Centrala Termoelectrica Turceni

PROIECT DE DIPLOMA Pag.
CUPRINS
CAP.1.Generalităţi
1.1.Prezentarea generală a centralei
CAP.2.Calculul circuitului termic
2.1 Stabilirea presiunii de condensare
2.2 Stabilirea temperaturii apei de alimentare
2.3 Stabilirea parametrilor aburului la ieşirea din cazan şi intrarea în
corpurile turbinei
2.4 Calculul simplificat al circuitului termic
2.4.1.Calculul debitului pentru circuitul simplificat
2.5 Calculul exact al circuitului termic
2.5.1 Alegerea schemei termice
2.5.2 Calculul parametrilor apei de alimentare
2.5.3 Calculul parametrilor pe partea de joasă presiune
2.5.4 Calculul parametrilor pe partea de înaltă presiune
2.5.5 Determinarea presiunii la prize de joasă presiune
2.6 Stabilirea parametrilor aburului la prizele de preîncălzire regenerativă
2.7 Calculul debitelor raportate
2.7.1 Calculul debitelor raportate pentru PIP-uri
2.7.2 Calculul debitelor raportate pentru PJP-uri
2.8 Calculul consumurilor specifice
CAP.3.Calculul debitului de apă de răcire pe întreaga centrală
3.1 Debitul de apă pentru răcirea condensatorului
3.2 Debitul de apă necesar răcirii generatorului electric
PROIECT DE DIPLOMA Pag. 3
3.3 Debitul de apă necesar la răcitorii de ulei

3.4 Debitul de apă de răciri auxiliare
3.5 Debitul total de apă de răcire
CAP.4.Dimensionarea condensatorului pentru cea mai ridicată temperatură a
apei de răcire
4.1 Generalităţi
4.2 Calculul termic
4.3 Determinarea caracteristicilor constructive
CAP.5.Dimensionarea unui turn de răcire cu tiraj natural
5.1 Generalităţi
5.2 Date de proiectare ale turnului
5.3 Calculul debitului specific de aer al turnului
5.4 Determinarea suprafeţelor geometrice
5.5 Determinarea volumului instalaţiei de răcire
5.6 Calculul tirajului natural
5.7 Răcirea în circuit mixt
CAP.6.Alimentarea cu energie electrică a pompelor de apă de răcire
6.1 Dimensionarea pompelor de circulaţie a apei de răcire la condensator
6.2 Dimensionarea pompelor de turn
6.3 Dimensionarea reţelei de alimentare a motorului ce antrenează pompa
de apă de la condensator
6.3.1 Date de intrare
6.3.2 Curenţi absorbiţi de motor în diferite regimuri de funcţionare
6.3.3 Alegerea cablului de alimentare a motorului
6.3.4 Dimensionarea luând în considerare restricţiile termice
6.3.5 Dimensionarea economică
6.4 Dimensionarea reţelei de alimentare a motorului ce antrenează
pompele de turn
6.4.1 Date de intrare
6.4.2 Curenţi absorbiţi de motor în diferite regimuri de funcţionare

6.4.3 Alegerea cablului de alimentare a motorului
6.4.4 Dimensionarea luând în considerare restricţiile termice
6.4.5 Dimensionarea economică
6.5 Alegerea şi verificarea aparatelor electrice de medie tensiune pentru
protecţia motoarelor de antrenare a pompelor
6.5.1 Alegerea şi verificarea celulei de medie tensiune prin care se
conectează la barele de 6 kV
6.5.2 Alegerea şi verificarea separatorului
6.5.3 Alegerea şi verificarea transformatorului de curent
6.6 Protecţia motoarelor electrice
CAP.1. GENERALITĂŢI
Prezentarea generală a centralei .

Studiul se efectuează pentru centrala termoelectrică Turceni având 7 grupuri de 330
MW pentru care se face calculul răcirii în circuit mixt ţinând seama de faptul că în
prezent se pune un accent deosebit pentru evitarea poluării termice a apelor .
Centrala termoelectrică se defineşte ca un complex de construcţii şi instalaţii
(mecanice şi electrice ) în care energia primară căldura ( rezultată prin arderea
combustibilului fosil , cărbuni , se transformă în energie electrică .
Din punct de vedere energetic o centrală termoelectrică cu abur este construită dintr-
un lanţ de transformări energetice simple şi anume ; energia chimică conţinută în
combustibil este convertită în focarul cazanului prin ardere în energie termică , care este
conţinută în gazele de ardere , în continuare prin destinderea în turbină energia termică ,
care este conţinută în aburul viu , este transformată în energie mecanică de rotaţie , fiind
convertită la rândul ei , în energie electrică .
În afara fluxurilor de energie o centrală termoelectrică se caracterizează şi prin
fluxuri de masă . Este vorba de fluxurile agenţilor de lucru , ce reprezintă purtători de
energie în centrala respectivă .
Principalii agenţi de lucru într-o centrală termoelectrică sunt : combustibilul , aerul ,
aburul , apa de răcire , apa de adaos , hidrogenul , uleiul .
Parametrii iniţiali sunt :
- puterea electrică este de 330 MW ;
o
- presiunea aburului viu 540 C
- temperatura aburului viu 540 o C ;
- temperatura apei de răcire este de 13 o C ;
- presiunea la degazor 10 bar ;

- temperatura aburului supraîncălzit 540 o C ;
- numărul treptelor de preîncălzire 7.
Se aleg următoarele elemente caracteristice ale centralei .
Turbina – de tipul FIC – 330 MW , este o turbină cu acţiune de condensaţie , pe o
singură linie de arbori . Este compusă din 4 corpuri şi prevăzută cu un singur
condensator .
Fluxurile de abur prin corpurile de medie presiune şi joasă presiune sunt opuse
precum şi fluxurile din fiecare corp de joasă presiune . Corpul de înaltă presiune are o
treaptă de reglare şi 12 trepte de presiune , iar corpul de joasă presiune este în dublu
flux , fiecare având câte 6 trepte de presiune .
Preîncălzirea apei de alimentare este asigurată prin intermediul a 7 prize fixe .
Acestea alimentează cu abur instalaţia de preîncălzire regenerativă compusă din 3
preîncălzitoare de înaltă presiune , 3 preîncălzitoare de joasă presiune şi un degazor care
lucrează la presiune fixă .
Prizele fixe sunt dispuse după cum urmează :
- priza 7 la eşaparea din corpul de înaltă presiune ;
- prizele nr. 6 , 5 , 4 , 3 , la corpul de medie presiune ;
- prizele nr. 2 , 1 , în corpul de joasă presiune ;
Turbopompa de alimentare se alimentează din priza nr. 6 al corpului de medie
presiune sau din ieşirea cazanului .
Admisia aburului în corpul de înaltă presiune se face prin 4 ventile de închidere
rapidă (V.I.R-I.P) , patru conducte de admisie şi patru ventile de reglare a eşapării
aburului din corpul de înaltă presiune spre supraîncălzitorul intermediar care se face
prin două conducte .
Admisia aburului supraîncălzit intermediar se face din corpul de medie presiune prin
două ventile cu închidere rapidă ( V.I.R.-M.P ) , patru conducte de admisie şi patru
ventile de reglare ( V.R.-M.P. ) montate direct pe carcasa de medie presiune .
Generatorul – este un generator sincron de tip turbo având simbolul THA-330-2 .
Semnificaţia simbolului este următoarea :

T – turbogenerator
H.A – răcirea se face direct , cu hidrogen pentru înfăşurarea indusului .
330 – puterea nominală ( în MW ) în regim continuu de funcţionare .
2 – rotorul are o singură pereche de poli şi prin urmare turaţia nominală de
3000 rot /min. , la frecvenţa de 50 Hz .
Turbogeneratorul este destinat a fi cuplat direct şi rapid , prin intermediul unui
cuplaj cu flanşa şi buloane , cu turbina de antrenare FIC-330 .
Maşina este de construcţie închisă , iar izolaţia bandajelor este de clasă B.
Răcitoarele de hidrogen sunt plasate transversal , în partea opusă a statorului .
Excitaţia turbogeneratorului este asigurată de un generator sincron auxiliar de
excitaţie cuplat de turbogenerator printr-un arbore intermediar semirigid . Generatorul
auxiliar de excitaţie alimentează un convertizor cu tiristoare care la rândul său
alimentează cu tensiune redresată înfăşurarea rotorică a turbogeneratorului .
Reglajul excitaţiei se face direct în circuitul de forţă prin comanda punţii redresoare
din circuitul rotoric al turbogeneratorului .
Generatorul pilot , cuplat rigid pentru arborele principal al turbinei asigură detecţia
vitezei grupului pentru regulator , furnizarea energiei necesare regulatorului în
exploatarea normală şi elaborarea unui semnal proporţional cu viteza pentru măsurarea
acesteia .
Modul de alimentare cu apă a cazanului
Deoarece puterea grupului este de 330 MW , este mai avantajoasă antrenarea cu
turbină cu abur , prevăzându-se pentru pornire şi pentru rezervă pompe antrenate
electric . Electropompele se dimensionează pentru rezervă parţială 40% , din debitul
de apă vehiculată astfel încât să se asigure debitul minim de apă de alimentare pentru o
oprire sigură şi corectă .
Utilizarea turbopompei de alimentare prezintă şi avantajul unei reglări foarte uşoare
la variaţia sarcinii , turaţia turbinei de antrenare modificându-se prin admisia sau
laminarea aburului care intră în turbină .
Echipamentul auxiliar
Echipamentul auxiliar mecanic şi electric este amplasat în structurile anexe adiacente
sălii turbinelor .
În corpul intermediar , localizat între turbină şi cazan se amplasează degazorul în
partea de sus , determinând înălţimea corpului intermediar .
Etapele intermediare de la nivelele inferioare adăpostesc instalaţiile anexe.
Pe lângă degazor piesele principale ale instalaţiilor anexe ce trebuie amplasate în sala
turbinelor şi în corpul intermediar sunt echipamente electrice de curent continuu şi
alternativ amplasate pe două etaje , pompele de alimentare şi instalaţiile de ulei .
O poziţionare centrală a repartitorilor , a bateriei de acumulatoare şi a instalaţiei
de 0,4 KV este economică din punct de vedere al costurilor pentru cabluri atât timp cât
o mare parte din instalaţiile auxiliare ce trebuie alimentate cu energie electrică sunt
amplasate în jurul acestei anexe .
Deşi pompele antrenate de turbină pot fi amplasate în anexe , acest lucru nu este
realizabil fără o creştere semnificativă a dimensiunilor anexei şi a complexităţii
sistemului de conducte în subsolul corpului intermediar . Pompele se amplasează deci
în sala turbinelor şi în cazul aranjării transversale nu afectează lungimea sau lăţimea
dimensiunilor clădirii faţă de cazul aranjării longitudinale care implică o creştere a
lungimii sălii turbinelor .
Pompele acţionate cu motor electric pot fi instalate în subsolul anexei fără a mări
înălţimea acesteia sau a influenţa etajele de deasupra .
Circuitul de răcire
Evacuarea căldurii pe la sursa rece , sau din diferite puncte ale centralei se realizează
prin intermediul apei de răcire , aceasta fiind vehiculată în circuit mixt .
Pentru răcirea acesteia se utilizează turnuri de răcire , acestea având o eficienţă mai
ridicată decât bazinele de stropire sau iazurile de răcire .
Căldura reziduală este evacuată din următoarele puncte ale centralei :
- condensatoarele turbinelor şi turbopompelor ;
- răcitoarele generatoarelor ;
- răcitoarele de ulei ;
- răcitoarele compresoarelor şi altor aparate auxiliare .
Mai este nevoie de apă pentru evaporarea zgurii şi cenuşei şi pentru completarea
agentului termic în circuitul principal .
Debitul de apă de răcire pentru condensatoare rezultă din calculul circuitului termic
al grupului .
Răcirea generatorului se face în două feluri :
- pentru rotor şi miezul magnetic stator, răcirea se face direct cu hidrogen care la
rândul său este răcit cu apă în baterii de răcire .
- bobinajul statorului este răcit direct cu apă care circulă prin conducte elementare
tubulare . Circulaţia apei se face pe „ spiră ” cu intrarea printr-o bară de bobinaj din
exteriorul crestăturii şi întoarcerea printr-o bară de pe fundul crestăturii .
Alimentarea cu apă a bobinajului se face de la două conductoare de apă montate în
carcasă pe partea opusă bornelor . Riscul scăpărilor de apă în maşină este eliminat prin
faptul că hidrogenul aflat în maşină are o presiune superioară presiunii apei .
Schema instalaţiilor de răcire din interiorul centralei este figurată mai jos .
Semnificaţia notaţiilor :
1 – condensator
2 – filtre
3 – răcitoare de aer ale generatorului

4 – răcitoare de aer ale generatorului
5 – de evacuare a apei de răcire
6 – răcitoare lagăre
7 – rezervor răcire lagăre
8 – schimbător de căldură
Pentru o exploatare sigură şi în condiţii economice apa trebuie să îndeplinească o
serie de condiţii care asigură că pe suprafeţele ţevilor condensatorului nu se produc
înfundări , depuneri sau coroziuni şi eroziuni şi să afecteze calitatea schimbului de
căldură şi etanşeitatea .
- să nu conţină impurităţi plutitoare care ar înfunda ţevile condensatoarelor şi ale
răcitoarelor ;
- să nu conţină impurităţi în cu diametrul mai mare de 0,15 mm.
- să nu conţină substanţe corozive care să atace ţevile schimbătoarelor ;
- să fie lipsită de substanţe organice , microorganisme şi care ar produce înfundarea
şi ar înrăutăţii mult coeficientul de trecere al căldurii formând o peliculă pe suprafeţele
ţevilor ;
- să aibă o duritate cât mai redusă pentru evitarea depunerilor de piatră ;
- să nu conţină ulei în suspensie care se depune pe ţevi şi are efect de micşorare a
coeficientului de trecere a căldurii .
CAP.2. CALCULUL CIRCUITULUI TERMIC
Calculul circuitului termic urmăreşte determinarea indicatorilor specifici ai grupului

termoenergetic şi stabilirea fluxurilor de masă şi a celor energetice în punctele
caracteristice (prin punct al circuitului termic se înţelege o regiune a acestui circuit în
care parametrii agenţilor termici se menţin constanţi).
Calculul circuitului termic necesită stabilirea configuraţiei instalaţiei şi cunoaşterea
principalilor parametrii: număr de grupuri, puterea la bornele generatorului, parametrii
aburului viu la ieşirea din cazan şi la supraîncălzirea intermediară, temperatura apei de
răcire, număr de prize de preîncălzire regenerativă, putere calorifică inferioară a
combustibilului şi, opţional, compoziţia acestuia.
Calculul circuitului termic pentru o valoare de referinţă a temperaturii apei de
alimentare la un grup de 330 MW
- presiunea aburului la ieşirea din cazan
p0=195 bar
- temperatura aburului la ieşirea din cazan
t0=540 0C
- temperatura apei de răcire
tr1=13 0C
- temperatura de supraîncălzire intermediară
tsii=540 0C
- presiunea la degazor
pdeg=10 bar
2.1. Stabilirea presiunii de condensare
Presiunea de condensare este legată de temperatura de condensare (presiunea de

saturaţie corespunzătoare temperaturii de condensare) , iar tensiunea de condensare este
dată de relaţia :
t c  t r1  t  t [oC]
unde : tr1 este temperatura apei de răcire care la intrarea în condensator

tr1=13 oC
Δt încălzirea apei de răcire în condensator .
Recomandările de specialitate dau valoarea de (8÷10)0C pentru această
Încălzire
Δt diferenţa de temperatură între apă şi condensat necesară transferului termic
optim . Manualele de specialitate recomandă valorile de (3÷4) oC
Stabilirea presiunii de condensare în cazul regimului maxim se face pentru intervalele

de temperatură Δt şi δt la valori maxime :
t cmax  t r1  t max  t [ oC]
Valoarea corespunzătoare presiunii de saturaţie citită din tabelele de abur saturat

este :
p cmax  0,04004 bar
Stabilirea presiunii de condensare în cazul regimului minim se face pentru intervalele

de temperatură Δt şi δt la valori minime :
t cmin  t r1  t min  t min  25 oC
Valoarea corespunzătoare presiunii de saturaţie citită din tabelele de abur saturat

este :
p cmin  0,03166 bar
Din diagrama i-s alegem valoarea presiuni de condensare între cele două valori
min.-max.
pc =0,04 bar  tc = 28,97 oC
2.2. Stabilirea temperaturii apei de alimentare
Temperatura optimă a apei de alimentare se determină dintr-un calcul de optimizare

din condiţia ca sporul de randament termic datorat aplicării preîncălzirii regenerative sa
aibă un maxim.
La schemele de supraîncălzire intermediară a aburului în condensaţie sau termoficare,
temperatura optimă a apei de alimentare se alege în intervalul:
z
t al  t c   0,75  0,85   t s  t c  [ 0 C]
z 1
în care :- tc temperatura de condensare

- z numărul de prize de preîncălzire regenerativă z=7;
- ts temperatura de saturaţie corespunzătoare presiuni aburului la ieşirea
din cazan
t s  t sat (p 0 )  363,59 0 C
Deoarece ieşirea din CIP coincide cu priza de alimentare a ultimei trepte de

preîncălzire regenerativă , temperatura apei la ieşirea din această treaptă va fi dată de
relaţia :
t a  t sat  p sii   t [ 0 C]
unde : t este diferenţa terminală de temperatură a treptei de preîncălzire şi este

cuprinsă între valorile : - t =4÷7 oC pentru treptele fără desupraîncălzitor
- t =-2÷2 oC pentru treptele prevăzute cu desupraîncălzitor;
Intervalul optim pentru presiunea de supraîncălzire intermitentă este :

p sii   0,18  0,26  p 0
Corespunzător acestui interval optim pentru presiunea de sii se va obţine un interval

pentru ta şi anume :
t amax  t sat  0,26p o   t  266,77 o C
t amin  t sat  0,18p o   t  244,72 o C
   
t a  t atmax , t amin  266,77 0 C;244,72 0 C - valori rezultate din condiţia de optim pentru
presiunea de supraîncălzire .
Se calculează apoi limitele de variaţie a temperaturii apei de alimentare din condiţia
de optimizare a acesteia :
7
min
t al  28,97  0,75    363,59  28,97   248,56 o C
7 1
7
t max  28,97  0,85    363,54  28,97   277,84 o C
al
7 1
Temperatura apei de alimentare se alege în zona de intersecţie a celor două intervale :

  
t a  t atmax , t amin  266,77 0 C;244,72 0 C 
Aleg t al  255 0 C
Determinăm presiunea de supraîncălzire intermediară cu relaţia :
p sii  p sat  t al   t   41,84 bar
2.3. Stabilirea parametrilor aburului la ieşirea din

cazan şi intrarea in corpurile turbinei
Valorile căderilor de presiune şi de temperatură depind de configuraţia circuitului

termic, acesta fiind de mai multe tipuri:
CTE cu abur supraîncălzit, în condensaţie , fără supraîncălzire intermediară;
CTE cu abur supraîncălzit, în condensaţie, cu supraîncălzire intermediară;
CTE de termoficare, în condensaţie sau contrapresiune, în schemă cu bare colectoare;
CTE de termoficare urbană, în condensaţie, cu supraîncălzire intermediară, în schemă
bloc;
În cazul nostru avem o configuraţie a circuitului termic de tipul 2.
Pentru stabilirea parametrilor aburului la ieşirea din cazan şi intrarea în corpurile

turbinei este necesar sa amintim următorii parametrii iniţiali regăsiţi in tema de proiect:
Tabelul 1
Nr. p t i s V Di
0
n crt. bar C kJ/kg kJ/kgK m3/kg
0 195 540 3376,2 6,3357 0,01720
1 185,25 535 3367,35 6,3370 0,01757
2 175,5 530 3364,7 6,3564 0,01853
3 41,84 337,75 3059,62 6,5189 0,06292
4 41 332 3046,36 6,7945 0,06354
5 38,49 540 3538,3 7,2313 0,09634
6 36,95 536 3531,22 7,2469 0,10127
7 35 532 3523,14 7,258 0,10422
8 2,33 177,63 2823,28 7,365 1,0239
9 2,14 175 2817,84 7,415 1,032
10 0,04 28,97 2289,71 7,5871 32,79
tabele termodinamice corespunzătoare lui p0 , t0 citim i0 , s0 , v0
i 0  3376,2 kJ / kg
p0  195 bar
Pentru pc. 0
0   s 0  6,3357 kJ / kgK
t 0  540 C 
v 0  0,01720 m3 / kg
La intrarea în VIR-ul turbinei temperatura şi presiune aburului vor avea valori mai
mici decât la ieşirea din cazan datorită pierderilor de presiune şi temperatură pe traseul
0-1
p01   4  6%p0  9,75bar 

  i  3367,35kJ / kg
t01   4  5 C,alegt01  5 C 
0 0
Pentru pc. 1    s  6,335kJ / kgK
p1  p0  p01  185,25bar  
3
0   v  0,01757 m / kg
t1  t0  t01  535 C 
La intrarea în turbină datorită pierderilor de presiune parametrii aburului vor fi :

p12  5%p0  ,9 75bar 

  i  3364,7 kJ / kg
t12  3  5  5 C  
0
Pentru pc. 2    s  ,6 3564kJ / kgK
p2  p1  p12  175,5bar 
3
0   v  ,0 018853 m / kg
t2  t1  t12  530 C 
Parametrii aburului la intrarea în supraîncălzitorul intermediar sunt :
p3  p sii  41,84 bar 

s 3t  s 2  6,3564 kJ / kg 

i 3t  f  P3 , s 3t   2963,28 kJ / kg 

Pentru pc. 3 H tCIP  i 2  i 3t  401,4 k J / kg  
H rCIP  rCIP  H tCIP  305,07 kJ / kg 

i 3  i 2  H rCIP  3059,62 kJ / kg 

t 3 , v3 , s 3  f  P3 , i 3  
 t 3  337,75 0C

  v3  0,06229 m3 / Kg
 s  6,5189 kJ / kg
 3
Parametrii la intrarea în SI se va ţine cont de pierderile de presiune şi temperatură pe

traseul de legătură între CIP şi SII
p34  1  2%psii  ,0 84bar

  i4  3046,36kJ / kg
t34  3  5  5 C   0
Pentru pc.4    s4  ,6 7945kJ / kgK
t4  t3  t34  332,75 0C   3
 v
4  ,0 06354 m / kg
p4  p3  p34  41bar 
Parametrii aburului la ieşirea din SII :
p45  6  8%pSI  ,3 34bar  i5  3538,3kJ / kg

0  
Pentru pc.5 t  t  540 C    s5  ,7 2313kJ / kgK
5 SI
p5  p4  p45  38,49bar   v5  ,0 09634m3 / kg
Parametrii aburului la intrarea în VIR datorită pierderilor de presiune şi temperatură
de pe traseu valoarea acestor parametrii va fi :
p56  3  4%p5  ,1 53 bar

  i6  3531,22kJ / kg
t56  3  4  4 C  
0
Pentru pc.6    s6  7,2467 kJ7kgK
p6  p5  p56  36,95bar  
3
0   6 v  ,0 10127 m / kg
t6 t5t56  536 C 
Parametrii aburului la intrarea în CMP se vor determina ţinând cont de pierderile pe
traseul 6-7 :
p67   4  5%p0  ,1 95bar

  i7  3513,14kJ / kg
t67  3  4  4 C   0
Pentru pc.7    s7  7,258kJ / kgK
p7  p6  p67  35bar  
3
0   7 v  ,0 10422 m / kg
t7  t6  t67  532 C 
Valorile lui i [kJ/kg] , s [kJ/kgK] , v [m3/kg] aparţinând punctelor de mai sus sau ales
din tabelul 68 , [1]
2.4. Calculul simplificat al circuitului termic
Calculul preliminar al circuitului termic are ca scop stabilirea cu precizie

satisfăcătoare şi cu un volum redus de calcul a unor indici şi parametrii necesari
calculului exact.
Există mai multe moduri de efectuare a acestui calcul, metoda cel mai frecvent
utilizată fiind cunoscută sub denumirea de metoda H Panzer.
Această metodă presupune înlocuirea schemei reale a circuitului termic cu o schemă
fictivă echivalentă. În continuare se va descrie metoda Panzer pentru o schemă cu
preîncălzire regenerativă .
În schema corespunzătoare metodei Panzer preîncălzitoarele regenerative alimentate
cu abur de la prize situate înaintea supraîncălzirii intermediare se echivalează cu un
singur preîncălzitor notat în figura de mai sus cu A.
Preîncălzitoarele alimentate din prizele situate după supraîncălzirea intermediară se

echivalează cu preîncălzitorul ,,B‘‘
Echivalenţa dintre punctele circuitului exact şi al circuitului simplificat este

următoarea :
Circuit simplificat Circuit exact
1 2
2 3
3 7
4 10
- se calculează entalpia aburului la ieşirea din CMJP

s 4 t  s p c 
x 4t 
s p c   s p c 
s 4 t  s 3  7,253 kJ / kgK
s p c   0,4228 kJ / kgK
s p c   8,473 kJ / kgK
i 4 t  i` p c   x 4 t  i p c   i p c  

i  129,89 kJ / kg
i p c   2554,1kJ / kg
x 4 t  0,84
i 4 t  2166,18 kJ / kg
- creşterea teoretică şi creşterea reală de entalpie în corpurile de medie şi joasă

presiune a turbinei
H t CMJP i 3 i 4 t  1356,76 kJ / kg
H rCMJP  i CMJP H t CMJP  1071,99 kJ / kg
i 4  i 3  H rCMJP  2451,14 kJ / kg
i CMJP - randamentul intern al aburului în corpului de medie şi corpului de joasă
presiune i CMJP =0,79
Dacă există un singur preîncălzitor alimentat din corpul de înaltă presiune ( de la

ieşirea acestora ) atunci :
ipA – entalpia aburului la intrarea în corpul de înaltă presiune
i PA  i 2  3059,62 kJ / kg
ipB entalpia aburului la priza echivalentă B se calculează cu relaţia :

i3  i 4
i pB   2987,14 kJ / kg
2
2.4.1 Calculul debitului pentru circuitul simplificat
Considerând o creştere dublă de entalpie pe ultimul preîncălzitor de înaltă presiune
faţă de celelalte trepte , se obţine creşterea de entalpie pe treapta de preîncălzire :
i al  i c
i tr  [kJ / kg ]
z 1
- ial entalpia apei de alimentare
i al  f  p al , t al 
i al  1104,81kJ / kg
- entalpia condensatului de bază la ieşirea din condensator

ic=i`(pc)= 129,84 kJ/kg
- z numărul de trepte de preîncălzire
z=7
- entalpia la intrarea în preîncălzitorul echivalent „A”
i al  i c
i x  i al   2  861,07 kJ / kg
z 1
Entalpia condensatului secundar se aproximează cu cea a apei la intrarea din
preîncălzitor
i CA  i al  1104,81kJ / kg
i CB  i x  861,07 kJ / kg
Debitele la cele 2 prize se determină prin scrierea ecuaţiilor de bilanţ termic pe cele 2
preîncălzitoarele A şi B
A. D1  i al  i x   Dp A  i PA  i CA 
- D1 - debitul la care intră în cazan
- D pA - debitul de abur al prizei A
i al  i x
aA   0,12 kg / s
i PA  i CA
B. a B  i PB  i c   i x  a Ai CA  1  a A  i c
i x  iC i i
aB   a A CA C  0.21
i PB  i C i PB  i C
Pentru aflarea debitelor absolute din circuitul termic simplificat se scrie expresia
puterii la bornele generatorului.
Pb   mecgen  D i1  i 2    D  D PA  i 3  i PB    D  D PA  D PB  i PB  i 4  
Debitul de abur la intrarea în CIP

Pb
D [kg / s]
 mec gen   i1  i 2   1  a A  i 3  i PB   1  a A  a B  i PB  i 4  
D  292,92 kg / s
Randamentul mecanic al turboagregatului respectiv randamentul electric al

generatorului au expresiile :
0,005
 mec  0,992   0,991;
190
1
 log Pb  3
 gen  0,904  0,074   0,0085  0,98
 2 
- căldura primită de la sursa caldă:q1

q1  1  i1  i al   1  a A  i 3  i 2  [kJ / kg]

q1  2667,18 kJ / kg
- căldura cedată sursei reci :q2

q 2  1  a A  a B  i 4  i C  [kJ / kg ]
q 2  1555,27 kJ / kg
- randamentul termodinamic
q2
 1  0,4168
q1
- consumul specific de abur

D
d  0,88 kg / kJ
Pb
2.5Calculul exact al circuitului termic

2.5.1.Alegerea schemei termice
2.5.2 Calculul parametrilor apei de alimentare

punctul 1
Presiunea la aspiraţie PCB
p1  p C  gh  10 5  0,137 bar
g  9,8 m / s 2
1
  995,91kg / m 3
v PC 
Înălţimea coloanei de apă din aspiraţie

h=0,5÷2 m ; h=2,5 m
- temperatura condensatului de bază
t1  t C   0,5  1,2  0 C  28 0 C
- entalpia condensatului de bază în punctul 1

s1  f  p1 , t1   0,408 kJ / kg
- entalpia condensatului de bază

i1  f  p1 , t1   117 ,87 kJ / kg
punctul 2
Presiunea de refulare PCB
p 2  p deg   p PJP  12,95bar
unde : pdeg –presiunea de degazare . Se alege în funcţie de temperatura apei de

alimentare şi tipul circuitului termic , în cazul nostru :
pdeg=10 bar
ΔpPJP- pierderile de presiune în PJP-uri
PPJP  2  6m.c.a.  6  988  105  0,59 bar
Se determină creşterea de entalpie în PCB

 PCB   0,78  0,8 ;  PCB  0,8
i 2 t  f  p 2 , s12 t   144,34 kJ / kg
H t PCB  i 2 t  i1  27,009 kJ / kg
H t PCB
H rPCB   33,76 kJ / kg
 PCB
i 2  i1  H rPCB  151,10 kJ / kg
t 2  f  p 2 , i 2   36,07 0 C
Creşterea de entalpie pe treapta de joasă presiune :

i deg  i 2   ic
i trPJP   109,6 kJ / kg
n PJP  1
în care : Δic- creşterea de entalpie datorată repompării condensatului secundar în

conducta de apă de alimentare
 ic  2  5  5 kJ / kg
nPJP număr PJP-uri

nPJP =3
2.5.3.Calculul parametrilor pe partea de joasă presiune
- în punctul 3
Se calculează entalpia apei de alimentare la ieşirea din preîncălzitorul de joasă
presiune PJP 1
i 3  i 2  itrPJP  260,7 kJ / kg
p 3  p 2  p PJP  12,36 bar
t 3  f  p 3 , i 3   62,07 0 C
- în punctul 4
Se calculează entalpia apei la ieşirea din preîncălzitorul PJP 2
i 4  i 3  itrPJP  370,3 kJ / kg
p 4  p 3  p PJP  11,77 bar
t 4  f  p 4 , i 4   88,26 0 C
- în punctul 5
Se calculează parametrii apei de alimentare la intrarea în PJP 3
i 5  i 4  i c  375,3 kJ / kg
p 5  p 4  11,77 bar
t 5  f  p 5 , i 5   88,26 0 C
- în punctul 6
Se calculează parametrii apei de alimentare la intrarea în degazor
i 6  i 5  itrPJP  484,9 kJ / kg
p 6  p 5  p PJP  11,18 bar
t 6  f  p 6 , i 6   114 ,22 0 C
- în punctul 7
Se calculează parametrii apei de alimentare la ieşirea din degazor
i deg  i 7  i ` p deg   762,6 kJ / kg
2.5.4.Calculul parametrilor pe partea de înaltă presiune

Presiunea în aspiraţia pompei de alimentare se determină ţinând seama că pompa de
alimentare este situată sub rezervorul degazorului la o înălţime de 20-25 de metri pentru
evitarea cavitaţiei.
.
- presiunea în aspiraţia pompei de alimentare este :
p 7   p 7  gh  10 5  11,91bar
- acceleraţia gravitaţională
g  9,8 m / s 2
- densitatea apei din rezervorul degazorului :

1
  886,99 kg / m 3
v p deg 
h=20÷25
Presiunea în aspiraţia pompei de alimentare se determină ţinând seama că pompa de
alimentare este situată sub rezervorul degazorului la o înălţime h=22 m pentru evitarea
cavitaţiei
s 7   2,179 kJ / kg
i 7   772,1kJ / kg
Punctul 8
p 8  p al   PIP  247,6 bar
PIP  4  8 m.c.a.  0,79 bar
i 8 t  f  p 8 , s 7`   808,86 kJ / kg
- creşterea teoretică de entalpie în pompa de alimentare:

H t PA  i 8t  i 7`  36,76 kJ / kg
- creşterea reală de entalpie în pompa de alimentare

H t PA
H rPA   47,12 kJ / kg
 PA
- entalpia în punctul 8
i 8  i 7`  H rPA  819,22 kJ / kg
t 8  f  p 8 , i 8   180,6 0 C
Modificarea intervalelor de preîncălzire cu 10..20% în raport cu cele optime nu

determină creşteri importante ale consumului specific de căldură şi din acest motiv
preîncălzirea regenerativă se adaptează condiţiilor impuse de împărţirea în trepte a
aburului în turbină .
- creşterea de entalpie pe treapta de preîncălzire de înaltă presiune:
i al  i 8
itrPIP   67,99 kJ / kg
n PIP  c
c  0,7  1,2  1,2
- număr de prize
n PIP  3;
- punctul 12
p12  p al  245,3 bar
t12  t al  255 0 C
i12  f  p al , t al   1104,81kJ / kg
- punctul 11
t11  t sat  p SI    t  250,8 0 C
 pis  8 m.c.a.  0,79 bar
p11  p12   pis  246,08 bar
i11  f  p11 , t11   1087,5 kJ / kg
- punctul 10
p10  p11   psp  246,78 bar
 PIP  7 m.c.a.  0,69 bar
i10  i11  1  c  i PIP  973,6 kJ / kg
t10  f  p10 , i10   216,96 0 C
- punctul 9
p 9  p10   PJP  247,42 bar

p PIP  6.5 m.c.a.  0,64 bar
i 9  i 8  i PIP  887,21kJ / kg
2.5.5. Determinarea presiuni la prizele PJP-urilor

Presiunile la prize se determină ţinând seama de diferenţele de temperatura de
saturaţie pe partea aburului şi temperatura apei de alimentare la ieşirea din preîncălzitor
Această diferenţă se alege între (4÷7) 0C.
t satPJP3  t 3   4  7   69,06 0 C
 
p pPJP3  p sat t satPJP3  0,286 bar
t satPJP2  t 4   4  7   95 0 C
 
t satPJP1  t 6   4  7   121 0 C
 
Presiunea la ieşirea din corpul de medie presiune se ia egală cu presiunea unei prize
de preîncălzire regenerative având valoarea în intervalul (2÷5)bar.
Punctul 8
p 8  p pPJP1  2,049 bar
s8 t  s 7  7,258 kJ / kgK
s` p 8   1,812 kJ / kgK
s p 8   6,865 kJ / kgK
Se compară s8t cu s p8  şi s p 8 

- entalpia lichidului saturat
s` p 8   1,812 kJ / kgK
- entalpia vaporilor saturaţi uscaţi

s p8   6,865 kJ / kgK
Cazul 1
s8 t  s`` p8  zona aburului supraîncălzit
i 8 t  f  p 8 , s 8 t   2761kJ / kg
v 8 t  f  p 8 , s 8 t   0,9512 m 3 / kg
Randamentul intern al corpului de medie presiune se calculează cu relaţia:

 0,5   H ad CMP  600   H rez 

iCMP   0,925    1   1 
 D m v m  
 2  10 4 

 H ad CMP 

unde:
D m  debitul mediu de abur prin corpul de medie presiune
D m  0,8  D  233,6 kg / s
v m  volumul specific mediu

vm  v 7  v 8  0,314 kJ / kg
H ad CMP  i 7  i 8 t  761,54 kJ / kg
H reg  2,5  5 Aleg H reg  5 kJ / kg
i CMP  0,9190
Pasul 1
Considerăm
v 8  v 8t  0,9512 m 3 / kg
H rCMP  i CMP  H ad CMP  699,85 kJ / kg

i 8  i 7  H rCMP  2823,28 kJ / kg
Se compară i 8 cu i şi i corespunzătoare presiunii p 8 :

i  270,7 kJ / kg ; i  2202 kJ / kg
Deoarece i8=2823,28 kJ/kg>i”(p8)=2202 kJ/kg zona abur supraîncălzit

v 8  f  p8 , i 8   1.0239 m 3 / Kg
Pasul 2
Cu valoarea lui v8 se recalculează volumul specific mediu
v m  v 7  v8  0,026 m 3 / kg
H rCMP  i CMP  H ad CMP  761,54 kJ / kg
H reg  5 kJ / kg
 0,5   H ad CMP  600   H rez 

iCMP   0,925    1   1   0,9193
 D m v m  
 2  10 4 
 H ad CMP 

Pasul 3
Deoarece diferenţa :
i CMP  0,9193  0,9190  0,001
Determinăm parametrii în punctul 8 :

p 8  2,0239 m 3 / kg
i 8  2823,28 kJ / kg
t 8  f  p 8 , i 8   177,63 0 C
s 8  f  p 8 , i 8   7,415 kJ / kgK
- punctul 9
p 89  0,08p 8  0,18 bar
t 9  t 8   2  3 0 C  175 0 C
p 9  p 8  p 8  9  2,14 bar
i 9  f  p 9 , t 9   2817,84 kJ / kg
s 9  f  p 9 , t 9   7,415 kJ / kgK
v 9  f  p 9 , t 9   1,032 m 3 / kg
- punctul 10
s 9  s ( p c )
x10 t   0,85
s p c   s p c 
s p c   0,4228 kJ / kgK
s p c   8,473 kJ / kgK
i10 t  i p c   x10 t  i p c   i p c    2189,11 kJ / kg

i p c   121,42 kJ / kg
i p c   2554 kJ / kg
- randamentul intern al corpului de joasă presiune :

 H ad CJP  400   H rCJP 
i CJP  0,87 1    1  k mm   H e  0,8420
10000   H ad CJP  H ad
    CJP
unde : H ad CJP  i 9  i10 t  628,73 kJ / kg

k mm  coeficient de corecţie care depinde de valoarea titlului
a  0,8 b s  0,2
 1  x10 t 
k mm  a 1  b s     0,035
 2 
Considerăm că H rCJP  H ad CJP

H t   25  30  ; H t  30 kJ / kg
H rCJP  i CJP  H ad CJP  529,34 kJ / kg

i10  i 9  H rCJP  2288, 4 kJ / kg
Se recalculează k mm
 1  x10 t 
k mm  a 1  b s     0,0352

 2 
 H ad CJP  400   H rCJP 
i CJP  0,87 1    1  k mm   H e  0,8421
10000   H ad CJP  H ad
    CJP
Deoarece diferenţa dintre cele două randamente :

 rCJP  0,8421  0,8420  0,0001  0,01 , calculul nu se mai reia .
H t 10  i 9  i10 t  628,73 kJ / kg
H r10  i CJP  H t 10  528,13 kJ / kg
i10  i 9  H r10  2289,71kJ / kg
p c  0,04bar
t10  28,97 0 C
s10  s` x10  s``s`  7,587 kJ / kg
v10  v` x10  v`` v`  32,79 m 3 / kg
2.6 Stabilirea parametrilor aburului la prizele de

preîncălzire regenerativă
Tabelul 2
Nr. p t i s v
0
prize bar C kJ/kg kJ/kg m3/kg
1 41,84 337,75 3059,62 6,5189 0.06293
2 28,49 493,75 3443,85 7,129 0.1299
3 14,59 405,54 3267,18 7,271 0.2001
4 10 355,4 3167,38 7,314 0.2848
5 2,019 180 2830,18 7,415 1.032
6 0,84 104,35 2687,7 7,498 2.153
7 0,28 67,55 2518,38 7,570 4.8512
Distribuirea prizelor în corpurile turbinei

a . Pentru corpul de medie presiune
Presiunea la ieşirea din corpul de medie se ia egală cu presiunea unei prize de

preîncălzire regenerativă , având valoarea în intervalul ( 2÷5 ) [bar]
- entalpia la priza 2:
 
i p 2 t  f p p 2 , s 7  3436,008 kJ / kg
p p 2  p sat   7  15  t10   28,49 bar
- creşterea teoretică de entalpie la preîncălzitorul 2:

H t p  i 7  i p 2 t  87,14 kJ / kg
2
- creşterea reală de entalpie la priza 2 se determină ca produs dintre randamentul

intern al corpului de medie presiune şi creşterea teoretică de entalpie la priza 2:
H rp  i CMP  H t p  79,29kJ / kg
2 2
- entalpia aburului la priza 2:

i p 2  i 7  H rp  3443,85[KJ / Kg]
2
- temperatura aburului la priza 2 se determină funcţie de presiunea şi entalpia în

preîncălzitorul de înaltă presiune 2:
 
t p 2  f p p 2 , i p 2  493,75 0 C
- entropia aburului la priza 2 se determină în funcţie de presiunea şi entalpia

la priza 2:
 
s p 2  f p p 2 , i p 2  7,1299 kJ / kgK
- presiunea la priza 3 este egală

p p 3  p sat   7  15   t 9   14,59 bar
- entalpia la priza 3 se determină funcţie de presiunea şi entropia la priza 7:

 
i p3t  f p p 3 ; s 7  3241,2 kJ / kg
- creşterea teoretică de entalpie la priza 3:

H t p 3  i 7  i p3 t  281,26 kJ / kg
- creşterea reală de entalpie la priza 3:

H rp3   iCMP  H t p3  255,95 kJ / kg
- se determină entalpia, temperatura şi entropia la priza 3 :

i p3  i 7  H rp 3  3267,18 kJ / kg
 
t p3  f p p3 , i p3  405,54 0 C
v p3  f  p p3 , i p3   0,2001m 3 / kg
s p3  f  p p3 , i p3   7,271kJ / kgK
- se determină presiunea la priza 4:

p p 4  10 bar

 
i p 4 t  f p p 4 , s 7  3132,2 kJ / kg
- creşterea teoretică de entalpie a aburului la priza :

H t p 4  i 7  i p 4 t  390,9 kJ / kg
- creşterea reală de entalpie a aburului la priza 4:

H rp 4  iCMP  H t p 4  355,75 kJ / kg
- se determină entalpia, temperatura şi entropia aburului la priza 4:

i p 4  i 7  H rp 4  3167,88 kJ / kg
 
t p 4  f p p 4 , i p 4  355,4 0 C
v p 4  f  p p 4 , i p 4   0,2848 m 3 / kg
s p 4  f  p p 4 , i p 4   7,314 kJ / kgK
- presiunea la priza 5 este :

p p5  2,049 bar
- entalpia aburului la priza 5 se determină funcţie de presiunea la priza 5 şi de

entropia în punctul 7:
 
i p5 t  f p p5 , s 9  2761,65 kJ / kg
- creşterea teoretică de entalpie la priza 5 se determină cu formula:

H t p 5  i 7  i p5 t  761,48 kJ / kg
- creşterea reală de entalpie la priza 5 se determină ca rezultat al produsului dintre

randamentul intern al corpului de joasă presiune şi creşterea teoretică a entalpiei pe
priza 5
H rp5  iCJP  H t p5  692,9 kJ / kg
- se determină entalpia, temperatura şi entropia la priza 5:

i p5  i 7  H rp 5  2830,18 kJ / kg
 
t p5  f p p 5 , i p5  180 0 C
 
v p5  f p p , i p  1,035 m 3 / kg
s p5  f  p p5 , i p5   7,415 kJ / kgK
b. Pentru corpul de joasă presiune

- se determină presiunea aburului la priza 6:
p p 6  0,84 bar

s  7,314 kJ / kgK
s  1,2518 kJ / kgK
i  398,7 kJ / kg
i  2668 kJ / kg
Comparăm s  > s 9 abur umed
x pt 
   0,98
s 9  s p p 6
s p p   s p p 
6 6
i p8 t  i p p   x p r  p p6   21662,925 kJ / kg
6 6t
- creşterea teoretică de entalpie a aburului la priza 6:

H t p 6  i 9  i p6 t  154,8 kJ / kg
- creşterea reală de entalpie a aburului la priza 6 se identifică ca produs între

randamentul intern al corpului de joasă presiune şi creşterea teoretică la priza 6:
H rp 6  iCJP  H t p 6  130,10 kJ / kg

i p 6  i 9  H rp 6  2687,7 kJ / kg
Deoarece i p 6  2687,7 kJ / kg  i p p 6   2668 kJ / kg abur supraîncălzit

 
t p 6  f p p 6 , i p 6  104,35 0 C
 
v p 6  f p p 6 , i p 6  2,153 m 3 / kg
s p 6  f  p p 6 , i p   7,498 kJ / kgK
- presiunea la priza 7 este:

p p 7  0,28 bar
- entalpia aburului la priza 7

s  0,9248 kJ / kgK
s  7,791kJ / kgK
i  282,7 kJ / kg
i  2624 J / kg
s 9  7,415 kJ / kgK
Comparăm s  7,791kJ / kg < s 9  7,415 kJ / kg abur umed

x p7 t 
   0,945
s 9  s p p 7
s p p   s p p 
7 7
i p7 t  i p p   x p 7 t i p p   i p p   2495,78 kJ / kg

7 7 7
- creşterea teoretică de entalpie la priza 7:

H t p 7  i 9  i p 7 t  322,52 kJ / kg
- creşterea reală de entalpie se determină prin produsul dintre randamentul intern al

corpului de joasă presiune şi creşterea teoretică de entalpie a aburului la priza 7:
H rp 7  iCJP  H t p 7  270,52 kJ / kg

i p 7  i 9  Hrp 7  2547,31J / kg
Deoarece i p 7  2547,31kJ / kg  i  2624 kJ / kg abur umed
xp7 
   0,96
i 7  i p p 7
i p p   i p p 
7 7
t p 7  67,55 0 C
      
v p 7  v` p p 7  x p p 7 v`` p p 7  v` p p 7  4,8512 m 3 / kg
      
s p7  s` p p 7  x p p 7 s`` p p7  s` p p 7  7,570 kJ / kg
2.7 Calculul debitelor raportate
2.7.1. Calculul debitelor raportate pentru PIP-uri
Pentru PIP-uri se procedează astfel :

Ultimul PIP este alimentat cu abur de la ieşirea din corpul de înaltă presiune , unde
presiunea este cunoscută . În funcţie de această presiune se determină temperatura de
saturaţie în acest PIP . Se adoptă o diferenţă de temperatură între ieşirea apei de
alimentare şi temperatura de saturaţie în funcţie de tipul preîncălzitorului determinându-
se astfel temperatura apei de alimentare ( şi deci entalpia ei ) la ieşirea din preîncălzitor .
Pentru ultimul PIP s-a adoptat o creştere a entalpiei de 1,2..2 ori mai mare decât pe
celelalte trepte de înaltă presiune . Ţinând seama de aceasta se poate determina entalpia
apei de alimentare la intrarea ultimului PIP . Pentru PIP 2 se cere entalpia apei la ieşire
şi alegând diferenţa de temperatură specifică corespunzătoare , se determină
temperatura de saturaţie la PIP 2 şi dacă presiunea prizei 2. Temperatura aburului care
alimentează PIP 2 se consideră superioară temperaturii de saturaţie de la PIP 2 cu mai
mult de 20..250C . La fel se determină şi pentru PIP 3 .
În acest fel s-au determinat entalpiile în toate punctele circuitului de apă de
alimentare pe partea de înaltă presiune pentru o schemă perfecţionată .
Debitele raportate la prizele de preîncălzire de înaltă presiune se determină printr-o

schemă iterativă astfel :
Ipoteza 1
Entalpia apei de alimentare la intrarea în cazan se recalculează :
Pasul 1
- se determină debitul raportat la PIP 1din ecuaţia de bilanţ termic :
1  i11  i10    a1   i p1  i13 
i11  i10
a1   0,0538
i p1  i13
Entalpia condensatului secundar punctului 13 se determină în funcţie de presiune şi

temperatură.
p13  p p1  41,84 bar
t13  t10   4  7   221 0 C
i13  f  p13 , t13   943,8 kJ / kg
Pasul 2
- se determină debitul raportat la PIP 2 din ecuaţia de bilanţ termic
1  i10  i 9    a 2   i15  i14    a1  i13  i15 
i10  i 9 i i
a2   a 1 13 15
i15  i14 i15  i14
p15  p p 2  27,49 bar

t15  t 9   4  7   193 0 C
i15  f  p15 , t15   821,15 kJ / kg

t 14   20  30   t sat p p 2  261 0 C
 
i14  f p p 2 , t14  2870,35 kJ / kg
973,6  859,7 943,8  830,37
a2   0,053  0,0523
2870,35  821,5 2870,35  821,15
Pasul 3
Se determină debitul raportat la PIP 3 din ecuaţia de bilanţ termic
1 i 9  i8    a 3  i p3  i16    a1  a 2  i15  i16 
i9  i8 i i
a2   a1  a 2 15 16
i p3  i16 i p3  i16
p16  p p3  14,59 bar

t16  t 8   4  7  0 C  185 0 C
i16  f  p16 , t16   785,25 kJ / kg
887,21  819,22 821,15  785,25

a3    0,052  0,053  0,0258
3267,18  785,25 3267,18  785,25
Pasul 4
- se recalculează entalpia apei de alimentare (i12)
1  i12  i11    a 2   i p 2  i14 

i12  i11  a 2 i p 2  i14 
i12  1087,5  0,052 3443,85  2270,37   1117 ,32 kJ / kg
Pasul 5
- se recalculează creşterea de entalpie pe treptele de înaltă presiune.
i al  i refPA
i trPIP   80,56 kJ / kg
n PIP  c
c   0,7  1
Entalpia în punctul 11 fiind fixată se poate calcula entalpia în punctul 10

i10  i11  1  c  i trPIP  1087,5  1  0,7   80,56  950,53 kJ / kg
Se recalculează ipoteza 1
Pasul 1
- se determină debitul raportat la PIP 1 din ecuaţia de bilanţ termic :
1  i11  i10    a1   i p1  i14 
i11  i10 1087,5  950,53
a1    0,064
i p1  i14 3059,62  942,8
Pasul 2
- se determină debitul raportat la PIP 2
1 i10  i 9    a 2  i14  i15    a1  i13  i15 
i10  i 9 i i
a2   a1 13 15
i14  i15 i14  i15
950,53  859,7 943,8  835,37
a2   0,064  0,0407
2870,35  821,15 2870,35  821,15
Pasul 3

1 i12  i11    a 2   i p 2  i 4 
i12  i11  a 2  i p 2  i 4   1110 ,88 kJ / kg
i12  i 8
i trPIP   78,82 kJ / kg
n PIP  c
i10  i11  1  c  i trPIP  1087,5  1  0,7   78,82  953,48 kJ / kg

Pasul 1
- se determină debitul raportat la PIP 1 din ecuaţia de bilanţ termic :
i11  i10
a1   0,063
i p1  i14
Pasul 2
- se determină debitul raportat la PIP 2
i10  i 9 i i
a2   a1 13 15  0,042
i14  i15 i14  i15
Pasul 3
1 i12  i11    a 2   i p 2  i14 
 
i12  i11  a 2 i p 2  i14  1111,71kJ / kg
i10  953,11 kJ / kg
Deoarece diferenţa dintre două valori succesive ale entalpiei apei de alimentare nu
depăşeşte 1 kJ/kg :
i12  1111,71  1110 ,88  0,83 kJ / kg , calculul este considerat definitiv .
Ipoteza 2
Pasul 1
- se determină debitul raportat la PIP 1 din ecuaţia de bilanţ termic:
1  i11  i10    a1   i p1  i14 
i11  i10 1111,71  953,11
a1    0,074
i p1  i14 3059,62  942,8
Pasul 2
- se determină debitul raportat la preîncălzitorul de înaltă presiune 2:
1 i10  i 9    a 2  i14  i15    a1  i13  i15 
i 21  i 20 i i
a2   a1 13 15  0,036
i14  i15 i14  i15
Pasul 3
- se calculează entalpia la intrarea în S 2
 
i11  i12  a 2 i p 2  i14  1090,53 kJ / kg
- se calculează entalpia apei de alimentare la intrarea în preîncălzitorul 1

i10  i11  1  c  i trPIP  956,53 kJ / kg
Pasul 1
- se determină debitul raportat la PIP 1 din ecuaţia de bilanţ termic:
1  i11  i10    a1   i p1  i14 
i11  i10
a1   0,062
i p1  i14
Pasul 2
- se determină debitul raportat la preîncălzitorul de înaltă presiune 2:
1 i10  i 9    a 2  i14  i15    a1  i13  i15 
i 21  i 20 i i
a2   a1 13 15  0,039
i14  i15 i14  i15
Pasul 3
- se calculează entalpia la intrarea în S 2
 
i11  i12  a 2 i p 2  i14  1089,80 kJ / kg
- se calculează entalpia apei de alimentare la intrarea în preîncălzitorul 1

i10  i11  1  c  i trPIP  955,85 kJ / kg
Calculul se consideră definitiv deoarece diferenţa între două valori succesive la

intrarea în ultimul preîncălzitor regenerativ nu depăşesc 1kJ/kg
i10  956,53  955,85  0,68 kJ / kg
2.7.2. CALCULUL DEBITELOR RAPORTATE PENTRU PJP-URI

Bilanţul termic la degazor
i6 , i7 – entalpia apei de alimentare la intrarea respectiv ieşirea din degazor

x – debitul raportat de apă de alimentare în PJP-urile la care recuperarea
condensatului secundar se face prin repompare
ip4 – entalpia aburului care alimentează degazorul
Ecuaţia de bilanţul termic :
 X   a 4    a1  a 2  a 3   1   0,02
 X  1,02  a1  a 2  a 3  a 4 
 x i 6   a1  a 2  a 3 i16   a 4 i p 4  1i 7   0,02i pdeg 
 X  1,02  a1  a 2  a 3  a 4   0,731
 Xi 7   a1  a 2  a 3 i15   a 3 i p 4  1i 7   0,02i p deg 
1   0,02i p deg    a1  a 2  a 3 i15  1,02  a1  a 2  a 3 i 6
a4 
ip4  i6
a 4  0,096
Bilanţul termic la PJP 1

Ecuaţia de bilanţ termic :

 x  i 6  i 5    a 5  i p 5  i17 
Preîncălzitorul de joasă presiune este încălzit de abur de la priza de la corpul de joasă
presiune , iar condensatul este trecut în următorul preîncălzitor ;
a5 –participaţia de abur la priză
ip5 – entalpia aburului la priza ce încălzeşte apa de alimentare în preîncălzitor
i5 , i6 – entalpia apei de alimentare la intrarea respectiv la ieşire din preîncălzitorul de
joasă presiune 1
[x] – debitul relativ de apă de alimentare ce intră în preîncălzitor
- entalpia aburului în punctul 17 este funcţie de presiunea la priza 5 şi temperatura în
punctul 17:
 
i17  f p p 5 , t17  419 kJ / kg
- temperatura aburului în punctul 17

t17  t 5   7  15 0 C  100 0 C
- debitul de abur raportat la priza 4 este dat de relaţia:

i6  i5
a4  X
i p 5  i17
484,9  375,3
a 4  0,731  0,03322
2830,18  419
Bilanţul termic la PJP 2 :

Ecuaţia de bilanţ termic

 Y i 4  i3    a 6  i p 6  i18    a 5  i17  i18 
 Y   X   a 5  a 6   0.66
unde : Y debitul de apă de alimentare înaintea repompării condensatului secundar
a6 participaţia de abur la priză
ip7 entalpia aburului la priza ce încălzeşte apa de alimentare în preîncălzitor
i3 , i4 entalpia apei de alimentare la intrarea , respectiv ieşirea din preîncălzitor
 a 5  i17  i18    X    a 5  i 4  i 3 
a6 
(i p6  i18 )   i 4  i 3 
a 6  0,0315
- entalpia aburului în punctul 18 se determină ca funcţie de presiunea la priza 6 şi de

temperatura în punctul 18:
 
i18  f p p 6 , t19  370,3 kJ / kg
- temperatura în punctul 18:

t 30  t13   7  15 0 C  700 C
Bilanţul termic la PJP 3

Ecuaţia de bilanţ termic

 Y i3  i 2    a 7 i p 7  i19 
Din preîncălzitor condensatul este trimis la condensator având entalpia scăzută (i19)
unde : a7 participaţia de abur la ultima priză
ip7 entalpia aburului la ultima priză
i2 , i3 entalpia apei de alimentare la intrare , respectiv la ieşirea din
preîncălzitor
- entalpia în punctul 19 este :
 
i19  f p p 7 , t19  209,3 kJ / kg
- temperatura în punctul 19:

t19  t 2   7  15 0 C  50 0 C
- debitul aburului umed raportat la priza 7:

i3  i 2
 a 7    Y  0,0332
i p 7  i19
2.7.3. Debitul raportat la turbina care alimentează pompa de alimentare

Puterea mecanică este dată de relaţia:
  a TPA   i   i    m
1
Pmec  1  i 8  i 7 
 PA
- debitul la turbopompa de alimentare:

i 9  i8 1
a TPA 
i   i PA m
- randamentul pompei de alimentare, randamentul mecanic al pompei de alimentare şi

randamentul intern al turbopompei de alimentare:
g  0,99 ;  mec  0,95
s   s p c 
x t 
s p c   s p c 
s p c   0,4225 kJ / kg
s p c   8,473 kJ / kg
i p c   6,587 kJ / kg
i p c   2554 kJ / kg
 
s   f p deg , t p 3  76,587 kJ / kgK
i   2778 kJ / kg
i  t  i  x  t  i  i   1982,34 kJ / kg
h ad  i   i  t  793,65 kJ / kg
h r  iTPA h ad  636,52 kJ / kg
i   i   h r  2141,48 kJ / kg
a TPA  0,088
Debitele raportate obţinute se trec în următorul tabel :

Tabelul 3
Valoare
a1 0,063
a2 0,042
a3 0,092
a4 0,096
a5 0,0332
a6 0,0315
a7 0,0332
aTPA 0,088
2.8.Calculul consumurilor specifice
Căldura primită de 1 kg de abur

q 0  1 i 0  i al   d sii  i esii  i isii 
unde : i0 entalpia aburului viu la ieşirea din cazan

i0=3376,2 kJ/kg
ial entalpia apei de alimentare la intrarea în cazan
ial=i12=1104,21 kJ/kg
iisii entalpia aburului la intrarea în supraîncălzitorul intermediar
iisii =i4=3046,36 kJ/kg
iesii entalpia aburului la ieşirea din supraîncălzitorul intermediar
iesii=i5=3538,3 kJ/kg
dsii debitul raportat la supraîncălzirea intermediară
d sii  1 a 1 0,938
q 0  1 3376,2  1104,81  0,938 3538,3  3046,36   2732,82 kJ / kg
Lucrul mecanic efectuat la 1 kg de abur

l=[1](iiCiP-ieCiP)+(1-a1)(iiCMP-ip2)+(1-a1-a2)(ip2-ip3)+(1-a1-a2-a3)(ip5-ip4)+
+(1-a1-a2-a3-a4-aTPA)(ip4-ip5)+ (1-a1-a2-a3-a4-a5-aTPA)(ip5-ip6)+
+(1-a1-a2-a3a4-a5-a6-aTPA)(ip6-ip7)+ (1-a1-a2-a3-a4-a5-a6-a7-aTPA)(ip7-ic)=
=1(3364,7-3059,62)+(1-0,062)(3523,14-3493,85)+
+(1-0,062-0,039)(3443,85-3267,18)+
+(1-0,062-0,039-0,092)(3247,18-3167,38)+
+(1-0,062-0,039-0,092-0,088)(31678,38-2830,18)+
+(1-0,062-0,039-0,092-0,096-0,088-0,33)(2830,18-2687,7)+
+(1-0,062-0,039-0,092-0,096-0,088-0,33-0,031)(2687,7-2518,38)+
+(1-0,062-0,039-0,092-0,096-0,088-0,33-0,031-0,33)(2518,38-2289,71)=
=1162,07 kJ/kg
Randamentul termic
l 1162,07
t    0,425
q 0 2732,82
Energia specifică la bornele generatorului electric

e SP  l m g  1162,07  0.75  0,97  1070,84 kJ / kg
Debitul absolut al aburului

Pb 3,3  105
D1    308,16 kg / s
eSP 1070,84
Debitul de cazan
D 0  kD1  329,74 kg / s
Consumul specific de abur

3600
d  3,36 kg / kWh
e Sp
Consumul de combustibil
q 0D0
B  71,44 kg / s
 caz Q i
unde: -Qi puterea calorifică inferioară ;

 
Q i  339Ci  1030H i  109 Sic  Oi  25.1Wti [kJ / kg ]
- compoziţia combustibilului este următoarea :

Ci=36,8 % - conţinutul de carbon ;
Hi=2,2 % - conţinutul de hidrogen ;
Sci=1,3 % - conţinutul de sulf ;
Oi=9 % - conţinutul de oxigen ;
Wti=30,6 % - umiditatea totală ;
Ni=1,3 % - conţinutul de azot ;
Ai=19 % - cantitatea de cenuşă ;
Q i  13138,86 kJ / kg
Consumul specific de combustibil

B
b  0,6084  10  7 kg / kWh
Pb  3600
Debitele la prize
Dp i   a i  Di
Dp1  a1D1  19,10 kg / s
Dp 2  a 2 D1  10,018 kg / s
Dp 3  a 3 D1  28,35 kg / s
Dp 4  a 4 D1  29,58 kg / s
Dp 5  a 5 D1  10,16 kg / s
Dp 6  a 6 D1  9,552 kg / s
Dp 7  a 7 D1  9,6145 kg / s
Debitul la condensator
Dc  D1   Dp i  308,16  118,37  189,78 g / s
CAP.3 CALCULUL DEBITULUI DE APĂ DE RĂCIRE

PE ÎNTREAGA CENTRALĂ
3.1 Debitul de apă pentru răcirea condensatorului

Debitul de apă de răcire necesară în condensator pentru răcirea aburului se

determină din bilanţul termic pe condensator
D RC c p Dt c  D c  i10  i c   D PSP  i19  i c   D TPA  i TPA  i c 
D c  i10  i c   D PSP  i19  i c   D TPA  i TPA  i c 
D RC  [ kg / s]
c p Dt c
în care :- D c debitul de abur eşapat în turbina principală ;

D c  2289.71kg / s
- D PJP debitul de condensat secundar scurs în condensator din PJP-uri ;

D PJP  a 6 D1  9.11kg / s
- D TPA debitul de abur ce antrenează turbopompa de alimentare ;

D TPA  a TPA D1  25.52kg / s
- t c intervalul de încălzire a apei în condensator ;

t c  10 0 C
- cp căldura specifică a apei la presiune constantă şi temperatură medie

a apei ;
- i10 entalpia aburului la eşaparea din turbina principală ;
i10=2289,71kJ/kg
- ic entalpia aburului la ieşirea din condensator ;

ic=117,34kJ/kg
- i19 entalpia aburului provenit de la PJP ;
i19=209,3kJ/kg
D RC  9869,49kg / s
3.2 Debitul de apă necesar răcirii generatorului electric
Debitul de apă de răcire pentru răcirea generatorului se determină din ecuaţia de

bilanţ termic , considerând că apa se încălzeşte cu 30C (ΔtRG) . Cantitatea de căldură
preluată de generator este egală cu pierderile în generator ,ηg=0,98 , Pb=330 MW
Dp G
D RG 
c p Dt RG
Puterea termică preluată generatorului :

PB 1   g 
Dp G   6739.69KW
g
D RG  537,05kg / s
3.3 Debitul de apă necesar la răcitori de ulei
Debitul de apă pentru răcirea uleiului din lagărele turbinei se determină din ecuaţia de
bilanţ termic şi având în vedere faptul că uleiul se încălzeşte datorită proceselor
mecanice ηm=0,99
p M
D RU  [kg / s]
c p t ru
unde : p M puterea termică preluată de apa de răcire în RU

PB 1   m 
Dp M   6802.73kW
 m  g
t ru diferenţa intervalului de preîncălzire a apei în răcitori de ulei
( 5÷10)0C vara
( 10÷12)0C iarna
Se recomandă o creştere temperaturii apei de răcire cu 50C ( pentru condiţii de vară ).
3.4 Debitul de apă de răcire pentru răciri auxiliare
- lagăre (1÷2)% D RC =222,07kg/s

- compresoare (0,5÷1)% D RC =55,51kg/s
D raux  277,58kg / s
3.5 Debitul total de apă de răcire

D RT   D rc  D RG  D RU  Draux   n  77067.25kg / s
CAP.4 DIMENSIONAREA CONDENSATORULUI PENTRU CEA MAI

RIDICATĂ TEMPERATURĂ A APEI DE RĂCIRE
4. 1. Generalităţi
Condensatoarele de suprafaţă răcite cu apă , constau dintr-o manta cilindrică de tablă
închisă la ambele capete prin plăci tubulare şi care este legată printr-un ştuţ cu difuzorul
turbinei .
Secţiunea mantalei este de obicei circulară la condensatoarele mici , este

dreptunghiulară sau ovală la cele mari însă ea poate avea şi o altă formă oricare . În
plăcile tubulare sunt fixate ţevile de răcire .
Pe plăcile tubulare se montează pe ambele părţi camere de apă cu capace demontabile
în cazul în care intrarea şi ieşirea apei nu se găsesc pe aceeaşi parte a condensatorului .
Semnificaţia notaţiilor :
1-corpul ( mantaua ) condensatorului
2- fascicul de ţevi
3- placă tubulară fixă
4- placă tubulară mobilă
5- stuturi pentru intrarea şi ieşirea agenţilor
6- capace
7- camere de apă
8- colectorul de condensat
Camerele servesc la legarea racordurilor de apă de răcire şi la dirijarea apei în
fasciculele de ţevi . Dacă racordurile de apă de răcire sunt de aceeaşi parte , este necesar
ca placa tubulară opusă să fie închisă numai printr-un capac prevăzut cu camere de
dirijare
Mantaua , plăcile tubulare şi camerele de apă se asamblează fie prin buloane , fie prin
sudură. Spaţiul de abur şi spaţiul de apă pot să fie însă cuprinse într-o manta comună , în
care se sudează plăcile tubulare .
Capacele de condensator sunt prevăzute de obicei cu guri de vizitare , care uşurează
controlul stării ţevilor precum şi a camerelor de apă , iar în caz de nevoie permite
efectuarea unor lucrări de întreţinere mai mici . Pe partea ce mai joasă a mantalei
condensatorului este amplasat rezervorul de colectare a condensatului .
Spaţiul condensatorului este umplut cu aburul evacuat din turbină , în timp ce apa de
răcire parcurge ţevile de răcire şi trece în funcţie de sistemul constructiv o dată sau de
mai multe ori în direcţie longitudinală .
Numărul care indică de câte ori este străbătut condensatorul în direcţie longitudinală
de apa de răcire respectiv , câte fascicole de ţevi sunt legate în serie în direcţia de
curgere , este denumit număr de drumuri .
Există condensatoare cu unul , două sau mai multe drumuri de apă .
Un număr cu soţ de drumuri face necesară o singură cameră de apă , deoarece intrarea
şi ieşirea apei de răcire se găseşte pe aceeaşi parte a condensatorului .
Ţevile de răcire sunt trecute în spaţiul condensatorului prin plăci de sprijin , distanţele
dintre acestea ţi faţă de plăcile tubulare fiind alese astfel , ca ţevile să nu intre în vibraţii
care să poată conduce la ruperi .
4.2.Calculul termic
Condensatorul este de tip multitubular având o trecere pentru agentul termic primar şi
două treceri pentru agentul termic secundar . Are ţevile interioare în formă de U din
alamă Cu- Zn 28 Sn , cu diametrul exterior ø 18 mm şi o grosime a peretelui ţevii de
1,2 mm .
Ţevile fiind subţiri coeficientul global de schimb de căldură se poate calcula cu
relaţia peretelui plan :
1
k [ W / m 3grd]
1  1
  R td 
1  2
La presiunea de condensare pc=0,04 bar avem temperatura de condesaţie tc=28,970C

Temperatura apei de răcire în punctul de calcul este :
t r1  t c  t   t  14 0 C
t12  t c   t  24 0 C
unde : Δt diferenţa de temperatură a apei reci

Δt=100C
δt diferenţa de temperatură între condensat şi apa caldă la ieşirea din
condensator
δt=40C
Temperatura medie este :
t m  0.5 t r1  t r 2   19 0 C
Pentru determinarea coeficientului global de căldură se stabilesc din tabele

( A. Leca –vol. 1) în funcţie de temperatura medie a apei de răcire şi temperatura de
saturaţie a condensatului , proprietăţile termofizice ale apei şi aburului .
Nr.crt Mărime U.M. Apă Abur
( tm=190C) (ts=28,970C)
1 cp kJ/kgK 4,182 4,179
2 λ W/m0C 0,596 0,616
3 Pr - 9,206 6,78
4 ρ Kg/m3 999,56 998,03
5 η Ns/m2 1273,5·10-6 979,09·10-6
6 υ m2/s 1,2702·10-6 0,8827·10-6
Tabelul nr.4
Se determină α1 şi α2 cu relaţia criterială :

 Nu [W/m2 0]C
di
Pentru apă
 0
2  Nu  6480,34 W / m 2 C
di
unde Nu 2  C Re n Pr m
Aleg viteza de circulaţie a apei în domeniul W=( 0,5÷2 ) m/s W=1,8 m/s
di = 1,8 ÷ 1,2·2 = 15,6 mm = 0,0156 m
wd i 1,8  0,0156
Re   
 2,209  10 4
 1,2706  10 6
Pentru 104<Re = 2,29 ·104 < 4·107 regim de curgere turbulent avem : c=0,0209; n=0,8;
m=0,45

Nu  C Re n Pr m  0,0209 2,209  10 4  0.8
 9,206  0.45  169,01
Pentru abur :
 0
1  N u  11252,58 W / m 2 C
di
1
unde : Nu  0,652 Ga Pr Ku  4  284,96
gd 3e 9,81   0,018  3
Ga    734,277  105
 2
0,8827  10 
6 2
r
Ku   73,30
cp  ts  t p 
 t s  t p   8 0C
r  2451,44 kJ / kg
Apa circulă prin interiorul ţevi , iar aburul condensează în exteriorul acesteia . Pe
partea de apă se consideră un strat de depuneri cu rezistenţa termică ( tab. 7.5 , [2].
0
R ed  1,7  10  4 m 2 C / W
1 0
k  2363,5 W / m 2 C
1 0,001 1
  1,7  10  4 
11252 ,58 110 6480,34
4.3. Determinarea caracteristicilor constructive
Suprafaţa condensatorului se determină cu relaţia :

Qc
S  21430,9 m 2
kt med
unde : t med diferenţa medie logaritmică de temperatură în condensator este :

t
t med   7,982 0 C
t   t
ln
t
Qc căldura evacuată prin condensator are valoarea

Q c  D c  i10  i c   0,98  189,87 2289,71  117 ,34   404218,53 kJ / s
k coeficientul global de schimb de căldură

k=1,329 kW/m2grd
Numărul de ţevi dintr-un drum de apă din aplicarea relaţiei de continuitate :
4D c v 4  11103 ,91  0,001
n s   19538 ţevi
d i2 wz 3,14   0,0156  2  1,82
unde : z număr de drumuri de apă ale condensatorului

z=2
di diametrul interior al ţevii
di=0,0156 m
v volumul specific al apei
Pentru volumul specific al apei de răcire se poate lua cu suficientă precizie
v=0,001 m3/kg
βs factorul de supradimensionare care ţine seama de spargerile ulterioare ale
ţevilor condensatorului care apar în timpul exploatării .
Se alege βs=1,1 conform recomandărilor de specialitate
Lungimea activă a ţevilor are valoarea
S 38105
l   18,97 m rotunjim l=19 m
d e zn 3,14  0,018  2  17764
Pasul între găurile tubulare în care se mandrinează ţevile se determină astfel :

p
pasul  1,3  1,8
de
p>dt+6 mm
p
Aleg : d  1,7  p  1,7  18  30,6 mm
t
p > dt + 6 = 18 + 6 = 24  30,6 > 24

Secţiunea transversală a condensatorului S0 , admiţând un coeficient de umplere a

suprafeţei ψ=0,65 , rezultă :
n 2
s 0  1,05 p

17764
s 0  1,05  0,030  2  25,82 m 2
0,65
Modul de răcire sau multiplu de răcire este dat de raportul

D Rc 11103 ,91
m   58,50
Dc 189,78
CAP.5 DIMENSIONAREA UNUI TURN DE RĂCIRE CU

TIRAJ NATURAL
5.1 Generalităţi
Răcirea prin evaporare a apei de circulaţie a căpătat o mare răspândire într-o serie de
ramuri industriale importante ca cea energetică , chimică , metalurgică etc., unde se
pune problema necesităţii de a se elimina mari cantităţi de căldură la temperaturi joase .
Ca mediu ce recepţionează această căldură în aparatele industriale , se foloseşte , în
cele mai multe cazuri , apa care îndeplineşte rolul de agent de răcire .
Folosirea apei de răcire este legată , în unele cazuri , de realizarea procesului
tehnologic însuşi , spre exemplu de condensarea aburului , după destinderea lui în
turbinele de abur sau de diluarea substanţelor produse de industria chimică ; în alte
cazuri , de apărarea diverselor organe tehnologice , spre exemplu , a cilindrilor de la
motoarele cu combustie internă sau a căptuşelii cuptoarelor industriale împotriva unei
deteriorări rapide ca urmare a temperaturi înalte .
Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească apa de răcire în ceea ce priveşte

temperatura şi calitatea pot fi foarte variate în funcţie de destinaţia apei de răcire . În
cele mai multe cazuri se cere ca temperatura apei să nu treacă de o anumită limită ,
relativ joasă , iar controlul ei în impurităţi să nu ducă la formarea depozitelor în sistem
sau la coroziunea părţilor metalice . Aceasta se impune prin condiţiile de desfăşurare a
proceselor de producţie precum şi prin cerinţele securităţi şi cele de funcţionare
economică a instalaţiilor . Astfel la centralele electrice cu turbine de abur ridicarea
temperaturi apei de răcire duce la mărirea consumului de combustibil pentru producerea
energiei electrice , iar în unele cazuri la reducerea puterii disponibile ; în rafinăriile de
petrol şi într-o serie de instalaţii chimice , ridicarea temperaturi de răcire este legată de
scăderea cantităţii produselor , iar uneori la pierderea unora din componenţii cei mai
pietroşi .
Aceleaşi rezultate o au pe suprafeţele supuse răciri conducând la înrăutăţirea
condiţiilor de căldură .
Regimul termic al aparatelor supuse răcirii care realizează de obicei pe lângă o
temperatură destul de joasă a apei ce intră , şi limitarea încălzirii în sistem . Aceasta are
ca urmare o mărire considerabilă a debitului de apă , care în unele întreprinderi ajunge
la mii şi chiar zecii de mii de metri cub pe oră ( centralele electrice , rafinări de petrol
uzinele metalurgice etc. ) .
Dacă se dispune de o sursă de apă de o capacitate suficientă ( râuri , lacuri etc. ) , la
alimentarea cu apă se aplică , de obicei , sistemul de curgere liberă , la care apa este
folosită numai odată pentru răcire . Un astfel se sistem se aplică însă rareori şi numai
pentru instalaţii mici . Când aplicarea sistemului de alimentare în scurgere liberă rezultă
a fi imposibilă sau iraţională din punct de vedere economic, se poate realiza răcirea cu
apă care circulă într-un sistem închis sau mixt , îndeplinind rolul unui agent termic
intermediar între instalaţia supusă răciri şi aerul exterior .
Intensificarea considerabilă a schimbului de căldură dintre apa de circulaţie şi aer ,
precum şi reducerea cantităţi de aer necesară , se recurge la folosirea sistemului de
răcire , prin evaporare (contact) . Astfel , răcirea prin evaporare a apei de circulaţie a
căpătat o utilizare predominantă de alimentare cu apă în circuit închis sau mixt .
Instalaţiile care folosesc acest procedeu poartă denumirea de turnuri de răcire .
După felul răcirii , turnurile de răcire pot fi schimbătoare de căldură prin evaporare şi
de suprafaţă . La rândul lor , turnurile de evaporare se împart în trei grupe şi anume:
turnuri descoperite , turnuri cu coş şi turnuri de răcire cu ventilator . Tipurile enumerare
se pot împărţi după felul ariei creării suprafeţei de răcire : fie pe cale împrăştieri apei cu
ajutaje fie cu dispozitive de stropire . Dispozitivele de stropire pot fi de tipul cu picurare
, în care schimbul de căldură are loc , în principal , la suprafaţa picături apei , de tip
pelicular , în care schimbul de căldură are loc la suprafaţa peliculei şi mixte ( pelicular
cu picurare )
După direcţia circulaţiei aerului în dispozitivul de stropire în raport cu circulaţia apei ,
turnurile de răcire pot fi : cu contracurent , cu curent transversal şi mixte
( transversal + contracurent ) .
Aproape toate instalaţiile termice , dar în special centralele termoelectrice cu abur,
necesită multă apă de răcire pentru funcţionarea lor .
În circuitul primar al unei centrale termice cu abur este necesar să circule în circuitul
mixt circa 4 ÷ 5 kg apă pentru 1 kWh produsă din care circa 3 ÷ 5 % sunt pierderi
diverse .
O centrală de 330 MW necesită prin circuitul primar 330·103·7·0,04= 92,4 m3/h apă
proaspătă pentru a putea fi introdusă în cazane .
În afară de aceasta , pentru condensarea a 1 kg de vapori sunt necesare circa
330  10 3  7  60
50÷70 kg de apă de răcire , deci în acest caz  138600 m3/h apă de răcire .
1000
Dacă apa proaspătă pentru circuitul primar este de 92,4 m3/h şi este relativ uşor de
găsit în orice regiune care nu are caracter de deşert , în schimb debitul de apă de răcire
de 138600 m3/h este aproape imposibil de găsit , în afara marilor fluvii sau lacuri . De
aceea se face apel la circuitul închis prin lacuri , dar mai ales prin turnuri de răcire , în
care caz pierderile de apă se utilizează ca circa 2÷4% .
Prin urmare prin însăşi situaţia geografică a judeţului nostru se face apel la turnurile
de răcire , în cazul nostru turnuri de răcire cu tiraj natural .
Schema funcţională a răcirii apei într-un turn de răcire este prezentată în figură de
mai jos .
Apa de răcire este adusă de la condensator cu o pompă până la o înălţime stabilită a

turnului şi de acolo este lăsată să cadă sub formă de peliculă subţire , pentru a se răci în
contact cu aerul . Apa rece se colectează în bazinul situat la baza turnului şi de aici este
din nou pompată prin condensator .
Răcirea apei în turnul de răcire se datorează în primul rând contactului dintre apa
caldă şi aerul mai rece ( decât prin convecţie pură ) şi apoi evaporării unei părţi din apă .
Aceasta preia căldura necesară evaporării atât din aerul umed , cât mai ales de la
restul apei care nu se evaporă . Fenomenele deşi distincte se produc combinat ,
concomitent. Pentru ambele fenomene sunt mărimi deosebit de importante , suprafaţa
de contact dintre apă şi aer şi coeficienţi de schimb de căldură şi de substanţă dintre apă
şi aer .
Evaporarea apei depinde în bună măsură de starea de circulaţie a aerului. De aceea
este necesar ca acest capitol să în ceapă cu noţiuni asupra aerului umed .
5.2 Date de proiectarea ale turnului
La proiectare se dispune de obicei de următoarele date :

- debitul G de apă care trebuie răcit
G=20%Gtot=2201,92 kg/s
- intervalul zonei de răcire
Δt=10 0C
- temperatura tr1 de intrare a apei în turn
tr1=24 0C
- valoarea maximă admisibilă a temperaturii tr2 de ieşirea apei reci
tr2=14 0C
- temperatura şi presiunea optimă din condensator
tc=28,97 0C ; pc=0,04 bar
- umiditatea relativă a aerului la intrare
lar=70 %
- temperatura aerului la intrare
θ1=9 0C
5.3 Calcului debitului specific de aer al turnului

Pentru calculul răcirii apei cu ajutorul turnurilor de răcire în contracurent se foloseşte

metoda Bertman cu următoarele ipoteze simplificate :
a . coeficienţii α ,  , Da , r , ca sunt constante , unde :
- α este coeficientul de transmitere a căldurii prin convecţie ,în [W/m2 0C]
- Da coeficient de difuzie a aburului în aer , în [kg/m2s bar]
-r căldura latentă de vaporizare a apei , în [kJ/kg]
- ca căldura specifică a aburului umed raportată la un kg aer uscat , în [kJ/kg0C]
Pentru un domeniu foarte mare , cuprinzând zona obişnuită de temperaturi între care

funcţionează turnurile de răcire , se poate lua cu suficientă precizie  0,35 , Da=1 ,

 1
ca=0,25 , astfel că se poate scoate  1,38
 ca
b . Presiunea vaporilor de apă din aer fiind mică în raport cu presiunea atmosferică ,
se presupune făcând o eroare foarte mică , că presiunea parţială a aerului uscat este cea
atmosferică (pat=1 bar) .
c . Conform teoremei lui Bertman abaterea presiuni vaporilor saturaţi faţă de curba
reală este :
``p 
4

1 ``

p1  p ``2  2p ``med  0,000465 bar
Unde din tabele de abur se citesc presiunile de saturaţie

t1=tr2=14 0C ; p1``  0,015974 bar
t2=tr1=24 0C ; p ``2  0,02982 bar
tm=0,5(t2+t1)=19 0C ; p ``m  0,02196 bar
Presiunea de saturaţie la intrarea aerului în turn este :
p1``  p  0,01578 bar
Presiunea de saturaţie la ieşirea aerului din turn este :

p ``
2  p  0,02963 bar
Pentru temperatura aerului la intrarea în turn

1  9 0 C ; p ``1  0,011473 0 C
Conţinutul de vapori de apă ( umiditatea absolută ) se deduce prin expresia :

p ``a
x a  0,622
p bar   p ``
a
La intrarea aerului în turn avem :

0,7  0,01147
x 1  0,622  0,005035 k / kg
1,0123   0,7  0,01147 
Temperatura de ieşire a aerului θ2 din turn , se determină astfel :
*2  1  1,4 x 2  x1 
  
t1  t 2  1   2  [ 0 C]

p1  p ``2  2p ``  p 1  p  2
``

Din această relaţie rezultă că temperatura de ieşire a aerului θ2 depinde de starea
aerului , de conţinutul de umiditate şi de presiunea vaporilor p  2 . Temperatura *2 se
deduce prin încercări succesive cu ajutorul relaţiei de mai sus , alegând diferite valori
pentru θ2 ( tabelul nr.5)
Tabelul nr.5
Valoarea
1 2 3
Nr. Mărimea U.M. Baza de
crt. calcul
1  ``
2
0
C 16 17 18 alegere
2 p ``
2 bar 0,01817 0,01930 0,02062 tabele de
abur
3 x  2    100% kJ/kg 0,01151 0,01228 0,01309 formulă
4 x 2  x1  kJ/kg 0,006475 0,00674 0,007555  3  x1
x 2  0.005035
5  t1  t 2    1   2  0
C 12 12 11 43- 1
p1``  p ``2  2p``  0,045410-
6 
 p``1  p ``
2  bar 0,01577 0,01435 0,01332 p ``
1  p`` 2 
7 θ2 0
C 13,46 16,89 17,73 formulă
Se alege  2  f *2 
Din interpolarea grafică rezultă θ2=17,1 0C .

Pentru temperatura θ2 găsită , din tabelul de aer umed , se determină
p  2  0,01948 bar ; x  2  0,01236 kJ / kg .
Entalpiile aerului umed la intrare , respectiv ieşire , corespunzătoare unui kg aer uscat
se poate calcula cu relaţiile :
i 1  1,0061  x 1  2510  1,881 
i 1  1,006  9  0,005035   2510  1  88  9   21,85 kJ / kg
i  2  1,006 2  x 1 2 2510  1,88 2 

i  2  1,006  17,1  0,01236   2510  1,88  17,7   48,5 kJ / kg
Coeficientul de corecţie care ţine seama de cota de debit de apă de răcire G1 ce se

evaporă
x  2  x 1 0,01236  0,005036
k   1  cpt  2  1  1  71  4,186  0,9803
i  2  i 1 48,5  21,85
Cantitatea teoretică de aer necesară răcirii se determină cu relaţia :

cpt 4,177  10
t    1,598 kJ / kg
k   i  2  i 1  0,9803 48,5  21,85
La turnurile cu tiraj natural alegerea cantităţii reale de aer se face respectând condiţia
r  t
Se alege  r  0,76   t  1,22

Debitul de aer din turn se deduce astfel :

Da=Gλr=2691,63 kg/s
5.4. Determinarea suprafeţelor geometrice
Ecuaţia schimbului de căldură Merkelcare dimensionează suprafaţa activă S , este :

Gct
S [m2]
i s  i med  s
unde : i s  i med - reprezintă valoarea medie a diferenţei intre entalpia aerului saturat la
temperatura apei şi entalpia aerului , în kJ/kg
i s1  i s 2 i 1  i  2
i s  i med   [kJ/kg]
2 2
Entalpiile aerului saturat la temperatura de intrare şi ieşire din turn t1 şi t2 , au
umiditatea absolută : x s1  0,007033 şi x s 2  0,01911 se pot calcula :
i s1  1,006t1  x s1  2510  1,88  14   32,02 kJ / kg
i s 2  1,006 t 21  x s 2  2510  1,88  24   73,26 kJ / kg
73,26  32,02 48,5  21,85

i s  i med    17,46 kJ / kg
2 2
unde : G debitul de apă ce trebuie răcit

G=2201,92 kg/s
Δt intervalul zonei de răcire
Δt =10 0C
βs coeficientul de schimb de căldură pe suprafaţă , în Kg/m2s (fig . 2.10 [2] )
 s  f  t m , w 0   10,41  10 3 kg / m 2 s
4,186  2201,92  10
S 3
 507114,22 m 2
17,46  10,41  10
Cota de apă evaporată este :

 
D e  D a x a 1  x a 2  2691,63 0,01911  0,007033  32,52 kg / s
Cota de debit evaporată

D e 32,53  3,6  10 2
  1,474 %
Dr 7942,79
Coeficientul lui Merkel ke este dat de relaţia

c t 4,186  10
ke    2,429
i s  i med 17,46
Suprafaţa de bază a turnului

b
SB  Saer A r [m 2 ]
b
a D
unde : Saer  W  1416,64 kg / s
aer
- Da debitul de aer din turn

Da =2691,63 kg/s
- Waer pentru calculul dimensionărilor geometrice se presupune
Waer=1,9 m/s
- b densitatea dintre plăci
b=0,065 m
- δ grosimea plăcilor
δ=0,0125 m
- Ar factor de corecţie pentru influenţa sistemului de susţinere
Ar=1,05
0,065  0,0125
S B  1416,64 1,05  1773,52 m 2
0,065
5.5. Determinarea volumului instalaţiei de răcire
Coeficientul global de schimb de căldură se poate raporta la unitatea de volum al

sistemului de răcire , în acest caz volumul sistemului de răcire devine :
Gct
V  3600 [m3]
 xv i s  i med
unde :-  xv coeficientul de cedare de substanţă ,în [Kg/m3h] dat de relaţia :

 xv  35x10 4  Waer  aer  0,53 q 0,39

[kg/m3h]
T11,1
- µ coeficientul de corecţie pentru perturbările introduse de sistemul de

susţinere al şicanelor, se alege µ=07
- waer viteza aerului în sistemul de răcire , în zona de picurare
waer=1,9 m/s
- ρaer densitatea aerului
ρae=1,1865 Kg/m3 (Anexa 1) [2]
- q densitatea ploii în turn , dată de relaţia :
G
q  3600  4,39 m 3 / m 2 h
S B apa
 xv  0,7  35  10 4
1,9  1,1865 0,53  4,39  0,39  1353,8 kg / m 3h
 273  9 1.1
2201,92  4,186  10
V  3600  14037,97 m 3
1353,8  17,46
5.6. Calculul tirajului natural
Se pleacă de la datele :  2  17,1 0 C,   100%

Se admite viteza aerului în coşul turnului waer =1,55 m/s
Masa specifică a aerului la ieşirea şi intrarea în turn este conform legii amestecului de
gaze :
- la intrare
1 
1  x  p 
1  0,0050351,0123  105  1,2469 kg / s
 R g  x  R v T
1
1
 287  0,005035  461,5 273  9
- la ieşire
2 
1  x  p  1  0,0123631,0123  105
 R g  x  2 R v T   287  0,01576  461,5 273  917,1  1,2004 g / s
2
unde : - constantele gazelor au valorile

Rg=287 J/kg0C (aer) şi Rv=461,5 J/kg0C (vapori de apă )
- presiunea aerului la ieşirea din turn
p=pbar=1,0123·105 N
Masa de aer umed în secţiunea medie este :
 xa  xa2  0,01911  0,007033 
D aum  D a  1  1   2691,63 1    2726,82 kg / s
2   2 
 
1   2
 med   1,2236 kg / m 3
2
Viteza medie a aerului raportată la secţiunea bazei este :
D aum 2726,82
w med    1,233 m / s
 medSB 1,2236  1773,52
Înălţimea coşului de tiraj la un turn cu tiraj natural He , se calculează cu exprersia :

1  w 2   2 
H 0    med 1  H   H F [m]
2 2g 1   2 
unde : - ξ este coeficientul total de rezistenţă a traseului aerului în turn , se ia din

diagramă ξ=f(q)= 50,93 ( fig . 2.16 cartea 2 )
- ρ1 şi ρ2 densitatea aerului umed la intrarea şi ieşirea din turn , în Kg/m3
- HF înălţimea ferestrelor de admisie a aerului ( deasupra cărora este aşezat
sistemul de răcire )
H F   8  10  aleg H F  10[ m]
- H0 înălţimea sistemului de răcire ,în m

V
H0   7,91m
SB
Hc 
1 
50,53
1,233 2  1,2469  1,2004  7,91  10  109,89 m
2  2  9,81 1,2464  1,2004 

Rezultă înălţimea coşului deasupra zonei de stropire fiind de Hc=109 m

Diametrul bazei DB rezultă din următoarea relaţie :

D 2b 4SB 4  1773,52
SB   Db    47,53 m
4  3,14
Diametrul de trecere al aerului este dat de relaţia :

Saer 1416,64
ra    21,24 m (raza de trecere a aerului)
 3,14
D a  2ra  41,4 m
Diametrul de vârf al coşului turnului de răcire rezultă din următoarele calcule :

D aer 2691,62
Sv    1736,52 m 2 ( secţiunea vârfului turnului de răcire )
w aer 1,55
waer=1,55 m/s viteza de circulaţie a aerului în coşul turnului

D 2v 4S v 4  1736,52
Din Sv   Dv    46 m
4  3,14
În cazul tirajului natural ,apare echilibrul între forţa ascendentă A şi rezistenţele R

întâmpinate de aer la trecerea sa prin turn . Se poate scrie :
A+R=0
Forţa ascendentă se poate calcula cu formula :

A   1   2  gH ` [N/m2]
unde : - ρ1 densitatea aerului la intrarea în turn , în kg/m3

- ρ2 densitatea aerului din turn , în kg/m3
- H` înălţimea eficace a turnului ( înălţimea coşului propriu-zis H0 la care se
adaugă jumătate din înălţimea activă de răcire H ) , în m
Rezistenţa de trecere a aerului prin turn este cauzată de picăturile de apă , de
dispozitivele montate în scopul obţinerii unor picături suficient de fine , de şicanele
menite să prelungească traseul apei prin turn ; de schimbările de direcţie şi în fine de
energia necesară circulări aerului considerând că aceste rezistenţe se înglobează în
coeficientul adimensional ξ de rezistenţă , se poate scrie :
w2
R  m [N/m2]
2
unde : ρm masa specifică a aerului

m 
 1   2 
[kg/m3]
2
Dacă se introduce noţiunea de încărcare hidraulică sau densitate de stropire
G Vb
q , viteza de circulaţie a aerului prin turn este dată de relaţia : w  [m/s]
SB G
L ct
care se poate transforma , ţinând seama că G ;  , în expresia
 Di
2 q ct
w [m / s]
  1   2  D i
unde : - ε coeficientul de îngustare a secţiuni a cărui valoare este egală cu raportul

dintre secţiunea liberă de curgere pentru aer Saer şi secţiunea totală de bază SB , ε=0,8
Înlocuind în expresia lui R , se obţine :
2
 q 2  c t 
R 
2    D 
 [ N/m2]
 1 2 i 
Prin egalitatea expresiilor scrise pentru A şi B, se ajunge la relaţia :

2
 q2  ct 
 1   2  gH`  
 2 1   2  Di 
Care după transformare , ia forma :

2
 q 2  ct 
12   22  2   (1)
g H`  D i 

Mărimea  k1 este considerată de Koch ca o mărime constructivă a turnului , deşi
H 2
ea depinde , de fapt , şi de încărcarea hidraulică , care este o mărime funcţională .

Folosind această notare , se poate scrie :
2
1  ct 
12   22    k1 ( 1)
g  D i 
Notând b=qcΔt=51,94[kW/m2] , reprezintă încărcarea termică specifică a turnului .

Expresia ( 1) poate lua forma :
1 D2
12   22  k1
g  Di  2
1 51,94 2 50,93
1,2426 2  1,2004  2 
9,81  41,24  62,91  0,8
2
2
1  ct 
12   22  0,103094    k1  0,10562
g  D i 
5.7. Răcirea în circuit mixt
La răcirea în circuit mixt , o parte din apa de răcire este recirculată prin turnurile de
răcire şi se amestecă cu apa preluată de râu . Schema unui circuit de răcire mixt este
arătată în fig. 52 a , iar diagrama temperaturii apei în fig.52 b , cu notaţiile din figură
temperatura apei la intrarea în condensator are valoarea :
t1 1    t r  t w 2  1  0,0198 12  0,198  14  12,4 0 C
Figura 5.2.
a . schema de principiu
b. diagrama temperaturi apei

unde : α este cota din debitul de răcire recirculat prin turnuri :
Dw
  0,198
Dw  Dr
- Dw=Gr debitul apei de răcire

Dr=0,8Gt=8807,68 kg/s
Creşterea de temperatură în condensator are valoare Δt ; rezultă că temperatura apei
restituită în râu t2 este :
t 2  t 1  t   1    t r   t w 2  t
t 2  1  0,19812  0,198  14  10  22,40 0 C
Creşterea de temperatură a apei de râu are valoarea :

 
t r  t 2  t1   t w 2  t r  t  0,19814  12   10  10,39 0 C
Intervalul de răcire în turnul funcţionând în circuit mixt este :

 
t w  1    t r  t w 2  t  t 2  t w 2  22,4  14  8,4 0 C
Dacă cota totală de pierderi de apă în turn este δ=0,0147, temperatura apei de râu
după amestec cu apa caldă restituită are valoarea :
 D r  D w  t 2   D ro  D r  t r
t r2   13,03 0 C
D ro  D w
Cota maximă de apă ce se poate prelua din râu este :

t r , max  t r
z max   0,385
   
 t r, max  tr    1   t   t w 2   t r 
1   1  
unde : tr,max temperatura maximă a apei în aval de sursa de încălzire

tr,max=16 0C
Puterea maximă care poate fi dezvoltată de o centrală termoelectrică răcită în circuit
deschis , dacă pe râu este obligatoriu să se lase un debit de servitate :
D s  1  z max  D r 0  1  0,385  77067,25  47396,53 kg / s
ctD ro c t r , max  t r 
Pmax, d  z max  D ro  809,03 MW
q 1 q 1
unde : q este consumul specific de căldură al centralei

1 1
q   2,4227 kW / kW
 t  m  g 0,425  0,98  0,991
Puterea maximă care poate fi dezvoltată de o centrală termoelectrică răcită în circuit

mixt are valoarea :
 
ct
 t r, max  t r  1   D ro
 1  
Pmax, m   1090,2 MW
q  1    
 t r , max  tr    1   t   t w 2   t r 
1   1  
CAP 6 ALIMENTAREA CU ENERGIE ELECTRICĂ A

POMPELOR DE APĂ DE RĂCIRE
Pompele cu circulaţie asigură circulaţia apei prin schimbătoarele de căldură aferente

circuitului hidrotehnic ( condensatoare , răcitori de ulei , răcitorii generatorului etc .) .
Acest tip de pompe se caracterizează prin debite vehiculate foarte mari şi înălţimi de
pompare mici .
În funcţie de tipul circuitului de răcire , pe lângă pompele ce asigură trecerea apei de
răcire prin schimbătoarele de căldură menţionate mai sus se prevăd suplimentar pompe
de turn . Pompele de tur realizează ridicarea apei la nivelul corespunzător în turnurile de
răcire .
6.1.Dimensionarea pompelor de circulaţie a apei de răcire la condensator
Debitul volumic
k Q  RT
Q PR  [m3/s]
3,6
unde : kQ coeficient de supradimensionare a debitului

kQ=1,1
ΔRT debitul total de apă de răcire
ΔRT=9869,49 Kg/s
ρ densitatea apei de răcire
ρ=1000 Kg/m3
9869,48  1,1
Q PR   3,05 m3 / s
3,6  1000
Înălţimea de pompare se determină cu relaţia

pr p
H  a [m]
r g a g
unde : pr presiunea de refulare a apei

pr=1,5÷2 bar aleg pr=2bar
pa presiunea de aspiraţie
pa =1 bar
Pentru aceste valori ale presiunilor avem următoarele densităţi ale apei de răcire :
ρa =958,6 Kg/m3 , respectiv refulare ρr =943 Kg/m3 .
2 1
H   10,97 m
943  9,81 958,6  9,81
Cu cele două mărimi stabilite se determină rapiditatea pompelor

0 .5
 Q 
365n  PR 
 j 
ns  0.75
 H
 
 i 
unde : n turaţia
QPR debitul volumic al pompei
j numărul de fluxuri
H înălţimea de pompare
i numărul de etaje al pompei
Pentru evitarea cavitaţiei în pompa de circulaţie a apei reci , la centralele de puteri
medii şi mari se preferă asigurarea înălţimi de pompare H cu o unitate monoflux (j=1) ,
monoetajată (i=1) şi de turaţie redusă (n  1450 rot/min) , iar numărul lor se alege în
funcţie de mărimea grupului , neprevăzându-se unităţi în rezerva statică .
- 2 x 50% pentru grupuri cu puteri sub 600 MW
- 3 x 33% pentru grupuri peste 600 MW
La o putere a grupului de 330 MW avem 2 x 50%

0.5
 3.015 
1450 
n s  3,65  1 
 1521,36
0.75
 11 
 
 1
Randamentul hidraulic al pompei se determină cu relaţia

  Q
1/ j 
 h  0,9505  0,0835 lg  4  
  n 
  3.015 
1/1
 h  0,9505  0,0385 lg  4    0,776
  1450  
unde : Q debitul volumic [m3/s]

n turaţia pompei [rot/min]
Randamentul volumic se determină cu relaţia
1 2 1 2
v      0,99
1  0,68n s j 1  0,68  1521,36 1
Randamentul mecanic se determină cu relaţia

1 1
m  2
  0,99
1  820n s 1  820  1521,36  2
Puterea mecanică la cuplă a pompei se determină cu relaţia

Qgh DH
PM   10  3  [kW]
h  v m 102 h  v  m
unde : D debitul unei pompe [kg/s]

D=0,5·9869,49
ηh randamentul hidraulic al pompei
ηv randamentul volumic al pompei
ηm randamentul mecanic al pompei
ρ densitatea medie a lichidului în pompă
 a   r 943  958,6
   949,5 Kg / m 3
2 2
0,5  9869,49  11
PM   699,72 kW
102  0,99  0,99  0,99
Deoarece antrenarea pompei se face cu motor electric prin interiorul unei cuple rigide
astfel puterea absorbită este :
PM 699,72
PE    752,38 kW
 k  me 1  0,93
unde : ηk randamentul cuplajului motor-pompă

ηk=1 pentru cuplaj rigid
ηme randamentul motorului electric
ηme=0,93
Se verifică condiţia ca puterea sa să fie puterea minimă standardizată
PN
 0,9302   m  0,93
PE
Puterea necesară motorului electric de acţionare al pompelor de alimentare se poate

alege 800 kW conform STAS-urilor .
Pentru circuitul de răcire ( la condensator ) se vor alege două pompe de alimentare
fiecare pentru 50% din întreaga cantitate de apă de răcire ,în plasare verticală , turaţia
sincronă 500 rot/min ( 2p=10poli ) , cu palete reglabile pentru posibilitatea de a
modifica calea de transport .
Motoarele pentru acţionarea pompelor de apă de răcire cu puterea de 800 MW se
alimentează de pe barele de 6000 V cu o frecvenţă de 50 Hz .
Motoarele sunt în execuţie acoperită , izolate contra umidităţii .
6.2. Dimensionare - pompele de turn

Pentru calculul de dimensionare al pompelor de turn avem :

dimensionare 2·50% - fără rezervă statică , pompe monoflux ( j=1 ) şi monoetajate
( i=1 ) , cu o turaţie de n=1450 rot/min
Debitul pompei
 PT  20% RT  2201,8 Kg / s
Debitul volumic
k Q  PT 2201,8  11
Qv    0,67 m 3 / s
3,6 3,3  1000
unde : kQ coeficient de supradimensionare a debitului

kQ=1,1
ΔPT debitul pompei [kg/s]
ρ debitul apei de răcire [kg/m3]
Înălţimea de pompare HPT se alege în funcţie de tipul circuitului de răcire .
În cazul nostru pentru circuit închis sau circuit mixt , fără pompe de turn separate
HPT= 10  15 m.c.a. aleg HPT=15 m.c.a.
Rapiditatea pompelor
0 ,5 0 ,5
 Q   0,67 
n  PR  1450 
 j   1 
ns  0, 75
 3,65 0, 75
 568,43
 H  15 
   
 i   1
Randamentul hidraulic al pompei se determină cu relaţia

  Q 1/ j 
 h  0,9505  0,0835 lg  4  
  n  
  0,67  1/1
 h  0,9505  0,0385 lg  4    0,672
  1450  
Randamentul volumic al pompei se determină cu relaţia

1 2 1 2
v      0,99
1  0,68n s j 1  0,68  568,43 1
Randamentul mecanic se determină cu relaţia

1 1
m  2
  0,99
1  820n s 1  820  568,43 2
Puterea mecanică a pompei la cuplă , se determină cu relaţia

DH 0,5  2201,15
PM    246,55 kW
102 h  v  m 102  0,99  0,99  0,67
Antrenarea pompei se face cu motor electric , astfel puterea absorbită se determină cu

relaţia
PM 246,55
PE    265,10 kW
 k  me 1  0,93
Puterea necesară motorului electric de acţionare a pompelor de turn se poate alege

315 kW conform STAS-urilor .
6.3. Dimensionarea reţelei de alimentare a motorului ce antrenează

pompa de apă de la condensator
Proiectarea instalaţiilor electrice trebuie astfel făcute încât acestea să fie corelate cu
restul instituţiilor ( tehnologice , de încălzire , ventilaţie , sanitare ) , precum şi cu
elemente de rezistenţă şi constructive ale clădirii .
De asemenea este necesar să se cunoască natura substanţelor ( gaze , vapori , praf )
care se dezvoltă în procesul tehnologic , temperatura , umiditatea , modul de amplasare
al echipamentului .
Este important să se cunoască categoria mediului în care urmează să fie amplasate
echipamentele în funcţie de pericolul de incendiu , explozie , electrocutare , coroziune
gradul de poluare , precum şi tipurile de protecţie ale echipamentelor electrice care
permit o funcţionare normală a instalaţiilor electrice în diverse medii de lucru .
6.3.1. Date de intrare
Acţionarea pompelor de apă de răcire se face cu motoare electrice asincrone de înaltă
tensiune pentru CTE alimentate la bara de 6 kV , 50Hz , cu turaţia de sincronism 500
rot/min ( 2p=10poli ) , de tipul MIB VX F 1450 , 140-12 .
Pentru dimensionarea circuitului de alimentare a motorului asincron avem următoarele

date nominale :
- puterea nominală Pn=800 kW
- turaţia motorului n=494 rot/min
- tensiunea Un=6000V
- randamentul motorului η=0,94
- factorul de putere cosφ=0,8
Mp
1
Mn
Mp- cuplul la pornire

Mn –cuplul nominal
M max
 2,2
Mn
Mmax- cuplul maxim

Mn – cuplul nominal
Ip
 4,9
In
Ip –curentul la pornire
In – curentul nomina
Masa motorului este de 900 Kg
6.3.2. Curenţii absorbiţi de motor în diferite regimuri de funcţionare
- curentul nominal
Pn 800
In    102,24 A
3U n  n cos  n 3  6  0,93  0,8
- curentul maxim posibil

I max  I n  102,24 A
- curentul de pornire al motorului

Ip
Ip  ipIn  I nN  1,9  102,24  500,97 A
In
6.3.3. Alegerea secţiuni cablului de alimentare al motorului

Pentru alimentarea motorului vom folosi o linie electrică în cablu , cu conductori de
aluminiu , durata de utilizare o putem maxima TSM=3000÷5000 h/an .
În funcţie de tipul conductorului sau a cablului se alege secţiunea standardizată astfel
încât să fie împlinită condiţia :
Iad>Ic
unde : Ic curentul ce trebuie vehiculat prin conductor ( calea de curent ) pentru
alimentarea receptorului de forţă trifazată
Pc
Ic  [A]
3U n  cos 
unde : Pc puterea cerută de consumator

Pc= kcPrf = 0,73·800 = 584 kW
kc coeficient de cerere
kc=0,73
Pif puterea instalată a motorului
Pif=800 kW
Un tensiunea nominală a conductorului liniei aeriene
Un=6 kV
η randametul receptorului
cosφ factorul de putere al consumatorului
589  10 3
Ic   74,72 A
3  0,93  0,8  6000
Pentru un curent Iad=130 A ( ales din tab. 5.3. , pag 102 [3] ) , pentru a respecta
condiţia Iad>Ic , alegem secţiunea standardizată Sc=50 mm2 rezultând tipul cablului
ACYAbY cablu cu izolaţie în manta de PVC cu conductor de aluminiu , pozat în pământ
la 20 0C .
Se corectează valoarea curentului admis de conductor sau cablu în funcţie de
condiţiile de montaj ( în pământ – cazul nostru ) şi de exploatare ( temperatura reală a
mediului ) calculând valoarea maximă admisă în condiţiile de lucru :
Imax ad=kmkθIad [A]
unde : - km coeficient de montaj se alege din tab. 5.6.[3]-în funcţie de tipul de montaj
distanţa dintre conductoare ( cabluri ) şi numărul de conductoare .
Aleg km0=0.81 valoare ce aparţine modului de pozare pentru cabluri pe
paturi ( circulaţia aerului este împiedicată ) , pozarea se face ca în figura 6.1
- kθ coeficientul de exploatare se alege din tab. 5.7.[3] în funcţie de

temperatura mediului ambiant şi temperatura pentru care a fost construit
conductorul ( cablul )
Se alege kθ=0,84 pentru o temperatură maximă a conductorului de 70 0C , pentru
cabluri de 6 kV şi temperatura solului de 35 0C .
Imax ad= 0,81·0,84·130 = 88,45A
Deoarece condiţia Imax ad>Ic este îndeplinită rezultă că am ales cablul corespunzător
6.3.4. Dimensionarea luând în considerare restricţiile termice
A . Stabilitatea termică în regim de scurtcircuit
Valoarea efectivă stabilită a curentului de scurtcircuit trifazat se calculează cu relaţia :
S 150
I k3     14,45 kA
3U n 36
Considerăm puterea sistemului Sn ca fiind de 150 MVA .

Impedanţa de scurtcircuit a sistemului
c  U n 1,1  6 2
zs    0,264 
Ss 150
unde : c=1,1 pentru instalaţiile de 6…200 kV

Reactanţa sistemului
Xs= 0,995·Zs = 0,262 Ω
Rezistenţa sistemului
Rs= 0,1·Xs = 0,0262 Ω
Curentul de şoc
i k soc  2k soc I k3  2  1,0018  14,45  20,47 kA
 t R s 0, 2  3,14  262 10 3


unde : k  1  e Xs
1 e 0, 262
 1,0018
soc
t=0,2 durata defectului

În cazul motoarelor alimentate prin conductoare de o anumită lungime , există două
valori extreme ale curentului de scurtcircuit :
- scurtcircuit apropiat , la capătul dinspre sursă , când I ka  I k3 adică egal cu cel de
pe bara de racord , valoarea curentului este maximă ,
- scurtcircuit depărtat la capătul dinspre receptor ( scurtcircuit la bornele
motorului ) când valoarea curentului este minimă şi permite verificarea protecţiilor
Un 6000
I k31    11764 ,24 A  11,74 kA
3Z k1 3  0,1088 2   0,274  2
unde : Z k1   R s  R 1   j X s  X1   0.1088  j  0,274
- rezistenţa specifică :
R1=R0lc= 0,721·0,120 = 0,0872 Ω
- reactanţa inductivă specifică a cablurilor cu trei conductoare
X1=X0lc= 0,1·0,120 = 0,012 Ω
- lc lungimea cablului între barele de 6 kv şi bornele motorului
lc=120 m
- din tabelul 6.3. ,pag.132 (3) pentru rezistenţa specifică a cablurilor
cu trei conductoare , în funcţie de secţiunea cablului avem următoarele
valori :
R0=0,727 Ω/km
X0=0,1 Ω/km
Valoarea curentului Ik până la care este stabilit termic un conductor de aluminiu cu
secţiunea Sc , în cazul unui scurtcircuit alimentat de la un sistem de mare putere este:
Sc
Ik 
 2t  [kA]
14 0,045 1  exp(  t
 0,045 
Pentru secţiunea de 50 mm2 şi o durată a defectului ( deconectarea defectului se face

prin întreruptor de medie tensiune ) rezultă :
50
Ik   7,225 kA  14,45 kA
 2  0,2 
14 0,045 1  exp(   0,2
 0,045 
Deoarece condiţia Ik>I k3 nu este îndeplinită rezultă că secţiunea de 50 mm2 nu este
stabilită din punct de vedere termic la curentul de scurtcircuit de 14,45 kA .
Din tabel alegem secţiunea de 120mm2 care pentru t=0,2 este stabilă termic până la
un curent de scurtcircuit de 17,3 kA .
B . Căderea de tensiune pe cablul de alimentare al motorului
Căderea de tensiune în regim normal ( ΔU ) se poate calcula cu formula :
1.73 Al l c I max cos 
U  100
Sc U n
1,73  0,0286  120  102,24  0,8  100
U   0,0674 %
120  6000
unde : ρAl – rezistivitatea electrică la 20 0C . Pentru aluminiu ρAl=0,0286 Ω mm2/m

Această valoare chiar însumată cu celelalte căderi de tensiune între sursă şi motor
este cu mult sub valoarea abaterii de tensiune ΔU=5% admisibilă la bornele motorului
electric deci secţiunea aleasă corespunde acestei restricţii .
Căderea de tensiune la pornirea motorului
1.73 Al l c I p cos 
U  100
Sc U n
1,73  0,0286  120  507,59  100
U   0,032 %
120  6000
După cum se poate constata şi această valoare a căderi de tensiune este foarte
coborâtă ,deci secţiunea aleasă corespunde .
Prin urmare secţiunea necesară din punct de vedere tehnic este Sth=120 mm .
6.3.5. Dimensionarea economică
Din tabelul 5.2. pagina 98 ( cartea 3) alegem densitatea economică a curentului , pe
cablul respectiv .
jce=0,8 A/m2
Secţiunea economică de calcul rezultă
I max 102,24
Sce    127,8 mm 2
jce 0,8
Din punct de vedere economic este necesară o secţiune de 130 mm2 însă deoarece
Corespunde restricţiilor de natură tehnică se adoptă în final secţiunea tehnică Sc=120
mm2.
6.4. Dimensionarea reţelei de alimentare a motorului ce

antrenează pompele de turn
6.4.1. Date de intrare
Acţionarea pompelor de turn se face cu motoare electrice asincrone de înaltă tensiune
pentru CTE alimentate la sursa de 6 kV , 50 Hz , cu turaţia sincronă de
1000 rot/min (2p=6 poli ) , de tipul MIB VX F 1000 , 120-6 .
Pentru dimensionarea circuitului de alimentare a motorului asincron avem
următoarele date nominale :
- puterea nominală Pn=315 kW
- turaţia nominală n=992 rot/min
- tensiunea Un=6000 V
- randamentul motorului η=92,3
- factor de putere cosφ=0,81
- masa motorului 114 kg
Mp
1
Mn
Mp- cuplul la pornire

Mn –cuplul nominal
M max
 2,2
Mn
Mmax- cuplul maxim

Mn – cuplul nominal
Ip
 4,9
In
Ip –curentul la pornire
In – curentul nomina
6.4.2. Curenţi absorbiţi de motor în diferite regimuri de funcţionare
- curentul nominal
Pn 315
In    40,59 A
3U n  n cos  n 3  6  0,923  0,81
- curentul maxim posibil

I max  I n  40,59 A
- curentul de pornire al motorului

Ip
Ip  ipIn  I nN  5,6  40,59  227,3 A
In
6.4.3. Alegerea secţiuni cablului de alimentare al motorului

Se adoptă un cablu trifazat cu conductoare de aluminiu pentru alimentarea motorului
cu durata de utilizare a puteri maxime TSM=3000÷5000 h/an .
Secţiunea standardizată se alege astfel încât să îndeplinească condiţia :
Iad>Ic
Pc 229,95  10 3
unde : I c    29,63 A
3U n  cos  3  0,923  0,81  6000
Pc puterea cerută de consumator ( motor )

Pc  k c Prf  229,95 kW
Pentru un curent Iad=97 A , pentru a respecta condiţia de mai sus , alegem secţiunea
standardizată Sc=25 mm2 –fiind un cablu cu izolaţie şi manta din PVC cu conductoare
de aluminiu , pozate în pământ la 200C de tipul ACYAbY .
Se corectează valoarea curentului admis de cablu calculând valoarea maximă admisă
în condiţiile de lucru
Imax ad=kmkθIad [A]
unde : km coeficient de montaj
km=0,95 valoare ce aparţine modului de pozare pe fundul unui canal(fig.6.2.)
kθ coeficient de exploatare
kθ=0,95 ( pentru o temperatură a solului de 25 0C )
Imax ad=0,90·0,95·97=82,93 A
Deoarece condiţia Imax ad>Ic este îndeplinită rezultă că am ales cablul corespunzător
6.4.4Dimrensionarea luând în considerare restricţiile termice
A . Stabilitatea termică în regim de scurtcircuit .
În urma efectuări calculului de scurtcircuit trifazat pe bara de 6kV la care urmează a
fi racordat motorul , se cunosc următoarele date de scurtcircuit :
I k3  14,45 kA ; i k soc  3k soc I k3  20,47 kA
Valoarea curentului Ik până la care este stabil termic un conductor de aluminiu cu
secţiunea Sc=25 mm2 în cazul unui scurtcircuit alimentat de la un sistem de mare putere
cu o durată a defectului t=0,2 este :
Sc
Ik 
 2t 
14 0,045 1  exp(  t
 0,045 
25
Ik   3,61kA  14,45 kA
 2  0,2 
14 0,045 1  exp(   0,2
 0,045 
Deoarece condiţia Ik>I k3 nu este îndeplinită rezultă că secţiunea de 25 mm2 nu este
stabilă din punct de vedere termic la curentul de scurtcircuit de 14,45 kA , astfel din
tabel alegem secţiunea de 120 mm2 care pentru t=0,2 este stabilă termic până la un
curent de scurtcircuit de 17,3 kA .
B. Căderea de tensiune pe cablul de alimentare a motorului
- căderea de tensiune în regim normal
1.73 Al l c I max cos 

U  100
Sc U n
1,73  0,0286  120  40,59  0,81  100
U   0,0271%
120  6000
- unde : lc se adoptă lungimea cablului între barele de 6 kV şi bornele motorului

de 120 m
Deoarece această valoare este sub valoarea abaterii de tensiune ΔU=5% admisibilă la
bornele motorului electric rezultă că secţiunea aleasă corespunde acestei restricţii
- căderea de tensiune la pornirea motorului
1,73 Al l c I p cos 
U p  100
Sc U n
1,73  0,0286  120  227,3  100
U p   0,0312 %
120  6000
Deoarece şi această valoare a căderi de tensiune este ΔUp=0,032%<ΔU=5% ,

secţiunea din punct de vedere tehnic este :
Sth=120 mm
6.4.5. Dimensionarea economică

Se alege densitatea economică a curentului pe cablul respectiv
jce=0,561 A/m2
Secţiunea economică de calcul rezultă
I max 40,59
Sce    72,48 mm 2
jce 0,56
Deci din punct de vedere economic ar fi fost suficient secţiunea de 80 mm2 . Datorită
însă restricţiilor de natură tehnică se adoptă în final secţiunea tehnică
S=120 mm2
6.5. Alegerea şi verificarea aparatelor electrice de medie tensiune

pentru protecţia motoarelor de antrenare a pompelor
Echipamentele electrice primare se aleg pentru regimul normal de funcţionare de

lungă durată , se verifică în regim de scurtcircuit pentru punctul în care se montează .
Alegerea aparatajului electric este determinată în afară de condiţiile specifice fiecărui
tip constructiv de o serie de condiţii generale valabile pentru întreaga instalaţie sau
numai pentru o parte a acesteia .
6.5.1. Alegerea şi verificarea celulei de medie tensiune prin
care se conectează la barele de 6 kV
Se alege un întrerupător de ulei puţin IUP-M/1000 , fabricate la noi în ţară ,
debranşabil , inclus într-o celulă prefabricată având următoarele caracteristici nominale
[4] .
- tensiunea nominală
Una=10 kV>Un reţea=6 kV ;
- curentul nominal
Ina=1000 A >Imax=102,24 A ;
- capacitatea de rupere nominală
Irn=20 kA> I k3  =14,45 kA ;
- stabilitatea electrodinamică
Ild=30 kA > I k3  m  m  t  7,78 kA
unde : m influenţa componentei aperiodică
m=0,5
n influenţa componentei periodice
n=0,95 ( Aceste valori au fost preluate din fig.7.1. ă3î )
t turaţia defectului
6.5.2.Alegerea şi verificarea separatoarelor
Separatorul este un aparat de comutare care asigură pentru motive de securitate în
poziţia deschis o distanţă de izolare vizibilă în cadrul circuitului în care sunt montate
Neavând dispozitive de stingere a arcului electric se deschid după deconectarea
întrerupătorului .
Se alege un separator de tip STIP , fabricat de Electroputere Craiova , având

următoarele caracteristici tehnice ( anexa 8.2.1. ,pag .220 ,[ 3] )
Un=10 kV>Un reţea=6 kV ;
- curentul nominal
In=630A >Imax=102,24 A ;
- valoarea efectivă a curentului limită la is
Ilt=15 kA> I k3  m  n  t  7,78 kA ;
- valoarea de vârf a curentului limită dinamic
Ild=35 kA  isoc=20,47 kA ;
6.5.3. Alegerea şi verificarea transformatorului de curent
Transformatorul de curent se montează în serie pe circuitul primar şi au un regim
normal de funcţionare , regimul de scurtcircuit . Din secundarul lor se alimentează
bobinele de curent ale releelor , contoarelor , ampermetrelor , wattmetrelor .
Se alege un transformator de curent de tip CIRS-12-300/1200/5/5 fabricat în ţara
noastră având următoarele caracteristici nominale ( anexa 8.3. , pag.224 ,
cartea 3 ) :
Una=12 kV>Un reţea=6 kV ;
- curentul nominal
Ina=300 A >In=102,24 A ;
- stabilitatea electrodinamică
Ild=125 kA  isoc=20,47 kA;
- stabilitatea termică
Ild=40 kA > I k3  m  m  t  7,78 kA
Mai întâlnim următoarele caracteristici tehnice :
- clasa de precizie 3 ;
- puterea secundară nominală S2n=12 VA;
- coeficientul de saturaţie n<5>10 ;
- curentul secundar nominal Isn=5 A

Aparatele electrice de medie tensiune pentru protecţie sunt aceleaşi pentru ambele
tipuri de motoare .
6.6. Protecţia motoarelor electrice
Protecţia motoarelor electrice asincrone se prevăd împotriva defectelor interne

( scurtcircuite între faze sau între spirele aceleiaşi faze , puneri la pământ ) şi a
regimurilor anormale ( suprasarcini datorită mecanismului antrenant rămânerii în două
faze , scăderea tensiuni ) .
Protecţia prin relee se prevede , în general , la motoare cu tensiuni peste 1 kV , dar şi
la cele cu tensiuni sub 1 kV de putere mai mare şi care antrenează utilajele importante .
A . Protecţia împotriva scurtcircuitelor în motor
Pentru motoarele cu puteri sub 5000 kW se prevede o protecţie maximală de curent
netemporizată ( figura 6.3. )
- pentru motorul MIB VX F 1450 cu Pn=800 kW

Valoarea curentului de pornire a protecţiei maximale de curent se calculează cu
relaţia :
I pp  k srg I pN  1,5  500,97  751,45 A
unde : ksrg coeficient de siguranţă

ksrg=1,4÷1,6=1,5
IpN=ipIn=500,97 A
Curentul de acţionare al releului se determină cu relaţia
I pp 751,45
I ar    12,52 A
n TC 60
unde : nTC este raportul de transformare al transformatorului de curent

TC 300/5/5  nTC=60
Se alege releul maximal de curent RC=2 A , cu In=15 A , reglat la 13 A .
Sensibilitatea protecţiei se verifică cu relaţia :
I kd 11764,24
k sens    15,65  1,5
I pp 751,45
unde I kd  I sc min  I k31  11764,24 A

Pentru motorul MIP VX F 1000 cu Pn=315 kW
I pp  k sig I pM  1,5  227,3  340,95 A
I pp 340,95
I ar    5,682 A
n TC 60
Se alege releul maximal de curent RC=2 A , cu In=10 A , reglat la 6 A .

I kd 11764 ,24
k sens    34,50  1,5
I pp 340,95
B . Protecţia la suprasarcini
Pentru motorul cu Pn=800 MW curentul de acţionare a releelor se calculează cu
relaţia :
k sig I nM 1,1 102,24
I ar  k sch  1  2,2 A
k rev n TC 0,85 60
unde : ksig=1,1÷1,2
InM curentul nominal al motorului
krev coeficient de revenire
krev=0,85÷0,92
ksch coeficient de schemă
ksch=1
Se alege releul RC=2 A , cu In=2 A , reglat la 0,8 A pentru treapta 0,5÷1 A .
C . Protecţia împotriva punerilor la pământ
Se realizează cu releu maximal de curent montat la ieşirea filtrului homopolar . .
Reglajul protecţiei se calculează cu relaţia :
I pp   0,85  1 I pM  0,85  102,24  86,90 A
I pp 86,90
I ar    1,44 A
n TC 60
Timpul de reglaj al protecţiei se ia t=0,2 s .

Alegem releul RC=2 A , cu In=2 A , reglat la 1,5 A pentru treapta 0,5÷1 A .
I pp   0,85  1 I pM  1  140,59  40,59 A
I pp 40,59
I ar    0,67 A
n TC 60
Alegem releul RC=2 A , cu In=2 A , reglat la 0,7 A .

D . Protecţia de minimă tensiune
Protecţia de minimă tensiune se instalează pentru
- asigură condiţiilor de autopornire a motoarelor ;
- asigurarea securităţii personalului de exploatare ;
- buna desfăşurare a procesului tehnologic
Reglajul protecţiei se face pentru Umin=0,5UnM la t=7 s .
Această măsură se impune pentru protecţia personalului de exploatare . În cazul unui
defect cu o durată mai mare revenirea tensiuni ar putea duce la accidente .
Tensiunea de acţionare a releului va fi :
Un 1 6000 1
U ar    69,9 V
k srg k rev n TC 1,3  1,1 60
Se alege releul de minimă tensiune RT=2 , cu Un=100 V , reglat la 70 V .

Protecţia de minimă tensiune este comună pentru toate motoarele alimentate de pe
aceeaşi bară .
Concluzii
În vederea atingerii scopului urmărit şi anume de a produce mai multă energie electrică
pe baza unui consum de combustibil cât mai mic , este necesar printre altele să
dispunem de temperaturi coborâte şi debite de apă suficiente de la sursa rece .Pentru
satisfacerea acestui deziderat este necesară o funcţionare ireproşabilă a fiecărui turn de
răcire în parte , dar şi o ordine de prioritate riguroasă a introducerii fiecărui turn de
răcire în schema circuitului , ( ţinând cont de situaţia momentană de funcţionare a
centralei şi situaţia momentană a performanţelor turnurilor ) .
Prin exploatarea economică a turnurilor de răcire se urmăreşte obţinerea unui spor
maxim de putere ( energie electrică ) disponibilă pentru sistemul energetic sau economie
maximă de combustibil , într-o situaţie dată , pe baza îmbunătăţirii vidului din
condensatoare , ca urmare a reducerii temperaturii apei de răcire .
Principalii factori care stau la baza determinării regimurilor de funcţionare economică
a turnurilor de răcire sunt :
- puterea disponibilă sau cea solicitată de sistemul energetic ;
- debitul total de apă necesar răcirii ;
- performanţele turnurilor de răcire pentru condiţiile atmosferice date ;
- schemele de funcţionare ce se pot realiza ;
Stabilirea corectă a regimurilor de exploatare economică necesită dispunerea de curbe
de performanţă ( diagramele de funcţionare ) pentru fiecare turn de răcire aflat în
exploatare .
Determinarea acestor de curbe de performanţă se face cu aparate de precizie bine
stabilite pe fiecare flux de schimb de căldură ( apă-aer ) şi necesită o activitate destul de
elabarioasă ; aceste determinări făcându-se de întreprinderi specializate .
Circuitul de răcire mixt datorită folosirii unei părţi din debitul râului care are o
temperatură mai mică decât cea răcită în turnuri , este superior din punct de vedere al
consumului specific de combustibil precum şi a puterii maxime care poate fi dezvoltată
de o centrală termoelectrică faţă de răcirea în circuit închis .
Din rezultatele măsurătorilor practice s-a constatat că se poate folosii un debit de apă
de răcire din râu pe perioade limitate de timp circa 80-100 zile/an .În această perioadă
apa ce se restituie la râu poate avea o influenţă pozitivă sau negativă asupra faunei şi
florei râului .
Deoarece în perioada călduroasă debitul râului scade foarte mult şi apa are deja o
temperatură ridicată , este indicat să se evite pe cât posibil folosirea apei râului pentru
răcire dar în restul anului aceasta se foloseşte foarte mult ducând la o dereglare a
circuitului biologic determinat de flora acvatică şi fauna aferentă conţinutului de oxigen
şi chiar la apariţia unor substanţe chimice în apă .
Pentru micşorarea temperaturii de restituire se prevăd o serie de măsuri ca :
- schimbarea schemei de răcire cu trecerea de la schema de răcire în circuit mixt la
cea de răcire în circuit închis ;
- barbotarea cu aer în apa restituită pentru grăbirea procesului de răcire ;
- introducerea apei în râu cu ajutorul unui colector perforat gen stropitoare sau
fântână arteziană pentru a
Bibliografie
1. Paliţă V., ş.a. Termotehnică şi maşini termice - Teorie şi aplicaţii, Editura Scrisul
Românesc Craiova 2000.
2. Leca.A ş.a., Centrale electrice-probleme-Vol. I , II Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 19774.
3. Mircea I.- Instalaţii şi echipamente electrice. Ghid teoretic şi practic,Ed.Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti 1996.
4. Buhuş P. ş.a. – Partea electrică a centralelor , staţiilor electrice şi posturilor de
transformare – Vol . II ,Institutul Politehnic Bucureşti- 1992 ,
5. Diaconu B.-Centrale termoelectrice -îndrumar de proiectare Tiprografia
Universităţii Constantin Brâncuşi ,1997

Centrala Termoelectrica Turceni

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Centrala Termoelectrica Turceni

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PROIECT DE DIPLOMA Pag.

3.3 Debitul de apă necesar la răcitorii de ulei

6.4.2 Curenţi absorbiţi de motor în diferite regimuri de funcţionare

Prezentarea generală a centralei .

- presiunea la degazor 10 bar ;

Semnificaţia simbolului este următoarea :

3 – răcitoare de aer ale generatorului

CAP.2. CALCULUL CIRCUITULUI TERMIC

Calculul circuitului termic urmăreşte determinarea indicatorilor specifici ai grupului

2.1. Stabilirea presiunii de condensare

Presiunea de condensare este legată de temperatura de condensare (presiunea de

unde : tr1 este temperatura apei de răcire care la intrarea în condensator

Stabilirea presiunii de condensare în cazul regimului maxim se face pentru intervalele

Valoarea corespunzătoare presiunii de saturaţie citită din tabelele de abur saturat

Stabilirea presiunii de condensare în cazul regimului minim se face pentru intervalele

Valoarea corespunzătoare presiunii de saturaţie citită din tabelele de abur saturat

2.2. Stabilirea temperaturii apei de alimentare

Temperatura optimă a apei de alimentare se determină dintr-un calcul de optimizare

în care :- tc temperatura de condensare

Deoarece ieşirea din CIP coincide cu priza de alimentare a ultimei trepte de

unde : t este diferenţa terminală de temperatură a treptei de preîncălzire şi este

Intervalul optim pentru presiunea de supraîncălzire intermitentă este :

Corespunzător acestui interval optim pentru presiunea de sii se va obţine un interval

t amin  t sat  0,18p o   t  244,72 o C

Temperatura apei de alimentare se alege în zona de intersecţie a celor două intervale :

2.3. Stabilirea parametrilor aburului la ieşirea din

Valorile căderilor de presiune şi de temperatură depind de configuraţia circuitului

Pentru stabilirea parametrilor aburului la ieşirea din cazan şi intrarea în corpurile

p01   4  6%p0  9,75bar 

La intrarea în turbină datorită pierderilor de presiune parametrii aburului vor fi :

p12  5%p0  ,9 75bar 

p3  p sii  41,84 bar 

Parametrii la intrarea în SI se va ţine cont de pierderile de presiune şi temperatură pe

p34  1  2%psii  ,0 84bar

p45  6  8%pSI  ,3 34bar  i5  3538,3kJ / kg

p56  3  4%p5  ,1 53 bar

p67   4  5%p0  ,1 95bar

2.4. Calculul simplificat al circuitului termic

Calculul preliminar al circuitului termic are ca scop stabilirea cu precizie

Preîncălzitoarele alimentate din prizele situate după supraîncălzirea intermediară se

Echivalenţa dintre punctele circuitului exact şi al circuitului simplificat este

- se calculează entalpia aburului la ieşirea din CMJP

i 4 t  i` p c   x 4 t  i p c   i p c  

- creşterea teoretică şi creşterea reală de entalpie în corpurile de medie şi joasă

i CMJP - randamentul intern al aburului în corpului de medie şi corpului de joasă

presiune i CMJP =0,79

Dacă există un singur preîncălzitor alimentat din corpul de înaltă presiune ( de la

ipB entalpia aburului la priza echivalentă B se calculează cu relaţia :

- entalpia condensatului de bază la ieşirea din condensator

Debitul de abur la intrarea în CIP

Randamentul mecanic al turboagregatului respectiv randamentul electric al

- căldura primită de la sursa caldă:q1

q1  1  i1  i al   1  a A  i 3  i 2  [kJ / kg]

- căldura cedată sursei reci :q2

- consumul specific de abur

2.5Calculul exact al circuitului termic

2.5.2 Calculul parametrilor apei de alimentare

Înălţimea coloanei de apă din aspiraţie

- entalpia condensatului de bază în punctul 1

- entalpia condensatului de bază

unde : pdeg –presiunea de degazare . Se alege în funcţie de temperatura apei de

Se determină creşterea de entalpie în PCB

Creşterea de entalpie pe treapta de joasă presiune :