1.Principalele procese ce au loc intr-o caldare de abur navala.

Schema generala a unei caldari navale – LA FINALUL DOCUMENT

2.Caracteristicile generale ale combustibilului – LA FINALUL DOCUMENTULUI
3.Caracteristicile fizico-chimie ale comb lichizi – CURS 22
a)Vâscoziratea - rezistenţa pe care o opune lichidul la deplasarea particulelor lui în timpul curgerii.
Se măsoară în (° E) - în practic ă, Gradul Engler exprimă raportul dintre timpul de scurgere a 200m3 din lichidul cercetat în
aparatul denumit vâscogimetru Engler la temperatura dată (20°C sau 50°C) şi timpul necesar pentru
scurgerea a 200m3 de apă distilată la temperatura de 20oC.
b)Temperatura de congelare - (punctul de congelare) Cea mai înaltă temperatură la care un combustibil lichid supus răcirii
încetează practic de a mai curge.
Determinarea acestei temperaturi are mare importanţă pentru stocarea şi transportului combustibilului lichid greu sau uşor. în
general, temperatura de congelare este de 50°C pentru combustibilul lichid greu.
c) Temperatura de inflamabilitate - cea mai joasă temperatură Ia care un combustibil lichid emite destui vapori astfel ca aceştia în
contact cu oxigenul din aer, la presiune atmosferică normală şi în prezenţa unui punct
incandescent să se aprindă. Temperatura de inflamabilitate - caracterizează combustibilul în ceea ce
priveşte pericolul de aprindere în timpul depozitării şi comportarea atestuia în timpul utilizării. La cele mai multe pacuri româneşti,
punctul de inflamabilitate este 90HC.
d)Temperatura de autoaprindere - semnifică temperatura cea mai slăzută la care un amestec de vapori de combustibili lichizi şi
aer se autoaprinde fără prezenţa unei llăcări speciale de amorsare (aprindere).Temperatura de autoaprindere a pacurilor româneşti
este de 212°C.
e) Conţinutul de pentaoxid de vanadiu V205. Când V205 se găseşte într-un anumit raport cantitativ faţă de masa totală a
combustibilului la temperaturi ale oţelului mai mari de 550-560° C, poate da na ştere la compuşi
care să distrugă prin reacţii chimice stratul protector de oxid de fier aisuprafeţei de transfer termic şi în final la corodarea suprafeţei
acestuia.
4.Arderea combustibilillor energetici. Conditile arderii. Bilantul material si energetic CURS 22
Definiţie. Reacţia chimică de combinare a părţilor combustibile dintr-un combustibil cu oxigenul dîn aer având ca rezultat
degajarea de căldură şi emisie de lumină.
Condiţiile realizării arderii
a) să se introducă combustibil şi aer în cantitate suficientă
b) să se creeze posibilitatea ca oxigenul din aer să intre în contact cât mai intim cu particulele de combustibil.
c)să se ridice temperatura combustibilului şi a aerului de ardere la o valoare cât mai apropiată de temperatura de aprindere a
combustibilului.
d)să existe posibilitatea evacuării produselor arderii.
Bilanţul material şi energetic al arderii
Bilanţul material
Reprezintă egalitatea dintre cantitatea totală de materii prime, materiale care intră într-un focar şi cea care iese.
în cazul cel mai simplu, ecuaţia de bilanţ se scrie:
C + L = V + A [kg/h; m3 N/h] unde C,L,V,A reprezintă cantitatea de combustibil, respectiv aer, gaze de
ardere şi cenuşă.
Bilanţul energetic - reprezintă egalitatea între cantităţile de energie intrate în generatorul de abur şi cele ieşite.
Qi + (lC+lCrcf) + (IL-lLrcf) ± Σ_q =(Iv + Ivref) + (IA+ IAref) [KJ / Kg cb KJ / m3N cb]
unde IC, IL , Iv şi IA entalpiile substanţelor respective corespunzătoaretemperaturilor la care acestea se află, iar IB
et, Ivre , ILref, IAref sunt entalpiile la temperaturile de referinţă fixate prin norme sau arbitrar.
± Σ_q - suma tuturor cantităţilor de căldură schimbate în generatorul de abur şi anume:
+ Σ_q - călduri dezvoltate prin procese exotermice în masa minerală a combustibilului sau alte cantităţi de căldură introduse în
căldare.
- Σ_q - călduri consumate în procese endotermice în masa minerală sau pierderi de căldură.
5.Controlul calitatii arderii pe baza analizei gazelor rezultate CURS 23
23.3.1 Controlul pe baza analizei gazelor de ardere In acest caz se indică procentul de gaze încă combustibile care se
găsesc în gazele de ardere şi permit determinarea coeficienţilor de exces de aer cu care a avut loc arderea.
Analiza cantitativă a gazelor de ardere se face cu ajutorul analizoarelor care din punctul de vedere al principiului de funcţionare
pot fi: chimice,mecanice şi electrice.Aceste aparate pot funcţiona automat sau manual, indicând în mod continuu compoziţia
gazelor din instalaţii sau numai intermitent pentru măsurători de control şi de laborator. In practica curentă cel mai simplu şi
larg aparat pentru analiza gazelor de ardere este analizorul de gaze Orsat. Acesta funcţionează pe principiul
absorbţiei gazelor şi permite analiza conţinutului de CO2 , O2 şi CO din gazele de ardere. Pentru absorbţia CO2 se utilizează o
soluţie de hidroxid de potasiu (KOH), soluţie alcalină de pirogalol CH3(OH)3 pentru absorbţia oxigenului, iar pentru absorbţia
monoxidului de carbon(CO) se utilizează o soluţie de clorură cuproasă(CuCl2)
Precizare:
Deoarece în timpul prelevării probei de gaz, de regulă 100 cm3 vapori de apă existenţi se condensează, analiza trebuie să se
refere la gazele uscate, aparatul stabilind participaţia procentuală volumică, pentru CO2, 02, CO, iar
azotul se obţine din diferenţă. N2 = 100 CO2 - O2- CO[%]
Valoarea conţinutului de exces de aer a, se determină pornind de la relaţia de definiţie :

Ştiind că participaţia volumică a azotului în aer este de 79% iar cea a oxigenului 21% se poate scrie
Cantitatea de aer în exces L - L0 se determină în funcţie de procentul de oxigen din gazele de ardere cu observaţia că oxigenul
din gazele de ardere provine, în cazul arderii incomplete, atât din aerul în exces, cât şi din excesul rămas disponibil prin arderea
incompletă a carbonului şi formarea dioxidului de carbon.

Alte relaţii de calcul pentru α sunt:

6.Controlul calitatii arderii pe baza diagramelor. Mijloace vizuale de verificare a arderii CURS 23

r
Pe baza relaţilor menţionate anterior se poate constitui Triunghiul arderii (Triunghiul lui Ostwald) utilizat la controlul arderii.
Dreapta BC taie axa absciselor în punctual C, astfel încât OC=(02max)=21%, iar axa ordonatelor în punctual B, astfel încât DB =
(C02)max Pentru toate punctele situate pe dreapta BC, arderea este completă,punctele reprezentate în interiorul triunghiului
reprezentând arderea incompletă.Dreptele paralele cu ipotenuza BC sunt drepte de conţinut constant de
CO.Se poate demonstra că pentru α=1 şi producerea exclusivă de CO,cantitatea procentuală de oxigen dintre gazele de ardere
este jumătate din cantitatea procentuală de dioxid de carbon.Se obţine punctul D pe abscisă.Dreapta BD împarte triunghiul în
două părţi.In dreapta acesteia arderea este incompletă cu exces de aer, în stângaarderea este incompletă, fără exces de aer.
23.3.3 Mijloace vizuale de control al arderii
În practică, personalul de exploatare utilizează două metode de control a arderii pe cale vizuală:
a)culoarea flăcării în focar
b)culoarea fumului în coşul căldării.
Cularea galbenă a flăcării, ca spicul de grâu semnifică o ardere bună. Arderea cu flăcări roşiatice întrerupte, deci cu porţiuni
întunecate indică aer insuficient în amestecul de ardere.Dacă flacăra este de culoare galben deschis- argintie aerul de ardere
este în exces în focarul căldării.Culoarea gri deschis a fumului la coşul căldării semnifică o ardere bună.Dacă fumul are culoarea
alb - argintie în focarul căldării este exces de aer, iar în cazul când fumul are o culoare neagră aerul din focar este insuficient.
7.DIAGRAMA IGT a arderii. Punctul de roua CURS 24
La efectuarea calcului termine al generatoarelor de abur, atât la proiectare cât şi la studiul comportării în exploarare se
foloseşte diagrama Ig-t. Aceasta indică valorile entalpiai Ig a cantităţii de gaze formate prin arderea stoichiometrică a 1 kg
comb solid sau lichid, respectiv 1 m3N decombustibil gazos.

Diagrama cuprinde curbele Ig = f(tt) pentru cantitatea de gaze formată la arderea teoretică şi pentru cantitatea de gaze
conţinând diferite excese de aer alegându-se ca valori limită ale excesului de aer excesul din focar(αf) şi excesul probabil la
coş(αc). Diagrama se construieşte prin puncte cu ajutorul relaţiei de mai sus în care se calculează entalpia Ig la diferite
temperaturi.Fiecare tip de combustibil are o diagrama Ig -t a arderii datorată compotiţiei chimice la diferite a gazelor de
ardere.
8.Pierderi de caldura prin gazele evacuate la cos CURS 25
Gazele de ardere părăsesc căldarea conţinând încă o cantitate apreciabilă de căldură . Această căldură se pierde în atmosferă
fără a fi utilizată în instalaţie şi din această cauză este considerată drept o pierdere decăldură.
Cercetările arată că temperatura gazelor de ardere evacuate decăldările navale au temperatura 300-400°C.Pierderea Q2 este
inerentă ca fenomen, dar poate fi limitată cantitativ.
Formula generală de calcul al acestor pierderi este:

Această relaţie se aplică atunci când există instalaţie de suflare cu abur :

Mărimea Iinj se calculează cu relaţia :Ijnj = minj (iinj - 597) şi reprezintă entalpia introdusă în focar de aburul insuflat
prin intermediul injectorului de abur la 1 kg de combustibil ars.minj - consumul de abur în injector în *KJ/kg comb+;
Iinj - entalpia aburului injectat determinată după tabelele de abur în funcţie de
parametrii aburului în *KJ/kg comb+;597 - entalpia aburului la t = 0° C şi 760 mm Hg.
Factorii de care depind pierderile Q2 sunt:
a) -temperatura gazelor de ardere la evacuare pe coş ;
b) -pătrunderile de aer fals ;
c) -depunerile în interiorul tuburilor suprafeţelor auxiliare ale căldurii ;
d) -depunerile exterioare pe suprafeţele auxiliare ;
e) -tirajul căldării;
9.Pierderi de caldura prin arderi chimic incomplete CURS 25
Dacă nu se asigură aer suficient în focar precum şi un amestec intim între aer şi combustibil şi o temperatură suficientă în
focar, arderea este incompletă, gazele conţinând componente gazoase necombustibile necombustibile, precum CO, H2, CH4,
CmHn

De regulă la căldările navale cu ardere bine reglată q3 = 1 - 2 %, iar încazul dereglării arderii poate ajunge 4 - 5 %.Pentru
calculul pierderilor se poate utiliza următoarea relaţie :

10.Pierderi de caldura prin radiatie si convectie in mediul inconjurator CURS 25

Dn- debitul nominal, iar Dx - debitul pentru regimul la care se funcţionează.

Valoarea pierderilor de căldură în mediul înconjurător depinde de următorii
factori:
- tipul constructiv al căldării şi dimensiunile acesteia;
- calitatea izolaţiei termice a căldării;
- cantitatea de combustibil arsă în focar.
Determinarea analitică a acestor pierderi este foarte complicată şi din această cauză în calculul lor se utilizează coeficienţi
experimentali numiţi coeficienţi de reţinere η.Mărimea n reprezintă raportul dintre cantitatea de căldură captată de
căldare şi cantitatea de căldură disponibilă într-o anumită zonă a circuitului degaze al căldării.
Pentru schema căldării din figură pierderile de căldură în mediul înconjurător se determină separat astfel:
Qsf= (1 – η)(I0- If) [KJ/kg] - pentru zona focarului;
Q’5= (1 - η)(If – I’) *KJ/kg+ - pentru zona snopului principal de tuburi;
Q’’5 = (1 - η)(I’ – I’’) *KJ/kg+ - pentru zona supraîncălzitorului;
Q’’’5= (1 - η)(I’’ - Iev) [KJ/kg] - pentru zona preîncălzitorului de aer sau aeconomizorului.
11.Caldarea ignitubala cu flacara intoarsa.Schema.Variante si elem. componente CURS 26
Este tipul de căldare ignitubulară cea mai utilizată în domeniul naval.Funcţionare: combustibilul introdus prin pulverizatorul 1
arde de-a lungul tubului de flacără 2, gazele de ardere rezultate antrenând o parte din combustibilul introdus în focar, care va
continua să ardă şi întâlnind vatra 3 şi peretele dorsal 4 al căldării sunt obligate să se întoarcă, străbătând ţevile de
fum 5, fiind apoi evacuate prin intermediul camerei de fum 6 spre coşul navei.
Descrierea principalelor elemente componente
a) Corpul cilindric (anvelopa) - 8 este prevăzut în domul 14.Se construieşte din oteluri calmate K2, K5, K6 L = 2500 - 5000 mm
b = 2000 mm
b) Tubul de flacără 2 - Forma cilindrică ondulată.Este supus la solicitări termice mari deoarece cea mai mare parte a
combustibilului arde în interiorul lui, iar pereţii suportă presiunea apei care îl înconjoară. D = 700 - 1200 mm L = 1500-2600 .
c) Cutia de foc - 9 - este o cameră suplimentară pentru desăvârşirea procesului de ardere şi în acelaşi timp ea asigură
schimbarea sensului de curgere a gazelor. Peretele frontal al cutiei formează placa tubulară 10. Partea superioară a cutiei de
foc denumită cerul focarului 11 este prevăzută cu şurubul de bronz 12 care are în interior un canal umplut cu plumb.Dacă
nivelul apei în căldare scade sub nivelul admis, plumbul dincanalul şurubului se topeşte iar aburul pătrunde în focar şi în tubul
de flacără,provovând stingerea focului.
d) Ţevile de fum 5 - constituie partea principală a suprafeţii de încălzire a căldării. Avem ţevi simple (ordinare sau obişnuite) -
5a -ţevi tirante - 5b.Ţevile simple - au rolul de a canaliza gazele spre evacuare şi de atransmite căldura spre spaţiul de apă al
căldării. Reprezintă 60 -70 % din totalul ţevilor.Ţevile tirante - au în plus rolul asigurării rigidităţii dintre peretele căldării
şi cutia de foc. Ele au o grosime mai mare Dint= 60 - 80 m.
e) Antretoazele 13 - sunt legături scurte de rigidizare între peretele din spate al cutiei de foc şi peretele dorsal al căldării. Se
mai folosesc şi la prinderea cutiilor de foc între ele. Acestea sunt constituite din bare de oţel sau cupru prevăzute la ambele
capete cu filet şi care prin înfiletare între doi pereţi apropiaţi menţin distanţa constantă între ei. Antretoazele pot fi ştemuite
la capete sau asigurate cu piuliţe şi şaibe ca şi în cazul ţevilor de fum în ultimul timp a început să se folosească tot mai des
prinderea legăturilor scurte prin sudare. Deseori antretoazele au canale centrale de control cu diametrul de 5
mm pe toată lungimea sau numai la capete. Aceste canale au rol de protecţie şi anume avertizează la timp ruperea vre-unei
legături. Astfel apa care se găseşte în exterior va pătrunde în canalul central şi scurgându-se afară poate fi observată de
personalul care deserveşte instalaţia.
f) Camera de fum 6 are rolul de a canaliza gazele care ies din ţevile de fum spre coşul căldării. Este construită din tablă de oţel
cu grosimea de 3-5 mm. Pereţii sunt fixaţi prin şuruburi de peretele frontal pentru a se putea înlătura cu uşurinţă în vederea
înlocuirii unor ţevi sau în vederea curăţăii acestora. Camera de fum trebuie să protejeze partea superioară a peretelui
vertical frontal împotriva gazelor calde, deoarece în această zonă peretele nu este răcit de apă ci de abur. La unele căldări în
camera de fum se instalează economizoare. Camera de fum se continuă cu conul de fum 7 care se execută din oţel cu δ = 3-
5mm. Coşul este executat din doi pereţi concentrici. Prin zona centrală se scurg gazele evacuate de căldare, iar prin zona
laterală circulă aerul pentru răcirea coşului.
g) Vatra de cărămidă 3 are rolul de a proteja metalul căldării în zona cu temperaturi ridicate şi îndeosebi în partea inferioară
unde se găseşte tubul de flacără şi unde circulaţia apei în jurul suprafeţelor calde este foarte lentă.
h) Orificiile de vizitare 15 sunt practicate în corpul cilindric al căldării pentru executarea unor lucrări diferite. Are formă ovală
cu dimensiunile 300 x 400 mm. Se închid cu autoclave, capace de formă specială care se închid cu
ajutorul unor şuruburi şi ancore.
i) Legăturile lungi sunt bare de oţel care au rolul de a rigidiza în interior corpul căldării. De regulă sunt dispuse în spaţiul
superior şi fac legătura între pereţii verticali ai căldării.
12.Caldari Ignitubala cu tub de flacara si tevi de fum.Schema variante si elemente comp CURS 27
Corpul cilindric şi tubul de flacără sunt similare cu cele descrise anterior iarţevile de fum sunt fixate prin mandrinare sau
sudare in fundurile plane alecorpului cilindric.In funcţie de numărul drumurilor există mai multe tipuri constructive de
astfel de căldări.
a) cu tub de flacără şi ţevi de fum de ducere(flg. 4)
b) cu tub de flacără şi ţevi de fum de ducere şi întoarcere (fig. 5 a)
c) cu tub de flacăra si tevi de fum cu triplu drum de gaze (fig.5b)

1- tub de flacără, 2-cameră de fum, 3- evacuare gaze spre coş, 4- tubulaturi elice cu apă, 5-dom, 6- tubulatura abur spre
consumator, 7- suprafaţă de siguranţă, 8- suprafaţă de siguranţă, 9- gura de vizitare cameră de fum, 10-suporţi de susţinere,
11- ţevi de fum I, II, III – drumuri de gaze
13.Circulatia apei in caldare. Scheme cu circ naturala,fortata multiplu si unica CURS 27
Precizare: Având în vedere că suprafaţa de încălzire a căldării e spălată pe de o parte de gazele de ardere, iar pe de altă parte
de apa din căldare, e necesar ca acestei suprafeţe să i se creeze condiţii optime de răcire. In caz contrar suprafaţa de încălzire
se poate supraîncălzi sau se poate arde. Rezultă deci că în scopul asigurării unei cantităţi suficiente de apă în
interiorul tuburilor pentru a realiza o răcire corespunzătoare, circulaţia apei în căldare trebuie efectuata la parametrii optimi.
In acest sens în practică există două soluţii de circulaţie a apei în căldare: naturală şi forţată (artificială).
Circulaţia naturală a apei în căldare Se datoreşte diferenţei de densitate intre masa apei în diferite puncte
ale căldării (fig. 6). în construcţia căldărilor cu circulaţie naturală se ţine seama de faptul că circulaţia apei trebuie să se facă în
aşa fel încât să nu se producă o vaporizare a întregii cantităţi de apă din tuburile în ascensiune. Pentru aceasta este absolut
necesar ca tuburile aflate în zona cu temperaturi ridicate să fie răcite în interior cu un amestec de apă cu vapori care să circule
cu viteza de cel puţin 0,3m/s. Pentru a caracteriza modul în care se face circulaţia apei într-o căldare s-a introdus noţiunea de
"grad de circulaţie" K, reprezentând raportul dintre cantitatea de apă Gapa din tuburile de ascensiune şi cantitatea de abur
Gab, obţinută în aceste tuburi în aceeaşi unitate de timp.K=Gapa/Gabur.
Precizare: La căldările acvatubulare cu circulaţie naturală K este cuprins între 5 şi 30. In căldările ignitubulare circulaţia apei se
face mult mai lent decât în cazul căldărilor acvatubulare, astfel înât apare pericolul arderii tuburilor datorita lipirii unor bule de
abur de pereţii lor, deoarece se realizează o insuficienta răcire a acestora în locul respectiv. Din practică s-a constatat că în
cazul că gradul de circulaţie, K este cuprins între 1 şi 5 în interiorul tuburilor se formează dopuri de abur care
determină deformarea locală a tubului sau chiar arderea lui.(fig.7) în tuburile căldării (îndeosebi în cele ascendente) poate
avea loc separarea apei şi aburului care de asemenea este un fenomen periculos pentru tuburi. Pentru a evita această
separare tuburile ascendente nu trebuie să fie înclinate faţă de orizontală la un unghi α< 17°- (fig. 8)
Circulaţia forţată a apei în căldare
Precizare: Ca urmare a tendinţei de a se construi căldări, de înaltă presiune cu greutate şi gabarite cât mai mici s-au realizat
căldările cu circulaţie forţată (artificială) a apei. în aceste căldări apa circulă sub efectul impulsului de recirculaţie create
în mod artificial (forţat) cu ajutorul pompelor de circulaţie. Dupa modul cum se realizează circulaţia forţată, deosebim: căldări
cu circulaţie forţată repetată sau multiplă şi căldări cu circulaţie forţată unică sau cu străbatere forţată.
Circulaţia forţată multiplă (forţată repetată)
Precizare: Căldările cu circulaţie forţată repetată sau multiplă se regăsesc în literatura de specialitate şi sub denumirea
simplificată de căldări cu circulaţie forţată. Apa refulată de pompa de recirculaţie (fig.9) este forţată să circule prin fiecare tub
în stare de amestec apă-abur spre colectorul superior Cs. Aburul este captat în colectorul superior şi trimis în tuburile
supraîncălzitorului şi unde îşi măresc conţinutul de căldură. Gradul de circulaţie K la astfel de căldări este de 5-8.
Circulaţie forţată unică
Dacă gradul de circulaţie a apei în căldare se micşorează pană la K=1, circulaţia se numeşte unică, deoarece apa introdusă în
tuburile căldării execută în acest caz un singur circuit; deci la un capăt al căldării intră apă iar în celălalt iese aburul.
14.Caldari cu tuburi cu inclinare mica camera sectionare CURS 28
Descriere: Tuburile fierbătoare au înclinare de 10-15° fa ţă de orizontală fiind în general drepte. Rândurile fasciculului de ţevi
vaporizatoare sunt aflate fiecare la câte doua camere (anterioară şi posterioară) denumite camere secţionale.
Camerele sunt legate prin ţevi, numite lumânări, de colectorul orizontal superior de abur; acesta este aşezat perpendicular
faţă de tuburile fierbătoare. Lumânările camerelor posterioare fac legătura cu colectorul de abur în spaţiul de abur al acestuia,
iar lumânările camerelor anterioare fac legătura cu spaţiul de apa al colectorului de apă, in regiunea de intrare a apei de
alimentare. Amestecul de apă şi abur din ţevile de apă trece prin lumânările posterioare în colectorul de abur unde se separă
aburul iar apa revine prin lumânările şi camerele anterioare in ţevile de apă . Aburul din colector trece in supraîncălzitor de
unde este apoi îndrumat spre consumator. Circulaţia în căldările cu camere secţionale este mult mai slabă decât in
cazul căldărilor verticale. Cantitatea de apă mai mare pe care o conţine le fac să aibă o inerţie mare la variaţii bruşte de
sarcină.
15.Caldari acvatubulare vertical,triunghilar si cilindrice.Scheme . Curs 28
Sunt formate din două colectoare inferioare prin intermediul tuburilor deun colector superior.
Căldări triunghiulare simetrice – normaleCele două snopuri de tuburi sunt egale, gazele de ardere in drumul lor
spălând ambele snopuri.
Căldări triunghiulare asimetrice (ecranate)-fig.3Unul din snopurile de tuburi conţine un număr mai redus de tuburi,
gazele de ardere fiind evacuate numai prin partea snopului cu tuburi mai multe, celălalt snop fiind ecranat(acoperit),
nepermiţând trecerea gazelor de ardere printre tuburi.
Căldări acvatubulare cilindrice - fig. 4,5 Sunt formate numai din două colectoare (unul superior si altul inferior),
unite de snopurile de tuburi care închid între ele focarul de formă cilindrica.
Căldări cilindrice simetrice(normale)-fîg.4 Cele două snopuri de tuburi sunt egale şi simetrice.
16.Caldarea LA MONTE. Schema.Descriere.Functionare CURS 29
Pompa de alimentare 1 aspiră apa din rezervorul de apă de alimentare denumit başă şi o refulează în colectorul 2 al
serpentinelor economizorului 3.Din economizor apa curge In colectorul 4 şi de acolo în separatorul de apă şi
abur(tamburul )5.Pompa de circulaţie 6 aspiră apa din separatorul 5 şi o trimite în separatorul vaporizatorului după care se
întoarce din nou în separatorul de apă abur 5..Aburul trece în continuare în serpentinele supraîncălzitorului 8. Alimentarea cu
combustibil se face prin sistemul 9.

17.Caldarea cu circ fortat unic sau trecere directa CURS 29

Caracteristica principală a acestor tipuri de căldări constă în aceea că au un singur circuit pentru apă de alimentare care intră
în circuitul de tuburi fierbătoare de căldări şi pe parcurs se încălzeşte şi se transformă în abur.AburuI merge apoi în
supraîncălzitor de unde pleacă la consumatori, trecând deci o singură dată prin tuburile căldării. Un tip de căldare cu circulaţie
forţată unică răspândit atât în domeniul terestru cât şi în cel naval este căldarea Benson.
Căldarea Benson.Descriere.Schema de principiu.Funcţionare Se compune din 4 fascicule de tuburi: economizoarele şi 2 ,
vaporizatorul 3 şi supraîncălzitorul 4 şi preîncălzitorul de aer 5(fig.5).
18.Caldari cu tuburi de apa cu dubla evaporare tip AT4.Schema.Descriere CURS 29

19.Caldari cu tuburi de apa cu dubla evaporare tip AT8.Schema.Descriere CURS 29

a)Se montează pe tancuri petroliere cu deplasament de peste 100.000tdw, fiind utilizate ca instalaţii auxiliare.
b)Se fabrică în dimensiuni standard de 6-40 t/h abur cu denumiri AT- 2...AT-8 cu p=6 bar în circuitul primar şi p=15-60 bar în
circuitul secundar.
c)Avantaje- folosesc apă de calitate inferioară pentru producera aburului în circuitul
secundar.-este exclusă posibilitatea formării crustei în căldarea circuitului
primar.In figurile 4 şi 5 sunt prezentate căldările Aaalborg tip AT4(fig.4)şi
Aaalborg tipAT8(fig.5).
20.Caldarina cu combustibil.Schema,descriere,functionare.CURS 30
a). Sunt căldări acvatubulare dar de dimensiuni mai mici b). Nu sunt prevăzute cu suprafaţă de schimb de căldură auxiliare
(economizor, supraîncălzitor, preîncălzitor de aer etc.) c). Utilizează în general numai combustibil lichid
d). Au un grad înalt de automatizare pentru alimentarea cu apă, aprinderea şi arderea combustibilului, menţinerea constantă
a presiunii de regim, oprirea în caz de avarie a caldarinei. e). Pompele de alimentare pot aspira apa în tancuri speciale din
tubulatura de retur a aburului consumat sau chiar din tancurile de apă tehnică f). Alimentarea cu combustibil se poate face şi
dintr-un tanc separat şi dintr-un tanc comun, de obicei, cu motoarele auxiliare La unele caldarine arzătoarele sunt prevăzute
cu preîncălzitoare de combustibil.Acest tip de caldarină este folosită foarte frecvent pe nave
Construcţia caldarinei (fig. 2)
Colectorul superior 1 este legat de colectorul inferior prin tuburile de apă-6.Focarul 3 este amplasat în interiorul colectorului
inferior, fiind prevăzut cu vatra de cărămidă refractară-4, având legătura printr-un racord cu camera de fum 7 , permiţând
gazelolor de ardere să treacă prin tubulatura (eşapamentul- 8) spre coşul navei.Combustibilul este introdus în focar prin tubul
9 şi arzătorul 5, de una sau două duze, care face parte din instalaţia de pulverizarea combustibilului şi care permite aprinderea
automată, reglează combustia şi realizează tirajul artificial printr-o suflantă acţionată de un motor electric cuplat
şi cu pompa de combustibil pentru arzător.

Operaţiile de exploatare şi întreţinere sunt asemănătoare cu cele efectuate căldărilor mari, dar în volum mai restrâns,,
Precizare : La unele nave mici şi în special la navele fluviale, unde nu este nevoie de abur viu, ci numai de apă caldă pentru
încălzire, se găsesc montate caldarine cu combustibil cu apă caldă, care sunt recipiente cilindrice, prevăzute cu focar şi arzător
mecanic, de acelaşi tip cu cele folosite în caldarinele cu abur.Pornirea şi oprirea arzătorului se realizează în funcţie de
temperatura apei din recipient. Şi aceste caldarine cu apă caldă sunt prevăzute cu supape de siguranţă şi aparate de măsură şi
control.
21.Supraincalzitorul de abur. Rol.Caracteristcci constructive CURS 32
Rol
Serveşte la acumularea unei părţi din căldura gazelor pentru ridicarea temperaturii peste valoarea de saturaţie cu care aburul
vine din vaporizator. Prin ridicarea temperaturii aburului, acesta îşi măreşte entalpia şi, ca urmare, fiecare kg de abur cu un
conţinut mai mare de entalpie va fi capabil să producă un lucra mecanic mai mare la maşină.
Clasificarea supraîncălzitoarelor - Pentru căldări ignitubulare
Se compun din unul sau două colectoare în care sunt introduse capetele elementelor de supraîncălzire.Elementele de
supraîncălzire, formate din tuburi, sunt introduse în plăcile tubulare, unde intră în contact cu gazele calde5 după care se
îndreaptă spre ieşirea din căldare.
După poziţia tuburilor
a).Verticale - pot fi dispuse după fasciculul convectiv de tuburi (fig.l) sau în interiorul lui. (fig.2) b).Orizomtale - sunt dispuse, în
general, numai în interiorul fasciculului respectiv.Observaţie:Colectoarele sunt dispuse orizontal la supraîncălzitoarele
verticale şi invers la cele orizontale.
După forma tuburilor a).Cai ţevi drepte (fig.3) - mai multe ţevi drepte legate între două colectoare.
b).Cu serpentină simplă (fig.4) - o singură serpentină este legată între colectorul de intrare şi ieşire.
c).Cu serpentine multiple (fig.5) - mai multe serpentine sunt legate între colectorul de intrare şi ieşire.
În racordarea şi depozitarea serpentinelor de supraîncălzitor se urmăreşte realizarea unor debite şi temperaturi uniforme cu
serpentinele lui.

După modul de amplasare a serpentinelor . a).Orizontale (fig.6) - serpentinele sunt paralele cu curentul de gaze.
Prezintă avantajul unei goliri uşoare, în schimb se înfundă uşor cu depuneri.b)Verticale (fig.7) - serpentinele sunt
perpendiculare pe direcţia curentului de gaze.Nu se pot goli uşor, dar au un sistem de suspendare foarte simplu şi
posibilitatea curăţării depunerilor exterioare

După deplasarea relativă a agenţilor termici A). În echicurent (fig. 8a) b). În contracurent (fig. 8b) c). Combinate (fig 8c)

SUPRAÎNCĂLZITOARELE ÎN CONTRACURENT prezintă o solicitare termică mai mare a ţevilor decât cele în echicurent, dar
necesită suprafeţe mai mici pentru aceleaşi debite şi temperaturi de supraîncălzire.
PRECIZARE:
La căldările navale moderne se utilizează numai supraîncăizitoare verticale cu tuburi tip serpentină care se pot goli complet.
După modul de transfer termic a). De radiaţie - au următoarele caracteristici:
- sunt constituite din ţevi drepte, formând fascicule plane amplasate în focar;
- constituie ecrane independente, acoperind singure un perete întreg de
focar sau fiind intercalate printre ţevile sistemului vaporizator amplasat în focare.
b). De convecţie - au următoarele caracteristici:
- sunt amplasate în canalul de gaze al căldării, imediat după fasciculele vaporizatoare;
- supraîncălzitorul de convecţie se leagă cu un supraîncălzitor de radiaţie, aburul trecând mai întâi prin supraîncălzitorul de
radiaţie pentru a asigura răcirea.
c). Combinate (convecţie cu radiaţie) - se mai numesc şi supraîncăizitoare cu radiaţie bilaterală sau supraîncăizitoare paravan.
Sunt amplasate în zona de ieşire a gazelor de ardere din focar, de obicei suspendat în plafonul focarului.
Unele caracteristici ale supraîncălzitoarelor
a). Viteza medie a gazelor care spală suprafeţele de schimb de căldură 5-15 m/s. .
b). Pierderea de presiune _p = 0,5-1,5 mb
c). Coeficientul global K= 30-80 w/m2 k
d). Colectoarele supraîncălzitoarelor de abur se execută din oţel carbon sau cu secţiune rotundă sau dreptunghiulară (pătrată),
iar serpentinele din oţeluri superaliate rezistă la temperaturi înalte.
e). Serpentinele se racordează de un ştuţ montat de colector. Sudarea serpentinelor se face cap la cap sau prin suprapunere,
fj. Raza de curbură a serpentinelor este de 2-2,5de
22.Caldari recuperatoare cu 1 si 2 tambure searatoare CURS 31

23.Colectoarele caldarilor navale.Rol caracteristici constructive CURS 31

Colectorul - are forma unei camere cilindrice metalice şi este construit din oţel laminat cald. Are rolul de a face legătura între
diferitele grupuri de tuburi prin care circulă apa sau amestec de apă/abur şi de a distribui aburul şi apa prin tuburile căldării.
După poziţia lor, ele pot fi superioare sau inferioare, iar după agentul înmagazinat pot f pentru apă sau pentru abur .
Fiecare colector se compune dintr-o porţiune cilindrică(tub cilindric) şi două capace bombate(vezi fig.3).
Corpul cilindric poate avea o grosime constantă sau variabilă; el are întotdeauna în zona de prindere a tuburilor (placa tubul
ară) o grosime sporită faţă de rest.
Grosimea colectorului se determină prin calcul şi depinde de presiunea de lucru, de calitatea metalului din care este
confecţionat şi de numărul şi dimensiunile tuburilor. De regulă, δ1 = 10 - 40 mm şi δ2= 15 - 75 mm Diametrul interior al
colectorului superior depinde de debitul de abur ce trebuie produs în care caz trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
-diametrul trebuie ales astfel încât colectorul superior să includă în partea sa inferioară toate tuburile căldurii în aşa fel încât
distanţa de la ultimul rând de tuburi până la nivelul mediu al apei în colector să nu fie mai mică de 150mm pe verticală. -
nivelul maxim al apei în colectorul superior să nu depăşească cu mai mult de 60 mm nivelul mediu. -volumul inferior al
colectorului trebuie să fi astfel încât cantitatea de abur ce revine fiecărui metru cub să nu depăşească anumite limite; astfel
sarcina camerei de abur q este cuprinsă între 1200-1800*m3/mJh+ şi se calculează cu relaţia :q= Dv2/V
unde: D - debitul căldurii, m3/h
v2 - volumul specific al aburului saturat uscat, m3 /kg
V - volumul camerei de abur , m3
Diametrul colectorului de apă inferior se alege ţinând cont ca la partea superioară să fie dispuse toate tuburile destinate lui.
Prinderea tuburilor trebuie să se facă în aşa fel încât axa tubului să formeze cu axa ultimului rând de tuburi şi diametrul
orizontal un unghi α=17°.Valoarea diametrului interior este de 350-700mm pentru colectoarele inferioare şi de 600-1500mm
pentru colectoarele superioare. Metoda modernă de execuţie a colectoarelor constă în îmbinarea cap la cap a celor două părţi
distincte ale colectoarelor prin sudare electrică cu arc voltaic.Până la 300°C colectoarele se confec ţionează din oţel carbon. La
temperaturi peste 300°C se utilizeaz ă oţel aliat cu crom şi molibden. Capacele(fundurile bombate) se prelucrează prin
matriţare după care se efectuează asupra lor un tratament termic de recoacere. Fixarea capacelor se
face prin nituire sau sudare.
24.Tuburile caldarilor navale deconservare si indoire CURS 31
Alcătuiesc suprafaţa de încălzire a căldării care are rolul de a capta căldura gazelor şi a o transmite apei care circulă în
interiorul tuburilor.In funcţie de modul dispunerii tuburilor faţă de focar, acesta funcţionează în diferite condiţii termice.
Primele rânduri de tuburi ce împrejmuiesc focarul formează tuburile de radiaţie(absorb căldura prin radiaţie); celelalte sunt
tuburi de convecţie.Se confecţionează din oţel laminat de calitate prin tragere la cald; nu se folosesc tevi sudate.
înainte de fixarea tuburilor în colectoare, acestea suferă câteva operaţii şi anume : deconservarea, îndoirea şi proba hidraulică.
1.Deconservarea : Are ca scop îndepărtarea stratului de vaselină aplicat de fabrica constructoare. In exterior, stratul de
vaselină se îndepărtează cu ajutorul unor materiale textile îmbibate cu petrol. In interior,deconservarea se face pe două căi:
a)mecanic: prin introducerea unor perii acţionate prin ax flexibil demotoare electrice.
b)chimic: prin introducerea unei soluţii care să descompună vaselina.Amestecul de benzină cu petrol constituie un bun
dizolvant al vaselinei,dar este periculos din punct de vedere al incendiilor.
2.Îndoirea tuburilor : Tuburile căldărilor moderne sunt mai mult sau mai puţin curbate în scopul asigurării unui volum suficient
focarului şi cu scopul măririi suprafeţei de transfer termic.În operaţia de îndoire trebuie avute în vedere următoarele
caracteristici :
-curbarea tuburilor trebuie efectuată pe raze şi nu pe o linie întâmplătoare,
-tuburile trebuie să intre între cele două colectoare perpendicular pe
suprafaţa"acestora şi nu sub un unghi.
-îndoirea tuburilor trebuie făcută la o rază optimă, întrucât prin îndoire,
grosimea tubului se diminuează, iar la un moment tubul poate să se rupă.
Cu cât raza de îndoire este mai mare, cu atât şi subţierea pereţilor va fi mai accentuată, iar durata de deservire a tuburilor
scade. În baza experienţei, raza de îndoire trebuie să fie de 8 ori- mai mare decât diametrul tubului şi numai în cazuri speciale
se admite ca raza curbării să fie de 5 ori mai mare decât diametrul tubului.Îndoirea se face după un şablon executat după
modelul tuburilor din schiţa căldării desenată la scara 1/1 de firmele constructoare.Îndoirea tuburilor se poate face cu
umplutură de nisip sau fără umplutură.
Tuburile cu d = 40 mm şi cu rază mare de curbură se pot îndoi fără umplutură manuală sau cu ajutorul unor aparate speciale
prevăzute cu role (vezi fig.4). Rolele sunt fixate pe suportul 2 şi sunt acţionate de motoare electrice în acelaşi sens. Rolela 3 de
împingere se roteşte în sens opus şi se poate deplasa conform săgeţii A.Rolele au canal identic cu dimensiunile tubului.
25.Focarul CURS 31 schema descriere
Spaţiul destinat arderii combustibilului este delimitat de primele rânduri de tuburi de pereţii verticali şi de vatra căldării.
Fiecare perete vertical este alcătuit din doi pereţi, unul se găseşte spre focar, iar celălalt, spre compartiment.
Peretele vertical interior, care se găseşte în imediata apropiere a focarului, se acoperă cu un strat de cărămidă refractară.
Peretele exterior este acoperit numai de capacele de vizită ale carcasei căldării.Intre peretele exterior şi cel interior se
formează aşa-numita cameră de aer a peretelui vertical.Fiecare perete(interior şi exterior) se compune dintr-un schelet
metalic peste care se aplică table de oţel cu grosimea de 3-4mm în interior şi l-2mm în exterior.Tablele peretelui interior se
acoperă cu un carton de azbest cu grosimea de lOmm peste care se prinde un strat de cărămidă refractară prins cu ^şuruburi;
fără şuruburi cărămizile nu s-ar menţine dat fiind faptul că în timpul funcţionării căldării apar trepidaţii puternice(vezi fig.5).
In peretele frontal sunt practicate orificiile pentru introducerea pulverizatoarelor.In dreptul acestor orificii se aplică cărămizi
cu configuraţie conică care formează aşa-numitul con de flacără pe peretele vertical al căldării.
26.Vatra CURS 31 scheme, descriere
Vatra focarului este alcătuită din suprafeţe înclinate şi orizontale care închid focarul în partea de jos. Aceasta constituie baza
fixării stratului de cărămidă refractară în partea inferioară a focarului unde în timpul funcţionării căldării, sub acţiunea
temperaturii relativ ridicate apare tendinţa de dilatare anormală, deteriorarea etanşării focarului, scurgerea combustibilului în
santina navei şi ceea ce este mai periculos, scăpării de flacără în afara căldării.
Vatra de cărămidă se sprijină pe fundul metalic al focarului care trebuie să suporte greutatea mare a cărămizilor şi să nu-şi
piardă etanşarea sub acţiunea temperaturilor înalte. Fundul metalic (vezi fig.6) se compune din: tabla fundului 1 cu 5 = 3-
4mm şi tabla exterioară 2 cu 5= 0,7-l,00mm.Ambele table care formează între ele o cameră izolatoare de aer se fixează de
colectoarele inferioare 3 şi 4 ale căldării. Tabla fundului se sprijină pe cadrul metalic alcătuit din profile transversale 5 şi
longitudinale 6.Pentru realizarea unor izolaţii cu aer în partea interioară, între tabla fundului şi tabla exterioară este o distanţă
de cca 130 mm, care se menţine cu ajutorul cornierelor 7.
Peste tabla fundului se aplică tabla de azbest-carton cu δ = cca 10mm, un strat de pământ refractar, un strat de cărămidă
refractară cu δ = 40mm, un strat de pământ refractar şi al doilea rând de cărămidă refractară. La aşezarea cărămizilor trebuie
avut în vedere să existe un joc de dilatare între cărămizi,care se umple cu pământ refractar.

27.Fixarea supraincalzitorului pe caldare CURS 32

Pentru funcţionarea normală a căldării, supraîncălzitorul trebuie să fie bine fixat pe căldare.Fixarea supraîncălzitorului trebuie
să asigure:
- o poziţie constantă faţă de căldare;
- imposibilitatea deplasării colectorului în urma diferitelor efecte inerţiale;
- posibilitatea dilatării prin încălzire.
Spre exemplu, pentru asigurarea acestor cerinţe, fixarea supraîncălzitorului vertical, dispus după fasciculul convectiv de ţevi,
se face în următoarele condiţii ( fig.9)

a).Colectorul 1 al supraîncălzitorului se dispune faţă de colectorul inferior al căldării, astfel încât dreapta care uneşte centrele
ambelor colectoare să se găsească faţă de o dreaptă verticală la un unghi d < 30°. Acesta este necesar pentru micşorarea
eforturilor de încovoiere a sistemului de fixare pe colectorul inferior. b).Distanţa a, între cercurile exterioare ale colectoarelor,
nu trebuie să fie mai micăde 200 mm.Aceasta, în scopul asigurării condiţiilor optime de control şi eliminare a funingine! care,
de regulă, se acumulează în cantitate mare în această zonă.c).Distanţa b, între vârful serpentinelor supraîncălzitorului şi
suprafaţa exterioară a colectorului superior trebuie să nu fie mai mică de 200mm.Această distanţă este necesară în scopul
asigurării accesului spre de protecţie pe care se sprijină vârful buclelor. Şicana de protecţie este o tablă din oţel rezistent la
temperaturi înalte care nu admite trecerea gazelor prin zona vârfurilor serpentinelor.In această zonă tuburile
supraîncălzitorului sunt supuse unor accentuate eforturi termice.Colectorul unui astfel de supraîncălzitor se sprijină printr-un
cadru metalic pe colectorul inferior ai căldării.
28.Preincalzitoare de aer. Tubulare/placi. Schema, functionare CURS 32
Există două tipuri de astfel de recuperatoare:a).Preîncălzitoare tubulare - se execută din tuburi de oţel trase sau sudate cu
40-100 mrn.Tuburile se fixează prin mandrinare sau sudare în două plăci tubulare de capăt. Gazele circulă prin interiorul
tuburilor, iar aerul prin exterior. Wg m= 12-18m/s Waerm = 6-9m/s
b).Preîncălzitoare cu plăci - se execută din foi de tablă de 2-4 mm asamblată prin sudare , formând o serie de canale verticale,
alternând cu canale orizontale cu secţiuni dreptunghiulare.Canalele de gaze alternează cu cele de aer, formând o cutie
perpendiculară care formează un element al preîncălzitoralui.

tubulare cu placi
29.Preincalzitoare de aer regenative cu mase metalice de acumulare rotative(jungstrom) CURS 32
Atât gazele de ardere, cât şi aerul, trec alternativ peste' o masă metalică de acumulare a căldurii,gazele cedând căldura, iar
aerai preluând-o, Preîncălzitoarele de aer sunt de două tipuri; cel mai utilizat în domeniul naval este cel cu mase metalice de
acumulare rotative. Acesta se compune dintr-un rotor 1 de formă cilindrică înconjurat de o manta 2 închisă de două plăci
frontale în care sunt prevăzute deschizători mari 3 pentru trecerea gazelor şi aerului şi stufuri cu reducţii pentru racordarea
canaielelor de gaze şi aer. In canalele în formă de sectoare ale rotorului sunt introduse elementele de încălzire care constituie
masa de acumulare a căldării, realizate din table ondulate, în scopul măririi suprafeţei de încălzire şi menţinerii distanţei dintre
plăci.

30.Economizoarele caldarii navale CURS 32

Acumulează o parte din căldura gazelor ce se îndreaptă spre coşul navei şi o redă circuitului de apă ce urmează a intra în
căldare.În prealabil, gazele de ardere au cedat căldura după ce au trecut prin zonele încălzire ale vaporizatorului şi
supraîncălzitorului. În mod normal, economizorul constituie o a doua treaptă de încălzire a apei de alimentare, prima treaptă
constituind-o preîncălzitorul de apă care foloseşte căldura latentă a aburului prelucrat în mecanismele auxiliare.
În economizor temperatura apei de alimentare se ridică până la o valoare cu. 30-40° C mai mic ă decât temperatura de saturaţie
din căldare. Economizorul se foloseşte la căldările de înaltă presiune, deoarece, în aceste căldări, temperatura de saturaţie are
valori mari, iar gazele din focar, având o viteză de scurgere mare, tind să părăsească căldarea cu o cantitate
apreciabilă de căldură. Prin utilizarea unei părţi din această cantitate de căldură în economizor, apa de alimentare va necesita o
cantitate de căldură şi, deci, de combustibil mai mică, pentru a atinge temperatura de vaporizare în căldare.
a) Economizoarele nefierbătoare la care apa se preîncălzeşte cel mult până la temperatură de 20-25°C sub cea de satura ţie.
Se execută din tuburi de fontă cu aripioare dispuse orizontal, având direcţia de curgere a gazelor de ardere perpendiculară pe
ele.
b): Economizoare fîerbătoare la care apa se încălzeşte până la temperatura de saturaţie corespunzătoare presiunii din căldare şi
se vaporizează parţial, maximum 15% din debitul de apă trecut prin economizor. Se execută din ţevi de oţel fără suduri (ţevi
trase) cu diametral de 32-51 mm, dispuse în serpentine paralele.Waec = 0,6-l,2m/s Wgec = 6-10m/s ta = 50°-250°C
PRECIZARE:
Economizoarele din fontă sunt am puţin rezistente din punct de vedere mecanic şi la şoc termic, dar mai rezistente la coroziune.
AVANTAJELE UTILIZĂRII ECONOMIZOARELOR:
a).Reducerea suprafeţei de încălzire a vaporizatorului;
b).Folosirea raţională a entalpiei reziduale din gazele de ardere;
c).Eliminarea parţială a dilatărilor inegale a părţilor componente ale sistemului vaporizator;
d).Reducerea radiaţiilor de nivel în tambur.
31.Conditii generale privind puritatea apei de alimentare a caldaria navale CURS 34
Pentru ca suprafaţa interoară a generatorului de abur să nu se murdărească şi să nu fie expusă la coroziuni reducându-se
astfel la minim deranjamentele în exploatare trebuie ca apa de alimentare să conţină cât mai puţine săruri, gaze, suspensii
mecanice, substanţae organice, acizi şi uleiuri.Depunerile pe suprafeţele interioare ale generatoarelor de abur
(piatra şi nămolul) se formează datorita proceselor fizico-chimice dintre care principal este procesul cristalizării caracterizat
prin separaţia fazei solide din soluţia suprasaturată.
Depunerile sunt condiţionate de :
a) scăderea solubilităţii sărurilor odată cu creşterea temperaturii apei ;
b) procesele chimice care duc la transformarea unori ioni în alţii capabili de a forma compuşi greu solubili ;
c) creşterea totală a concentraţiei sărurilor în apa din cazan ca urmare a faptului că aburul degajat antrenează în cazul unei
exploatări chiar corecte o anumită cantitate de săruri. Procesul de depunere începe cu apariţia particulelor solide formate prin
precipitare odată cu depăşirea limitei de solubilitate (soluţia este suprasaturată cu sarea respectivă). Aceste particule solide
formează centrele de cristalizare ale sărurilor. Pe aceste cristale se depun celelalte molecule de săruri care se cristalizează
trecând la dimensiuni din ce în ce mai mari. Unele săruri se cristalizează mai ales pe suprafeţele încălzite, formând piatră dură
şi densă.
32.Indici chimici caracteristici ai apei de alimentare si aburului la cald navale CURS 34
b)Alcalinitatea - se determină prin conţinutul de sodiu şi hidroxid de sodiu conţinut în apa de alimentare. Alcalinitatea are un
efect de protecţie împotriva coroziunii, dar la o concentraţie mai mare poate conferi oţelului din care este confecţionat
generatorul de abur aşa numita fragilitate caustică care duce la fisurarea cusăturii de sudură. Afară de aceasta, la o
alcalinitate prea mare a apei creşte umiditatea aburului. Alcalinitatea se exprimă convenţional în unităţi ale indicelui de
alcalinitate.
c)Conţinutul în cloruri(salinitatea) - concentraţia clorurilor se exprimă în mg ioni de clor conţinuţi într-un litru de apă. In
general, clorurile sunt solubile în apă, iar concentraţia lor în generatorul de abur creşte progresiv fără a da depuneri.
Conţinutul mare de cloruri favorizează spumegarea apei şi murdărirea aburului, iar anumite cloruri(MgCL) se hidrolizează în
apă formând acizi corozivi.
d)Conţinutul în substanţe insolubile - se referă la coţinutul de impurităţi mecanice în suspensie, la conţinutul de fosfaţi,
silicaţi, hidroxid de magneziu şi uleiuri. Silicaţii şi hidroxidul de magneziu se depun pe suprafeţele schimbătoare ale cazanului,
formând o crustă a cazanului care înrăutăţeşte transmisia căldurii. Uleiul se depune sub formă de peliculă pe suprafeţele de
încălzire, înrăutăţind de asemenea transmisia căldurii.
e)Conţinutul de gaze dizolvate - interesează in principal conţinutul de oxigen şi de bioxid de carbon liber.Aceste gaze sunt
foarte solubile în apă şi produc coroziunea metalului suprafeţelor de încălzire.
f)Conţinutul în ioni de hidrogen (ph) ph-ul - dă indicaţii asupra alcalinităţii sau acidităţii apei. Apa la 22°C are ph = 7 ; la un ph
< 7 apa este acid ă iar la ph > 7 apa este alcalină. Caracterul acid sau alcalin al apei se datorează ionilor suplimentari de
hidrogen sau OH, proveniţi din substanţe străine.
33.Etapele tratarii apei de alimentare si aburului CURS 34
Decantarea Constă în conducerea apei de alimentare într-un bazin numit decantor, în care ca urmare a reducerii vitezei de
circulaţie a apei, timpul de cădere la fund a suspensiilor (datorită greutăţii proprii a acestora) devine mai mic decât timpul
de parcurgere a instalaţiei.Datorită acestui fenomen, particulele străine din apă se depun pe fundul decantorului, viteza de
depunere fiind cu atât mai mare cu cât densitatea şi dimensiunile lor sunt mai mari.
Filtrarea Prin decantare nu se pot îndepărta complet impurităţile mici în suspensie pentru sedimentarea cărora ar fi necesare
dimensiuni exagerate ale decantorului. Limpezirea completă se obţine prin filtrare.Aceasta constă prin trecerea apei printr-un
strat de material granulat care constituie de fapt o sită cu ochiuri foarte mici. Dimensiunile acestor ochiuri de reţea sunt însă
mai mici de dimensiunile particulelor în suspensie, astfel că reţinerea nu se face numai mecanic ci şi printr-un proces de
absorbţie a particulelor pe suprafaţa materialului granulat.
Eliminarea uleiului Se folosesc 3 procedee :
a) mecanice - constau în separarea, decantarea şi filtrarea apei cu conţinut de ulei ;
b) fizice - constau în trecerea apei prin filtre încărcate cu cărbune vegetal activat des.
Prin absorbţie, cărbunele reţine uleiul într-o proporţie de 22-30% din greutatea proprie, în funcţie de temperatură.
c)chimice - constau în absorbţia uleiului de către fulgii de suspensie formaţi în apă prin adăugarea unor reactivi(ex : sulfat de
amoniu)
Eliminarea impurităţilor coloidale şi organice Particulele coloidale având sarcina electrică de acelaşi semn, se resping făcând
imposibilă aglomerarea lor în scopul separării în fază solidă dacă nu intervine un factor extern.Procedeele pentru eliminarea
impurităţilor se bazează pe neutralizarea sarcinilor particulelor având ca urmare legarea diferitelor particule coloidale între
ele. Acest procedeu se numeşte coagulare. El se obţine prin adăugarea de coagulanţi în apă(sulfatul de aluminiu, sulfatul feric,
sulfatul feros şi clorura ferică). Prin descompunerea hidraulică a coagulanţilor se formează hidroxizii metalelor respective;
aceştia sunt greu solubili în apă formând o soluţie coloidală cu particule încărcate negativ. Prin neutralizarea sarcinilor
particulelor de hidroxid, acestea se unesc formând fulgii care se depun.
Eliminarea durităţii Se utilizează trei procedee:
a)fizice - se elimină numai duritatea temporară a apei adică bicarbonaţii şi carbonaţii de calciu şi magneziu cu ajutorul căldurii.
b)chimice - procedeul cu var(hidroxid de calciu).Se foloseşte drept reactive o soluţie saturată de hidroxid de calciu, aşa-numita
apă de var. -procedeul de sodă caustică(soluţie 10%) -procedeul combinat var - soda - se elimină duritatea totală a apei,
indiferent de raportul dintre duritatea totală şi cea permanentă.
Demineralizarea apei Prin procedeele de dedurizare efectuate de obicei cu mase Na -cationice se elimină din apă numai
cationii. Pe lângă aceştia, apa mai cuprinde şi vilice şi nu poate fi folosită cu aceste calităţi la alimentarea cazanelor de
înaltă şi foarte înaltă presiune. Este necesară demineralizarea totală a apei. Se face prin procedee fizico-chimice şi prin
procedee fîzice(prin vaporizare).Prin procedeee fîzico-chimice demineralizarea se realizează în principiu prin
trecera curentului de apă succesiv printr-un schimbător cationic şi unul anionic. După trecera prin schimbătorul cationic,
catonii sunt reţinuţi, iar în apă nu rămân decât acizii sărurilor pe care le-a conţinut. Schimbătorul anionic reţine acizii formaţi.
Degazarea Gazele dizolvate în apă(oxigen şi bioxid de carbon) produc coroziuni în cazan şi în circuitul termic. De aceea este
necesară eliminarea lor atât din apa de adaos cât şi din circuitul termic. Cel mai răspândit procedeu de degazare
constă în încălzirea apei în aparate speciale numite degazoare până la temperatura de fierbere, la care solubilitatea gazelor în
apă devine nulă astfel încât acestea se elimină integral.
34.Placa calmanta.Schema, Descriere CURS 36
Din punct de vedere constructiv, majoritatea tuburilor ascendente ale căldării ajung în colectorul superior în zona centrală,
astfel că majoritatea bulelor de abur pătrund prin masa apei şi se sparg la nivelul oglinzii formând aşa-zisa cocoaşă de
vaporizare. Aceasta constă în faptul că oglinda de vaporizare nu mai este orizontală, în partea centrală apa ridicându-se mai
mult decât în părţile laterale. Acest lucru este periculos pentru faptul că nivelul apei se apropie de tubul culegător de abur şi
se poate arunca apă, ceea ce conduce la creşterea însemnată a umidităţii. De asemenea există riscul ca ţevile laterale să
rămână nealimentate, fapt ce ar conduce la arderea lor.
Cocoaşa de vaporizare se poate înlătura prin distribuirea uniformă a bulelor de abur pe întreaga suprafaţă a oglinzii de
vaporizare. In acest scop sa introdus la căldările navale moderne placa calmantă. S-a pornit de la concluzia experimentală că
pentru evitarea cocoaşei de vaporizare trebuie ca suprafaţa orificiilor din dreptul tuburilor ascendente trebuie să fie mai mică
decât suprafaţa tuturor orificiilor din zona tuburilor periferice. Aceasta se poate realiza fie micşorând orificiile în zona tuburilor
în zona tuburilor centrale, fie prin executarea de orificii cu diametre diferite mai mici în zona centrală şi mai mari spre zonele
laterale.Suprafaţa orificiilor trebuie să fie 10-25% din suprafaţa întregii plăci calmante şi condiţia este ca viteza aburului prin
orificii să fie 1,3-2,5 m/s. Placa calmantă se amplasează la 40-200 mm sub oglinda de vaporizare şi se confecţionează din tablă
de oţel cu d-3 mm. Montarea plăcii calmante a dus la reducerea umidităţii în abur da la 7-8% la 1-2%. In plus placa calmantă
are şi rolul de menţinere a stabilităţii nivelului când nava şi deci şi căldarea se înclină în borduri.
Înclinările transversale ale navei fac ca apa în colector să se deplaseze când într-un bord când în celălalt, lăsând ţevile
marginale descendente nealimentate şi deci în pericol de ardere.
35.Prelungitorul tubului de alimentare cu apa si separatorul apei de alimentare CURS 36
Are rolul de a asigura alimentarea cu apă a căldării fără a tulbura circulaţia normală a apei.Până la folosirea acestor
prelungitoare, alimentarea cu apă se făcea în colectoarele inferioare. In etapa actuală se alimentează cu apă numai colectorul
superior şi anume de la pompa de alimentare prin tubulatura de alimentare până la colectorul superior şi de aici apa pătrunde
în colector şi este distribuită în interior prin prelungitorul tubului de alimentare. Acesta este un tub simplu sau bifurcat astupat
la capătul posterior, prevăzut cu o serie de orificii plasate astfel încât apa să ţâşnească spre ultimele rânduri de tuburi, care
sunt tuburi de coborâre.Prelungitorul tubului de alimentare este dispus pe toată lungimea colectorului superior având un
diametru de 5 mm.Montarea lui se face spre pereţii colectorului în zona de coborâre cu ajutorul unor colier

Separatorul apei de alimentare

Pentru a nu permite apei de alimentare să se întâlnească cu bulele de abur (înrăutăţind circulaţia apei) şi nici bulelor de abur
să treacă în zona tuburilor de coborâre pe lungimea colectorului, de-a lungul prelungitorului tubului de alimentare se
montează o tablă de oţel de 3-4 mm fixată cu un capăt de traversa plăcii calmante, iar celălalt de peretele colectorului
superior
36.Palnia extractiei de suprafata. Schema.Descriere CURS 36
Apa de alimentare care intră în căldare are de regulă o salinitate foarte mare şi o duritate de 0,2°d. In timpul vaporiz ării cea
maimare parte din săruri rămân în căldare, deci concentraţia acestora creşte conducând la fenomenul de eboliţiuni
(spumegare). Acest fenomen determină aruncarea de umiditate şi de săruri în tubul culegător de abur care conduce la lovituri
de de apă şi depuneri de săruri cu tubulatură şi armături. Pe de altă parte apa poate fi impurificată la trecerea prin instalaţiile
auxiliare precum başa condensorul, preîncălzitorul de combustibil, etc) cu uleiuri, grăsimi care adunate la suprafaţa oglinzii de
vaporizare, dau naştere la doua fenomene : a) depuneri de cocs pe suprafeţele interioare ; b) spumegarea deci antrenarea
acestora în abur ; Pentru eliminarea grăsimilor de la suprafaţa apei şi menţinerea salinităţii în limite normale s-a introdus în
colectoarele superioare ale căldărilor acvatubulare instalaţia pentru extracţia de suprafaţă. Se compune dintr-o pâlnie cu
diametrul mai mare din tablă de oţel groasă de 2 mm şi tubulatură ce pune în legătură pâlnia cu valvula extracţiei de suprafaţă
de pe colectorul superior Pâlnia se instalează în centrul căldării la 10-60 cm sub nivelul minim al apei în căldare. In funcţie de
lungimea colectorului se pot folosi două pâlnii. Conductele pâlniei de extracţie cu diametrul 20/24 mm sau 24/29 mm.

Fixarea pâlniei de extracţie în apropierea oglinzii de vaporizare a fost determinată de următoarele considerente :
a) din experienţa exploatării căldărilor navale apa cu concentraţie mare de sare se află în straturile din apropierea oglinzii de
vaporizare. b) Corpurile grase mai uşoare stau la suprafaţa oglinzii de vaporizare c) îndepărtarea unei cantităţi din apa căldării
prin extracţia de suprafaţă se face la orice regim al căldării, fara a provoca avarii (scurgerea totală a apei şi fără a perturba
circulaţia) In unele căldări instalaţia de extracţie de suprafaţă compusă din 4-6 tuburi verticale legate prin tub comun.
Tuburile verticale dispuse pe toată lungimea colectorului au capătul liber tăiat oblic la 10-60 mm sub nivelul minim al apei din
colector.
37.Zincurile caldarii CURS 36
In funcţionarea căldării în interior apar curenţi galvanici ca urmare a tendinţei de echilibrare a potenţialelor electrice defecte,
proprii diferitelor metale folosite în construcţia căldărilor. Apa căldării cu rol de electrolit prin care curenţii galvanici pot
transporta particulele din metalul căldării. Pentru a proteja căldare împotriva acestor procese electrochimice in interiorul
căldării se introduce o placă de zinc electrochimie prinsă de peretele căldării la limita spaţiului de apă şi care se împart egal pe
toată suprafaţa căldării . Pe pereţii căldării se dispune un strat fin de hidrogen care apără împotriva coroziunilor provocate de
oxigen şi acizi, iar pe electrozii de zinc se vor depune radicali de acizi şi astfel acţiunea corozivă va fi dirijată împotriva zincului.
Plăcile de zinc electrolitic trebuie să aibă un bun contact cu suprafaţa căldării. Cantitatea de zinc introdisă în căldare trebuie să
fie de 10-25 kg zinc pentru 1 tonă de apă. Plăcile de zinc folosite la căldările navale au dimensiuni 300 x 100 x 25 mm şi 300 x
150 x 25 mm. Aceste plăci se fixează în cutii speciale din tablă perforată pentru a împiedica căderea bucăţilor de zinc în
tuburile căldării când zincurile încep să se descompună.
38.Instalatia de alimentare cu apa a caldarii CURS 37
Rol : asigură nivelul admisibil de apă în căldare pentru orice regim de funcţionare.

Elemente componenete : 1 .focar ; 2.colector superior; 3.colectoare inferioare; 4.rezervor apă alimentare căldare (puţ cald ,
base); 5.filtru; 6.pompe de alimentare căldare; 7.încălzitor apă căldare; 8.economizor; 9,9 .capete de alimentare căldare;
10.tanc compensator(rezervor apă de adaos); 11 .pompa apă de adaos; 12.manta căldare; 13.gaze de ardere (vezi fig. 1).
39.Instalatie de alimentare cu combustilibl a caldarii CURS 37
Rol : asigură aducerea combustibilului sub presiune şi pulverizarea lui în focarul căldării.
Elementele componenele :
- tancurile de combustibil - sunt dispuse în apropierea compartimentului căldări (în dublul fund sau în borduri).Capacitatea
este astfel dimensionată încât să poată depozita o cantitate suficientă de combustibil care să asigure menţinerea căldurii un
timp prestabilit. De asemenea este prevăzută posibilitatea execuţiei manevrei de transvoazare (transfer) a combustibilului
între diferitele tancuri, astfel ca tancul de serviciu sa aibe permanent un nivel optim, cât şi pentru menţinerea asietei navei.
- pompele de combustibil deosebim două categorii de pompe : de transfer şi de alimentare
Pompele de transfer asigură aspiraţia combustibilului din tancurile de bunker şi trimiterea lui în tancul de serviciu sau alt tanc.
Pompele de alimentare aspiră combustibilul din tancul de serviciu imprimându-i o anumită presiune necesară unei bune
pulverizări şi pentru o degajare corectă a combustibilului in procesul de ardere în funcţie de sarcina căldării la un moment dat.
Se utilizează pompe cu purtare centrifuge cu roţi dinţate sau pompe cu şurub inelic.Utilizarea unui tip sau altul de pompe se
face în funcţie de natura combustibilului şi de vascozitate mare care se utilizează pompe cu roţi dinţate sau cu şurub.
- filtrele de combustibil - instalaţia în ansamblu este ocupată cu două categorii de filtre reci şi calde.
Filtrele reci - asigură filtrarea combustibilului la temperatura mediului ambient sau la o temperatură apropiată temperaturii
din tancul de serviciu. Filtrele calde - asigură filtrarea după ce combustibilul a trecut prin preîncălzitor . Acestea au roiul de a
reţine impurităţile ce nu au fost reţinute de filtrele reci. - preîncălzitorul de combustibil - este un schimbător de căldură
destinat încălzirii combustibilului înaintea intrării în preîncălzitoare. De subliniat că încălzirea este necesară pentru reducerea
vâscozităţii, ceea ce asigură îmbunătăţirea pulverizării. Pentru asigurarea preîncălzirii combustibilului, se utilizează căldura
aburului prelucrat în diferite maşini şi mecanisme auxiliare de la bord. In funcţie de natura combustibilului folosit,
temperatura preîncălzire este de 70° - I IOV.
- tubulaturile şi valvulele
- asigură legătura, cuplarea şi decuplarea tuturor celorlalte elmente ale instalaţiei. Tubulatura de combustibil este izolată
termic pentru reducerea pierderilor de căldură. - pulverizatoarele - sunt aparate pentru realizarea unui bun proces de
ardere în căldare, combustibilul fiind necasar să fie introdus în particule cât mâi line omogendistribuite în mare de aer din
focar; acestor particule trebuie să li se imprime o anumită viteză pentru a asigura un front de flacără pentru toata adâncimea
focarului. Pentru realizarea acestor condiţii se se utilizează pulverizatoare în funcţie de vapori sau jet de aer sau pulverizatoare
mecanice. Pulverizatoarele cu jet de aer sau jet de vapori folosesc energia cinetică a jetului în scopul asigurării unei bune
pulverizări a combustibilului. Aceste pulverizatoare necesită o instalaţie pentru introducerea aburului sau a aerului
comprimat. Pulverizatoarele mecanice folosesc energia cinetică a jetului de combustibil ce trece prin pulverizator prin
comprimarea combustibilului cu ajutorul unei pompe.Aceste pulverizatoare pot asigura reglarea cantitativă sau calitativă a
debilului de combustibil necesar procesului de ardere, la variaţia sarcinii căldării. Reglarea cantitativă constă în reglarea
cantităţii de combustibil ce părăseşte pulverizatorul menţinând presiunea constantă. Reglarea calitativă a debitului de
combustibil pil veri zat se asigură prin variaţia presiunii combustibilului în tubulatura la care este racordat pulverizatorul.

1 .tanc de decontare ; 2.tanc de seviciu ; 3.filtru grosier ; 4.preîncălzitor de combustibil ; 5.pompă de alimentare ; 6. baterie de
filtre calde ; 7.pulverizator ; 8.tubulatura de retur ; 9.focar
Reglarea cantitativă este cea mai des utilizată şi se realizează cu ajutorul valvulelor de închidere a combustibilului spre
puiverizator a unor duze. Îmbarcarea şi păstrarea combustibilului la bord.
Implică următoarele operaţii :
- primirea ceritlicatului de analiză a combustibilului solicitat şi studierea lui
- efectuarea măsurătorilor în locurile propice, stabilirea cantităţii totale de combustibil existent la bord.
- stabilirea tancurilor ce urmează a fi umplute cu combustibilul solicitat şi stabilirea modalităţii de livrare , aceasta
presupunând legătura cu furnizorul, cunoaşterea debitului de livrare, stabilirea începutului şi sfârşitului livrării.
- asigurarea pe tot parcursul ambarcării a unor măsuri deosebite privind normele P.S.l.
- după livrare, recoltarea unei probe din combustibilul furnizai, şi sigilarea acestei probe în vederea efectuării unor eventuale
probe de laborator.
40.Reglarea automata a debitului de apa CURS 38
Operaţia se realizează cu ajutorul unorregulatoare cu un singur impuls sau cu ;mai multe impulsuri. Pentru înţelegerea
fenomenului mai bine se poale lua ca exemplu cazul cel mai simplu şi anume cel al unui regulator monoimpuls cu acţiune
directă. Se compune dintr-un flotor (1) ce acţionează un braţ curb(2) care are rolul de a transforma mişcarea de translaţie în
mişcare de relaţie .Braţul exterior(3) comandă printr-o bandă metalică (4) valvula principală de reglaj a debitului de
apă care alimentează colectorul.La creşterea nivelului de apă în căldare , flotorul se ridică acţionând asupra închiderii valvei de
alimentare(5)(vezi fig. 1).
Precizări :
La căldările mari, însă cu volum mic de apă la care întârzierea în execuţie a reglajului nivelului poate duce la fluctuaţii mari de
nivel, se folosesc sisteme de automatizare cu mai multe impulsuri. Spre exemplu, în cazul automatizării cu două impulsuri ,
unul din impulsuri este dat de nivelul apei în colector,iar al doilea impuls auxiliar este dat dc debitul de abur generat de
căldare.Astefel, ia o variaţie a debitului de abur impusa de consumatori înainte de a se produce o scădere a nivelului de
apă ir colector, apare impulsul de modificare a debitului de apă de alimentare corectat permanent de impulsul apei în
colector.
b)La căldările cu circulaţie forţată la care volumul de apă este foarte mic, se întrebuinţează scheme de automatizare a nivelului
de apă cu trei impulsuri . Cel de-al treilea impuls îl constituie însăşi debitul apei dc alimentare care arc rolul de a corecta
celelalte impulsuri pentru reducerea întârzierii în acţiune şi stabilizarea sistemului. Sistemul de automatizare al arderii
cuprinde în general trei categorii de mărimi reglate :
- debitul de combustibil
- debitul de aer
- debilul de gaze evacuate
Cele trei mărimi reglate sunt corelate între ele şi împreună determină sarcina de funcţionare a căldării. Reglajul celor trei
mărimi se face prin blocuri de automatizare care în orice lip de sistem de reglaj hidraulic, electric sau electronic) sunt formate
din aceleaşi elemente principale şi anume :

41.Reglarea arderii CURS 38

Reglajul arderii cuprinde în general reglajul aerului, reglajul combustibilului şi reglajul gazelor rezultate de procesul de ardere.
Reglajul celor trei mărimi se face prin blocuri de automatizare care sunt formate din aceleaşi elemente principale precum:
-sesizor - care este un traductor dând impulsuri după o mărime măsurată.
-releu acesta primeşte comanda sesizorului şi produce o variaţie într-un anumit sens transformând-o în energie mecanică.
-organe de comandă - care acţionează direct asupra debitului de apă de alimentare.
-organe suplimentare - acestea, în număr de două, sunt necesare pentru alcătuirea blocului de automatizare. Astfel sunt;
- releuI de corelaţie - este comandat simultan de două mărimi prin două sesizoare asigurând corelaţia între ele .Releele de
corelaţie sunt atunci când între două mărimi reglate trebuie să existe în permananţă un anumit raport . Este cazul debitului de
aer şi debitului de combustibil care trebuie să se găsescă întotdeauna într-un raport fix pentru menţinerea excesului de aer
prescris. - releuI de readucere acesta poate fi necasar când timpul de răspuns al agrgatului faţă de impulsul primit arc o valoare
relativ mare .In acest caz efectul comenzii făcute este perceput ea variaţie a parametrului reglat cu o întârziere relativ mare şi
,în consecinţă, după efectuarea unei prime comenzi este necesar un releu care readucă în poziţia iniţială releu! de comandă
minte de a se produce răspunsul cu întârziere al parametrului regulat . Un exemplu de schemă de automatizare pentru o
căldare este redat în figura 2. Se constată cele trei blocuri de reglaj ale arderii : blocul de combustibil, blocul de aer şi blocul de
gaze. Deoarece între toate aceste elemente trebuie să existe o anumită proporţionalitate , impulsul principal este primit lot de
la regulatorul principal al căldării.Regulatorul principal R.P. este un traductor dc presiune montat pe turbina care aduce aburul
la consumatori.Elementul final, reglat fiind debitul de abur , la consumator evident că presiunea aburului
trebuie menţinută constantă aceasta fiind deci mărimea seseizoare(neconcordanţă între debitul de abur produs de căldare şi
cel solicitat de consumator). Regulatorul principal R.P. trimite un impuls blocului de combustibil . impulsul este primit de
sesizor şi transmis releului care acţionează asupra servomotorului. Servomotorul acţionează direct printr-un sistem mecanic,
asupra dispozitivului de alimentare. Regulatorul principal R.P. comandă în acelaşi timp şi blocul de alimentare cu aer care
primeşte impulsul necesar printr-un senzor şi îl transmite releului care acţionează servomotorul.Servomotorul în chide sau
deschide clapetele de reglaj ale suflantei de aer ,modificând astfel debitul de aer insuflat
Îndată ce se realizează concordanţa între debitul de aer şi de combustibil, releul readucător opreşte acţiunea servomotorului
astfel încât impulsul încetează .De obicei, ca o măsură a debitului de aer se ia căderea de presiune pe preîncălzitorul de aer
care dă comandă releului de readucere R.R. Regulatorul principal R.P. acţionează şi cel de-al treilea bloc, blocul de gaze
(blocul de reglaj al presiunii în focar).Printr-un sesizor,un releu şi un servomtor, se comandă clapetele de reglaj instalate
înaintea exhauslorului .În felul acesta este modificată depresiunea din focar prin variaţia debitului de gaze evacuate prin
instalaţie. Orice dereglare în depresiunea normală a focarului comandă debitul de gaze evacuate din instalaţie, chiar dacă
reglatorul principal a intrat în funcţiune.
42.Reglajul temepraturii aburului supraincalzit CURS 39
Temperatura aburului se reglează după un sistem cu mai multe impulsuri şi anume :
a) Impulsul principal - este impulsul preluat chiar de la zona temperaturii finale a aburului.
b) Impulsul dat de debitul căldării - acest impuls are în vedere că există o anumită corelaţie între corecţia de temperatură care
trebuie făcută valorii temperaturii finale a aburului şi debitul de căldură .
c) Impulsul dat de releu! de întârziere - este format din tensiunea de ezechilibru care se naşte între nişte termocuple izolate şi
altele neizolate introduse n curenţii.jide abur.
Servomotorul în acest bloc comandă debitul de apă sau de abur injectat eu aburul supraîncălzit; intervalul de de timp obţinut
trebuie sa fie egal cu întârzierea realizată prin releul de întârziere, respectiv timpul diferit de încălzire al cennoeuplelor izolate
ale acestui releu .
43.Reglarea automata a caldaria navei CURS 39
Instalaţia de căldări auxiliare se compune din una sau mai multe căldări care pot funcţiona în paralel pe tubulatura de vapori şi
sunt deservite frecvent de aceleaşi mecanisme auxiliare (pompe de alimentare, combustibil şi ventilatoare).
În regim de marş pot exista cazuri de funcţionare în comun a căldărilor auxiliare şi a celor principale, dacă debitul de abur nu
satisface cerinţele utilizatorilor. Căldările auxiliare diferă de cele principale nu numai constructiv şi din punct ofe vedere al
calităţilor termotehnice , ci şi datorită condiţiilor de exploatare care sunt determinate de destinaţia şi tipul navei.
Căldările navale auxiliare livrează abur saturat la presiunile nominale de 4 - 15 bar şi au un debit de abur care poate ajunge la
tancurile petroliere până la 15 şi chiar mai mult.
Reglarea căldărilor auxiliare se execută printr-unul din următoarele sisteme :
a)sistemul poziţional, funcţionează pe baza dispozitivelor electromagnetice ce menţin mărimile care le realizează în limitele
date pe calea cuplării sau decuplării pompelor de eliminare şi totodată prin menţinerea constantă a debitului pompei de
combustibil şi a debitului ventilatoarelor. Sistemul este simplu dar are dezavantajul că mărimile reglate variază în limite
determinate, mişcarea intervalelor de lucru ducând la mărirea numărului de cuplări-decuplări a mecanismelor pe care Ie
deservesc. Acest sistem se justifică în cazul funcţionării cu motorină, aprinderea realizându-se sigur cu ajutorul unei scântei
electrice.
b) sistemul de reglare continuu , se realizează frecvent în sistemele de automatizare pneumatice şi hidraulice, sunt mai
complexe decât cele electromecanice, dar care prezintă mai puţine neajunsuri în funcţionare.
c) sistemul combinat, este un sistem electromecanic care realizează un reglaj continuu pentru sarcini până la 20-30%, din cea
nominală, iar la sarcini mai mici , poziţional.Precizare : Reglarea automată a căldărilor auxiliare mici (caldarine) se relizează fie
pe calea by-passării gazelor de evacuare, fie prin variaţia temperaturii şi cantităţii apei de alimentare, În alte cazuri se
întrebuinţează trimiterea surplusului de abur în condensorul auxiliar.
44.Reglarea automata a caldaria navei LA MONTE CURS 39
Acest tip de căldare recuperatoare funcţionează independent sau în paralel cu caldarina de combustibil. Reglajul caldarinei se
realizează prin variaţia cantităţii de apă trimisă în serpentinele de vaporizare.
Funcţionare : Cu ajutorul pompelor de alimentare 5 se introduce apă până la nivelul normal în căldarea cu arzător. Apa este
preluată de electropompele de circulaţie 22 şi trimisă spre valvula cu trei căi 15, care în funcţie de poziţie, trimite apa fie în
distribuitorul de apă 77 şi serpentinele 19 ale căidărtne recuperatoare, fie din nou la aspiraţia pompei de circulaţie 22.
In serpentinele de vaporizare apa se încălzeşte până la 250°C şi se vaporizează parţial. Amestecul apă-abur este trimis în
domul caldarinei unde se separă aburul trecând prin valvula principală 9, spre valvulele distribuitoare 10. Presiunea aburului în
dom este supravegheată la momentul 8 şi de un presistat diferenţial 11. Variaţia presiunii în dow este dependentă de variaţia
consumului. în scopul unui consum sporit presiunea scade, presostat diferenţial transmite comanda Ia tabloul de automatizare
13, care acţionează motorul electric al valvulei cu trei căi mişcând-o în sensul măririi debitului de apă spre serpentinele de
vaporizare. În cazul în care debitul de apă este prea mare, presiunea în dom creşte, şi ansamblul de automatizare acţionează
în consecinţă. Când bilanţul energetic al caldarinei recuperatoare este scăzut, căldarea transportată de gazele evacuate are o
valoare redusă (ca urmare a sarcinii reduse a motorului principal) şi elementele de automatizare vor introduce în funcţiune şi
caldarina cu arzător iniţiind în aceasta procesul de ardere. Arderea va avea loc până la stabilirea echilibrului termic în întreaga
instalaţie, respectiv până la menţinerea constantă a presiunii aburului impuse de noul regim de lucru.

Reglarea automată a caldarinei recuperatoare tip ba Mont 1. Căldare cu arzător ; 2.arzător; 3.sticle de nivel; 4.capete de
alimentare ; 5.pompe de alimentare ; 6.başă ; 7.alimentare başă ; 8.manometru ; 9.valvulă principală ; 10.valvulele
distribuitoarelor ; 11 .presostat diferenţial ; 12.valvule de aspiraţie a pompei de circulaţie ; 13.tablou de automatizare ;
14.electromotor de acţionare a valvulei cu trei căi ; 15.valvule cu trei căi ; 16.tubulatură apă-abur spre domul căldării ;
17.distribuitor apă la serpentine ; 18.colector amestec apă-abur ; 19.serpentine de vaporizare ; 20.eşapament motor principal
; 21 .motor electric ; 22.pompă de circulaţie.
45.Punerea in functiune a caldarii dupa reaparatiiCURS 40
Pregătirea căldării pentru exploatare
în această etapă trebuie asigurate măsurile care să permită trecere la funcţionarea căldării în condiţii normale.
întâlnim două situaţii distincte în pregătirea căldării:
40.1.1.1. Pregătirea căldării pentru punerea în funcţiune după reparaţii, după ti perioadă îndelungată de staţionare, constă în
următoarele faze:
a) Controlul interior al căldării
In acest caz se urmăreşte:
curăţarea în bune condiţiuni a suprafeţelor de încălzire; - verificarea stării tehnice şi a modului de fixare a tuturor
dispozitivelor în interiorul căldării;
- verificarea spaţiilor interioare în vederea depistării unor obiecte, scule, etc în interiorul coprpului căldării.
b) Controlul exterior
Acesta urmăreşte verificarea armaturilor exterioare, verificarea modului de fixare a căldării pe postament, deschiderea
capacelor şi a valvulelor registru de evacuare, deschiderea robinetelor de aer a căldării şi asigurarea umplerii
cu apă a căldării 1/3 faţă de nivelul minim.
Pregătirea pentru funcţionarea după o scurtă staţionare
Aceasta presupune executarea unui control exterior al căldării având în vedere că din căldare nu a fost scoasă apa şi căldarea
nu a fost deschisa.
46.Supravegherea in functiune si oprirea caldaria CURS 40
Principalele probleme care trebuie avute în vedere în activitatea de deservire a căldării în timpul funcţionării sunt:
a) Asigurarea alimentarii cu apă a căldării.Aceasta presupune menţinerea constantă a nivelului apei în căldare şi
controlul indicaţiei sticlelor de nivel.În cazul spargerii unei sticle de nivel este permisă funcţionarea căldării
cu cealaltă sticlă maxim 20 minute.La dispariţia nivelului apei în sticla de nivel căldarea trebuie scoasă din
funcţiune.
b) Menţinerea constantă a presiuni Constituie o problemă de bază indiferent de regimul de sarcini impus căldării la un
moment, dat. Aceasta se realizează prin corelarea proceselor de ardere cu necesarul de abur solicitat la un moment dat.
Pentru o bună ardere şi corelate cu consumul dc abur se impune reglarea cantităţii de abur în focar, a cantităţii de aer, precum
şi menţinerea constantă a temperaturii comcustibilului pulverizat.
c) Asigurarea bunei funcţionări a mecanismelor auxiliare ce deservesc căldarea precum instalaţia de alimentare cu aer,
instalaţia de alimentare cu apă, etc.
d) Asigurarea controlului şi supravegherii permanente a tuturor AMC' şi a elementelor de. Automatizare
Oprirea căldării Presupune efectuarea următoarelor operaţii:
închiderea pulverizatoarelor;
închiderea valvulei principaledc abur:
continuarea alimentării cu apă
închiderea posibilităţilor de acces a aerului în focar.
Apoi căldarea se lasă să se răcească treptat
47.Cazuri de avarii si incidente in functionarea caldaria CURS 40
a) Pierderea apei în sticlele de nivel Se manifestă prin înroşirea suprafeţei de încălzire şi apariţia unui miros speciile de cauciuc
ars.Cauze:
neatenţia motoristului:
defecţiuni în sistemul automat de alimentare cu apă; sticle de
nivel înfundate:
tuburi fierbăioare înfundate:
pompa de alimentare nu poate asigura debitul şi presiunea necesară :
Măsuri:
- se opreşte căldarea:
- se efectuează un control al suprafeţelor de schimb de căldură;
- se lasă căldarea la rece şi se remediază defecţiunea.
După punerea în funcţiune se urmăreşte îndeaproape funcţionarea căldării.
b) Spargerea tuburilor Se manifestă prin apariţia unei cantităţi mari de abur pe coş, zgomot speciile, jet puternic dc abur în
zona tuburilor.Cauze:
- supraîncălzirea locală a tubului;
- cruste groase pe pereţi:
- lipsa apei în tuburi;
- coroziunea accentuată a tubului.
Măsuri:
- se opreşte căldarea şi se lasă la rece;
- se deschide căldarea;
- se depistează tuburile sparte şi se tamponează,
c). Apariţia fisurilor în corpul căldării Se manifestă prin apariţia dc abur în cutia de fum.Cauze:
- încălzire neuniformă;
48.Calculul grosimii peretilor pt tambur si colectoare sudate CURS 34
49.Calculul grosimii colectoarelor cilindrice supuse la pres int si a findurilor bombate CURS 34
În construcţia generatoarelor de abur moderne se folosesc aproape în exclusivitate colectoare cilindrice, executate exclusiv
din ţevi laminate sau forjate. Relaţiile calcul sunt cele ca pentru tambure cu observaţia :C = A(s - c) [mm]
unde : A este un coeficient care se ia din tabele (depinde de abaterea faţă de grosimea nominală a colectorului).
34.3.3. Calculul grosimii fundurilor bombate supuse Ia presiune interioară
în construcţia generatoarelor de abur se folosesc funduri bombate, având secţiuni sub formă eliptică, sferică sau altă formă
confecţionate prin ambutisare cu sau rară cusături sudate, cu pereţi de grosime constantă sau variabilă.Grosimea fundurilor

eliptice se determină cu relaţia :

In calculele pe baza relaţiilor de mai sus se calculează presiunea maximă admisibilă şi rezistenţa admisibilă.
50.Calculul caldarilor de tensiune intr un sistem de tevi paralele CURS 35
La trecerea printr-un sistem de ţevi paralele se produce o cădere de presiune datorată următoarelor cauze:
a) rezistenţe la frecare (liniare);
b) rezistenţe locale;
c) acceleraţia fluidului;
d) variaţia diferenţei de nivel.
a) Pierderi de frecare (liniare) Sunt pierderi datorate rezistenţelor de frecare de-a lungul traseului
51.Calculul termic al focarului caldaria cu abur CURS 33

52.Calculul pierderilor de tensiune intron contur de circ simplu CURS 35

53.Calculul aerogazodinamic al caldaria CURS 35
54.Calculul cosului de fum CURS 35
1.Principalele procese ce au loc intr-o caldare de abur navala. Schema generala a unei caldari
navale
- Evaporarea, care este procesul de transformare a apei in vapori la suprafata lichidului. Moleculele de apa se afla intr-o
continua miscare, haotica, avind diferite viteze. Cele cu viteze mai mari parasesc apa si trec in spatiul liber. O parte din
aceste molecule se pot transforma din nou in apa. Evaporarea are loc la orice temperatura. Procesul de evaporare este
direct proportional cu temperatura lichidului si cu marimea suprafetei expuse mediului inconjurator.Cand cantitatea si
presiunea aburului, fata de o anumita temperatura, au valori maxime, se spune ca spatiul de abur s-a saturat, iar aburul se
numeste abur saturat. Acest abur are temperatura apei din care a provenit. Temperatura aburului saturat, la o anumita
presiune, poarta numele de temperatura de saturatie.

- Vaporizarea este procesul de transformare a apei in vapori, care are loc in toata masa lichidului. Bulele de abur apar din
interiorul apei, pentru a se ridica la suprafata lichidului, si trec in spatiul de abur. Datorita acestor deplasari dezordonate ale
bulelor de abur, in masa lichidului se produc miscari violente, suprafata lichidului (numita oglinda de vaporizare) devenind
foarte agitata. Deci, in cazul vaporizarii, aburul apare ca urmare a fierberii apei, iar vaporizarea incepe atunci cind apa atinge
temperatura de saturatie (care di aceasta cauza se mai numeste si temperatura de vaporizare).

p
K

Abur
saturat aburi
1 2 3 45 6

supraîncalziti

x=0 x=1
A B

0
Schema generală a unei căldări navale in diagrama p-V
2.Caracteristicile generale ale combusitibilului
Pentru caracterizarea unui combbustibil, in afara de starea fizica si de provenienta trebuie sa i se mai cunoasca compozitia
chimica, puterea calorica, cantitatea de aer necesara arderi, temperatura gazelor de ardere etc.
Compozitia combustibililor: Combusitbili solizi contin diferite combinati organice ale elementelor C,H,S(elemente
combustibile),O si N,alaturi de umiditate, (Wt) si substante minerale (Al) care dau cenusa. 32884hxr51key9q
Carbonul este elementul principal al combustibililor solizi. Acesta se gaseste in proportie de 50-95%, in functie de natura si
varsta combustibililui . Prin arderea completa a unui kilogram de carbon se obtine o energie de 33.44o kJ.
Hidrogenul se gaseste in combustibilii solizi intre 2-6 %. Acesta este, de asemenea un element care ridica valoarea termica a
combustibililui, intrucat prin ardere se degaja o mare cantitate de caldura .
Sulful participa cu o pondere de 0,1 – 7 %, in compozitia diferitilor combusitbili solizi. In combusitbil , sulful se gaseste sub trei
forme: in combinati organice (sulf organic), sub forma de sulfuiri metalice, in combinati anorganice oxigenate (de exemplu,
sulfati). In procesul de ardere intervin numai sulful organic si cel piritic. Cu toate ca la arderea sulfului se degajeaza o mare
cantitate de caldura, acest element este daunator. Sulful necesita pentru aprindere o temperatura mare (500 – 600 C).
Azotul se gaseste in general in cantitate mica, nedepasind 2%. El este un element nedorit in masa combustibilului. Acesta nu
participa la ardere, dar ia caldur a pentru a se incalzi pana la temperatura cu care gazele arse parasesc instalatia de ardere si
prin urmare consuma o parte din caldura degajata la arderea combustibilului.
Oxigenul se gaseste in combusitbili in proportie de 2 % (antracid) pana la 44 % (lemn). Prezenta sa in combusitbil conduce la
micsorarea valorii termice a acestuia, deoarece fiind combinat mai ales cu carbonul si hidrogenul, o cantitate din aceste
elemente combustibile sunt deja oxidate.
Umiditatea combustibililor constituie de asemenea, un balast, prin faptul ca aceasta consuma o mare cantitate de caldura
pentru a trece din starea lichida in starea de vapori. De asemsnea mareste volumul si corozivitatea gazelor de ardere.
Cenusa consituie un balast al combusitbilului, intrucat ii micsoreaza puterea calorica si uneori poate duce la dezorganizarea
completa a procesului de ardere, fie prin faptul ca se acumuleaza in focar si impiedica admisia aerului, fie ca se topeste la o
temperatura joasa (1150 – 1700 C), si formeaza un conglomerat plastic cu inglobarea unor cantitati de combustibil.
De aceea, in practica industriala,intotdeauna, la alegerea sistemului de ardere a combustibililor solizi se ia in consideratie
cantitatea de cenusa si proprietatile ei.
Compozitia combustibilului poate fi determinata prin analiza chimica elementara, si prin analiza tehnica.
Prin analiza elementara se determina continutul procentual de C, H, N, O, S din masa organica a combustibilului, iar prin
analiza tehnica se determina umiditatea, materiile volaitle, cenusa si carbunele fix
Combustibili lichizi, cu cateva exceptii, provin din titei si sunt de trei tipuri:
gaze lichefiate,
combusitbili distilati,
combustibili reziduali
Combustibilii lichizi distilati sunt:
benzina,
petrolul lampant
motorina
Acestia contin in principal hidrocarburile C5 – C10, C10 – C15 si respectiv C12 – C1.
Combustibilii reziduali: sunt formati, in general, din reziduul obtinut la distilarea primara a titeiului si din reziduurile obtinute
la craacarea termica a pacurilor sau a motorinelor.Acestia au o compozitie foarte complexa.
Combustibilii gazosi : au o compozitie foarte variata, ce depinde de originea acestora.Astfel, gazele naturale din tara noastra
contin peste 99 % CH4, iar gazele combustibile artificiale constau dintr-un amestec de gaze combustibile si necombustibile.
Compozitia combustibililor gazosi: se exprima obisnuit in procente volumetrice. Principalele componente combustibile ale
acestora sunt:CO, H2, CH4, alte hidrocarburi si H2S,iar componentele necombustibile insotitoare sunt: CO2, O2 si N2.
Puterea calorica
Puterea calorica exprima cantitatea de caldura care rezulta prin arderea completa a unei unitati de combustibil.
Puterea calorica a combustibililor solizi si lichizi se exprima in kj/kg sau kcal/kg,iar a celor gazosi in kj/m3N.
Majoritatea combustibililor contin in compozitia lor hidrogen, component care prin ardere se transforma in apa.In afara de
acestea, inainte de ardere, combustibilii contin o cantitate mai mare sau mai mica de apa, care exprimata procentual
reprezinta umiditatea initiala a acestora.Apa rezulta prin arderea hidrogenului si apa sub forma de umiditate poate sa se
gaseasca in produsele de ardere sub forma de vapori sau sub forma lichida.
Intrucat calitatea de caldura determinata de arderea combustibililor depinde de starea de agregare a apei din produsele de
ardere, in practica se deosebeste puterea calorica superioara si puterea calorica inferioara.
Puterea calorica inferioara (Qi ): reprezinta cantitatea de caldura obtinuta prin arderea
unei cantitati de combustibil, in cazul cand produsele de ardere au temperatura de 20 C;
in acest caz, apa din produsele de ardere fiind lichida, in puterea calorica determinata se include si caldura lanenta de
condensare a vaporilor de apa .
Puterea calorica inferioara (Qi) reprezinta cantitatea de caldura determinata la arderea unei unitati de combustibil in conditiile
in care produsele finale sunt evacuate la o temperatura mai mare de decat temperatura de condensare a vaporilor de apa.
In practica se ia in considerare numai puterea calorica inferioara, intrucat din instalatiile industriale se elimina produsele de
ardere continand apa sub forma de vapori.