, etc compuşi aromatici polinucleari.
Pentru un compus organic cu formula generală: CaHbOcNdXe avem:
(2a  2)  (b  d  e) 2   ni ( i  2)
N .E.  sau N .E.  , unde
2 2
ni reprezintă numărul de atomi de tip i, iar vi valenţa elementului i.
b) suma tuturor covalenţelor elementelor componente, care trebuie să fie un număr par.
6. Ţinând cont de valenţă şi de proprietăţile fizice şi chimice ale compusului analizat
se propune un model structural;
7. Verificarea modelului structural prin sinteza substanţei din compuşi cu structură
cunoscută.
Cap. II. Alcani

Definiţie Alcanii sunt hidrocarburi saturate aciclice cu formula generală: CnH2n+2. Se

numesc şi parafine datorită reactivităţii lor scăzute.

Nomenclatură Primii patru alcani au denumiri specifice, iar termenii următori se

denumesc prin adăugarea terminaţiei „an” la numeralul în limba greacă care ne indică
numărul de atomi de carbon.
CH4 metan
CH3 – CH3 etan
CH3 – CH2 – CH3 propan
CH3 – CH2 – CH2 – CH3 butan
CH3 – CH2 – CH2 – CH2 – CH3 pentan
CH3 – CH2 – CH2 – CH2 – CH2 – CH3 hexan
CH3 – CH2 – CH2 – CH2 – CH2 – CH2 – CH3 heptan
CH3 – CH2 – CH2 – CH2 – CH2 – CH2 – CH2 – CH3 octan, etc.
O serie de compuşi se numeşte omoloagă, dacă fiecare termen al seriei se deosebeşte
de cel anterior printr-o grupare metilen (-CH2-).

Radicali. Restul de hidrocarbură obţinut prin îndepărtarea unui atom de hidrogen din
molecula unui alcan se numeşte radical monovalent. Se denumesc prin înlocuirea
terminaţiei –an cu terminaţia –il. Principalii radicali monovalenţi sunt:
CH3 – metil
CH3 – CH2 – etil
CH3 – CH2 – CH2 – propil
(CH3)CH – izopropil.

Izomerie. Compuşii cu aceeaşi formulă moleculară, dar cu structuri diferite deci cu

proprietăţi fizico-chimice diferite se numesc izomeri. În cazul alcanilor izomeria este
determinată de ramificaţia catenei şi de aceea se numeşte izomerie de catenă.

Metode de obţinere.
1. Din sursele naturale care sunt gazul metan şi petrolul;
2. Sinteza anodică (Kolbe), ce constă în electroliza sărurilor solubile ale acizilor
carboxilici:
R-COONa + H2O  electroliza
 R-R + CO2 + 1/2 H2 + NaOH
3. Hidroliza carburilor metalice:
Al4C3 + 12 H2O  4 Al  OH 3 + 3 CH4 
4. Cracarea alcanilor superiori conduce la alcani cu un număr mai mic de atomi de
carbon:
cracare
H3C CH2 CH2 CH CH2 CH3 H3C CH3 + H2C CH CH2 CH3

H
5. Adiţia hidrogenului la alchene şi alchine.
R CH CH2 + H2 R CH2 CH3

R C CH + 2 H2 R CH2 CH3
6. Reducerea alcoolilor:
+ HI
R CH2 OH + HI R CH2 I R CH3
- H2O - I2

Proprietăţi fizice

- alcanii C1 - C4 sunt gazoşi, C5 – C15 sunt lichizi, iar cei superiori sunt solizi;
- alcanii au densitatea mai mică decât 1;
- punctele de fiebere şi densitatea alcanilor cresc odată cu numărul atomilor de carbon
din moleculă;
- izoalcanii au t.f. mai mici decât n-alcanii corespunzători;
- t.f. este cu atât mai mică cu cât ramificaţia laterală este mai marginală;
- două ramificaţii provoacă o scădere mai mare a t.f.; scăderea este mai mare dacă cele
două catene laterale sunt legate de acelaşi atom de carbon;
- alcanii gazoşi nu au miros, de aceea pentru detectarea gazului metan se folosesc
mercaptani, cei lichizi au miros specific de benzină
- deoarece au molecule nepolare sunt insolubili în apă, dar sunt solubili în solvenţi
nepolari (benzen, compuşi halogenaţi, etc.).
- metanul este numit şi gaz de baltă (a fost descoperit de Volta în mâlul bălţilor);
împreună cu aerul formează un amestec exploziv numit gaz grizu.

Proprietăţi chimice

1. Reacţii de substituţie (reacţii de înlocuire a atomilor de H cu alţi atomi sau grupe de

atomi).
a) Halogenarea alcanilor se realizează cu Cl2 sau Br2 în prezenţa luminii sau la
temperaturi de 300 – 600oC, conform reacţiei:
R – H + X2  hν
 R – X + HX
Reacţia de fluorurare este explozivă, iar iodurarea are loc cu o viteză foarte mică
datorită reactivităţii scăzute a iodului. Viteza reacţiei de halogenare depinde de
reactivitatea legăturii C – H: Cprimar – H < Csecundar – H < Cterţiar – H
b) Nitrarea se realizează cu acid azotic conform reacţiei generale:
R – H + HONO2 → R – NO2 + H2O

2. Reacţia de izomerizare (reacţia prin care un n-alcan trece într-un izoalcan), are loc în
prezenţă de AlCl3 la temperaturi de 50 -100oC.
AlCl3
H3C CH2 CH2 CH3 H3C CH CH3
100oC
n-butan CH3 izobutan

3. Reacţii de oxidare
Oxidarea totală a alcanilor numită şi ardere, are loc cu degajarea unei cantităţi mari de
căldură Q, de aceea se folosesc drept combustibili.
CnH2n+2 + (3n+1)/2 O2 → n CO2 + (n+1) H2O + Q
Importanţă practică prezintă oxidările parţiale ale metanului:
Pt , 1000o C
a) amonoxidarea: CH 4 + NH3 + 3/2 O2   HCN + 3 H 2O
b) oxidarea cu vapori de apă: CH4  H2O  Ni
650-900oC
 CO + 3 H2
c) obţinerea negrului de fum: CH4 + O2  C + 2 H2O
d) obţinerea gazului se sinteză: 2 CH4 + O2  2 CO + 4 H2
e) obţinerea metanolului: CH4 + 1/2 O2  60 atm
400o C
 CH3OH
f) obţinerea formaldehidei: CH4 + O2 
oxizi de azot
400-600o C
 CH2O + H2O

4. Reacţia de descompunere termică

Alcanii prezintă o stabilitate termică mare datorită inerţiei lor chimice. Astfel la
încălzire la temperaturi de 500 – 600oC alcanii suferă două tipuri de reacţii: reacţii de
dehidrogenare (se elimină o moleculă de H2) şi reacţii de cracare ( molecula se rupe
într-un alcan şi o alchenă cu molecule mai mici). De exemplu, la descompunerea
termică a pentanului:
CH4 + H2C CH CH2 CH3
H3C CH3 + H2C CH CH3
reactii de
H3C CH32 CH2 CH2 CH3
cracare
H3C CH32 CH3 + H2C CH2

H2C CH CH2 CH2 CH3 + H2

H3C CH2 CH2 CH2 CH3 reactii de
H3C CH CH CH2 CH3 + H2 dehidrogenare

Metanul la temperatura de 1500oC se descompune conform reacţiei:

o
2 CH4 1500 C HC CH + 3 H2
Au loc reacţii secundare din care predominantă este formarea carbonului liber (negru
de fum): CH4 → C + 2 H2

5. Reacţia de alchilare constă în reacţia izoalcanilor cu alchene şi conduce la obţinerea

de alcani ramificaţi, utilizaţi la obţinerea de benzine cu cifră octanică (C.O.) mare. Prin
convenţie n– heptanului i s-a atribuit CO = 0, iar izooctanului CO = 100.

CH3
H3C CH CH3 + H2C C CH3 H2SO4 H3C C CH2 CH CH3
CH3 CH3 CH3 CH3
2, 2, 4 - trimetil - pentan ( izooctan )
Practic determinarea C.O. (cifra octanică) a unei benzine se face în motoare de
încercare, prin compararea arderii sale cu cea a unui amestec oarecare format din n-
heptan şi izooctan (2,2,4-trimetil-octan) şi reprezintă procentul în volume de izooctan.

Cicloalcanii

Sunt hidrocarburi saturate ciclice. Se denumesc prin adăugarea prefixului ciclo- la

numele alcanului care conţine acelaşi număr de atomi de carbon.
H2
H2 C
H2 C H2C CH2
C H2C CH2 H2C CH2
H2C CH2
H2C CH2 H2C CH2 H2C CH2 C
H2
ciclopropan ciclobutan ciclopentan ciclohexan
Cicloalcanii prezintă aceleaşi proprietăţi ca şi alcanii: substituţie, izomerizare, oxidare.
Cap. III. Alchene

Definiţie Alchenele sunt hidrocarburi nesaturate aciclice care conţin în molecula lor o
singură legătură dublă carbon – carbon:
C C
, alături de alte legături simple C – C, C – H.
Formula generală a alchenelor: CnH2n. Alchenele se mai numesc şi olefine, deoarece
derivaţii lor halogenaţi sunt lichide uleioase.

Nomenclatură Alchenele se denumesc prin înlocuirea terminaţiei an cu terminaţia enă,

de la alcanul cu acelaşi număr de atomi de carbon.

Izomerie Alchenele prezintă patru tipuri de izomerie:

Izomerie de catenă, determinată de ramificarea catenei atomilor de carbon;
Izomerie de poziţie, determinată de locul ocupat de dubla legătură în catena atomilor
de carbon;
Izomerie geometrică,
datorată imposibilităţii rotaţiei atomilor de carbon uniţi prin legătură dublă. Astfel
apare un plan de referinţă, planul format de electronii  ai dublei legături, faţă de care
substituenţii de la cei doi atomi de carbon (substituenţii aceluiaţi atom de carbon
trebuie să fie diferiţi) se dispun rigid în spaţiu formând două structuri spaţiale: cis (de
aceeaşi parte a planului) – trans (de o parte şi de alta a planului) sau Z – E.
a c

b d

Substituenţii celor doi atomi trebuie să indeplinească condiţiile: a  b, c  d .

Izomerie de funcţiune, alchenele sunt izomeri de funcţiune cu cicloalcanii.

Metode de obţinere a alchenelor

1. Prin descompunerea termică a alcanilor (dehidrogenarea şi cracarea)
2. a. Prin adiţia unui mol de hidrogen la alchine în prezenţă de Pd/Pb+2 (catalizator
Lindlar) se obţin cis-alchene:

Pd, Pb(CH3COO)2
R C CH + H2 R CH CH2
b. Prin adiţia unui mol de hidrogen la alchine în prezenţă de Na/NH3 lichid se obţin
trans-alchene.
3. Deshidratarea alcoolilor se realizează la cald în prezenţă de acid sulfuric:
H SO , 200oC
R CH CH2 2 4 R CH CH2 + H2O
H OH
Eliminarea apei se face în lungul catenei celei mai mari.
4. Din compuşi halogenaţi prin eliminarea de hidracid HX. Eliminarea de HX are loc
mai uşor şi cu viteză mai mare dacă:
- se foloseşte o bază tare concentrată;
- temperatura este ridicată 100 – 150oC;
- derivaţii terţiari mai reactivi decât cei secundari şi cei primari;
- natura halogenului măreşte viteza reacţiei: I > Br > Cl.
o
R CH CH R' KOH, 100 C R CH CH R' + HX
H X
5. Obţinerea alchenelor din derivaţi dihalogenaţi vicinali prin eliminarea de halogen cu
zinc în prezenţă de alcool:
Zn, etanol
R1 CH CH R2 R1 CH CH R2
X X X ZnX

R1 CH CH R2 + ZnX2
Proprietăţi fizice
Alchenele C2 – C5 sunt gazoase, C6 – C18 sunt lichide, iar cele superioare sunt solide;
Sunt insolubile în apă dar solubile în solvenţi organici; sunt incolore şi fără miros; au
densitatea mai mică decât a apei;
-izomerii cis au puncte de fierbere mai ridicate decât izomerii trans; (momentele
electrice ale izomerilor cis sunt mai mari decât ale izomerilor trans);
dintre izomerii cu mai multe duble legături duble în moleculă, izomerii cu legături
conjugate au p.f. cel mai mare.

Proprietăţi chimice
I. Reacţii de adiţie
1. Adiţia hidrogenului are loc la temperatură, presiune şi în prezenţă de catalizatori:
o
R CH CH2 + H - H 200 C, 200atm R CH2 CH3
Ni, Pt, Pd
2. Adiţia halogenilor poate avea loc în solvenţi nepolari (CS2, CCl4) sau polari (H2O,
alcooli).

R CH CH2+ X-X solvent R CH CH2

nepolar
X X
+ -
R CH CH2 R CH CH2 + X2 + H2O R CH CH2+ HX

OH X
X2 + H2O  HO-X+ + HX
3. Adiţia hidracizilor la alchenele asimetrice are loc conform regulii Markovnikov:
ionul de hidrogen al acidului se fixează la atomul de carbon al legăturii duble cu cei
mai mulţi atomi de hidrogen, iar ionul de halogen la atomul de carbon cu cel mai mic
număr de atomi de hidrogen.
Reactivitatea hidracizilor creşte în ordinea: HI > HBr > HCl.
 + -
+ - +H-X
R CH CH2 R CH CH2 R CH CH2

X H
Adiţia acidul bromhidric în prezenţă de peroxizi şi lumină, are loc anti-Markovnikov:
RO-OR R CH2 CH2 Br
R CH CH2+ H-Br
4. Adiţia apei are loc în prezenţă de H2SO4 concentrat, conform regulii Markovnikov:

H2SO4
R CH CH2+ H OH R CH CH3

OH alcool
5. Adiţia acidului sulfuric are loc la temperaturi scăzute şi conduce la sulfaţi acizi de
alchil, care la încălzire cu apă formează alcooli:
+ H2O
R CH CH2 + H - OSO3H R CH CH3 R CH CH3
- H2SO4
OSO3H OH
II. Reacţia de substituţie în poziţie alilică, se realizează la temperaturi ridicate (500 –
600oC) cu halogeni (Cl2, Br2):

500oC
R CH CH CH2 R' + X2 R CH CH CH R' + HX

X
III. Reacţia de oxidare
1. Oxidarea alchenelor cu reactiv Baeyer (soluţie apoasă alcalină de permanganat de
potasiu), conduce la dioli. Reacţia este folosită în chimia analitică pentru recunoaşterea
legăturii duble.
KMnO4
R CH CH2+ [O] + H2O R CH CH2

OH OH
diol
În cazul oxidării alchenelor ciclice cu KMnO4 în mediu bazic sau cu OsO4 se obţin cis-
dioli.
2. Oxidarea cu oxigen molecular, în prezenţă de Ag la 250oC conduce la oxizi care cu
apă formează dioli:
Ag + H2O
R CH CH R' + O2 R CH CH R'
250oC
O
R CH CH R' oxid

OH OH diol
3. Oxidarea cu agenţi oxidanţi: KMnO4 sau K2Cr2O7 în mediu de acid sulfuric sau
soluţie de CrO3 în acid acetic concentrat. Reacţia are loc cu scindarea legăturii duble şi
formare de acizi carboxilici, cetone şi CO2, H2O în funcţie de structura alchenei:
 K2Cr2O7
R HC CH R'+ 4 O R COOH + R' COOH
H2SO4

K2Cr2O7
R HC CH2 + 4 O R COOH + CO2 + H2O
H2SO4
R'
K2Cr2O7 R'
R HC C +3 O R COOH + C O
H2SO4 R''
R''
R R'' R R''
K2Cr2O7
C C +2 O H2SO4 C O + C O
R' R''' R' R'''

R
R
K2Cr2O7
C CH2 + 4 O C O + CO2 + H2O
H2SO4
R' R'
4. Oxidarea cu ozon, O3, se realizează prin trecerea unui curent de ozon printr-o soluţie
de alchenă la temperaturi scăzute -75oC. În prima etapă se formează ozonide (substanţe
explozive) care prin reducere cu H2/Pt sau Zn/CH3-COOH conduc la compuşi
carbonilici. Această reacţie este folosită pentru stabilirea poziţiei legăturii duble.
O
R HC CH R' + O3 R CH HC R'
O O
ozonida
H2 / Pt
R HC O + R' CH O + H2O

Zn
R CH O + R' CH O + ZnO
CH3COOH

5. Arderea alchenelor este o reacţie exotermă.

CnH2n + 2 + (3n + 1) / 2O2 → n CO2 + (n + 1) H2O + Q
6. Autooxidarea alchenelor – oxidarea în poziţia alilică.
Alchenele reacţionează cu oxigenul molecular în poziţie alilică formând hidroperoxizi:
R HC CH CH2 R' + O2 R HC CH CH R'
OOH hidroperoxid
IV. Reacţia de alchilare a izoalcanilor şi a hidrocarburilor aromatice (reacţia Friedel –
Crafts)
V. Reacţia de polimerizare este reacţia prin care un număr mare de molecule identice
nesaturate se unesc între ele formând o singură moleculă de dimensiuni mari numită
macromoleculă.
Procesul de polimerizare poate fi reprezentat astfel:
nM M
n
monomer polimer grad de polimerizare
Cap. IV. Alchine

Definiţie Sunt hidrocarburi aciclice nesaturate care conţin o legătură triplă.

Formula generală: CnH2n-2.

Nomenclatură Alchinele se denumesc prin înlocuirea terminaţiei –an cu terminaţia –

ină de la alcanul cu acelaşi număr de atomi de carbon.

Izomerie Alchinele prezintă izomeri de catenă, de poziţie şi de funcţiune – cu

alcadienele şi cicloalchenele.

Metode de obţinere
1. Obţinerea acetilenei din carbură de calciu, obţinută la rândul ei din carbid conform
reacţiilor:
900o C
CaCO3   CaO + CO2
2500o C
CaO + 3 C   CaC2 + CO
CaC2 + 2 H2O  C2H2 + Ca(OH)2 + Q
2. Obţinerea acetilenei din metan prin:
a) cracarea metanului în arc electric:
1500o C
2 CH4   C2H2 + 3 H2
1500o C
CH4  C + 2 H2
b) procedeul arderii incomplete, când căldura necesară reacţiei se obţine prin arderea
unei părţi din metan:
CH4 + ½ O2  CO + 2 H2
3. Prin reacţia derivaţilor organo-magnezieni ( reactivi Grignard ) cu halogenuri de
propargil:
HC C CH2 Br + BrMg CH3
+ MgBr2 HC C CH2 CH3

4. Prin dehidrohalogenarea derivaţilor dihalogenaţi vicinali:

o
R CH CH2 KOH/ t C R CH CH KNH 2 / NH3
- HBr
R C CH
- HBr
Br Br Br
5. Prin dehidrohalogenarea derivaţilor dihalogenaţi geminali:
KOH
R CH2 CH Cl
toC R C CH + 2 HCl

Cl
6. Reacţia acetilurilor de sodiu cu derivaţii halogenaţi:
R C C Na+ + Br CH3 R C C CH3 + NaBr
Proprietăţi chimice
1. Reacţii de adiţie:
a) adiţia hidrogenului:

R C CH + H2 Pd otrãvit cu sãruri
de Pb R CH CH2
R C CH + 2 H2 Ni
R CH2 CH3
b) adiţia halogenilor:
X X
+ X2
R C C R' + X2 R C C R' R C C R'

X X X X
Alchinele reacţionează cu clorul numai în solvenţi inerţi (CCl4), în fază gazoasă reacţia
este violentă şi conduce la cărbune şi acid clorhidric:
C2H2 + Cl2  2 C + 2 HCl
c) adiţia acidului clorhidric:

HgCl2
HC CH + HCl 170oC H2C CH Cl

d) adiţia acidului cianhidric:

Cu2Cl2 + NH4Cl
HC CH + HCN H2C CH CN
80oC
e) adiţia acidului acetic:
O H2C CH
Zn(CH3COO)2 O
HC CH + H3C C acetat de vinil
200oC O C
O H
CH3
f) adiţia apei, cunoscută sub numele de reacţia Kucerov:

HgSO CH tautomerie
HC CH + H OH H SO 4 H2C H3C CH O
2 4
H O acetaldehidã
enol
2. Reacţia de dimerizare:
Cu2Cl2, NH4Cl
HC CH + H C CH H2C CH C CH
100oC
3. Reacţia de trimerizare:
H3C CH3
o
3 HC CH 600 - 800 C HC C

CH3 CH3
4. Reacţia de substituţie, pune în evidenţă caracterul slab acid al alchinelor marginale.
a) reacţia cu metalele alcaline:
150oC + Na / 200oC
HC CH + Na HC C Na+
- 1/2H2 Na+C C Na+
- 1/2 H2
acetilurã monosodicã acetilurã disodicã
b) obţinerea acetilurilor unor metale tranziţionale:
HC CH + 2 [Ag(NH3)2]OH C2Ag2 + 4 NH3 + 2 H2O
acetilurã de argint (I)
pp. alb-gãlbui
HC CH + 2 [Cu(NH3)2]Cl C2Cu2 + 2 NH4Cl + 2 NH3
acetilurã de cupru (I)
pp. rosu-violet
Reacţia cu clorură de diamino Cu (I) este foarte sensibilă şi serveşte la recunoaşterea
urmelor de acetilenă.
5. Reacţia de oxidare cu agenţi slabi (soluţie bazică de KMnO4):
CH KMnO4 COOH
+ [O]
CH COOH
6. Reacţia de ardere Arderea acetilenei are loc cu degajarea unei cantităţi mari de
căldură. Se ating temperaturi de 3000oC.
Cap. V. Hidrocarburi aromatice

Definiţie Hidrocarburile aromatice sau arenele sunt hidrocarburi ce conţin în structura

lor unul sau mai multe nuclee benzenice.

Clasificare Arenele pot fi:

a) mononucleare
b) polinucleare - cu nuclee izolate (difenil)
- cu nuclee condensate (naftalină, antracen).

Metode de obţinere:
1. Din sursele naturale, cărbunii de pământ şi petrolul;
2. Prin procedee de reformare catalitică;
3. Prin reacţia de alchilare Friedel – Crafts:

CH2 R
AlCl3
+R CH2 Cl + HCl

4. Prin sinteza ciclului benzenic:

H3C CH3
o
3 HC CH 600 - 800 C HC C

CH3 CH3
5. Prin reducerea aril – alchil cetonelor:
C R Zn / Hg, HCl CH2 R
O
6. Din compuşi organomagnezieni şi halogenuri reactive (alil, benzil):
MgBr CH2 CH CH2
+ Br CH2 CH CH2
- MgBr2

Proprietăţi chimice
I. Reacţii de substituţie la nucleul aromatic
I. 1. Reacţia de halogenare Direct se obţin numai clor – respectiv brom-arenele în
prezenţă de FeCl3 sau FeBr3:
Br
+ Br2 FeBr3 + HBr

I. 2. Reacţia de nitrare se realizează cu amestec sulfonitric format din acid azotic şi

acid sulfuric:
NO2
H2SO4
+ HO - NO2 + H2O

I. 3. Reacţia de sulfonare se realizează cu acid sulfuric concentrat sau oleum (acid

sulfuric + SO3). La temperaturi mai ridicate sau la timp îndelungat de reacţie este un
proces reversibil.
Ar – H + HO – SO3H  Ar – SO3H + H2O
I. 4. Reacţia de sulfoclorurare Reactantul este acidul clorsulfonic.
Ar – H + HO – SO2Cl  Ar – SO2Cl + H2O
Reacţia are aplicaţii în sinteza detergenţilor şi a sulfonamidelor.
I. 5. Reacţia de alchilare (Friedel – Crafts) În această reacţie se pot folosi drept
reactanţi derivaţii halogenaţi (catalizator AlCl3 anhidră 0,1–0,2moli/mol compus
halogenat obţinut) sau alchenele (catalizatori în acest caz pot fi H2SO4 sau AlCl3/H2O).
Ar – H + X – R  AlCl3
 Ar – R + HX
Ar – H + R – CH = CH2  Ar – CH(CH3)2
H 2 SO4

I. 6. Reacţia de acilare se realizează cu cloruri sau anhidride ale acizilor carboxilici în

prezenţă de de AlCl3 (catalizatorul se consumă în proporţie de 1,1 moli la 1 mol de
produs de reacţie obţinut).
Ar – H + R – CO – Cl  AlCl3
 Ar – CO – R + HCl
Ar – H + ( R – CO)2O  AlCl3
 Ar – CO – R + R – COOH
I. 7. Reacţia de cuplare:
+
N N Cl + H N N
-HCl

I. 8. Reaţia de carbonatare:
OH OH
+ CO2
COOH
I. 9. Reacţia de formare de aldehide fenolice (reacţia Riemann – Tiemann):
OH OH
+ CHCl3 + NaOH + 2 HCl + NaCl
CHO
II. Reacţii de adiţie la nucleul aromatic.
II. 1. a) Adiţia hidrogenului catalitic (Ni, Pt, 10 atm, 150oC) cu formare de ciclohexan.
+ 3 H2

b) Reducerea Birch (se realizează cu Na în NH3 lichid şi etanol):

Na, NH3,
Et -OH

II. 2. Adiţia halogenilor

C6H6 + 3 Cl2  lumina
 C6H6Cl6
II. 3. Adiţia de carbene
+ [CH2]

II. 4. Adiţia ozonului

1. 3 O3 O O
2. H2O
3 C C + 3 H2O2
H H

III. Reacţii de oxidare la nucleul aromatic

Reacţia are loc la temperaturi ridicate cu oxigen molecular.
 + 9/2 O2 CH COOH
+ 2 CO2 + H2O
V2O5 / 450oC
CH COOH

COOH
+ 9/2 O2
+ 2 CO2 + H2O
V2O5 / 350oC
COOH

IV. Reacţii la catena laterală

IV. 1. Reacţii de substituţie – halogenarea

Reacţia are loc în prezenţa luminii folosind drept reactanţi clorul sau bromul:
CH3
CH2 X
+ X2 luminã
+ HX
VI. 2. Reacţia de oxidare la catena laterală se poate realiza cu soluţie de KMnO4 în
mediu bazic sau cu K2Cr2O7 în mediu de acid sulfuric.

C6H5 – CH3 + 3 [O]  C6H5 – COOH + H2O

La general această reacţie poate fi scrisă astfel:

Ar –CxHy + [O]  Ar – COOH + (x-1) CO2 + (y -1)/2 H2O

Orientarea substituenţilor
Reacţia de substituţie la care participă un omolog al benzenului de tipul Ar – X, are loc
orientat. Experimental s-au găsit toţi izomerii o-, m-, p-, dar în proporţii diferite în
funcţie de natura substituentului.
Avem două grupe mari de substituenţi:
substituenţi de ordinul I, orientează noul substituent în poziţiile orto- şi para-;
principalii substituenţi de ordinul I sunt :
-NH2, -OH, -NHR, -NR2, -OCH3, -OR, -CH3, -C2H5, -Cl, -Br, -I.
substituenţi de ordinul II, orientează noul substituent în poziţia meta-; principalii
substituenţi de ordinul II sunt :
-NO2, -CF3, -CCl3, -CN, -COOH, -COOR, -SO3H, -CHO, -COR
Cap. VI. Compuşi halogenaţi

Definiţie Compuşii halogenaţi sunt substanţe organice care conţin unul sau mai mulţi
atomi de halogen legaţi de un radical hidrocarbonat.

Clasificare
După natura radicalului hidrocarbonat:
- alifatici: saturaţi; nesaturaţi; aromatici; ciclici;
După numărul atomilor de halogen din moleculă:
- monohalogenaţi;
- polihalogenaţi care pot fi clasificaţi la rândul lor după poziţia atomilor de halogen
astfel: geminali; vicinali; izolaţi;
După modul în care se comportă în reacţiile de subst. derivaţii halogenaţi pot fi:
- cu reactivitate normală ( derivaţii de alchil );
- cu reactivitate mărită ( derivaţii de alil sau benzil );
- cu reactivitate scăzută ( derivaţii de fenil sau vinil ).

Metode de obţinere
1. Prin reacţia de substituţie fotochimică a alcanilor.
2. Din cicloalcani prin reacţie de substituţie.
3. Din alchene:
adiţia halogenilor cu formare de compuşi dihalogenaţi vicinali;
adiţia Markovnikov a hidracizilor conduce la compuşi monohalogenaţi;
adiţia HBr în prezenţă de peroxizi ( adiţie antimarkovnikov );
reacţia de substituţie în poziţie alilică a alchenelor.
4. Din alchine:
adiţia halogenilor conduce la compuşi tetrahalogenaţi;
adiţia hidracizilor are loc cu formare de compuşi dihalogenaţi geminali.
5. Din arene:
prin reacţia de substituţie catalitică la nucleul aromatic;
reacţia de substituţie fotochimică la catena laterală;
reacţia de adiţie fotochimică a clorului la nucleu.
6. Prin reacţia alcoolilor cu hidracizi sau PCl3:
R – OH + HX  R – X + H2O
R – OH + PX3  R – X + PX2(OH)
7. Reacţia compuşilor carbonilici cu pentaclorură de fosfor:
R – CH = O + PCl5  R – CHCl2 + POCl3
8. Reacţia de adiţie a halogenilor şi hidracizilor la alcadiene.
9. Derivaţii fluoruraţi se obţin prin reacţia clorurilor cu fluoruri minerale:
2 R – CH2 – Cl + HgF2  2 R – CH2 – F + HgCl2
10. Derivaţii ioduraţi se obţin prin reacţia de dezlocuire a clorului sau iodului:
R – CH2 – Cl + KI  R – CH2 – I + KCl
11. Adiţia bromului sau iodului la acizii graşi nesaturaţi.
12. Reacţia haloformă de obţinere a cloroformului:
CH3 – CH = O + 3 Cl2  3HCl
 Cl3C – CH = O   NaOH
HCOONa + CHCl3
13. Obţinerea derivaţilor polihalogenaţi:
C6H5 – I + Cl2  C6H5 – ICl2
14. Obţinerea derivaţilor halogenaţi din săruri de diazoniu:
I

+ + KI + N2 + KCl
Cl
N N Cl -
+ CuCl Br
- N2
+ CuBr
- HCl + N2 + CuCl
+ HBF4

+ F
N N BF4
to C
+ N2 + BF3

Proprietăţi chimice
1. Reacţia de hidroliză a compuşulor mono-, di- şi trihalogenaţi conduce la alcooli,
compuşi carbonilici şi respectiv acizi carboxilici:
R – CH2 – X + NaOH  R – CH2 – OH + NaX
R – CHX2 + 2 NaOH  R – CH = O + 2 NaX
R – CCl3 + 3 NaOH  R – COOH + 3 NaOH
2. Reacţia cu cianuri alcaline a compuşilor halogenaţi conduce la formare de nitrili:
R – X + KCN  R – CN + KX
3. Derivaţii halogenaţi prin reacţie cu magneziu în mediu de eter anhidru formează
compuşi organomagnezieni sau reactivi Grignard:
R – X + Mg  R –MgX
4. Reacţia cu amoniacul şi aminele primare şi secundare a derivaţilor halogenaţi
conduce la formare de amine primare, secundare şi respectiv cuaternare:
R – X + NH3  R – NH2 + HX
R – X + R’ – NH2  R – NH – R’ + HX
R – X + R’2NH  RR’2N + HX
5. Reacţia de alchilare Friedel – Crafts a arenelor cu derivaţi halogenaţi
6. Reacţia de eliminare de hidracizi din compuşii halogenaţi conduce la formarea de
alchene.
7. Reacţia derivaţilor halogenaţi cu fenoxidul de sodiu are loc cu formarea de eteri:
C6H5 – ONa + X – CH2 – R  C6H5 – O – CH2 – R + NaX
8. Reacţia de polimerizare a clorurii de vinil, cloroprenului.
9. Sinteza Wűrtz
10. Reacţia derivaţilor halogenaţi cu compuşii organomagnezieni
R – X + R’ – CH2 – MgX  R – CH2 – R’ + MgX2
11. Reacţia derivaţilor halogenaţi cu acetilurile metalice:
R – X + R’ – C  C –Na+  R - C  C – R’ + NaX
12. Derivaţii ioduraţi prin reacţie cu acidul iodhidric conduce la formare de alcani:
R – I + HI  R – H + I2
13. Reacţia de formare de mercaptani:
R – X + R’ – S- Na+  R – S – R’ + NaX
14. Reacţia compuşilor halogenaţi cu săruri ale acidului malonic sau ale esterului
acidului acetil acetic:
COOR COOR
+ H2O
R' - X + Na+CH - NaX
R' CH
- ROH R' CH2 COOH
COOR COOR - CO2

COOR COOR
Na+CH + R' - X R' CH + NaX

C CH3 C CH3

O O
15. Reacţia haloformă a cloralului
16. Reacţia de hidroliză a derivaţilor halogenaţi cu reactivitate scăzută:
Cl

+ NaOH
reactia nu are loc
250oC

Cl OH
NO2 NO2
+ NaOH
+ NaCl-
160oC
Cl OH
NO2 NO2
+ NaOH
+ NaCl-
130oC
NO2 NO2
Cl OH
O2N NO2 O2N NO2
+ NaOH
la rece + NaCl-

NO2 NO2
Cap. VII. Alcooli

Definiţie Alcooli sunt compuşi hidroxilici ce conţin una sau mai multe grupe hidroxil
legate de atomi de carbon saturaţi.

Nomenclatură Alcoolii se denumesc prin adăugarea terminaţiei – ol la numele

alcanului cu acelaşi număr de atomi de carbon.
Ex: CH3 – OH metanol
CH3 – CH2 – OH etanol etc.

Clasificare
după natura radicalului hidrocarbonat: saturaţi; nasaturaţi; aromatici.
după numărul grupărilor hidroxil: monohidroxilici; dihidroxilici; trihidroxilici.
după natura atomului de carbon saturat de care este legată gruparea hidroxil:
- primari (atomul de carbon care poartă gruparea –OH are o singură legătură cu alţi
atomi de carbon);
- secundari;
- terţiari.

Izomerie Alcoolii sunt izomeri de funcţiune cu eterii.

Metode de obţinere
1. Adiţia apei la alchene (cu respectarea regulii Markovnikov).
2. Oxidarea alchenelor cu oxigen molecular în prezenţă de argint la 250oC.
3. Adiţia apei şi oxidarea cu O2/Ag, 250oC la diene.
4. Oxidarea catalitică a metanului ( 60 atm, 400oC) cu formare de metanol.
5. Hidroliza derivaţilor monohalogenaţi şi polihalogenaţi vicinali şi izolaţi.
6. Reducerea compuşilor carbonilici în prezenţă de Ni (cataliză eterogenă) sau cu
sisteme reducătoare ( Na + etanol ):
R CH O + H2 R CH2 OH
aldehidã
R C R' + H2 R CH R'

O OH
cetonã
7. Adiţia compuşilor organomagnezieni la compuşii carbonilici:
+ H2O
R CH O + R' MgCl R CH R' R CH R'
- MgCl(OH)
OMgCl OH
8. Hidroliza esterilor şi grăsimilor în mediu acid sau bazic:
O R' OH
R C + H2O R C + R' OH
O O
ester acid carboxilic alcool
Prin hidroliza grăsimilor se obţine glicerina.
9. Hidroborarea – oxidarea alchenelor (are loc adiţie antimarkovnikov):
 + + H2O2, NaOH
R HC CH2 + H BH2 R CH2 CH2 BH2 R CH2 CH2 OH
- Na3BO3
10. Oximercurarea – demercurarea alchenelor:

+ + H2O
R HC CH2 + H3C C O Hg O C CH3 R CH2 CH2 R CH CH2
- H+
O O
HgOCOCH3 OH HgOCOCH3
+ NaBH4
R CH CH3 + Hg + BH3 +CH3COONa

OH

11. Prin diazotarea aminelor alifatice primare:

R – CH2 – NH2 + HNO2  R – CH2 – OH + N2 + H2O
12. Prin fermentaţia alcoolică a glucozei:
C6H12O6  enzime
 2 CH3 – CH2 – OH + 2 CO2
13. Din gazul de sinteză se obţine industrial metanolul:
CO + 2 H2  ZnO ,Cr2O3
350o C ,250 atm
 CH3 – OH
14. Prin condensarea aldolică a compuşilor carbonilici se obţin hidroxialdehide şi
respectiv hidroxicetone.

Proprietăţi chimice

1. Reacţia cu metalele alcaline care pune în evidenţă caracterul slab acid al alcoolilor:
R – OH + Na  R – O- Na+ + ½ H2
2. Reacţia de eliminare a apei din alcooli conduce la formare de alchene sau eteri în
funcţie de condiţiile de reacţie:
în prezenţă de H2SO4 la cald, se obţin alchene prin eliminare intramoleculară de apă;
în prezenţă de H2SO4 în cantitate mică se formează eteri:
R – OH + R – OH  R – O – R + H2O
3. Reacţia de esterificare, este reacţia dintre un acid (carboxilic sau mineral) şi un
alcool cu formare de esteri şi apă:
O O
R C + H O R' R C + H2O
OH O R'
ester
O O
R C + H O SO3H R C + H2O
OH O SO3H
ester
4. Reacţia de oxidare poate conduce la acizi carboxilici sau compuşi carbonilici, în
funcţie de condiţiile de reacţie:
a) în mediu de KMnO4 şi H2SO4 are loc oxidarea energică a alcoolilor conducând la
acizi carboxilici:

R – CH2 – OH + [O]  R – COOH + H2O

b) în mediu de K2Cr2O7 şi H2SO4 are loc oxidarea blândă a alcoolilor cu formare de

compuşi carbonilici:
 K2Cr2O7
R CH2 OH + [O] R HC O + H2O
H2SO4
aldehide

R CH OH + [O] K2Cr2O7 R C R' + H2O

H2SO4
R' O
cetone
Această reacţie poate fi folosită pentru recunoaşterea alcoolilor.
5. Reacţia alcoolilor cu hidracizii cu formare de derivaţi halogenaţi:

R – CH2 – OH + HX  R – CH2 – X + H2O

6. Reacţia alcoolilor cu compuşii organomagnezieni conduce la hidrocarburi:

R – CH2 – OH + R’ – MgCl  R – CH2 – OMgCl + R’ – H

7. Sinteza Merz a aminelor, constă în reacţia alcoolilor cu amoniacul:

Al2O3 / 300oC + H3C OH + H3C OH

H3C OH + NH3 - H2O H3C NH2 H3C NH CH3 H3C N CH3
- H2O - H2O
CH3
8. Reacţia de deshidratare a glicerinei cu formare de acroleină:

CH2 OH CH2 OH CH2 OH CH2

H2SO4
CH OH CH CH2 CH
- H 2O - H2O
CH2 OH CH OH HC O HC O
acroleina
9. Metoda Lebedev de obţinere a butadienei:

2 CH3 – CH2 – OH Zn

400o C
 CH2 = CH – CH = CH2 + 2 H2O

10. Reacţia de eterificare a glucozei

Prin reacţia directă cu metanol în prezenţă de urme de HCl se formează metil –
glicozidă. Metilarea celorlalte grupe hidroxil se realizează energic cu (CH3)2SO4 sau
CH3 – I/Ag2O:
H C OH H C OCH3 H C OCH3
H OH H OH O H3C I Ag2O H OCH3 O
O + H3C OH HCl
HO H HO H CH3O H
- HCl
H OH H OH H OCH3
H H H
CH2OH CH2OH CH2OCH3
metil glicozida 1, 2, 3, 4, 6- pentametilglucopiranoza

11. Adiţia alcoolilor la aldehide şi cetone conduce la acetali şi respectiv cetali:

 + R' CH2 OH
R HC O + R' CH2 OH R CH O CH32 R' O CH2 R'
- H2O
OH R CH O CH2 R
semiacetal acetal

OH O CH2 R''
R C R' + R'' CH2 OH R C R'
+ R'' CH2 OH
R C R'
- H2O
O O CH2 R'' O CH2 R''
semicetal cetal

12. Obţinerea de poliesteri

Prin policondensarea glicolului cu acidul tereftalic se obţine teromul, iar prin
policondensarea glicerinei cu acidul tereftalic se obţin gliptalii care au structură
tridimensională.

COOH COO CH2 CH2 OH

n + n CH2 CH2 n polimerizare * C C O CH2 CH2 O *

- n H2O
OH OH O O n
COOH COOH
terom
Cap. VIII. Fenoli

Definiţie Fenolii sunt compuşi hidroxilici în care gruparea hidroxil este legată de un
nucleu aromatic.

Clasificare După numărul grupărilor hidroxil avem: - monofenoli;

- polifenoli.

Izomerie Fenolii sunt izomeri de funcţiune cu eterii şi alcooli.

Metode de obţinere
1. Metoda topirii alcaline:
SO3H SO3Na
OH
+ H2SO4 + NaOH + NaOH / 300oC
- H2O - H2O - Na2SO3
2. Oxidarea izopropilbenzenului
O OH
H3C CH CH3
Cl H3C C CH3

AlCl3 + O2
+ H3C CH CH3
- HCl 120oC

OH
H2SO4
+ H3C C CH3
O
3. Prin reacţia de hidroliză a sărurilor de diaoniu:
+ OH
N N Cl
+ H2O
- HCl - N2

4. Prin hidroliza clorbenzenului:

C6H5 – Cl + H2O  Al2O3
450o C
 C6H5 – OH + HCl
5. Prin distilarea uscată a cărbunilor de pământ se obţine gudronul de cărbune. Acesta
în continuare este supus distilării fracţionate obţinându-se uleiul mediu (170-240oC)
ce conţine fenoli şi crezoli.

Proprietăţi chimice
I. Proprietăţi specifice grupării hidroxil:
1. Aciditatea fenolilor
Fenolii au caracter acid mai pronunţat decât alcoolii, reacţionând atât cu Na cât şi cu
NaOH cu formare de fenoxid de sodiu.
C6H5 – OH + NaOH  C6H5 – O- Na+ + H2O
2. Reacţia fenoxidului de sodiu cu derivaţi halogenaţi conduce la eteri:
C6H5 – O- Na+ + CH3 – Cl  C6H5 – O – CH3 + NaCl
Metil-fenil-eter ( anisol )
3. Reacţia de formare de esteri (fenoxid de sodiu cu cloruri acide):
 O-Na+ Cl O C CH3
+ H3C C + NaCl
O
O
4. Reacţia de alchilare cu oxid de etenă numită reacţie de etoxilare conduce la hidroxi-
polieter (este agent activ de suprafaţă neionic):
OH O(CH2CH2O)nH
+ n H2C CH2
O
5. Reacţia de culoare este reacţia fenolilor cu FeCl3. Este reacţia de recunoaştere a
fenolilor:
C6H5OH + FeCl3  C6H5OFe+3 2Cl- + HCl

II. Proprietăţi specifice nucleului aromatic:

1. Reacţia de halogenare:
OH OH OH
Cl
2 AlCl3 + 2 HCl
+ 2 Cl2 +

Cl
2. Reacţia de nitrare se poate realiza cu acid azotic diluat şi nitrarea merge până la acid
picric.
3. Reacţia de acilare la nucleul aromatic
4. Reacţia de sulfonare la nucleu
5. Reacţia de alchilare la nucleul aromatic
6. Reacţia de carbonatare cu formare de acid salicilic
7. Reacţia cu formare de aldehide fenolice (reacţia Riemann –Tiemann)
8. Reacţia de cuplare, de exemplu galbenul de alizarină se obţine prin reacţia:
+
O2N N N Cl + OH O2N N N OH + HCl

COOH COOH

9. Reacţia de hidrogenare cu formare de ciclohexanol:

OH OH

+ 3 H2

10. Reacţia fenolului cu anhidrida ftalică conduce la fenolftaleină.

11. Reacţia de oxidare:

HO HO OH

2 HO + 1/ 2 O2 HO OH + H2O

HO HO OH
 OH

HO OH
2 + 1/ 2 O2 + H2O

12. Condensarea fenolului cu formaldehidă în mediu acid şi bazic cu formare de

novolac şi bachelită.

OH OH OH HO

H+ CH2
H2C O +
CH2 CH2
novolac

OH CH2 OH

OH CH2 CH2 CH2

HO-
H2C O + OH H2C
CH2 OH

H2C H2C CH2 CH2

OH CH2 OH

Bachelită
Amine

Definiţie Aminele sunt compuşi organici monovalenţi ce conţin în moleculă una sau
mai multe grupe amino -NH2.

Clasificare
După gradul de substituire a azotului:
▪ amine primare (au un singur atom de H dezlocuit ) R – NH2;
▪ amine secundare R2NH;
▪ amine terţiare NR3;
După natura radicalului hidrocarbonat: amine alifatice; amine aromatice; amine ciclice;
amine mixte;
După numărul grupărilor funcţionale: monoamine; poliamine.

Metode de obţinere
I. Metode reductive
1. Reducerea nitroderivaţilor; Hidrogenul necesar este obţinut prin reacţia dintre un
metal şi un acid mineral (Fe + HCl):
6 H  6e
R – NO2   R – NH2 + 2 H2O
2. Reducerea nitrililor:
R – CN + 2 H2  R – CH2 – NH2
3. Reducerea amidelor:
R – CONH2 + 2 H2  R – CH2 – NH2
4. Reducerea iminelor:
R – CH = NH + H2  R – CH2 – NH2
5. Reducerea oximelor:
R – CH = N – OH + 2 H2  R – CH2 – NH2 + H2O
6. Reducerea azoderivaţilor:
C6H5 – N = N – C6H5 + 2 H2  2 C6H5 – NH2
II. Prin reacţii de substituţie
1. Reacţia de alchilare Hofmann, constă în reacţia derivaţilor halogenaţi cu amoniacul
şi amine. Se pot obţine amine primare, secundare şi terţiare.
2. Sinteza Merz, constă în reacţia dintre alcooli şi amoniac şi conduce la amine
primare, secundare şi respectiv terţiare.
3. Sinteza Gabriel:
O O O
C C C
+ KOH - + Cl CH2 R
+ + 3 H2O
NH N K N CH2 R
- H2O - KCl
C C C
O O O
COOH
+ H2N CH2 R + H3C OH
COOH

4. Prin degradarea Hofmann a amidelor se obţin amine cu un atom de carbon mai

puţin:
R – CONH2 + Br2 + 2NaOH  R – NH2 + 2NaBr + CO2 + H2O
5. Aminele ciclice se pot obţine prin reacţia:
H
NH2 HCl H2N N
H2C CH2 H2C CH2
+ + NH4Cl
H2C CH2 H2C CH2
NH2 HCl H2N N
H
6. Degradarea Curtius a azidelor:
R – COOH + H2N – NH2   H2O
 R – CONH – NH2 
+ HNO2
 H2O
R – CONH – N = N –
 H2O
OH   R – NH2 + N2 + CO2; Se obţin amine cu un atom de carbon mai puţin.

Proprietăţi chimice
1. Bazicitatea aminelor este determinată de prezenţa unei perechi de electroni
neparticipanţi la atomul de azot şi constă în fixarea unui proton la acest atom.
Bazicitatea aminelor variază astfel:

Amine Amine Amine Amine Amine

aromatice aromatice aromatice
NH3 alifatice alifatice
terţiare secundare primare primare secundare

Amine alifatice terţiare

Bazicitatea aminelor terţiare este mult mai mică decât a celor secundare şi primare
deoarece grupările hidrocarbonat ecranează perechea de electroni neparticipanţi.
2. Reacţia de alchilare Hofmann a aminelor cu formare de amine secundare şi terţiare.
3. Reacţia de acilare a aminelor este folosită pentru protejarea grupei amino în reacţiile
în care aceasta poate fi atacată de reactantul utilizat. Reacţia se realizează cu cloruri
acide sau cu anhidride acide:
Cl NH CH2 R'
R NH2 + R' C R C
- HCl
O O
R NH2 + R' CO O R NH C R' + R'-COOH
2
O
4. Reacţia de condensare a aminelor primare şi secundare cu compuşii carbonilici,
conduce la formare de imine şi respectiv α-hidroxil amine. Reacţia este folosită pentru
diferenţierea aminelor primare de cele secundare:

R NH2 + O CH R' R N CH R'

- H2O
iminã
R NH + O CH R'
R'' R N CH R''

R' R' OH
5. Aminele primare şi secundare prezintă atomi de hidrogen activi care pot fi puse în
evidenţă prin reacţia cu compuşi organomagnezieni:

R NH2 + H3C MgCl R NH MgCl + CH4

R NH + H3C MgCl R N MgCl + CH4

R' R'

6. Reacţia aminelor cu acidul azotos formează săruri de diazoniu Sărurile aminelor

alifatice sunt instabile în mediu apos şi conduc direct la alcooli, iar cele ale aminelor
aromatice sunt stabile la temperaturi de 0 – 5oC:

R – CH2 – NH2 + HNO2  R – CH2 – OH + N2 + H2O

NH2 + OH
N N Cl
+ HNO2+ HCl + H2O
- 2 H2O - HCl - N2

7. Reacţia aminelor cu clorul şi bromul este utilizată pentru diferenţierea aminelor

alifatice de cele aromatice:
R – NH2 + Cl2  R – NH – Cl + HCl
Aminele aromatice se halogenează la nucleu.
8. Reacţia de cuplare are loc la un pH = 2 – 6 şi conduce la formarea de coloranţi
azoici:
+ pH=2-6
N N Cl + NH2 N N NH2 + HCl

galbenul de anilină
9. Reacţia de oxidare Aminele primare alifatice conduc la aldehide, iar aminele
primare aromatice formează chinone:

R CH2 NH2 + [O] R HC O + NH3

NH2 + 2[O] O O + NH3

10. Aminele aromatice dau toate reacţiile specifice nucleului benzenic: halogenare,
nitrare, sulfonare, alchilare, acilare. Pentru a avea loc aceste reacţii, se protejează mai
întâi gruparea amino.
Cap. X. Compuşi carbonilici

Definiţie Compuşii carbonilici sunt substanţe organice divalente ce conţin una sau mai
multe grupări carbonil:
Avem două clase de compuşi:
R R
C O C O
H R'
aldehide cetone
Nomenclatură Aldehidele se denumesc prin adăugarea teminaţiei al la numele
alcanului cu acelaşi număr de atomi de carbon. Cetonele se denumesc prin adăugarea
terminaţiei onă la numele alcanului cu acelaşi număr de atomi de carbon.
Clasificare
după natura radicalului hidrocarbonat avem:
▪compuşi carbonilici saturaţi;
▪compuşi carbonilici nesaturaţi;
▪compuşi aromatici;
▪cetonele pot fi mixte;
după numărul grupărilor carbonil se împart în:
▪compuşi monocarbonilici;
▪compuşi policarbonilici.

Metode de obţinere
I. Metode oxidative:
1. Oxidarea parţială a metanului cu formare de formaldehidă:
CH4 + O2 oxizi de azot
400-600o C
 CH2O + H2O
2. Oxidarea alchenelor substituite cu agenţi oxidanţi: KMnO4/H+ sau K2Cr2O7/H+
conduce la fomare de cetone:

R'
K2Cr2O7 R'
R HC C +3 O R COOH + C O
H2SO4 R''
R''
R R'' R R''
K2Cr2O7
C C +2 O H2SO4 C O + C O
R' R''' R' R'''
R
K2Cr2O7 R
C CH2 + 4 O H2SO4 C O + CO2 + H2O
R' R'
3. Ozonoliza alchenelor conduce la aldehide şi cetone.
4. Oxidarea şi ozonoliza dienelor.
5. Oxidarea blândă a alcoolilor primari şi secundari.
6. Oxidarea cumenului cu formare de fenol şi acetonă.
II. Alte metode:
1. Adiţia apei la alchine Prin adiţia la acetilenă se obţine o aldehidă, iar prin adiţia la
celelalte alchine se obţin cetone.
2. Acilarea arenelor
3. Hidroliza derivaţilor dihalogenaţi geminali
4. Dehidrogenarea catalitică a alcoolilor
CH3 – OH  Cu
300o C
 CH2 = O + H2
5. Descompunerea termică a sărurilor de calciu a acizilor carboxilici conduce la cetone
simetrice:
(CH3COO)2Ca toC
R C R + CaCO3

O
6. Reacţia compuşilor organomagnezieni cu clorurile acide:
Cl
R CH2 MgCl + R' C R CH2 C R'
- HCl
O O
7. Reacţia de deshidratare a glicerinei cu formare de acroleină.
8. Reacţia de formare de aldehide fenolice (reacţia Riemann – Tieman)
9. Reducerea clorurilor acide conduce la aldehide:
R – COCl + H2  Pd
 R – CH = O + HCl

Proprietăţi chimice

A. REACŢII COMUNE ALDEHIDELOR ŞI CETONELOR

I. Reacţii de adiţie
1. Adiţia hidrogenului cu formare de alcooli primari şi secundari
2. Adiţia acidului cianhidric la compuşii carbonilici conduce la cianhidrine:
CN

R C R' + HCN R C R'

O OH
3. Adiţia acidului clorhidric conduce la clorhidrine:

Cl

R C R' + HCl R C R'

O OH
4. Adiţia bisulfitului de sodiu conduce la compuşi cristalizaţi utilizaţi pentru
purificarea aldehidelor şi cetonelor:

R CH O + NaHSO3 R CH OH

SO3Na
OH

R C O + NaHSO3 R C SO3Na

R' R'
5. Adiţia compuşilor organomagnezieni la aldehide şi cetone conduce la alcooli
secundari respective terţiari:
R' MgCl + H2O
R HC O + R CH OMgCl R CH OH
- MgClOH
R' R'
OMgCl OH
R C + H2O
O + R'' MgCl R C R'' R C R''
- MgClOH
R' R' R'
6. Adiţia alcoolilor la aldehide conduce la semiacetali respectiv acetali, iar prin adiţia
la cetone se obţin semicetali şi respectiv cetali:
R' OH
R HC O + R' OH R CH OH R CH OR'
- H2O
OR' OR' acetal
semiacetal
OH OR''
R C O + R'' OH R'' OH
R C OR'' R C OR''
- H2O
R' R' R' cetal
semicetal
7. Reacţia cu PCl5 conduce la compuşi dihalogenaţi geminali. Intermediar se obţine un
produs de adiţie care se descompune termic:
R HC O + PCl toC
5 R CH OPCl4 R CH Cl + POCl3

C Cl
II. Reacţii de condensare

1. Condensarea aldolică constă în reacţia dintre doi compuşi carbonilici în care un

compus participă cu gruparea carbonil şi se numeşte componentă carbonilică iar
celălalt cu gruparea metilen vecină grupării carbonil, numită componentă metilenică.
Componenta metilenică trebuie să aibă cel puţin un atom de hidrogen:

R1 OH R1
R C O + R'' HC C O R C CH C O

R' H R' R''

componenta componenta aldol ( R1= H );
carbonilicã metilenicã cetol (R1 radical hidrocarbonat )

2. Condensarea crotonică constă în eliminarea unei molecule de apă între doi compuşi
carbonilici şi conduce la aldehide, respectiv cetone nesaturate:

R C O + H2C C O R C C C O
- H2O
R' R'' R1 R' R'' R1
3. Condensarea trimoleculară, când are loc eliminarea unei molecule de apă între
componenta carbonilică a unei molecule şi două grupe metilenice de la două
componente metilenice:
R3
R3
R1 H2C CH O CH CH O
R1
C O + C
- H2O
R2 H2C CH O R2 CH CH O
R3
R3
4. Condensarea cu hidrocarburi:
2H2C O + CH2
- H2O

H2C C CH3 + H2C O H2C C CH CH2

- H2O
CH3 CH3
5. Condensarea cu compuşi aromatici
a) prin condensarea formaldehidei cu fenolul în mediu acid se obţine novolacul, un
compus macromolecular solid, termoplastic, solubil în alcool, cu punct de înmuiere 90-
120oC:
OH OH OH HO

H+ CH2
H2C O +
CH2 CH2

b) condensarea formaldehidei cu fenolul în mediu bazic conduce la bachelită C, un

compus tridimensional, insolubil, infuzibil şi cu proprietăţi termoizolante:
OH CH2 OH

OH CH2 CH2 CH2

HO-
H2C O + OH H2C
CH2 OH

H2C H2C CH2 CH2

OH CH2 OH

6. Condensarea formaldehidei cu ureea conduce la formare de răşini ureo-

formaldehidice.
7. Condensarea compuşilor carbonilici cu compuşi ai azotului:
a) cu amoniacul formează imine:
R2C = O + NH3  R2C = NH + H2O
b) prin condensare cu amine primare formează baze Schiff:
R1 – CH = O + H2N – R2  R1 – CH = NH – R2 + H2O
c) prin reacţia cu hidrazina formează hidrazone:
R2C = O + H2N – NH2  R2C = N – NH2 + H2O
d) condensarea cu hidroxilamină conduce la oxime:
R2C = O + H2N – OH  R2C = N – OH + H2O

e) prin condensarea cu fenilhidrazină se formează

fenilhidrazone:
R2C = O + H2N – NH – C6H5  R2C = N – NH – C6H5

B. REACŢII SPECIFICE ALDEHIDELOR

1. Reacţia de oxidare a aldehidelor conduce la formarea de acizi carboxilici.

a) oxidarea cu agenţi de oxidanţi ( KMnO4 / H+; K2Cr2O7 / H+):
R – CH = O + [O]  R – COOH
b) autooxidarea aldehidelor are loc în prezenţa O2 din aer:
O OH
R HC O + O2 R C R HC O
O
peracid
2R COOH
c) oxidarea aldehidelor cu reactiv Tollens şi Feling:

R – CH = O + 2 [Ag(NH3)2]OH  R – COOH + 2 Ag + 4 NH3 + H2O

R – CH = O + 2 Cu(OH)2  R – COOH + Cu2O + 2 H2O

2. Reacţia de polimerizare:
n CH2 = O * CH2 O *
n
Paraformaldehidă

3. Reacţia Cannizzaro este o reacţie de oxido–reducere prin care aldehidele aromatice

în prezenţă de hidroxid de sodiu conduc la acid carboxilic şi alcool:

C6H5 – CH = O + H2O + O = CH – C6H5  C6H5 – COOH + C6H5 – CH2 – OH

Cap. XI. Compuşi carboxilici

Definiţie Acizii carboxilici sunt substanţe organice care conţin în moleculă una sau
mai multe grupe carboxil: – COOH.
OH
Formula generalã: R C

O
Nomenclatură Acizii organici se denumesc prin adăugarea terminaţiei – oic la numele
alcanului cu acelaşi număr de atomi de carbon, precedat de cuvântul acid.
Clasificare
După numărul grupărilor funcţionale dintr-o moleculă avem:
▪ acizi monocarboxilici; ▪acizi policarboxilici;
După natura radicalului hidrocarbonat se clasifică în:
▪acizi saturaţi liniari; ▪acizi saturaţi ciclici; ▪acizi nesaturaţi; ▪acizi aromatici.

Metode de obţinere
I. Metode oxidative
1. Oxidarea alcanilor superiori:
R – CH3 + O2  R – COOH + H2O
2. Oxidarea alchenelor cu agenţi oxidanţi ( KMnO4 / H+ sau K2Cr2O7 / H+ )

3. Oxidarea cicloalcanilor şi cicloalchenelor:

+ 5 [O] COOH
-H
2O
CH2
4
COOH
+ 4 [O]
4. Oxidarea alchinelor
5. Oxidarea alcadienelor:
COOH
R HC CH CH CH R' + 8 [O] R COOH + R' COOH +
COOH
6. Oxidarea arenelor la catena laterală şi la nucleu
7. Oxidarea energică a alcoolilor (KMnO4 / H+)
8. Oxidarea aldehidelor cu agenţi de oxidare, cu reactiv Tollens, Fehling, cu O2 din aer
(autooxidarea)
9. Oxidarea glucozei:
a) Oxidarea glucozei cu reactiv Tollens, Fehling sau apă de brom conduce la obţinere
de acid gluconic conform reacţiei:
HC O COOH
+ [O]
CHOH CHOH
4 4
CH2 OH CH2 OH
Reacţia de oxidare cu reactiv Tollens este folosită la obţinerea oglinzilor de argint.
b) Prin oxidarea energică a glucozei cu acid azotic se formează acid glucozaharic:
HC O COOH
HNO3
CHOH CHOH
4 4
CH2 OH COOH
c) Dacă se protejează gruparea carbonil şi se oxidează numai gruparea alcoolică
primară se obţine acidul glucuronic. Acest acid este folosit pentru dezintoxicarea
organismului când este intoxicat cu fenol sau medicamente cu grupe OH libere; se
formează acid glucuronic cuplat care se elimină din organism.
H OH H O C6H5
HC O HC O H OH
H OH + HO - C6H5
+ [O]
CHOH CHOH HO H - H2O HO H
O O
4 4 H OH H OH
CH2 OH COOH H
H
COOH COOH

II. Metode hidrolitice

10. Hidroliza derivaţilor trihalogenaţi geminali
11. Hidroliza derivaţilor funcţionali ai acizilor carboxilici: esteri, amide, cloruri acide,
nitrili, anhidride acide
12. Hidroliza grăsimilor în mediu acid conduce la acizi carboxilici şi alcooli; în mediu
bazic hidroliza conduce la sărurile acizilor graşi numite săpunuri.
III. Alte metode
13. Carbonatarea fenolului cu obţinere de acid salicilic
14. Metoda dezlocuirii din săruri:
R – COONa + HCl  R – COOH + NaCl
15. Reacţia compuşilor organomagnezieni cu CO2 (carboxilarea)
OMgCl OH
R MgCl + CO2 R C + H2O
R C + MgCl(OH)
O O
16. Sinteze cu esterul acidului malonic.

Proprietăţi chimice
I. REACŢII COMUNE CU ALE ACIZILOR MINERALI
1. Acţiunea asupra indicatorilor
2. Reacţia de ionizare:
R – COOH + H2O → R – COO- + H3O+
3. Reacţia cu metalele active:
n R – COOH + Me  (R – COO)nMe + n/2 H2
4. Reacţia cu oxizii metalici:
2n R – COOH + Me2On  2 (R – COO)nMe + n H2O
5. Reacţia cu bazele (reacţia de neutralizare):
n R – COOH + Me(OH)n  (R – COO)nMe + n H2O
6. Reacţia cu sărurile; Acidul acetic şi formic dezlocuiesc din săruri acizii minerali
slabi, cum ar fi acidul carbonic, cinahidric.

II. REACŢII SPECIFICE ACIZILOR ORGANICI

1. Reacţia de esterificare:
O O
R C + H O R' R C + H2O
OH O R'
ester
2. Reacţia cu amoniacul conduce la săruri de amoniu care la temperatură se
deshidratează şi formează în prima etapă amide, apoi în prezenţă de P2O5 conduc la
nitrili:
OH ONH4 toC NH2 P O
+ NH3 2 5
R C R C R C R C N
- H2O - H2O
O O O
amidã nitril
3. Reacţia de decarboxilare a acizilor carboxilici este o metodă de obţinere a alcanilor.
4. Reacţia de adiţie a acidului acetic la acetilenă cu formare de acetat de vinil
(monomer).
5. Reacţia de formare de cloruri acide:
Cl
+ PCl5
R C + POCl3 + HCl

OH O
Cl
R C + PCl3
R C + P(OH)Cl2 H3PO3
O
O
Cl
+ SOCl2
R C + SO2 + HCl
O
6. Reacţia de adiţie a acizilor la cetenă conduce la formare de anhidride acide:
O
O H H3C C
R C + H2C C O O
O R C
O
7. Reacţia sărurilor de argint cu derivaţi halogenaţi cu formare de esteri:
R – COOAg + X – R’  R – COOR’ + AgX
8. Acidul formic şi acidul oxalic prezintă caracter reducător faţă de soluţia de KMnO4:
HCOOH + [O]  CO2 + H2O
HOOC – COOH + [O]  2 CO2 + H2O
9. Acidul formic se descompune diferit:
în prezenţă de acid sulfuric: HCOOH  CO + H2O
la lumină, în prezenţă de metale Ni, Pt: HCOOH  CO2 + H2
Acidul oxalic în prezenţă de H2SO4 suferă o reacţie de deshidratare:
HCOO- COOH  CO + CO2 + H2O
10. Alchilare cu oxid de etenă; Acizii graşi pot fi alchilaţi (etoxilaţi) cu oxid de etenă şi
conduc la formare de hidroxiesteri sau hidroxipoliesteri.

Cap. XII. Derivaţi funcţionali ai acizilor carboxilici

Derivaţii funcţionali ai acizilor sunt:

O

O O R C
O
R C O R C N
R C R C
O R' Cl NH2 R C nitrili
esteri cloruri acide amide
O
anhidride acide
ESTERI

Metode de obţinere
1. Reacţia dintre acizii carboxilici şi alcooli numită şi reacţie de esterificare
R – COOH + R’ – OH → R – COOR’ + H2O
2. Reacţia clorurilor acizilor carboxilici cu compuşi hidroxilici:
R – COCl + R’ – OH  R – COOR’ + HCl
3. Reacţia anhidridelor acide cu compuşi hidroxilici:
(R – CO)2O + R’ – OH  R – COOR’ + R – COOH
4. Reacţia sărurilor de argint ale acizilor carboxilici cu derivaţi halogenaţi:
R – COOAg + R’ – X  R – COOR’ + AgX
5. Reacţia de adiţie a acizilor carboxilici la alchine
6. Reacţia de adiţie a alcoolilor la cetenă:
R – OH + CH2=C=O  CH3 – COOR
7. Reacţia fenoxidului de sodiu cu cloruri acide.
8. Esterificarea glucozei cu clorură de acetil
9. Obţinerea trinitroglicerinei
10. Sinteza poliesterilor (polietilentereftalatul, gliptalii).

Proprietăţi chimice
1. Reacţia de hidroliză este principala proprietate a esterilor şi poate avea loc în mediu
acid sau bazic. În practică se foloseşte hidroliza bazică, când se obţin sărurile acizilor
carboxilici şi alcooli.
2. Amonoliza esterilor constă în reacţia acestora cu amoniacul:
R – COOR’ + NH3  R – CONH2 + H2O
3. Reacţia de polimerizare a acetatului de vinil
4. Transesterificarea, constă în reacţia unui ester cu un alt alcool.

HALOGENURI ACIDE

Metode de obţinere
1. Prin reacţia acizilor carboxilici cu PCl5, PCl3 sau SOCl2:
+ PCl5
R COCl + HCl + POCl3
R COOH + PCl3
3 R COCl + H3PO3
+ SOCl2 R COCl + SO2 + HCl
2. Bromurile se obţin prin tratarea acizilor carboxilici cu PBr3:
3 R – COOH + PBr3  3 R – COBr + H3PO3
3. Fluorurile şi iodurile se obţin din clorurile acide prin tratare cu HF sau HI
4. Prin adiţia acidului clorhidric la cetenă:
CH2 = C = O + HCl  CH3 – COCl
5. Reacţia acizilor carboxilici sau anhidridelor acide cu fosgen:
R – COOH + COCl2  R – COCl + CO2 + HCl

Proprietăţi chimice
1. Hidroliza clorurilor acide conduce la acizii carboxilici corespunzători
R – COCl + H2O  R – COOH + HCl
2. Reacţia cu amoniacul are loc cu formare de amide:
R – COCl + NH3  R – CONH2 + HCl
3. Reacţia cu alcoolii conduce la esteri
4. Prin reacţia clorurilor acide cu sărurile acizilor carcoxilici se formează anhidride
acide:
R – COCl + R – COONa  (R – CO)2O + NaCl
5. Reacţia de acilare a arenelor conduce la cetone
6. Acilarea aminelor
7. Reacţia clorurilor acide cu compuşi organo-magnezieni conduce la cetone
Cl
R C + R' MgCl R C R' + MgCl2
O
O
8. Reacţia clorurilor acide cu fenoxid de sodiu
9. Reacţia de acilare a aminoacizilor
10. Reacţia clorurulor acide cu cianură de argint:
Cl CN
+ 2 H2O
R C + AgCN R C R C COOH
- AgCl - NH3
O O O

AMIDE

Metode de obţinere
1. Reacţia acizilor carboxilici cu amoniacul
2. Reacţia clorurilor acide cu amoniacul
3. Din esteri şi amoniac
4. Reacţia anhidridelor acide cu amoniac
5. Hidroliza parţială a nitrililor
6. Acilarea aminelor aromatice şi alifatice primare
7. Condensarea aminoacizilor cu formare de peptide şi proteine
8. Adiţia amoniacului la cetenă cu formare de acetamidă
9. Obţinerea zaharinei
10. Obţinerea poliamidelor: nylon – 6 şi nylon – 6, 6

Proprietăţi chimice
1. Hidroliza amidelor conduce la acizii carboxilici corespunzători
R – CONH2 + H2O  R – COOH + NH3
2. Reducerea amidelor conduce la formarea de amine primare:
R – CONH2 + 2 H2  R – CH2 – NH2 + H2O
3. Deshidratarea amidelor este folosită pentru obţinerea nitrililor:
NH2
R C P2O5
R C N + H2O
O
4. Degradarea Hofmann a amidelor conduce la amine primare cu un atom de carbon
mai puţin:
R – CONH2 + Br2 + 2NaOH  R – NH2 + CO2 + 2NaBr + H2O
5. Reacţia de polimerizare a ε – caprolactamei
6. Condensarea ureei cu formaldehidă conduce la formare de răşini ureo-
formaldehidice. În prima etapă se formează metiloureea şi dimetiloureea care apoi
conduc la un compus macromolecular tridimensional insolubil şi infuzibil:

CH2 N CH2 N CH2

CO CO

N H2C N CH2 N CH2 N CH2 N CH2

CO CO CO

N CH2 N CH2 N CH2 N CH2 N CH2

ANHIDRIDE ACIDE

Metode de obţinere
1. Prin reacţia clorurilor acide cu săruri ale acizilor carboxilici:
O
Cl ONa R C
R C + R C O + NaCl

O O R C
O
2. Adiţia acizilor carboxilici la cetenă:
CH3 – COOH + CH2 = C = O  (CH3 – CO)2 O
3. Deshidratarea intramoleculară a acizilor 1, 4- şi 1, 5-dicarboxilici
CH COOH
+ H2O
C C
CH COOH O O O

Proprietăţi chimice
1. Reacţia de hidroliză când se reface acidul carboxilic
2. Reacţia cu alcoolii conduce la esteri şi acidul carboxilic de la care provine anhidrida
acidă
3. Reacţia cu amoniacul:
(R – CO)2 O + NH3  R – CONH2 + R – COOH
4. Reacţia de acilare a aminelor, aminoacizilor, arenelor, fenolului la nucleu şi catena
laterală
5. Obţinerea fenolftaleinei prin condensarea anhidridei ftalice cu fenolul
6. Reacţia anhidridei acetice cu glucoza, celuloza.

NITRILI

Metode de obţinere
1. Prin reacţia derivaţilor halogenaţi alifatici cu KCN
2. Prin deshidratarea amidelor
3. Din acizi carboxilici cu amoniac
4. Adiţia acidului cianhidric la alchine
5. Prin reacţia sărurilor de diazoniu cu cianură de cupru (I)
6. Prin reacţia de amonoxidare a metanului.
7. Prin reacţia de dezlocuire din săruri a acidului cianhidric (este nitrilul acidului
formic)
.
Proprietăţi chimice
1. Reacţia de hidroliză a nitrililor conduce în prima fază la amide, iar prin hidroliză
totală la acizi carboxilici.
2. Reacţia de hidrogenare are ca produs de reacţie amine primare
3. Polimerizarea acrilonitrilului cu formare de poliacrilonitril.
Cap. XIII. Aminoacizi. Peptide.

Definiţie Aminoacizii sunt compuşi organici cu funcţiune mixtă, care conţin în

molecula lor grupări carboxilice şi aminice legate de un radical hidrocarbonat.
Nomenclatură La denumirea acidului se adaugă prefixul amino precedat de poziţia
acesteia pe radicalul hidrocarbonat.
Clasificare
După natura radicalului hidrocarbonat sunt saturaţi şi aromatici
După poziţia celor două grupe funcţionale avem α, β, γ, δ, ε.
Aminoacizii naturali pot fi clasificaţi după numărul grupărilor funcţionale, astfel:
a) acizi monoamino-monocarboxilici:

H2C COOH H3C CH COOH H3C CH CH COOH

NH2 NH2 CH3 NH2

acid aminoacetic acid  - aminopropionic valinã
(glicinã) ( - alaninã)
H3C CH CH2 CH COOH CH2 CH COOH

CH3 NH2 NH2

leucinã fenilalaninã
b) acizi monoamino-dicarboxilici:

COOH
CH2 CH2 CH COOH
H2C CH
NH2 COOH NH2
COOH acid glutamic
acid asparagic

c) acizi diamino-monocarboxilici:

H2C CH2 CH2 CH COOH H2C CH2 CH2 CH2 CH COOH

NH2 NH2 NH2 NH2

ornitinã lisinã

d) aminoacizi hidroxilaţi:
H3C CH CH COOH H2C CH COOH HO CH2 CH COOH

OH NH2 OH NH2 NH2

treoninã serinã tirosinã

e) aminoacizi tiolici:
H2C CH COOH H2C S S CH2

SH NH2 CH NH2 CH NH2

cisteinã
COOH COOH
cistinã
f) aminoacizi heterociclici:
CH2 CH COOH CH2 CH COOH

N NH2 N NH2
H H
triptofan histidinã

Proprietăţi chimice
I. Proprietăţi comune celor două grupări funcţionale
1. Reacţia de ionizare – conduce la formare de amfioni.
R CH COOH R CH COO-
+
NH2 NH3
2. Aminoacizii formează soluţii tampon ( deoarece la tratare cu canţităţi mici de acizi
sau baze nu-şi modifică pH-ul ).
3. Reacţia de condensare cu formare de peptide, respectiv proteine
4. Reacţia de eliminare de apă intramolecular
O
CH2 CH2 C CH2 CH2 C O
OH H2SO4
H2C H2C
- H2 O
CH2 CH2 NH2 H2C CH2 NH
Acid ε-aminocapronic ε-caprolactamă
II. Reacţii specifice grupării carboxil
1. Reacţia cu bazele conduce la săruri ale aminoacizilor:

R CH COOH + NaOH R CH COO -Na+ + H2O

NH2 NH2
2. Reacţia cu alcoolii cu formare esteri ai aminoacizilor:

R CH COOH + R' OH R CH COOR' + H2O

NH2 NH2
3. Reacţia cu pentaclorura de fosfor cu formare de cloruri acide:

Cl
R CH COOH + PCl5 R CH C + HCl + POCl3

NH2 O
NH2

4. Reacţia de decarboxilare cu formare de amine:

H2C CH2 CH2 CH COOH H2C CH2 CH2 CH2

NH2 NH2 NH2 NH2

ornitinã putresceinã
III. Reacţii specifice grupării amino:
1. Reacţia cu acizii minerali conduce la formarea de săruri de amoniu:
R CH COO - + HCl R CH COOH
+ +
NH3 NH3Cl -
2. Reacţia de alchilare conduce la formarea de betaine ( derivaţii metilaţi cuaternari ai
aminoacizilor ):

R CH COOH + 3H3C Cl R CH COOH + 2 HCl

+
NH2 N(CH3)3Cl

3. Reacţia de acilare se realizează cu cloruri acide, în special se foloseşte clorură de

benzoil:

R CH COOH + C6H5 - COCl R CH COOH + HCl

NH2 NH CO C6H5
4. Reacţia cu acidul azotos conduce la hidroxi-acizi şi azot molecular. Reacţia este
folosită pentru dozarea aminoacizilor prin măsurarea volumului de azot degajat:

R CH COOH + HNO2 R CH COOH + N2 + H2O

NH2 OH
5. Reacţia cu aldehida formică este folosită pentru dozarea titrimetrică a aminoacizilor.
Această reacţie explică activitatea antiseptică a formaldehidei (blochează grupele
aminice din moleculele proteinelor microbilor ).

R CH COOH + CH2=O R CH COOH + H2O

NH2 N = CH2
Peptide

Peptidele se formează prin condensarea a două sau mai multe molecule de aminoacid,
prin intermediul celor două grupări cu caractere chimice opuse. În urma reacţiei se
formează noi legături covalente de tip amidic numita şi legături peptidice.
Peptide pot fi clasificate:
după tipurile de aminoacizi din care sunt formate:
▪simple ( sunt formate dintr-un singur aminoacid );
▪mixte ( la formarea lor participă mai mulţi aminoacizi).
după numărul de aminoacizi din care sunt alcătuite:
▪oligopeptide ( conţin maxim 10 resturi de aminoacizi );
▪polipeptide ( conţin pânî la 100 resturi de aminoacizi ).
Lanţul peptidic se poate reprezenta astfel:

NH CH CO NH CH CO

R R
Peptidele dau aceleaşi reacţii chimice ca şi aminoacizii, deoarece au cele două grupe
amino şi carboxil libere. Deasemeni peptidele dau reacţiile de culoare caracteristice
aminoacizilor şi proteinelor. Prin hidroliză pun în libertate aminoacizii de la care
provin.
 Cap. XIV. Zaharide

Definiţie Zaharidele sunt combinaţii polihidroxicarbonilice, foarte răspândite în natură

(numele provine de la gustul dulce al majorităţilor compuşilor). În domeniul biochimic
se numesc glucide. Zaharidele se găsesc în plante ca rezultat al procesului de
fotosinteză.
Clasificare
Zaharidele după modul de comportare în hidroliză, se clasifică în: monozaharide;
oligozaharide; polizaharide.
După natura grupării carbonil, monozaharidele pot fi:
▪ aldoze (conţin o grupare aldehidică) - polihidroxialdehide;
▪ cetoze (conţin o grupare cetonică) - polihidroxicetone;
După numărul atomilor de carbon, avem: trioze; tetroze; pentoze; hexoze.
După solubilitate zaharidele se clasifică în:
▪ solubile: monozaharidele şi dizaharidele;
▪ insolubile: celuloza.
Cele mai importante monozaharide sunt glucoza şi fructoza.
Structură
Pentru determinarea structurii monozaharidelor s-au parcurs următoarele etape:
Prin reacţia de reducere a grupărilor hidroxil cu HI s-a dovedit că atomii de carbon
sunt neramificaţi. Glucoza trece în n-hexan.
Prezenţa grupărilor hidroxil s-a dovedit prin reacţiile de eterificare şi esterificare;
aldozele se identifică prin reacţia cu reactivul Tollens, Fehling sau prin reacţia de
adiţie a NaHSO3;
datorită prezenţei grupărilor OH în poziţiile 4 şi 5 glucoza poate forma o structură
semiacetalică sau ciclică. Astfel apare un nou carbon asimetric şi o nouă grupare
hidroxil (care prezintă o reactivitate mărită faţă de celelalte grupări) numită hidroxil
glicozidic. În funcţie de poziţia acestei grupări faţă de ciclul format, glucoza prezintă
doi izomeri numiţi anomeri:  ,  - glucoză.
existenţa celor doi izomeri este pusă în evidenţă prin fenomenul de mutarotaţie: cei doi
stereoizomeri există într-un echilibru dinamic ( se transformă unul în altul prin
intermediul formei liniare). Anomerul  -glicoză are un unghi de rotaţie de 112o şi
punctul de topire 146oC; se obţine prin evaporarea la sec a unei soluţii apoase de
glucoză. Anomerul  -glucoză are unghiul de rotaţie 18,7o şi punctul de topire 150oC;
se obţine prin evaporarea la sec a unei soluţii de glucoză dizolvată în piridină.
Există trei structuri ale monozaharidelor:
1. Structurile liniare numite şi formule de proiecţie Fischer:
CHO CH2 OH
H C OH C O
HO C H HO C H
H C OH H C OH
H C OH H C OH
CH2OH CH2OH
glucozã fructozã
Atât glucoza cât şi fructoza formează structuri ciclice cu 6 şi respectiv 5 atomi:
H C OH CHO HO C H

H C OH H C OH H C OH

HO C H O HO C H HO C H O
H C OH H C OH H C OH

H C H C OH H C

CH2OH CH2OH CH2OH

 glucopiranozã glucozã  glucopiranozã
CH2 OH CH2 OH CH2 OH
HO C C O HO C
HO C H HO C H HO C H
O
H C OHO H C OH H C OH
H C OH H C OH H C
CH2 CH2OH CH2OH
forma piranozicã fructozã f. liniarã forma furanozicã
2. Structurile de perspectivă Haworth -consideră planul ciclului perpendicular pe
planul hârtiei, toţi atomii şi grupele de atomi din stânga deasupra planului, iar ce este
în dreapta sub plan:
CH2 OH CH2 OH
H O H O OH
H
H H
OH H OH H
OH OH OH H
H OH H OH
 glucopiranozã  glucopiranozã
3. Structurile conformaţionale:
H OH H OH
H O H O
HO HO
HO H HO OH
H OH H OH
H OH H H
 glucopiranozã  glucopiranozã

Proprietăţi chimice

1. Reacţia de reducere a hexozelor conduce la hexitoli:

HC O CH2 OH

CHOH 4 + H2
CHOH 4

CH2 OH CH2 OH
2. Reacţia de oxidare cu formare de acizi gluconici, glucozaharic şi glucuronic (vezi
acizi carboxilici – obţinere).
3. Reacţia de esterificare:
CH2OAc
CH2OH H O H
O H
H O H CO) 2 OAc H
H (CH 3 l
OH H ZnC 2 OAc OAc
(C
OH OH H H OAc
CH 3 CO
H OH 3 CO )2 O CH2OAc
ON
a H O OAc
H
OAc H
OAc H
H OAc
4. Eterificarea
Prin reacţia cu alcoolul metilic în prezenţă de urme de HCl se obţine metil-glicozida,
reacţie ce pune în evidenţă reactivitatea mărită a OH-ului glicozidic.
Metilarea celorlalte grupe OH se face în condiţii energice cu sulfat de metil sau iodură
de metil în prezenţă de Ag2O:

CH2OH CH2OH CH2OCH3

H O H H O H H O H
H CH3OH H (CH3)2SO4 H
OH H OH H OCH3 H
HCl
OH OCH3 OH OH OCH3 OCH3
H OH H OH H OCH3

5. Fermentaţia monozaharidelor:
C6H12O6 enzime
 2 C2H5OH + 2CO2
6. Acţiunea acizilor asupra monozaharidelor este folosită pentru separarea pentozelor
de hexoze.
HC O
HC CH
CHOH 3 HCl
HC CH
CH2 OH O
O
2-formil-furan (furfurol)
HC O HC CH

CHOH 4 HCl H2C C CH

O
CH2 OH HO O
5-hidroxi-metil-furfurol
7. Acţiunea bazelor asupra monozaharidelor
Prin tratarea glucozei cu Ca(OH)2 la temperatura camerei se obţine un amestec de
glucoză, fructoză şi manoză (substanţe epimere).

CH2 OH HC O HC O

C O HO - H C OH HO - HO C H

CHOH 3 CHOH CHOH 3

3
CH2 OH CH2 OH CH2 OH
fructozã glucozã manozã

8. Reacţia cu fenil hidrazina Glucoza, fructoza şi manoza dau aceeaşi osazonă.

9. Reacţia cu acetona a monozaharidelor conduce la cetali ciclici cristalizaţi. Reacţia
este folosită pentru identificarea grupelor HO vecine.