Studiul lichidelor biologice n perspectiv interdisciplinar

1


2

Capitolul 2.

Prin fluid intelegem o substanta care nu are forma proprie si poate curge, acest termen
incluzand atat lichidele si gazele. Cu toate ca lichidele si gazele difera considerabil in ce priveste
compresibilitatea lor, statica si dinamica lichidelor si gazelor sunt guvernate de aceleasi legi
fundamentale. In fluidele reale, intre straturile de fluid in miscare se manifesta forte de frecare
datorita interactiunii intermoleculare. Un fluid in care sunt neglijate aceste forte interne de
frecare poarta numele de fluid ideal sau perfect. Legile stabile pentru un fluid ideal, aducandu-se
anumite corectii, se transforma in legile fluidelor reale. Semnul "-" arata ca la cresterea presiunii,
volumul scade. Coeficientul de compresibilitate poate fi definit ca fiind marimea fizica numeric
egala cu variatia relativa a volumului unui fluid la o crestere a presiunii cu o unitate. In general
coeficientul de compresibilitate pentru majoritatea lichidelor este cuprins in intervalul 10-9 - 10-
10 De exemplu, coeficientul de compresibilitate al apei este egal cu 5.10-10 m2/N, ceea ce
inseamna ca la o crestere a presiunii cu 1 atm (~ 105 N/m2), fiecare metru cub de apa isi
micsoreaza volumul cu 5.10-5m3 . Avand coeficientii de compresibilitate foarte mici, lichidele
pot fi considerate practic incompresibile. In cazul gazelor se defineste un coeficient de
compresibilitate izoterma si unul de compresibilitate adiabatica.

Operatii hidrodinamice

OPERATII UNITAREHIDRODINAMICE

n marea majoritate a cazurilor transportul fluidelor este preferat transportului solidelor.
Astfel, este preferat transportul soluiei n locul transportului separat al componentelor acesteia.
De multe ori, materialele solide sunt transportate prin antrenarea lor cu un fluid:
transportul pneumatic al materialelor solide pulverulente (cereale, finuri etc.),
transportul hidraulic al unor materii prime ale industriei alimentare (sfecl,
cartofi, tomate, fructe etc.), concomitent cu splarea acestora.

n instalaiile de proces ale industriilor alimentare se transport numeroase fluide cu
proprieti foarte diverse.
Fluidele se deplaseaz prin:
conducte,
canale,
aparate i reactoare
sub aciunea unei energii primite din exterior, n cazul lichidelor sub aciunea energiei
poteniale create de o diferen de nivel.




3

Utilajele care servesc la transferul energiei de la o surs exterioar la un fluid poart
denumirea generic de:
pompe (dac fluidul este un lichid),
compresoare (dac fluidul este un gaz).
Denumirea de pompe de vid este dat utilajelor care servesc la realizarea unei depresiuni
sau la evacuarea unui recipient.

Pentru a provoca deplasarea (curgerea) fluidelor exist mai multe posibiliti, i anume:
1. prin aciunea unei fore centrifuge;
2. prin deplasarea unui volum de fluid: fie pe cale mecanic, fie prin intermediul altui fluid;
3. printr-un impuls mecanic;
4. prin transfer de impuls de la alt fluid;
5. prin aciunea unui cmp magnetic;
6. prin aciunea forelor gravitaionale.
Pe baza acestor metode de principiu sunt construite toate echipamentele destinate
transportului fluidelor.



Curgerea fluidelor.Marimi fizice caracteristice fluidelor
Numim fluid un corp ale crui pri se pot deplasa cu uurin unele fa de altele.
Lichidele fac parte din aceast clas care mai cuprinde i substanele gazoase. Lichidele sunt
foarte puin compresibile, spre deosebire de gaze unde coeficientul de compresibilitate este
semnificativ.
Micarea prilor de fluid unele fa de altele se realizeaz n general cu frecare,
proprietatea caracteristic numindu-se viscozitate. n studiul micrii fluidelor se alege mai nti
cazul ideal n care lipsesc forele de frecare (fluidul este considerat ideal), ca apoi modelul s fie
completat.
Micarea fluidelor este diferit ca structur de micarea solidelor, ca urmare trebuie o
serie de mrimi fizice caracteristice.
Densitatea este masa unitii de volum / M V = i se msoar n kg/m
3
. Se poate defini
i greutatea specific ca greutatea unitii de volum / G V g = = care se msoar n N/m
3
. la o
temperatur dat densitatea lichidelor este practic constant.
Pe fiecare element de suprafa n interiorul fluidului se exercit o for perpendicular pe
suprafa i independent de orientarea suprafeei:
dF pdS = (71)
Mrimea p se numete presiune i se msoar n N/m
2
=Pa n S.I.
Fiecare ptur de solid exercit o presiune asupra celor de nivel inferior, astfel c o
coloan de lichid de nlime h va exercita o presiune p gh = , numit presiune hidrostatic.
Alte uniti de presiune, folosite curent, sunt:

4

torrul sau milimetrul coloan de mercur, datorat unei coloane de 1 mm de mercur la 0C
i cmp gravitaional standard: 1Torr=1mm Hg133,3 Pa.
atmosfera fizic, datorat stratului gazos alctuit de atmosfera Pmntului: 1
atm=101325 Pa = 760 Torr.
Relativ la presiune sunt dou legi fundamentale:
legea lui Pascal: presiunea exercitat din exterior la suprafaa unui lichid incompresibil
se transmite cu aceeai intensitate n toate direciile din lichid.
legea lui Arhimede: Un corp cufundat ntr-un fluid este mpins de jos n sus cu o for
egal cu greutatea volumului dezlocuit de corp.
- Ecuaia de continuitate
Micare fluidului este caracterizat prin distribuia vitezelor i a presiunilor pentru fiecare
punct al fluidului:
( ) , v v r t = i
( ) , p p r t = . Dac viteza i presiune nu depind de timp, atunci
curgerea este staionar sau n regim permanent.
O linie de curent este curba a crei tangent n orice punct este direcia vitezei fluidului
n acel punct. Totalitatea liniilor de curent care trec prin punctele unui contur nchis se numete
tub de curent. n regimul staionar de curgere particulele fluidului nu pot iei dintr-un tub de
curent, iar straturile de fluid alunec lin unul fa de cellalt (fr variaii brute de vitez).
Masa de fluid coninut de un volum arbitrar V de fluid mrginit de o suprafa nchis S,
este:
( ) ,
V
dm r t dV =
} }
(72)
Scderea, respectiv mrirea masei coninute n suprafaa S n unitate de timp este egal
cu fluxul de mas care iese, respectiv intr prin suprafa, ca expresie a legii de conservare a
masei. n urma calculelor matematice se obine ecuaia de continuitate:
0 v
t

c
+V =
c
(73)
n cazul n care curgerea este staionar primul termen se anuleaz; aplicnd ecuaia 73
ntre dou seciuni S
1
i S
2
(figura 11), se obine:
1 1 1 2 2 2
.
m
Q v S v S const = = = (74)
Q
m
fiind debitul de mas al tubului de curent. Pentru lichide incompresibile =const. i se
obine o relaie de invers proporionalitate ntre suprafaa seciunii i viteza de curgere:
1 1 2 2
. v S v S const = =


5


Figura 11. Curgerea laminar ntr-un tub de curent. [5]

- Ecuaia lui Bernoulli
Considerm un fluid ideal i un tub de curent infinit de subire, delimitat la capete de
dou seciuni dS
1
i dS
2
i aplicm cantitii de fluid delimitate astfel teorema variaiei energiei
mecanice (figura 12).

Figura 12. Curgerea laminar ntr-un tub de curent.
Sunt evideniate dou elemente de volum de masa egal i mrimile caracteristice: poziie
h
1
, h
2
, presiune static p
1
, p
2
, seciune dS
1
, dS
2
, vitez v
1
, v
2
[6]
n intervalul de timp dt sistemul se deplaseaz de-a lungul tubului din poziia AB n
poziia AB, echivalent cu deplasarea poriunii AA n poriunea BB.
Variaia energiei mecanice este:
( ) ( )
2 2
2 1 2 1
1
2
dE dm v v dmg h h = + (75)
care trebuie s fie egal cu lucrul mecanic al forelor de presiune exercitate asupra
sistemului:
1 1 2 2 1 1 1 2 2 2 1 2
dW Fds F ds p dS ds p dS ds p dV p dV = = = (76)
innd cont c dm=dV din cele dou ecuaii se obine n absena vscozitii:
2
1
.
2
p v gh const + + = (77)
Suma conine trei termeni, fiecare corespunztor unui tip de presiune: presiunea static,
presiunea dinamic i presiunea de poziie sau potenial.

6

Legea lui Bernoulli se enun astfel: presiunea total ntr-un fluid ideal este constant
de-a lungul unei linii de curent.
Aceast lege are numeroase aplicaii din care enumerm tubul Bunsen, trompa de ap,
injectorul, pulverizatorul; de asemenea se pot monta tuburi de construcie special pe conducte
de fluid pentru a se putea msura una sau mai multe componente ale presiunii totale, si de aici
alte mrimi fizice cum ar fi viteza de curgere.
- Fluide reale: vscozitate, turbulen
La viteze nu prea mari curgerea fluidelor este laminar, adic n straturi paralele, cu linii
de curent bine determinate care nu se intersecteaz. La viteze mai mari micarea devie
turbulent, neregulat, poriuni de fluid amestecndu-se i formnd vrtejuri (fapt valabil i la
fluide ideale).
n cazul fluidelor reale deplasarea straturilor de fluid unele fa de altele se realizeaz cu
frecare, astfel c straturile care se mic mai rapid le vor antrena pe cele mai lente, iar acestea din
urm vor frna straturile care se mic mai repede.
Ecuaia lui Bernoulli pentru fluide reale trebuie s ia n calcul i lucrul mecanic al forelor
de frecare, astfel c ntre presiunea total din starea iniial 1 i presiunea total din starea final
2 avem relaia:
2 2
2 2 2 1 1 1
1 1
2 2
f
L
p v gh p v gh
V
+ + = + + +
A
(78)
Lucrul mecanic al forelor de frecare, L
f
, fiind negativ, presiunea total ntr-un tub de
curent se micoreaz.
Apariia acestor fore, situate n planele de lunecare, se explic prin variaia de impuls a
straturilor datorit trecerii moleculelor dintr-un strat n altul. Presupunem c direcia de curgere a
fluidului este aceeai pentru toate straturile de fluid, iar viteza de curgere variaz ca modul
numai pe direcie perpendicular pe direcia de curgere (figura 13).

Figura 13. Gradientul de vitez datorat vscozitii [6]

x

7

Fora de frecare intern care apare pe unitatea de suprafa este direct proporional cu
gradientul vitezei pe o direcie normala la directia de curgere (legea lui Newton):
dF dv
dS dz
t q = = (79)
Coeficientul de proporionalitate este coeficientul de viscozitate dinamic i depinde de
natura fluidului i de temperatur. Pentru lichide are ordinul a 10
-3
daP (unde 1 P (Poise) = 0,1
kgm
-1
s
-1
), iar la gaze este cu dou ordine de mrime mai mic. Se poate defini si un coeficient de
viscozitate cinematic prin raportarea la densitate: v q = , cu ordinul de mrime de 10
-6
St (
unde 1 St (Stokes) =10
-4
m
2
s
-1
) pentru lichide i 10
-5
St pentru gaze.
Existena vscozitii poate fi artat uor experimental suspendnd de un fir un disc sau
cilindru alturi de care se rotete un alt disc sa u cilindru (fig 14).

Figura 14. Dispozitive care pun n eviden existena vscozitii [6]

Pentru studiul curgerii laminare a unui fluid real ntr-un tub, trebuie inut cont c viteza
de curgere nu este aceeai n orice punct al unei seciuni n tubul considerat.
Pentru un calcul exact al modului cum variaz viteza trebuie inut cont c distribuia
vitezei are form radial cu valoarea minim 0 n apropierea peretelui i valoarea maxim chiar
n centrul tubului.
Delimitm un tub de raz r (figura 15). Asupra fluidului din acest tub acioneaz forele
de presiune de la extremiti cu rezultanta
2 2
1 2
p r p r t t i fora intern de frecare pe suprafaa
lateral datorat vscozitii 2 2
dv
rl rl
dr
t t q t = (unde t este fora de frecare intern pe unitatea
de suprafa, l este lungimea tubului, este coeficientul de vscozitate, onform figurii 15). Se
egaleaz cele dou fore i se integreaz ecuaia, innd cont de cazurile extreme i se obine o
distribuie a vitezelor parabolic:
( ) ( )
2 2 1 2
4
p p
v r R r
lq

= (80)

8

cu viteza maxim n centru (r=0), i o vitez medie de dou ori mai mic dect viteza
maxim.

Figura 15. Distribuia vitezelor ntr-un tub de curent (formula lui Poiseuille) [6]

n cazul tuburilor largi , datorit turbulenei, distribuia vitezelor arat ca i cum frecarea
cu pereii ar afecta numai straturile apropiate de perei.
Cnd un corp se mic ntr-un fluid la suprafaa sa ader un strat subire de fluid, antrenat
de corp. n regim laminar stratul este relativ subire i se numete strat limit. Cu ajutorul legii
lui Newton se poate determina fora de frecare ntmpinat de corp din partea fluidului (legea lui
Stokes):
F C lv q = (81)
unde v este viteza corpului, l este dimensiunea liniar caracteristic a acestuia, este
coeficientul de viscozitate, iar C este un factor de proporionalitate dependent de forma
geometric a corpului. Pentru o sfer se obine formula lui Stokes: 6 F rv tq = .
Circulaia sngelui poate fi considerat laminar deoarece majoritatea vaselor de snge au
diametrul mic, curgerea turbulent fiind caracteristic tuburilor cu diametru mai mare i vitezelor
de transport ridicate. Excepie de la curgerea laminar fac aorta i artera pulmonar, care tind s
dezvolte turbulen n momentul cnd este pompat sngele prin ele. De asemenea curgerea
turbulent poate apare n cazuri patologice, la ngustarea arterelor sau disfuncii ale valvelor
inimii [33].
Valoarea coeficientului de viscozitate pentru snge i plasma sanguin este prezentat n
capitolul urmtor.

Fenomene caracteristice lichidelor
Chiar dac unele fenomene se ntlnesc i n cazul altor stri de agregarea substanei, n
cazul lichidelor acestea se manifest ntr-un mod caracteristic; de asemenea au un grad de
aplicabilitate nalt, fiind ntlnite n procese biologice.

9

- Fenomene de transport
Sunt fenomene care apar mai ales n stri de neechilibru, parametri termodinamici fiind
dependeni de timp, iar neuniformitile dnd natere la fluxuri termodinamice.
Difuzia i sedimentarea
Difuzia este fenomenul de transport corespunztor deplasrii moleculelor ntre dou
regiuni n care concentraiile moleculare ale acestora sunt diferite n absena unor fore externe.
Sensul de transport este acela de a echilibra concentraiile moleculare n cele dou regiuni[22].
Difuzia se explic prin micarea de agitaie termic a moleculelor, de aceea este cu att
mai intens cu ct temperatura este mai mare.
Difuzia are loc pentru orice stare de agregare, inclusiv la gaze, unde are loc cu o vitez
mai mare dect la lichide, ct i la solide unde viteza de difuziune este foarte mic, chiar la
temperaturi mari
Din punct de vedere matematic difuza poate fi descris de legile lui Fick:
prima lege: Fluxul de difuziune (J = numrul de particule care traverseaz unitatea de
suprafa n unitatea de timp) este proporional cu gradientul concentraiei particulelor (c):
J D c = V , n cazul unidimensional
c
J D
x
c
=
c
(82)
Legea este valabil atunci cnd gradientul de concentraie se pstreaz constant n timp
(difuzie staionar). Coeficientul de difuziune (difuzibilitatea) D este proporional cu ptratul
vitezei particulelor difuzate, care depinde de temperatur, cu vscozitatea fluidului i de
dimensiunea liniar a particulelor difuzate. Pentru particule sferice avem relaia Einstein
Smoluchowski[24]:
6
kT
D
r t q
= (83)
a doua lege: numit i ecuaie de difuzie:
2
c
D c
t
c
= V
c
, n cazul unidimensional
2
2
c c
D
t x
c c
=
c c
(84)
Un caz particular de difuzie l reprezint osmoza, proces prin care, n cazul a dou soluii
cu concentraii diferite separate de o membran semipermeabil la molecule mici cum ar fi apa,
moleculele permeabile trec prin membran din zone cu concentraie mic spre zone cu
concentraie mare. Procesul induce la nivelul membranei o presiune suplimentar, numit
presiune osmotic, care poate duce la ruperea membranei la valori prea mari. Osmoza este
deosebit de important n procesele biologice unde solventul este apa i este principalul fenomen
de transport la nivelul membranei celulare.

10

Atunci cnd deplasarea moleculelor are loc sub aciunea unor fore exterioare fenomenul
poart numele de sedimentare.
Se poate gsi o form general pentru ecuaia sedimentrii:
( )
*
ln
1 1
RT f dc F
c M v
c c dx m

c | |
+ =
|
c
\ .
(85)
unde c este concentraia componentei care sedimenteaz, F este fora extern ce
acioneaz asupra unei mase m, f este coeficientul de activitate chimic, M este masa molecular,
iar v
*
este volumul parial molar al componentei.
Fora extern poate fi fora de greutate, n care caz sedimentarea are loc pentru intervale
de timp mari; n cele mai multe situaii este folosit centrifugarea pentru a obine forte externe
mari, astfel nct timpul de sedimentare s fie redus substanial.
Vscozitatea i conductibilitatea termic
Vscozitatea poate fi privit ca un fenomen de transport al impulsului de la un strat de
fluid la altul. n afar de coeficientul de vscozitate propriu-zis, descris de ecuaia 79, n teorie se
mai folosesc coeficientul de vscozitate volumic
v
i coeficientul de vscozitate de rotaie
r
,
toi fiind pozitivi. De multe ori se folosete coeficientul de viscozitate de ordinul 2:
2
3
v
q q .
Un alt fenomen de transport este termodifuzia: fenomenul de separare a componentelor
unui amestec sun aciunea unui gradient de temperatur.
Relaia dintre fluxul de cldur J i gradientul de temperatur este similar ecuaiei
J K T = V , n cazul unidimensional
T
J K
x
c
=
c
(86)
K fiind n acest caz coeficientul de conductibilitate termic. Aceasta poate fi bine
determinat dac se aplic modelul structurii semnificative la lichide, deci prin calculul pe baza
valorilor din modelul corpului solid i modelul de gaz.
- Fenomene de suprafa:
Tensiunea superficial
Tensiunea superficial este cauzat de atracia dintre moleculele lichidului prin
intermediul forelor intermoleculare. n interiorul masei lichidului, fiecare molecul este tras n
egal msur n toate direciile de ctre moleculele nvecinate, ce au ca rezultant o for nul. La
suprafaa lichidului, moleculele sunt trase nspre interior de alte molecule aflate n adncimea
lichidului i nu att de intens de moleculele din mediul nvecinat (fie el vid, aer sau un alt lichid).
Astfel, toate moleculele de la suprafa sunt supuse unei fore rezultante de atracie molecular
ndreptate spre interior, echilibrat n cellalt sens doar de rezistena la compresie a lichidului,
ceea ce nseamn o for rezultatant nul. Exist, ns, o for ce determin diminuarea

11

suprafeei, i n acest sens, suprafaa unui lichid se aseamn cu o membran elastic. Astfel,
lichidul se adun pn cnd ajunge s aib cea mai mic suprafa local posibil.
Ca rezultat al minimizrii ariei, suprafaa unui lichid va prelua forma cea mai uniform
pe care o poate avea (demonstraia matematic a faptului c formele uniforme minimizeaz
aria suprafeei se bazeaz pe ecuaia EulerLagrange). Cum orice curbur a formei suprafeei
duce la mrirea ariei, va rezulta i o energie mai mare. n consecin, suprafaa va mpinge napoi
nspre orice curbur n acelai fel n care o minge mpins la deal va mpinge napoi pentru a-i
mimiza energia potenial gravitaional.
Dintre toate corpurile geometrice, forma sferic posed, la un volum determinat, cea mai
mic arie. Din acest motiv, schimbarea formei nesferice a unei mase determninate de lichid ntr-
o form sferic, atrage dup sine micorarea ariei suprafeei de delimitare a lichidului de mediul
nconjurtor. Prin urmare, efectul forelor presiunii moleculare, sub influena crora lichidul ia
forma sferic, este analoag aciunii care ar aprea dac suprafaa lichidului ar reprezenta o
membran elastic ce tinde s se contracte (strng). Fenomenele fizice determinate de existena
presiunii moleculare se pot explica prin aplicarea modelului unei astfel de membrane superficiale
care delimiteaz volumul lichidului studiat, de mediul su nconjurtor.
Pentru meninerea unei membrane ntins n echilibru static, la marginea ei trebuie s
existe o for F, tangent la suprafaa lichidului i normal la marginea suprafeei; care se
numete for de tensiune superficial (figura 16).

Figura 16. Modificarea suprafeei unei pelicule formate pe un cadru dreptunghiular
datorit unei fore F [5]

Aceast for este direct proporional cu lungimea 2l a marginii membranei de lichid
(membrana are dou fee) i cu un coeficient de proporionalitate, numit coeficientul de tensiune
superficial, reprezentat prin simbolul i care depinde de natura lichidului. Coeficientul este
definit de formula:
2
F
l
o = (87)

12

O definiie echivalent pentru coeficientul de tensiune superficial, util n
termodinamic, este lucrul mecanic efectuat pe unitatea de suprafa. Astfel, pentru a crete aria
suprafeei libere a unei mase de lichid cu o cantitate, A, este necesar o cantitate de lucru
mecanic A. Acest lucru mecanic se transform n energie potenial. Cum sistemele mecanice
izolate ncearc s gseasc o stare de energie potenial minim, potrivit principiului minimei
aciuni, o pictur liber de lichid preia n mod natural o form sferic, form de suprafa
minim pentru un volum dat.
Unitatea de msur pentru coeficientul de tensiune superficial este N/m sau J/m
2
.
Datorit tensiunii superficiale la nivelul unei suprafee libere curbate (figura 17) apare o
diferen de presiune:

Figura 17. O suprafa lider curbat . sunt reprezentate dimensiunile suprafeei i forele
care acioneaz pe fiecare latur [26]

1 1
x y
p
R R
o
| |
A = +
|
|
\ .
(88)
unde: R
x
i R
y
sunt razele de curbur dup fiecare ax paralel cu suprafaa. n cazul unei
pelicule sferice cele dou raze sunt egale.
Tabelul de mai jos arat cum crete presiunea intern a picturii de ap cu scderea razei.
Pentru picturi nu foarte mici efectul este neglijabil, dar diferena de presiune devine enorm
atunci cnd picturile ajung la dimensiuni moleculare.

Tabelul I. Variaia presiunii pentru picturi de ap de raze diferite n condiii standard de
presiune i temperatur [26]
Raza
picturii
1 mm 0,1 mm 1 m 10 nm
p (atm) 0,0014 0,0144 1,436 143,6

13

Coeficientul de tensiune superficial depinde de temperatur, ca urmare precizarea valorii
acestui coeficient trebuie urmat de temperatura la care s-a fcut determinarea. Cea mai general
form de variaie este dat de formula Guggenheim-Katayama:

0
1
n
c
T
T
o o
| |
=
|
\ .
(89)
unde
0
este o constant a interfeei (coeficientul de tensiune superficial la 0 K), T
c
este
temperatura critic, iar n este un coeficient care pentru formula propus de Etvs ia valoarea 1.
n cazul soluiilor, solvaii pot avea efecte asupra tensiunii superficiale n funcie de
structura lor:
efect redus sau inexistent, cum e cazul zahrului
cretere a tensiunii superficiale, ca la srurile anorganice
scderea progresiv a tensiunii superficiale, ca la alcooli
scderea tensiunii superficiale pn la un punct dincolo de care nu mai au nici un efect,
cum este cazul surfactanilor.
Contactul lichid-solid: adeziunea i capilaritatea
Cum nici un lichid nu poate exista ntr-un vid perfect perioade lungi de timp din cauza
evaporrii rapide, suprafaa oricrui lichid este o interfa ntre acel lichid i un alt mediu.
Suprafaa unui lac, de exemplu, este o interfa ntre apa din lac i aer. Atunci, tensiunea
superficial nu este doar o proprietate a lichidului, ci o proprietate a interfeei lichidului cu un alt
mediu. Dac un lichid este ntr-un recipient, atunci n afara interfeei lichid/aer la suprafaa de
sus, exist i o interfa ntre lichid i pereii recipientului. Tensiunea superficial ntre lichid i
aer este de regul mai mare dect tensiunea superficial de la contactul cu pereii recipientului.
i acolo unde se ntlnesc dou suprafee, geometria lor trebuie s fie n aa fel ca toate forele s
fie n echilibru.
Cnd cele dou suprafee se ntlnesc, ele formeaz un unghi de racordare , care este
unghiul pe care tangenta la suprafa l face cu suprafaa solid. Diagrama din figura 18 prezint
dou exemple. Forele de tensiune sunt prezentate pentru interfaa lichid-aer, interfaa lichid-
solid i interfaa solid-aer. n exemplul din stnga, diferena dintre tensiunile superficiale lichid-
solid i solid-aer,
ls
-
sa
, este mai mic dect tensiunea superficial lichid-aer,
la
, dar totui
pozitiv in timp ce in exemplul din dreapta diferena dintre tensiunile superficiale lichid-solid i
solid-aer,
ls
-
sa
este negativ.

14


Figura 18. Forele n punctul de contact pentru un unghi de contact mai mare de 90
(stnga) i mai mic de 90 (dreapta) [26]

n diagram, att forele verticale ct i cele orizontale trebuie s se anuleze exact n
punctul de contact. Componenta orizontal a lui f
la
este anulat de fora de adeziune f
A
, iar
componenta vertical trebuie s anuleze f
sa
-f
ls
.
Unghiul de racordare are cteva cazuri particulare: dac e mai mic de 90 atunci spunem
c lichidul ud pereii vasului, iar dac este mai mare dect 90 spunem ca nu ud pereii vasului.
Un caz deosebit este interfaa ap-argint unde unghiul este exact 90, deci diferena de tensiune
superficial lichid-solid/solid-aer este exact zero.
n tuburi subiri (capilare) datorit acestui unghi de racord suprafaa de separaie
lichid/aer este de form sferic i atunci apare o presiune suplimentar care va duce la ridicarea
nivelului de lichid pentru lichidele care ud vasul i la scderea nivelului pentru lichidele care nu
ud pereii vasului (figura 19).


Figura 19. Tuburi capilare [26]

nlimea la care urc (coboar) lichidul n tubul capilar este dat de:
2 cos
h
gr
o u

= (90)

15

Cnd unghiul de racordare este 0 sau 180 se obine legea lui Jurin:
2 cos
h
gr
o u

= (91)
Metode de msurare a tensiunii superficiale
ntruct tensiunea superficial are numeroase efecte, exist mai multe ci de a o msura.
Metoda optim depinde de natura lichidului msurat, de condiiile n care se msoar tensiunea i
de stabilitatea suprafeei la deformare [26].
- Metoda inelului du Noy: Metoda tradiional utilizat pentru msurarea tensiunii
superficiale sau interfaciale. Proprietile suprafeei legate de umezire au o influen restrns
asupra acestei tehnici. Se msoar fora maxim exercitat de suprafa asupra inelului care este
n echilibru pe suprafaa unul lichid.
- O versiune minimizat a metodei Du Noy utilizeaz un ac metalic cu diametru mic n
loc de inel, n combinaie cu o microbalan de mare sensibilitate pentru msurarea forei
maxime. Avantajul acestei metode este acela c se pot msura volume foarte mici (pn la
ordinul zecilor de microlitri) cu foarte mare precizie, fr a trebui s se efectueze corecii pentru
flotabilitate (pentru un ac cu geometria corect). n plus, msurarea se poate efectua foarte rapid,
n minim 20 de secunde.
- Metoda plcilor Wilhelmy: O metod universal potrivit pentru msurarea tensiunii
superficiale pe intervale de timp lungi. O plac vertical de perimetru cunoscut se ataeaz la o
balan, i se msoar fora datorat umezirii.
- Metoda rotaiei picturii: Aceast tehnic este ideal pentru msurarea tensiunilor
interfaciale mici. Se msoar diametrul unei picturi de lichid mai uor aflat ntr-un alt lichid cu
densitatea mai mare n timp ce ambele se rotesc n interiorul unui tub.
- Metoda picturii: Prin aceast tehnic se poate msura tensiunea superficial chiar la
temperaturi i presiuni ridicate. Geometria unei picturi se analizeaz optic.
- Metoda lui Jaeger: O tehnic de msurare pentru determinarea tensiunii superficiale la
durate de existen mici ale suprafeelor. Se msoar presiunea maxim a unei bule de gaz (aer)
suflate printr-un tub capilar.
- Metoda volumului picturii: O metod pentru determinarea tensiunii interfaciale ca
funcie de vrsta interfeei. Un lichid cu o densitate este pompat ntr-un al doilea lichid cu o
densitate diferit i se msoar timpul ntre formarea picturilor.
- Metoda creterii n tub capilar: Captul unui tub capilar este scufundat ntr-o soluie.
nlimea pn la care urc soluia n interiorul tubului capilar este legat de tensiunea
superficial.

16

- Metoda stalagmometric: O metod ce const n cntrirea i analizarea unei picturi de
lichid.
- Metoda picturii legate: O metod de determinare a tensiunii superficiale i a densitii
prin plasarea unei picturi pe un substrat i msurarea unghiului de contact.
Valoarea coeficientului de tensiune superficial pentru o serie de lichide este prezentat
n tabelul alturat:

Tabelul II. Valoarea coeficientului de tensiune superficial pentru unele lichide [34,35]
Lic
hidul
Temperatura
(C)
Coeficientul de tensiune superficial
(N/m)
Me
rcur
20 0.047
Be
nzen
20 0.029
Gli
cerin
20 0.063
Ap

20 0.073
Ap

100 0.059
S
nge
37 0.058
Pla
sm
37 0.048
Pla
sm
20 0.052
n cazuri patologice valoarea coeficientului de tensiune superficial pentru plasma
sanguin este mai redus dect valoarea normal la o temperatur dat.







17

Frecarea si perderea de presiune la curgerea
lichidelor prin conducte

-Presiunea si densitatea
Exista o diferenta in modul in care o forta de suprafata actioneaza asupra unui
fluid si asupra unui solid. Pentru un solid nu exista restrictii privind directia unei astfel
de forte, dar pentru un fluid in repaus forta de suprafata trebuie sa fie totdeauna
indreptata perpendicular pe suprafata. Aceasta deoarece un fluid in repaus nu poate
sustine o forta tangentiala; paturile de fluid ar aluneca pur si simplu unele peste altele
daca ar fi supuse unei astfel de forte. In adevar, incapacitatea fluidelor de a rezista la
asemenea forte tangentiale ( sau eforturi de forfecare sau alunecare ) este aceea care le
confera capacitatea lor caracteristica de a-si schimba forma sau de a curge.
De aceea este convenabil sa descriem forta care actioneaza asupra unui fluid
specificand presiunea p, care este definita ca intensitatea fortei normale pe unitatea
de suprafata. Presiunea se transmite catre frontierele solide sau prin sectiuni arbritare
ale fluidului, perpendicular pe aceste frontiere sau sectiuni in fiecare punct. Presiunea
este o marime scalara si poate varia de la punct la punct pe suprafata.
Densitatea ( Ro ) a unui fluid omogen ( masa impartita la volum ) poate
depinde de mai multi factori, cum sunt temperatura si presiunea la care el este supus.
Pentru lichide densitatea variaza foarte putin pe intervale largi de presiune si
temperatura si o putem trata ca o constanta. Densitatea unui gaz, insa, este foarte
sensibila la variatii de temperatura si presiune.

-Variatia presiunii intr-un fluid in repaus
Daca un fluid este in echilibru, fiecare portiune de fluid este in echilibru.
Pentru lichide, densitatea este practic constanta, deoarece lichidele sunt aproape
incompresibile; si diferentele de nivel sunt rar atat de mari incat sa fie nevoie sa
consideram variatia lui g. Pentru gaze densitatea este relativ mica si diferenta de
presiune intre doua puncte este de obicei neglijabila. Astfel, intr-un vas continand un
gaz, presiunea poate fi considerata peste tot aceeasi. Presiunea aerului variaza mult
daca ne ridicam la inaltimi mari in atmosfera. In adevar, in astfel de cazuri, densitatea
variaza cu altitudinea si Ro trebuie cunoscut ca o functie de y pentru a putea integra
ecuatia. Deoarece lichidele sunt aproape incompresibile, straturile inferioare nu sunt
comprimate sensibil de catre greutatea straturilor superioare suprapuse peste acestea
si densitatea Ro este practic constanta la toate nivelele. Pentru gaze la temperatura
uniforma densitatea Ro a unui strat este proportionala cu presiune p din acel strat.
Variatia presiunii cu distanta deasupra fundului unui fluid, este una pentru gaz si alta
pentru lichid.

-Principiul lui Pascal si principiul lui Arhimede
Ecuatia p = po + Ro g h arata ca in aceste conditii, variatia de presiune delta p
in fiecare punct arbitrar P este egala cu delta po. Acest rezultat a fost formulat de
catre savantul francez Blaise Pascal ( 1623 - 1662 ) si se numeste " principiul lui
Pascal ". El este formulat de obicei astfel : Presiunea aplicata unui fluid inchis se
transmite cu aceeasi intensitate pana la fiecare portiune de fluid si pana la peretii
vasului respectiv. Acest rezultat este o consecinta necesara a legilor mecanicii
fluidelor si de fapt nu un principiu independent.
Desi noi presupunem adesea ca lichidele sunt incompresibile, ele sunt de fapt
usor compresibile. Aceasta inseamna ca o variatie a presiunii aplicata unei portiuni
de lichid se propaga prin lichid ca o unda cu viteza sunetului din acel lichid. Dupa ce

18

perturbatia s-a stins si echilibrul s-a restabilit se gaseste ca principiul lui Pascal este
valabil. Principiul este valabil si pentru gaze cu usoare complicatii de interpretare
produse de variatiile mari de volum care pot avea loc atunci cand variaza presiunea
exercitata asupra gazului comprimat.
Principiul lui Arhimede este de asemenea o consecinta necesara a legilor
staticii fluidelor. Daca un corp este cufundat in intregime sau partial intr-un fluid ( fie
lichid, fie gaz ) in repaus, fluidul exercita o presiune pe toate partile suprafetei
corpului in contact cu fluidul. Rezultanta tuturor fortelor este o forta indreptata in sus
numita " forta arhimedica ". Fluidul va suferii presiunile care au actionat asupra
corpului cufundat si va fi in repaus. Prin urmare, forta rezultanta in sus asupra lui va
fi egala cu greutatea sa si va actiona vertical in sus in centrul sau de greutate. De aici
rezulta " principiul lui Arhimede " si anume faptul ca un corp cufundat in intregime
sau partial intr-un fluid este impins de jos in sus cu o forta egala cu greutatea
fluidului dislocuit de corp, punctul corespunzator din corpul cufundat ( centrul de
greutate ) numindu-se " centru de presiune ".

-Masurarea presiunii
Evangelista Torricelli ( 1608 - 1647 ) a propus o metoda de masurare a
presiunii atmosferice prin inventarea barometrului cu mercur in anul 1643.
Barometrul cu mercur este un tub lung de sticla care a fost umplut cu mercur si apoi
rasturnat intr-o cuva cu mercur. Sa determinat astfel foarte usor ca presiunea
atmosferica este po = Ro g h. Presiunea reala intr-un punct intr-un fluid se numeste
"presiune absoluta ". Presiunea relativa ( manometrica ) se da fie peste, fie sub
presiunea atmosferica.
Un manometru care masoara presiuni sub presiunea atmosferica se numeste de
obicei manometru de vid. Presiunea atmosferica intr-un punct descreste cu
altitudinea. Exista variatii ale presiunii atmosferice de la o zi la alta, deoarece
atmosfera nu este statica. Coloana de mercur din barometru va avea o inaltime de
aproximativ 76 cm de mercur la 0 grade Celsius, in camp gravitational normal
( standard ), gn = 9,80665 metrii pe secunda la patrat, se numeste " o atmosfera
" ( 1 atm ).
Semnificatia principala a acestor experiente din acel timp era conceptia pe
care o afirmau ca poate fi creat un spatiu vid. Timp de doua mii de ani, filozofii
vorbeau de oroarea pe care natura o are pentru spatiul vid : horror vacui. Datorita
acestei orori se spunea ca natura previne formarea unui vid apucand orice substanta
invecinata si umpland cu ea instantaneu orice spatiu vidat. Experientele lui Torricelli
si Pascal au aratat ca exista limitari in capacitatea naturii de a prevenii un vid.
Cu exceptia telescopului, nici o alta descoperire stiintifica din secolul al
XVII-lea nu a trezit curiozitatea si dorinta de cunoastere in asa masura cum au facut-
o experientele cu barometrul si cu pompa de aer.


Curgerea fluidelor hidraulice prin conducte
Pierderile de sarcina intr-o instalatie hidraulica
Intr-o instalatie hidraulica distingem doua tipuri de pierderi de sarcina:
- pierderi de sarcina liniare (repartizate) de-a lungul unei conducte drepte de se
15215s182p ctiune constanta ;

19

- pierderi de sarcina liniare (locale)datorte fenomenelor locale.
Valoarea poierderilor de sarcina este in functie de regimul de curgere din fiecare aplicatie
practica.
Reynolds a fost cel care a precizat natura regimului de curgere in functie de trei factori :
- Viteza de curgere V
- Diametrul conductei D
- Vascozitatea cinematica a fluidului
Acesti trei factori au fost reuniti intr-o expresie matematica : , numit numarul
Reynolds Re.
Re =
unde :
[V] = cm/s
[D] = cm
[] = St
Regimurile de curgere sunt :
- Regim laminar, in care curgerea este calma, regulata :
Re < 2000
- Regim turbulent, in care curgerea este turbionara si cu vartejuri:
2000 < Re < 3000
- Regim de tranzitie, care se situeaza intre cele doua precizate mai sus si in acest caz
curgerea este incerta, instabila, fiind cand laminara cand turbulenta :
Re > 3000





20

Pierderi de sarcina acceptate in conducte
ntentia noastra este de a obtine, pentru o instalatie data, cel mai bun randament posibil.
Pentru aceasata este necesara minimizarea, pe cat posibil, a pierderilor de sarcina printr-o
dimensionare corecta a tuturor conductelor dintr-o instalatie.
Vitezele de curgere in industrie
a) Conductele de aspiratie:
Pe aceste conducte se va evita fenomenul de cavitatie al pompei care antreneaza
distrugerea rapida a acesteia. Curgerea va fi laminara daca viteza va fi cuprinsa intre 0,5 si 1,5
m/s.
Aceasata viteza poate fi ajustata alegand un fluid de o anumita vascozitate, care si ea la
randul ei depinde de temperatura (vezi abacul vascozitate temperatura).
b) Conducte de presiune :
Curgerea in aceste conducte este adesea turbulenta. Se admite ca viteza maxima admisa
este de 5 m/s.
Vom putea ajusta valoarea vitezei in functie de valoarea presiunii.
c) Conducte de retur :
Pe o conducta de retur se recomanda o viteza de 2 m/s care poate fi asigurata de de o
presiune slaba pe retur.
d) Conducte de drenaj :
Se va evita contra-presiunea care poate fi periculoasa pentru garniturile organelor
hidraulice : fabricantii recomanda ca valoare admisibila presiunea de la 1 la 3 bar.
Deci, intr-o instalatie pneumatica se va avea grija sa se dimensioneze corect toatea aceste
conducte



Determinarea regimului de curgere i a coeficientului de frecare
la curgere
Curgerea fluidelor prin conducte oriyontale
Aspecte teoretice
Regimul de curgere este caracterizat din punct de vedere hidrodinamic prin
valoarea numarului lui Reynolds. n forma

21


se constanta ca numarul lui Reyn 24224d37y olds contine o marime care
caracterizeaza fluidul din punct de vedere al curgerii (v), o marime care
caracterizeaza aparatul (d) si o marime ce caracterizeaza operatia (w).
Pentru Re < 2300 curgerea este laminara
Pentru Re > 3000 curgerea este turbulenta.
Vizualizarea lichidului de curgere se poate face introducnd cu ajutorul unui
tub subtire o vna de lichid colorat n interiorul conductei de sticla prin care circula
apa. La valori mici ale debitului de apa se formeaza n prelungirea tubului o vna
subtire de lichid colorat care se mentine distincta, nauntrul tubului incolor, pe
toata lungimea tevii. Fiecare portiune de fluid curge cu viteza dirijata n directia
generala de curgere. Marind debitul lichidului curgerea pastreaza acelasi aspect
pna la o anumita viteza, numita viteza critica, cnd vna de lichid dispare brusc,
amestecndu-se cu apa. Curgerea laminara s-a transformat n curgere turbulenta n
care vitezele au si componente transversale pe directia generala de curgere.
Pierderea de presiune a unui fluid la curgerea prin conducte este data de
ecuatia Fanning Darcy:

n care este un factor adimensional numit coeficient de frecare.
Pentru regimul laminar

Pentru regimul turbulent n conducte cu pereti netezi au fost propuse
numeroase formule:
formula lui Koo, valabila pentru 3000< Re < 30 000

pentru intervalul 5000 < Re < 20 000

22


formula lui Blasius, valabila pentru 3000 < Re <100 000

formula lui Generaux

Pentru regimul turbulent n conducte cu asperitati valoarea coeficientului de
frecare variaza cu natura materialului din care este facuta conducta
formula lui Koo:

formula lui Hopf si Fromm:

n care k este un coeficient care depinde de materialul din care este facuta
conducta.



Curgerea fluidelor prin straturi granulare si umpluturi


Multe dintre operatiile transferului de masa cum ar fi: absorbtia, rectificarea, extractia s.a. se
realizeaza in utilaje specifice dintre care o importanta deosebita o au coloanele cu umplutura.
Umplutura are rolul de a mari suprafata de contact dintre fazele care circula prin coloana si prin
aceasta de a intensifica procesul.
Materialele de umplere pot fi incluse in una din urmatoarele categorii:

- corpuri de forma neregulata din produse naturale sau fabricate cum ar fi: bucati de calcar, de
cocs, caramida, talas de lemn, span, piatra de rau, etc.



23

- corpuri fabricate cu forma geometrica definite confectionate din: materiale ceramice, mase
plastice, sticla, cuart, metale, etc. cum ar fi: inele Raschig, inele Lessing, inele Pall, sei Berl, sei
Intalox si altele.


Rezistente hidrodinamice la curgerea prin straturi de umplutur

Multe dintre operatiile transferului de masa cum ar fi: absorbtia, rectificarea, extractia s.a. se
realizeaza in utilaje specifice dintre care o importanta deosebita o au coloanele cu umplutura.
Umplutura are rolul de a mari suprafata de contact dintre fazele care circula prin coloana si prin
aceasta de a intensifica procesul. Materialele de umplere pot fi incluse in una din
urmatoarele categorii:

- corpuri de forma neregulata din produse naturale sau fabricate cum ar fi: bucati de calcar, de
cocs, caramida, talas de lemn, span, piatra de rau, etc.;

- corpuri fabricate cu forma geometrica definite confectionate din: materiale ceramice, mase
plastice, sticla, cuart, metale, etc. cum ar fi: inele Raschig, inele Lessing, inele Pall, sei Berl, sei
Intalox si altele.

- pachete din produse fabricate cum ar fi: gratare din lemn, materiale ceramice, materiale
plastice, s.a., suprapuse pe o anumita inaltime, benzi profilate infasurate sub forma de spirala,
etc.Asezarea corpurilor in strat (in coloana) se poate face ordonat sau in vrac (la intamplare). La
alegerea unei umpluturi se urmareste ca aceasta:

- sa aiba o suprafata specifica cat mai mare;
- sa aiba porozitatea mare;
- sa aiba rezistenta hidrodinamica cat mai mica;
- sa aiba rezistenta mecanica si chimica ridicata;
- sa fie umectabila si sa retina cat mai putin lichid in
spatiile libere;
- sa fie ieftina si usor de procurat.






Rezistente hidrodinamice la curgerea prin straturi granulare


Intr-un proces catalitic heterogen reactantii trebuie sa difuzeze din faza fluida
spre suprafata externa a granulei catalitice, iar de aici spre suprafata interna
majoritara, prin pori, inde reactioneaza. Produsii de reactie trebuie sa parcurga
drumul invers. Deci un proces catalitic global, al unui amestec fluid care traverseaza
un strat catalitic poros, constituit prin asezarea dezordonata a granulelor catalitice
poroase (a), rezulta prin combinarea unui numar de procese elementare de natura
chimica si fizica (b)
Etapele elementare ale unui proces catalitic heterogen pot fi vizualizate de maniera
urmatoare

24



a. parcurgerea stratului catalitic granular de catre fluxul de reactant gazos; b. etapele
procesului catalitic la nivelul unei granule de catalizator poros: 1 transportul fortat al
moleculelor reactante in stratul poros, prin curgerea fazei fluide, la traversarea reactorului; 2
difuzia externa a reactantului, din curentul principal de fluid, spre suprafata externa a granulei,
prin filmul stationar de fluid (strat Nernst) ce inconjoara granula de catalizator; 3 difuzia
interna (in pori), constand in patrunderea moleculelor reactante, de la suprafata externa a
granulei, in porii acesteia; 4 adsorbtia reactantilor pe centri activi ai suprafetei externe si
interne a solidului; 5 reactia superficiala (transformarea chimica) intre componentii activati
prin adsorbtie; 6 desorbtia produsilor de reactie; 7 difuzia interna (din pori) a produsilor de
reactie spre suprafata externa a granulei; 8 difuzia externa a produsilor prin filmul de fluid de
la suprafata externa a granulei catalitice, in curentul principal de fluid; 9 evacuarea produsilor
de reactie din strat prin transport fortat.



Conducte si armaturi
Conductele sunt piese tubulare cu pereti relativ subtiri, confectionate din otel, fonta,
aluminiu, cupru, plumb sau materiale plastice.
Conductele se clasifica dupa mai multe criterii, si anume:
- dupa materialul din care sunt confectionate - conducte metalice si nemetalice;
- dupa fluidul pe care il transporta pentru gaze, pentru lichide, pentru materiale
fluidizate;

25

- dupa modul de amplasare - in aer, pe sol, ingropate, in apa;
- in functie de dimensiuni (diametre) si presiunile la care lucreaza;
- dupa destinatie - pentru transport industrial, constructii, canal, apa, termoficare.

Parti componente ale unei conducte
Partile componente ale unei conducte sunt (fig. 1):
1- tubulatura pentru conducerea fluidului;
2- armatura pentru comanda si reglaj;
3- aparate de masurare si control;
4- dispozitive de prindere si rezemare;
5- piese fasonate (racorduri);
6- compensatoare de dilatare.

Fig. 1. Partile componente ale unei conducte
Conductele se impart in doua grupe in functie de diametru, si anume:
- tevi;
- tuburi.
Tevile sunt cilindri cu pereti subtiri confectionati din otel, materiale neferoase, alama,
aluminiu sau materiale plastice.
Pentru fluidele aflate sub presiune, tevile sunt executate din otel tras sau laminat. Pentru
instalatiile termice, unde tevile lucreaza la temperaturi si presiuni ridicate, tevile se executa din
oteluri OLT 32, OLT 65, laminate fara sudura.
Tevile din otel sudate sunt confectionate din benzi de otel rulate circular si sudate
electric sau autogen. Ele sunt mai putin utilizate in industrie si mai mult in constructii.

26

Tevile confectionate din materiale neferoase sunt folosite in industria de aparate si
instalatiile sanitare.
Tevile din materiale plastice au aceeasi arie de raspandire, dar mai ales sunt folosite la
transportul apei reci in locuinte si in industria de aparate.
Tuburile sunt conducte utilizate pentru transportul fluidelor, avand diametre foarte mari si
lungimi mici.
Se confectioneaza din fonta, otel, beton sau mase plastice si pot fi folosite drept conducte
de scurgere sau pentru fluide sub presiune.
Asamblarea conductelor
Alegerea metodelor de asamblare a conductelor depinde de:
conditiile de functionare;
- materialul din care sunt confectionate conductele;
- tipul de montaj;
- modul de exploatare.
Asamblarile conductelor pot fi:
- nedemontabile;
- demontabile.
Asamblari nedemontabile
- asamblari prin sudare;
- asamblari prin lipire sau incleiere;
- asamblari cu mufa dintr-o bucata cu corpul.
a). Asamblari prin sudare. Se aplica tevilor confectionate din otel, sudarea fiind o
imbinare ieftina, usor de executat in orice conditii, care
confera etanseitate foarte buna si rezistenta crescuta. Ca procedeu se poate folosi atat sudura
electrica, dar si cea cu gaze. Asamblarea se face cap la cap si
pot fi realizate imbinari sub orice unghi ale conductelor.
b).Asamblari prin lipire sau incleiere. Asamblarea prin lipire se foloseste in special pentru
conductele din materiale neferoase. Aliajul de lipire este
un material care are punctul de topire inferior punctului de topire al materialului conductei, de
regula un aliaj pe baza de staniu cu plumb sau staniu cu plumb si stibiu.
Ca mod de montaj, imbinarea prin lipire se face prin introducerea unei tevi in interiorul
celeilalte, adica se executa montajul cu manson (fig.2).

27


Fig. 2. Asamblarea tevilor prin lipire

Asamblarea prin incleiere se foloseste pentru conductele din mase plastice,
P.V.C. si se realizeaza de regula cu un manson exterior si cu adezivi adecvati (fig. 3.).

Fig. 3. Asamblarea tevilor din mase plastice prin incleiere
c) Asamblarea cu mufa dintr-o bucata cu corpul. La acest tip de asamblare unul din capete
are prevazuta o mufa in care se introduce cel de-al doilea capat de teava. In spatiul ramas liber se
introduce canepa impregnata cu gudron, fire de azbest cu plumb topit pentru conducte din otel,
iar pentru tuburile din ceramica - argila alba sau chit (fig. 4).

Fig. 4. Asamblarea cu mufa dintr-o bucata cu corpul
Asamblari demontabile
Asamblarile demontabile sunt utilizate atunci cand este necesara demontarea conductei, cand
nu poate fi folosita sudura sau cand se imbina conducte din materiale diferite.
Asamblarile demontabile se pot executa:
- filetate;
- cu flanse.
a)Asamblarile filetate se pot executa direct intre tevi sau cu elemente de legatura.
Elementele de legatura pot fi:

28

- mufe;
- reductii;
- curburi sau coturi pentru unghiuri;
- ramificatii duble sau multiple.

Elementele de legatura au rolul de a asigura:
- legatura dintre conductele de aceleasi dimensiuni;
- legatura intre conducte de dimensiuni diferite, pentru reducerea sectiunii de curgere;
- distribuirea fluidului pe mai multe directii.
In fig. 5 sunt reprezentate mai multe conducte realizate cu elemente de legatura filetate.

Fig. 5. Elemente de legatura filetate
Forma racordurilor difera foarte mult, in functie de locul si scopul utilizarii. Cateva
exemple sunt prezentate in fig.6

Fig.6. Forme uzuale de racorduri
b) Asamblarile cu flanse. Flansele sunt elemente utilizate pentru imbinarea conductelor. Ele pot
fi executate:
- dintr-o bucata cu tubul (fig.7a);
- separate, cand sunt fixate prin sudare sau sunt libere (fig. 7b).

29


a. b.
Fig. 7. Montajul flanselor
Se confectioneaza din fonta, otel turnat, laminat, forjat, din metale neferoase sau
materiale plastice. Suprafetele de asezare sunt executate cu grija pentru a putea fi asigurata
etansarea buna la asamblarea tevilor.
Asamblarea cu flanse prezinta urmatoarele avantaje: siguranta in exploatare, montare si
demontare usoara, precum si standardizarea flanselor. Ele prezinta dezavantajul consumului mare
de manopera si material.
Asamblarea cu flanse necesita introducerea intre doua flanse, in scopul etansarii, a unei
garnituri inelare elastice. Ea poate fi confectionata din metal, cauciuc, mase plastice sau dintr-o
combinatie metal-nemetal.
Garniturile, forma flanselor si tipul de suprafete pentru asamblare se aleg in functie de
tipul de fluid, de temperatura si presiunea de lucru. Flansele sunt standardizate si pot avea forma
circulara, ovala sau triunghiulara.
imbinarile cu flanse pot fi:
a) imbinari cu flanse plate (fig. 8). Acestea au urmatoarele caracteristici:
- pot avea forma circulara sau eliptica;
- se sudeaza la capetele tevilor;
- etanseitatea este imbunatatita de 2-3 canale circulare, practicate pe suprafata flansei;
- se utilizeaza la presiuni reduse.

Fig. 8. Flanse plate
b) imbinarea cuflanse cu prag si canal circular (fig. 9). Aceasta are urmatoarele
caracteristici:
- se utilizeaza la presiuni ridicate;

30

- se pot folosi si garnituri;
- gaurile de strangere sunt practicate mai aproape de canalul circular.

Fig.9. Flanse cu prag
c) Flanse libere asezate pe teava (fig. 10). Acestea au caracteristicile:
- sunt aplicate conductelor de cupru, alama sau aluminiu;
- rasfrangerea practicata pentru montaj are si rol de etansare.

Fig. 10. Flansa libera
d) Flanse imbinate prin filetare. Acestea au caracteristicile:
- necesita flanse cu guler;
- necesita o lungime filetata suficienta pentru asigurarea etanseitatii.

Fig. 11. Flansa imbinata prin filetare
e) Flanse pentru tuburi. Acestea au caracteristicile:
- se folosesc pentru tuburile turnate;
- se pot executa dintr-o bucata cu tubul sau din materiale diferite.

31


Fig.12. Flansa pentru tuburi
Tipuri de armaturi
Ventilul
Este organul care se deplaseaza paralel cu directia de miscare a fluidului pentru a realiza
operatiile de inchidere sau deschidere (fig. 13).

Fig. 13. Ventilul
Ventilul este un organ simplu si robust care este foarte folosit in constructia de armaturi.
Are avantajul ca nu se intepeneste, dar are dezavantajul ca nu poate fi folosit pentru fluide
murdare, deoarece se pot depune particule solide care impiedica inchiderea acestuia.
Se confectioneaza din fonta, otel sau bronz.
Ventilul intra in constructia robinetelor cu ventil ca organ de inchidere. Se monteaza in
special pe conductele de apa rece sau calda si pe conductele pentru abur. Ventilele se pot
construi in mai multe variante, cu scaun drept sau cu scaun inclinat. in fig. 14 este prezentat un
robinet cu ventil cu scaun drept.

32


Fig.14. Robinet cu ventil cu scaun drept
Sertarul
Este organul care se misca perpendicular pe directia de curgere a fluidului (fig. 15).

Fig. 15. Sertar
Inchiderea este realizata prin frecarea care ia nastere intre suprafata de asezare si sertar, fapt
care se datoreaza apasarii fluidului pe suprafata sertarului. Are avantajul ca pierderile de presiune sunt
mult mai mici decat la ventil si poate fi folosit si pentru lichide cu impuritati. Sertarele se folosesc
pentru diametre intre 10-1200 mm si presiuni pana la 3 00 daN/cm
2
.
Efortul pentru deschidere-inchidere este mic si permite curgerea fluidului in ambele
sensuri. Sertarele nu pot fi folosite ca organe de reglaj si se uzeaza repede, ceea ce necesita
rectificare sau inlocuire. Se folosesc la constructia robinetelor, ca in fig. 16.

33


Fig. 16. Robinet cu sertar pana
Cepul
Este organul de inchidere-deschidere care executa o miscare de rotatie in jurul unei axe per-
pendiculare pe directia de curgere a fluidului. Cepurile pot fi tronconice sau sferice, iar manipularea
acestora este simpla, dar etansarea este mai putin perfecta decat la celelalte tipuri de armaturi (fig. 17).

Fig. 17. Cep
Se folosesc pentru lichide si gaze cu temperaturi si presiuni scazute si intra in constructia
robinetelor cu cep. Un astfel de robinet este prezentat in fig.18.

34


Fig. 18. Robinet cu cep tronconic
Valva
Este un organ cu functionare automata ce permite trecerea fluidului numai intr-un singur sens
(fig. 19).

Fig. 19. Valva: 1 - clapeta; 2 carcasa; 3 - axa de rotatie a clapetei
Valvele se folosesc pentru conductele la care curgerea este pulsatorie, inainte sau dupa
pompe cu piston, pentru a nu exista pericolul inversarii sensului curgerii.
Un exemplu de robinet cu valva este prezentat in fig. 20.

Fig.20. Robinet cu clapeta de retinere
Robinetele cu clapeta de retinere au constructie simpla si rezistenta redusa la curgerea
fluidului. Elementele de inchidere sunt comandate de curgerea fluidului.
Membrana

35

Este un element elastic care se deformeaza sub presiunea fluidului. Se confectioneaza din
cauciuc sau bronz. Membranele se folosesc la constructia robinetelor cu membrana (fig. 21).

Fig.21. Robinet cu membrana
Membranele sunt folosite la presiuni mici si in medii corozive, deoarece cauciucul
prezinta o mare rezistenta la aceste medii.
Exploatarea i ntreinerea conductelor i armturilor
Exploatarea i ntreinerea conductelor nseamna:

* gospodarire eficienta
* realizare si ntretinere ieftina
* reparatii si nlocuiri de sisteme de conducte prin metode noi
* curatirea conductelor prin autospalare
* recuperarea caldurii din apele uzate

Activitatea de Management al conductelor si armaturilor i consta n abordarea unei noi viziuni asupra
acestui domeniu cu referire directa la o mai buna gospodarire a apelor uzate prin implementarea unor
tehnologii cu grad ridicat de originalitate si noutate cum ar fi:

* utilizarea pe conducte si mai ales pe colectoare, a unor baraje mobile
* comanda acestora de pe un soft central
* inundarea controlata a unor portiuni de conducte n scopul realizarii operatiunii de autospalare
* activarea volumului excedentar neutilizat al conductelor
* dirijarea descarcarii din canal n ru
* protectia mpotriva viiturilor
* asigurarea unui debit constant de ape menajere la statia de epurare

n functie de marimea conductelor se utilizeaza doua tipuri de baraje mobile (stavilare):

* hidraulice pentru dimensiuni ale conductelor mai mari de 1400 mm
* pneumatice pentru diametre sub 1400 mm

n functie de rolul pe care l ndeplinesc n ansamblul operatiunilor de gospodarire distingem:

* stavilare pentru retentia apelor, curatirea conductelor si reglarea debitului
* stavilare pentru deversari directe
* stavilare pentru prevenirea inundarii conductelor din apele curgatoare n cazul viiturilor

n comparatie cu sistemele clasice, noile sisteme au urmatoarele avantaje:

* nu utilizeaza bazine de retentie ntrucat activeaza volumul excedentar al conductelor
* datorita inundarii controlate conductele sunt spalate n permanenta
* se evita aparitia de emanatii de hidrogen sulfurat din depuneri care ar reduce durata de viata a

36

conductelor
* asigura un debit constant al apelor menajere la statia de epurare si astfel aceste statii pot fi mult mai
mici (de pna la trei ori)

n functie de prioritati si posibilitati financiare, fiecare oras poate implementa noul sistem n mod gradual.
Studiul de diagnoza se face gratis de catre specialistii nostri! Costurile de implementare ale sistemului
Uhrig sunt cu minimum 20% mai mici decat n oricare alte cazuri iar cele de ntretinere si exploatare cu
munimum 50%.


Norme de protectie a muncii, protectia mediul , prevenirea si stingerea
incendiilor specifice operatiilor hidrodinamice
Protecia muncii face parte integrant din procesul de munc i are ca scop asigurarea
celor mai bune condiii de munc, prevenirea accidentelor de munc i a mbolnvirilor
profesionale. Obligaia i rspunderea pentru realizarea deplin a msurilor de protecia muncii o
au cei ce organizeaz, controleaz i conduc procesul de munc.
1.Norme de protecia muncii n timpul vinificaiei primare
Pentru deservirea mainilor, utilajelor, i aparatelor, se vor folosi numai muncitori calificai i
instruii n vederea executrii acestor munci, dup ce li s-au ntocmit fiele de instructaj.
Zdrobitoarele, presele i alte utilaje, vor fi montate n ordinea procesului tehnologic i vor avea
distanele de lucru ntre ele de cel puin 1 m, pentru a putea permite trecerea fr pericol de
accidentare a muncitorilor.
Muncitorii vor trece pe lng maini i aparate cu halatele i mbrcmintea descheiate, spre a
evita accidentele ce se pot provoca prin prindere sau agare.
Strugurii destinai alimentrii mainilor trebuie s fie controlai pentru a nu conine n masa lor
pietre, buci de fier sau alte corpuri tari, care prin introducerea n maini ar putea provoca
deteriorarea acestora i accidentarea muncitorilor.
Slile de fermentare vor fi construite la suprafaa solului i prevzute cu instalaie de ventilaie
pentru eliminarea gazelor nocive ce se degaj n ncpere.
n timpul fermentaiei se vor astupa toate deschiderile care au eventual legtur cu alte ncperi,
pentru evitarea infiltraiilor de dioxid de carbon.
Vasele sau cisternele vor fi prevzute n partea de jos cu clape pentru golire i vizitare, iar n
partea de sus cu gura de ncrcare, pentru a se putea face ndeprtarea bioxidului de carbon.
Vasele cu must n fermentaie nu vor fi astupate cu dopuri pentru a se evita formarea presiunii
interioare i eventuala plesnire a cercurilor. Se vor ntrebuina n acest scop plnii de fermentare
n permanen umplute cu ap, care se vor schimba zilnic.
Dup golirea cisternelor i budanelor este obligatoriu s se deschid gura de alimentare i clapa

37

de jos pentru eliminarea vaporilor de alcool formai n interiorul lor.
Dup aerisire se vor spla intens pereii budanelor i cisternelor cu ajutorul unui furtun cu ap
rece i numai dup aceasta, n prezena unui ef de echip, se permite intrarea muncitorilor n
interiorul lor.
Verificarea pereilor interiori ai budanelor i cisternelor se va face folosind lmpi electrice la
tensiunea de 12V.
Se interzice folosirea flcrilor deschise la turnarea vinurilor n budane i cisterne pentru
urmrirea umplerii. In acest scop se folosesc numai lmpi portative la tensiunea de 12V.
La folosirea acidului sulfuric pentru tratarea vaselor, se interzice cu desvrire ca la prepararea
soluiei s se toarne ap n acid. Se va turna acidul sulfuric n ap, n cantiti mici, agitnd
permanent pentru a se evita arsurile prin stropirea cu acid.
Cnd se lucreaz la sulfitarea mai multor vase, este necesar sa se lucreze cu ntreruperi pentru
aerisire, n scopul evitrii intoxicrii muncitorilor.
Instalarea butoaielor i budanelor direct pe duumele este interzis. Butoaiele aezate culcat vor
fi prevzute cu pene pentru evitarea rostogolirii.
2. Norme de protecia muncii la mbutelierea vinurilor
Se interzice aezarea sticlelor goale n stive mai nalte de 1,70 m.
La czile de splare sau la bile de nmuiere, unde se folosete ap cald i rece, umplerea se
face prin dou robinete separate, sau un robinet cu dou ci. Pentru a evita producerea aburilor la
umplerea czilor cu ap, este necesar s se introduc mai nti apa rece i numai dup aceea,
cnd nivelul apei reci ajunge la un sfert din nlimea czii sau bazinului, se introduce ap cald,
astfel ca temperatura C.amestecului s fie de circa 40
Slile de splare n care se adun aburul vor fi prevzute cu instalaii de ventilaie, pentru
eliminarea vaporilor i schimbarea aerului.
nainte de a se trece sticlele la splare, acestea se vor sorta, eliminndu-se cele sparte sau
ciocnite, pentru a se evita accidentele n timpul splrii.
Lng vasele i mainile din slile de turnare i etichetare, se vor aeza grtare din lemn pe care
vor sta muncitorii.
3. Norme de protecia muncii n laboratoare
Laboratoarele trebuie s fie instalate ntr-un spaiu linitit, ferrite de trepidaii i de zgomotul
produs de diferite instalaii i maini n funciune.
Mesele de laborator vor fi prevzute cu anexele necesare, dispuse n aa fel nct s uureze ct
mai mult munca.
Mesele vor fi confecionate din materiale antiacide i vor fi prevzute cu etajere pentru pstrarea

38

reactivilor preparai n scopul efecturii analizelor curente. Att mesele ct i etajerele vor fi
meninute n perfect stare de curenie.
Este interzis punerea pe masa de laborator a igrilor, alimentelor sau a altor substane care nu
se folosesc n lucrrile de laborator.
Vasele care prezint zgrieturi, crpturi, bule de aer incluse n masa sticlei sau alte defeciuni,
nu vor fi folosite, deoarece n timpul executrii lucrrilor acestea s-ar putea sparge i provoca
arsuri, intoxicri cu substane.
Tuburile de sticl care urmeaz a fi introduse n gurile dopurilor sau n tuburi de cauciuc trebuie
tiate drept, iar marginile ascuite ale acestora se rotunjesc la flacr.
La aprinderea becurilor de gaz, deschiderea robinetului trebuie s se fac cu atenie, flacra fiind
adus la gura becului. Dac becul se aprinde n interior, robinetul de la conducta de gaz trebuie
nchis imediat, pentru a evita accidentele.
4. Norme de protecie mpotriva incendiilor
Toate unitile vor aplica i respecta normele pentru prevenirea incendiilor ntocmite conform
prevederilor de stat privind prevenirea i stingerea incendiilor.
Conductorii unitilor vor ntocmi planuri de msuri tehnico-organizatorice de prevenire i
stingere a incendiilor. Msurile prevzute n aceste planuri vor fi aduse la cunotin celor
nsrcinai s le ndeplineasc dup ce conductorii proceselor de munc le-au efectuat
instructajul necesar.
Conducerea unitii are obligaia s asigure dotarea seciei cu utilaje, echipamente de protecie,
necesare stingerii incendiilor; s constituie formaia de paz contra incendiilor la locurile de
munc; s asigure msurile necesare pentru evacuarea personalului n condiii lipsite de pericol
de accidentare, n cazul izbucnirii unui incendiu.
Pentru prevenirea accidentelor de munc n timpul ndeplinirii sarcinilor ce revin angajailor n
legtur cu paza contra incendiilor, accidente ce pot avea loc datorit: aciunii flcrilor,
intoxicrilor cu fum sau gaze, drmrilor, alunecrilor de pe scri, acoperiuri, electrocutr