Partial Organică 4

COMPUŞI HETEROCICLICI HEXAATOMICI
COMPUŞI HETEROCICLICI HEXAATOMICI MONOHETEROATOMICI

PIRAN. TIAPIRAN. DERIVAŢI
4g
5 3 b
Grupa piranului şi benzopiranului 6
O
2 a
S S
O
1
O
a-Piran g-Piran a-Tiapiran g-Tiapira
g (2H-Piran) (4H-Piran)
a
O O O O
ion pyrylium pyrones
O O
5 4
6 3
7 2
O O O O O Ar
8 1
benzopyrylium coumarine chromone flavone
(chromylium)
O
8 9 1
7 2
O 6 3
O
5 10 4
chromane xanthone
Sărurile de piriliu
Formal această structură poate să provină de la a- sau g-piran prin pierderea unui
proton şi a doi electroni. Cationul este stabil, cei 6 electroni  având repartizare aromatică.
- H+ - 2 e-
CH2 +
O CH2 O
Cation al sãrii
O de piriliu
Sinteze de pirani, săruri de piriliu şi pirone
Alchil a- sau g-piranii sunt instabili dar câţiva derivaţi care posedă grupări acide (sau
altele) au fost preparaţi din compuşii 1,2-dicetonici corespunzători, prin ciclizare în mediu acid.
CH2 CH2
CH2 CH2 CH CH
HOOC CO CO COOH HOOC C C COOH HOOC COOH

O
Acid a ,a ' - dicetopimelic OH OH Acid g -piran 2,6 - dicarboxilic
Sarea de 2.4.6-trimetilpiriliu a fost obţinută din izobutena şi clorura de acetil în prezenţa clorurii
de aluminiu (C.D.Nemiţescu; A.T.Balaban), sau prin varianta alcool terţiar butilic, cu anhidrida
acetică şi acid percloric (Prail, 1961, C.D.Nemiţescu, A.T.Balaban 1961).
CH3 CH3
C AlCl3
+ HCl + H2O
CH2 CH3 H3C + CH3
+ O
AlCl4-
CH3COCl ClCOCH3
Proprietăţi chimice. Sărurile de piriliu în mediu alcalin trec în pseudobaze instabile, în
echilibru tautomer cu 1,5-dicetonele izomere
R R R R
NaOH
R + R R R R C C R R C C R
O - O
ROH OH O OH O O
X
R R
O
Pseudobaze
Prin tratare, cu amoniac, sărurile de piriliu se transformă în derivaţi ai piridinei, iar cu amine
primare în săruri de N-alchil piridiniu
NH3
+ - HX C C
O N
X-
O NH2 O NH2
Pirone. Pironele şi tiapironele au o structură pseudoaromatică
O
=O + =O
O O O- O S
a - Pirona g - Pirona a - Tiapirona
a-Pirona rezultă din decarboxilarea acidului cumalic, care se sintetizează din acid
malic sau direct din acid formilacetic în prezenţă de H2SO4 (H.V.Pechmann, 1891,
R.H.Wiley şi N.R. Smith, 1951).
H2SO4
HOOC CH2 CHOH COOH HOOC CH2 CHO + CO + H2O
HO CH HOOC
CH H2SO4 - CO2 =O
+ =O
O O
HOOC CH2 COOH
Acid cumalic a - Pironã
CHO (cumalina)
g-Pirona rezultă din esteri b-cetonici sub formă de derivaţi (F.Feist, 1890).
COOR CH2 CO CH3 COOR
CH + CO CH CH2 COCH3 - ROH
H3C C OR H3C C C=O
OH O
O O O
- HOH
H3C CO CO CH3 H3C C C CH3 H3C CH3
O
OH OH
g-2,6-Dimetilpirona
Se poate prepara şi acidul chelidonic din esterul acidului acetondioxalic

(E.R.Riegel, 1943), care prin decarboxilare trece în g-pirona, cu randament bun.
CO O O
HCl -2CO2
H2C CH2
HOOC COOH
ROOC CO COCOOR O O
Derivaţi naturali cu nucleu de pirone.
O O O
OH HO OH
HOOC COOH CH2OH CH3

O O O
Acidul Kojic maltolul
Acidul chelidonic produs de
izolat din Chelidonium majus bacterii şi are
în multe plante şi în opiu acţiune
antioxidantă
Benzopirani, benzopirone, săruri de benzopiriliu
Unii derivaţi se găsesc în natură sub formă de glicozide (Scilaren A)

a- şi b-Benzopiranii sunt instabili ca şi piranii.
O
=O
O O O O O
a- Cromena g- Cromena Croman Cumarina Cromona

(Benzo-a-piran) (Benzo-g-piran) (Dihidro (a-Benzopirona) (g-Benzopirona)
benzopiran)
BENZOPIRANI, BENZOPIRONE, SĂRURI DE BENZOPIRILIU
Benzopiranii fiind instabili se pot obţine ca săruri de benzopiriliu.
CH2
O
a - Cromena - H+, - 2 e-
H C H +
O
Cation de benzopiriliu
O
g - Cromena
Sărurile de benzopiriliu au fost obţinute prin condensarea aldehidei salicilice cu

acetaldehidă, în prezenţă de acid mineral.
CH
CHO CH3
CH
+ HCl
+ - H2O - H2O
CHO +
OH OH CHO O
Cl-
Clorurã de benzopiriliu
Sărurile de benzopiriliu în mediu alcalin formează pseudobaze (cromenoli), care

prin oxidare trec în benzopirone: cumarină şi cromonă. H OH
-
OH
+
+
+ H OH
O - O H O
X a - Cromenol g - Cromenol
Sare de
benzopiriliu oxidare oxidare
O
=O
O O
Cumarina
Cumarina este o substanţă cristalizată, albă (T.t.70oC) care se găseşte în multe plante
•principiu odorifiant (miros de fân proaspăt cosit şi de sulfină)
•folosita în parfumerie şi cofetărie
• Cumarina şi cromona se găsesc în natură sub formă de derivaţi
OH O
OH
HO CH3 CH3
=O =O
HO O HO =O
O O CH3O O CH3
CH3
Umbeliferona Aesculetina 4-Hidroxi-3-metilcumarina

(Rol de vitamină K) Angustifolinol
Un derivat important este dicumarolul, cunoscut ca anticoagulant, obţinut din 4-

hidroxicumarină şi CH2O.
OH OH HO
AcOH CH2
2
=O + CH2O =O O=
O O Dicumarol O
Tocoferolii sau vitaminele E au structură de croman şi rest de fitol (vezi vitamine

cu rest de fitol). Prin oxidare tocoferolii trec în derivaţi de p-benzochinonă.
CH3 CH3
HO O
HNO3
H3C C16H33 H3C OHO C16H33

O CH
CH3 3 CH3 CH3
a-Tocoferol Derivat de p-benzochinonă

Flavone şi izoflavone. Culoarea galbenă a florilor se datorează flavonelor (flavus =

galben în limba greacă), care se găsesc libere sau sub formă de glicozide în plante.
Nomenclatură. Structură
5
O O
4 2' 3'
6 3
2 1' 4'
HO 7
8
O O
1 6' 5'
(2-Fenilcromonă) (3-Fenilcromonă)
Flavonă Izoflavonă
O O O
OH OH
O O O
Flavanonă Flavonol Flavanolone

(2,3-Dihidroflavone) (3-Hidroxiflavonă) (3 Hidroxi-2,3-dihidroflavone)
Flavonele şi derivaţii lor se obţin prin sinteză.
Derivaţi importanţi
Quercetina rezultă prin hidroliza ramnoglucozidului cunoscut sub numele
de rutină. OH O
O
Glucoza Ramnoza OH O OH
OH
OH
HO OH HO OH
O O
Rutina Quercetina
Izoflavone O OH O
OH OH
HO HO
O O
Formonetina Genisteina
cu activitate extrogenă)
Flavonele, flavonolii şi derivaţii lor îndeplinesc rol de vitamine P (v.rutina),

intervin în mărirea rezistenţei la rupere a vaselor sanguine, în bolile coronariene, în
dermatite şi altele.
Flavonele formează cu unele elemente (Fe,Al etc.) compuşi chelatici, fapt ce
permite folosirea lor la vopsitul textilelor şi ca agenţi sechestranţi.
Flavonele protejează vitamina C şi adrenalina împotriva oxidării. Ele au
acţiune sinergică cu vitamina C. Funcţionează ca sisteme redox. Unele flavone au
acţiune bactericidă.
Rutina (ramnoglucozidul quercetinei) este vitamină P, se găseşte în citrice
alături de vitamina C, pe care o protejează. Me
R5 OH CH2COMe
OH
O O O O O NO2 Me
C5H11 O Me
Psoralen R5 = H
Intal (astm)
Bergapten R5 = OCH3 • Canabinol
•Furocoumarine- Umbelifere si
Rutacee
•agenti bronzanti (Bergasol)
b-D-glucose
O
Antociani şi antocianidine cianidina O
b-D-glucos
Prin tratarea flavonolilor cu Zn/HCl OH

HO O
OH H OH
Cl OH
OH OH
Agliconii antocianilor sunt antocianidinele.
OH O OH HO OH
OH O
Cromenol
Zn/HCl HCl - H2O
HO OH HO
O OH OH
Quercetina
HO + OH
O -
Cl
Cianidinã
Antocianii sunt glicozide colorate, care prin hidroliză în mediu acid (HCl diluat) trec în
săruri colorate (agliconi) şi zaharuri.
OH OH OH
OH OH OH OCH3
OH
HO + OH HO + OH
HO + OH O O
O Cl- Cl-
Cl - Cianidina Peonidina
Pelargonidina (Clorura de cianidină)
(Clorurã de pelargonidinã)
OH OH
OH OH OH OCH3
HO + OH HO + OH
O O
Cl- Cl-
OH OCH3
Delfinidina Malvidina (Oenina)
(Clorura de delfinidina) (Clorura de malvidina)
Culoarea antocianidinelor se modifică în funcţie de pH-ul mediului. Dacă în mediu acid (pH=3),
sărurile sunt colorate în roşu, în mediu slab alcalin (pH=8) sunt incolore prin formarea unei
pseudobaze, iar în mediu puternic bazic (pH=11) culoarea trece în purpuriu. Virarea culorii este
legată de modificări structurale reversibile.
OH OH
OH OH OH OH H OH
OH OH OH R R
OH - HCl
HO H
H+ HO OH HO + OH
HO + OH HO OH -H2O O -
O O O H Cl R
R
Cl- OH
Cianidină (pH=3) Pseudobază

Sare (roşie) (pH=8,5) (pH=11)
Structura chinoidă Fenolat- albastru
(Purpurie)
Proantocianidinele sunt substanţe amorfe, solubile în apă şi alcool, insolubile în eter. Se

oxidează uşor trecând în antocianidinele corespunzătoare (v.metoda de dozare).
Din Acacia melanoxylon a fost izolată melacacidina, iar din Gleditsia japonica, gleditsina, ca
substanţe optic active.
OH OH
H OH OH H OH OH
H H
HO OH HO OH
O H O H
OH
Melacacidina Gleditsina
(7,8,3’,4’-tetrahidroxiflavan- (7,3’,4’-trihidroxiflavan-
3,4-diol) 3,4-diol
Catehinele sunt derivaţi de flavan care în locul grupei carbonil din poziţia 4 conţin o grupă
metilen iar în poziţia 3 o grupă hidroxil.
Compuşii principali sunt (+) catehina (3,5,7,3’,4’-pentahidroxiflavan) şi (-) epicatehina. Din

unele plante (specia Afzelia) s-a izolat (-) epiafzelechina (3,5,7,4’-tetrahidroxiflavan).
OH OH OH H OH H
OH OH
* H OH OH
HO * OH
HO
O
HO
O OH O OH
H H H
(+) Catehina (-) Epicatehina (-) Epiafzelechina
Catehinele au caracter fenolic. Cu FeCl3 dau o coloraţie verde iar cu vanilina în mediu acid formează o coloraţie roşie.
In aer se oxidează uşor trecând în flobafene, compuşi coloraţi. Sunt optic active, prezentând doi atomi de carbon chiral (2 şi
3). In natură se găsesc doi din cei patru enantiomeri posibili (+) catehina şi (-) epicatehina. Catehinele au acţiune de vitmină
P ca şi flavonele. In timp catehinele polimerizează şi cantitatea lor scade.
Dibenzpiran. Dibenzpiranul are structură liniară de xantenă sau dibenz-a-piran

şi ca derivat dibenz-g-pironă, xantona
O
O O O
Xantena Xantona Dibenz-a-piran
Xantena ca atare nu este importantă, dar unii coloranţi conţin acest sistem. O serie de
droguri cu structură de dibenzo-a-piran se extrag din reziduri de cânepă (cannabinol şi
derivaţi). Sub formă de derivaţi coloraţi se găseşte în rădăcină de genţiană.
PIRIDINA ŞI DERIVAŢI
PIRIDINA
Nomenclatură. Structură
. . orbital sp2 ( b') 5
4g
. .N.. ( a') 6
3( b )
2 (a )
. . N
1
N N N N
+ +
N N N
N N
Structura Pechmann Structura Thiele Structuri cu sarcini despărţite
CH3 CH3 CH3

CH3
CH3 CH3 H3C CH3
N N N N N
a b g
Picoline Lutidina Colidina

(2,4-Dimetilpiridina) (2,4,6-Trimetilpiridina)
Metode de obţinere
Piridina se prepară din compuşi 1,5-dicarbonilici nesaturaţi şi amoniac
CH CH CH
HC CH2 + NH3 CH2 CH CH - H2O

HC - H2O
CHO CHO - + CHO CH C H
N
O CH NH3
Aldehida NH OH
Piridina
glutaconicã
- 3 H2
Pd
N N
+ 3 H2
H
Sinteza colidinei (2,4,6-trimetilpiridinei) după Hantsch se realizează prin condensarea esterilor b-
cetonici cu aldehidă acetică şi amoniac.
CH3 CH CH3
H CH3
ROOC CH CHO CH2 COOR ROOC CH C COOR
+ COOR
+ ROOC
- 2 H2O H
H3C C H3C C H3C CH3
C CH3 C CH3 N
OH
OH + NH3 O NH2 O H
Proprietăţi fizice
▪Piridina este substanţă lichidă (T.f.115,5oC), cu miros neplăcut, persistent. Este solubilă în apă, alcool şi în
dizolvanţi organici. Se foloseşte ca solvent pentru unii compuşi organici.
▪In spectrul RMN, protonii piridinei prezintă deplasări chimice, , caracteristice, tipic aromatice.
▪Piridina are caracter bazic. Bazicitatea piridinei (Kb=1,7.10-9) este mult mai diminuată faţă de aminele
terţiare alifatice (electronii neparticipanţi la piridină se află într-un orbital sp2, pe când la o amină terţiară
aceştia se află într-un orbital sp3 de la azot iar caracterul bazic al electronilor în orbitali variază în ordinea sp3
> sp2 (electronii din orbitalul sp nu au caracter bazic).
Proprietăţi chimice
Piridina posedă la atomul de azot un dublet de electroni într-un orbital sp2 ceea ce-i conferă un caracter
bazic mai slab comparativ cu aminele alifatice.
Cu acizii minerali formează săruri de piridiniu, solubile în apă.
+ HCl (pK a=5,29)

+
N N Cl-
H
Reacţii de substituţie electrofilă

E + E E
atac b E
+ E+ H H
+ H + N +
N N N H N
atac a + +
H H H
N E N E N E
+
H E H E H E
atac g + +
N
+
N N
KNO3, H2SO4
370oC NO2 NO2
HNO3, H2SO4 +
N N N
250oC
H
SO3, H2SO4, HgSO4 SO3H SO3H
230oC 220oC 24 h +
N N
230oC
H
Br2(Cl2, 200oC) Br(Cl) (Cl)Br Br(Cl)

+
300oC
N N
Reacţii de substituţie nucleofilă. Aceste reacţii decurg uşor în poziţiile 2,4 (a, g), unde densitatea
electronică este mai scăzută (v. structuri dipolare).
+ Y- - H + H-
Y
N N N
Y
Reacţia generală are loc prin adiţie – eliminare, dar mult mai uşor decât la benzen.
Reacţia cu amidură de sodiu (Reacţia Cicibabin), este o reacţie de substituţie nucleofilă, în care ionul
amidură -NH2 este reactantul nucleofil.
-
NH2 -H Na+
NaNH2
N + 100o
N H NH2 NHNa
C N N N
NH2 2-Aminopiridina
KOH -H
H
320o C, [O] N OH =O
- OH N N
2- Hidroxipiridinã H
2 - Piridonã
C6H5Li -H
H
110o C , toluen N C6H5
- C6H5 N
2- Fenilpiridinã
CH3
700o C +
+ CH3
+ ICH3 N I- N N
N CH3
CH3 (CH2)15Br
+ Br- Bromocet
N
CH2 (CH2)14CH3
Ac2O Br2 , HBr

+ +
N Ac N N H Br3-
Agent de Agent de
acilare bromurare
so3 CrO3
+ + O
N ArSO2Cl
Cr O -
N
SO
-
3
Agent de O
sulfonare Agent de
+ oxidare
N
SO2Ar
Agent de sulfonilare
Piridina este rezistentă la oxidare, dar omologii ei se oxidează la catena laterală. Peracizii atacă uşor
piridina formând piridin-N-oxizi.
CH 3COOOH sau
+ +
N N N N
• AAlchilpiridinele sunt omologi importanţi ai piridinei. O

Se cunosc: O
O
• Picoline a-, b- sau g- metilpiridine
▪ LLutidine a-, b- ; a-, g- dimetilpiridine (există 6 izomeri)
• - Colidine a-, g-, a’ (2,4,6)- trimetilpiridina simetrică
• eTetrametilpiridine a, a’, b, b’
H+
+
+ CH2O H - H2O
CH3 CH2 CH2OH CH = CH2
N N N
Vinilpiridina (monomer)
+ HCN
CH2CH2CN
N
Vinilpiridina este folosită drept copolimer la

obţinerea fibrelor sintetice (PNA) sau a altor derivaţi.
CH3 -
CH2 CH2 CHO CH CH
B H+
- BH +
N N N N N N
+ Stilbazol
H
CO2
CH2COOH
N N
CH2
Acid a -piridilacetic
Acizii din clasa piridinei au proprietăţi şi utilizări deosebite

KMnO4 CH3 COOH [O]
; KMnO4 N
CH3 COOH
N N N N N CH3
Acid picolinic Acid nicotinic
CH3 COOH HOOC COOC3H7
C2H5
[O] 2C3H7OH
[O]
; COOH C=O
CH3 N N
N N N OC3H7
Acid izonico - Acid piridin- 2,5 -
tinic (T.t. 309oC) dicarboxilic
H3C CH3
H3C CH3
N
Tetrametilpiridina este stabilă la oxidare şi are aromă de ficat prăjit.
Acidul picolinic dă cu sulfatul feros, în soluţie apoasă, o coloraţie galbenă-roşie datorită formării unui chelat.
Reacţia nu este dată de acidul nicotinic şi izonicotinic
O C=O
N Fe N
O=C O
II
Acid picolinic - Fe - chelat
Acidul nicotinic a fost izolat din drojdie şi din tărâţe de orez. Apare în cantităţi mici în celule şi urină. A
fost primul acid din această clasă, obţinut prin oxidarea nicotinei (1867). Poate fi obţinut şi prin hidroliza
nitrilului corespunzător, uşor accesibil.
• ca atare sau ca ester prin tratare cu amoniac se transformă în nicotinamida (Vitamina PP).
Nicotinamida este curent folosită în combaterea pelagrei la om şi cunoscută ca “factor pelagro-preventiv”.
Un alt derivat este coramina (sau niketamida)
COOH(R) CONH2 CON(C2H5)2

- H2O ;
+ NH3
N N N
Nicotinamida Coramina sau
Niketamida
Nicotinamida este componentă analeptic şi stimulent respirator
a nucleosidelor şi nucleotidelor.
Acidul izonicotinic este important prin hidrazida corespunzătoare (HIN, Hydrazid) care se obţine prin
tratarea acidului sau esterului său cu hidrazina.
COOH COOR CONHNH2
ROH,H+ H2N NH2
- H2O - ROH
N N N
Hidrazida acidului
izonicotinic
Hidroxipridine
OH O
SO3H T.A. OH
OH =O
N N N N N N
H H
(Formă lactim) (Formă lactam) (Lactim) (Lactam) 3(b)-Hidroxi-
2(a)-Hidroxipiridina 4(g)-Hidroxipiridina piridina
Aminopiridinele sunt substanţe de sinteză. b-Aminopiridina se obţine prin aceleaşi metode ca şi aminele
aromatice.
NH2 NH
NH2 =NH
N N N N
H
H
Un important derivat de 2-aminopiridină este 2-(p-aminobenzensulfonamido)-piridina (sulfapiridina)
introdusă ca medicament în tratamentul meningitei pneumococice şi a bronhopneumoniei.
H2N SO2 NH
N
Vitamina B6. Piridoxalul, piridoxamina şi piridoxina se găsesc împreună ca vitamina B6.

Vitamina B6 a fost izolată din tărâţa de orz şi apoi din drojdie de bere şi ficat.
Piridoxina (T.t.160oC) se poate transforma în piridoxamina şi în piridoxal, componente ale
vitaminei B6.
CH2OCH3 CH2NH2
CH3OH HO CH2OH NH3 HO CH2OH

CH2OH H3C H3C
N N
HO CH2OH
CHO Piridoxamina
H3C
N oxidare HO CH2OH
Piridoxina H3C
N
Piridoxal
Dipiridilii. La încălzirea piridinei în prezenţă de catalizatori (Ni-Raney) rezultă dipiridili, sau în prezenţă de
pirol, pirolpiridili, reacţii ce au loc prin intermediul radicalilor liber
+ +
H3C N N CH3 2 CH3OSO3-
Paraquat
Unele săruri cuternare ale dipiridililor

sunt utilizate ca ierbicide, cum ar fi paraquatul
Derivaţi ai piridinei
Benzopiridinele
5 4 5 4 5 9 4
6 3 6 3 6 3
7 2 7
7 N2 N 2
N
8 N N
1 8 1 8 10 1
Chinolina Izochinolina Chinolizina Acridina Fenantridina
Chinolina, izochinolona şi acridina Ca structură, se aseamănă cu structura electronică a piridinei. Azotul

hibridizat sp2 are caracter bazic. Inelul benzenic este mai reactiv decât inelul piridinei, astfel încât, în
chinolină reacţiile de substituţie electrofilă au loc în 5 şi 8 iar la izochinolină în 5 şi mai greu. Acridina este o
bază mai slabă decât chinolina.
OHC (R)HCOOH H(R)
CH
+
+ ZnCl2
NH2
CH2 N N
OH OH NH
Acridinã
8 - Hidroxichinolona
Proprietăţi fizice. Chinolina este un lichid (T.f.238oC) cu miros caracteristic, insolubilă în apă, solubilă în
solvenţi organici. Are caracter aromatic slab (mai slab ca naftalina).
Izochinolina (T.t.24oC, T.f.240oC), este o substanţă solidă, de culoare galbenă, solubilă în solvenţi
organici. Acridina, în soluţie prezintă o fluorescenţă albastră, caracteristică. Este substanţă cristalină
(T.t.110oC), incoloră, solubilă în solvenţi organici.
Proprietăţi chimice
Bazicitatea. Chinolina este o bază mai slabă decât piridina, iar izochinolina o bază puţin mai tare (chinolina
pka= 4,8; piridina pka= 5,3; izochinolina pka= 5,4). Pe această proprietate se bazează separarea lor. Acridina
este o bază mai slabă decât chinolina. Pe baza acestei proprietăţi se explică formarea sărurilor cuaternare.
Substituţia electrofilă. In condiţii energice (temperaturi 200-300oC), cu reactanţi electrofili, chinolina dă

produşi de substituţie în poziţia 8, izochinolina în 5, iar reacţiile la acridină au loc foarte greu. In comportare,
chinolina se aseamănă cu 1-nitronaftalenul. Deci în reacţiile de substituţie electrofilă este atacat nucleul
benzenic
8-Hidroxichinolina (oxina), este o substanţă solidă (T.t.75oC). Este un antiseptic. Cu unele metale formează
chelaţi insolubili (Mg şi Ca) sau coloraţi (Fe). Cu metalele cu număr de coordinaţie 4 formează un chelat
stabil. Oxina se foloseşte în chimie ca reactiv analitic.
Aminoalchilderivaţii chinolinei pot funcţiona ca antioxidanţi, compuşi cu acţiune antifungică şi
drept reactivi analitici.
Unii derivaţi conţinând grupa amino substituită, uneori şi alţi substituenţi, sunt medicamente de sinteză. Ca
exemple: clorochin şi acrihin, medicamente antimalarice. Se cunosc şi alcaloizi, coloranţi şi alţi derivaţi.
Mulţi derivaţi conţinând nuclee de piridină, chinolină, izochinolină, acridină se găsesc în regnul
vegetal ca alcaloizi, unii obţinuţi şi prin sinteză. Ca exemple sunt date structurile chininei, papaverinei şi
melicopinei (alţi derivaţi în capitolul alcaloizi şi coloranţi).
COMPUŞI HEXAATOMICI POLIHETEROATOMICI
Oxazine,tiazine, derivaţi
Structural, ciclurile oxazinice şi tiazinice sunt înrudite cu a- şi g-piranii. Ele pot îndeplini condiţia de
aromaticitate numai sub formă de cationi de oxaziniu sau tiaziniu.
Ciclul 1,2-benzotiazinei formează structura de bază a piroxicamului, medicament de sinteză folosit în

tratamentul spondilitei, poliartritei şi gutei, iar ciclul 1,3-tiazolic este prezent în structura cefalosporinelor
substanţe asemănătoare penicilinelor.
OH
COOH
CO NH NH2
N CH3OOC N CO
N CH3
S C NH CO(CH2)3 CH COOH
S H
Piroxicam H Cefalosporinã
O O
Fenoxazina (dibenzo-1,4-oxazina) se obţine prin condensarea o-aminofenolului cu clorhidratul său, sau cu

pirocatehină. Fenoxazina este o substanţă solidă (T.t.156oC), insolubilă în apă dar solubilă în alcool şi eter.
Prin sinteză s-au obţinut coloranţi care prezintă structură de fenoxazină
Fenotiazina (dibenzo-1,4-tiazina) se obţine prin topirea difenilaminei cu sulf, în prezenţa urmelor de iod sau
a AlCl3. Este substanţă solidă (T.t.180oC), incoloră. In mediu acid formează săruri de tiaziniu instabile.
H H
9 1 9 1
N N 2
8 2 8 10
10
3 7 3
7
O5 6 S5 4
6 4
Fenotiazina dă reacţii de substituţie în 3 şi 7. Prin nitrare formează 3,7-dinitro derivatul fenotiazinei (uneori
oxidat la sulf), care prin reducere conduce la o substanţă colorată (violetul lui Lauth). Sub formă de produşi
hidrogenaţi, oxazani şi tiazani, se găsesc în diferite structuri care sunt analoage ciclohexanului. Unii derivaţi
din grupa 10-(dialchil-aminoalchil)-fenotiazinei au acţiune antihistaminică sau tranchilizantă (vezi
clorpromazina).
N
Diazine N N
N N
N N N
Piridazina Pirimidina Pirazina
1,2-diazina 1,3 -diazina 1,4 -diazina
Diazinele sunt trei structuri izomere, în care atomii de azot sunt aşezaţi 1,2- 1,3- şi 1,4- şi se citesc în
consecinţă ca 1,2-, 1,3-şi 1,4- diazine sau se utilizează denumirile empirice intrate în uz: piridazina,
pirimidină şi pirazină.
Azinele îndeplinesc condiţia de aromaticitate deşi prezintă dipolmomente caracteristice (2,4 D la pirimidină;
3,9 D la piridazină). In spectrele RMN azinele prezintă deplasări chimice tipic aromatice.
Proprietăţile diazinelor
Bazicitatea diazinelor. Cei doi atomi de azot hibridizaţi sp2, posedă fiecare încă un dublet de
electroni care se află în orbitali hibrizi sp2. Bazicitatea diazinelor este mai mică decât a piridinei.
Piridazina este lichidă (T.f.208oC). In spectrele RMN protonii prezintă deplasări chimice, , specific
aromatice.
N NH
[H]
N NH
Pirazina Piperazina
Pirimidina este un compus cu T.t.22,5oC şi T.f.124oC, solubil în apă. Cu acizii formează săruri. Nu dă reacţii
de substituţie electrofilă decât foarte greu în poziţia 5 şi numai când în nucleu există o grupare OH sau NH2.
Acest lucru se deduce şi din structurile limită, unde în poziţiile 2, 4, 6 există o scădere accentuată a densităţii
de electroni. In acelaşi timp substituenţii din poziţiile 2,4,6 sunt deosebit de reactivi, proprietate folosită la
obţinerea unor derivaţi.
Prin tratarea 2-aminopirimidinei cu clorura acidului acetilsulfanilic se obţine sulfadiazina,
medicament bacteriostatic.
N
N 1. condensare
2. hidrolizã H2N SO2 NH
CH3CONH SO2Cl + H2N N
N
Derivaţi ai pirimidinei. Mulţi derivaţi ai pirimidinei prezintă un interes teoretic şi practic deosebit ca
vitamine, baze pirimidinice, compuşi oxigenaţi etc.
Vitamina B 1 (Tiamina) se găseşte în drojdia de bere, în tărâţea cerealelor, în ficat etc. Face parte
din complexul de vitamine B. CH2
N
+
N CH3 O O
N
CH2 CH2 O P O P O-
CH3 NH2 S
OH OH
vitamina B1
Hidroxipirimidine. Uracilul (2,4-dihidroxipirimidinaTPPsau 2,4-diacetotetrahidro-pirimidina) prezintă

fenomenul de tautomerie lactam-lactim, cu forma predominantă lactam (I).
O OH O OH Uracilul se găseşte în celulele vii ca rezultat al scindărilor
hidrolitice a acizilor nucleici.
NH N NH N La hidroliza acizilor nucleici rezultă şi alţi derivaţi ai
=O OH pirimidinei, bazele pirimidinice, care conţin pe lângă grupe OH
=O OH
NH NH N N şi grupe NH2.
I II III IV
Bazele pirimidinice conţin grupe –OH, -NH2, -CH3, -CH2OH, în poziţiile 2,4- şi 5, au puncte de fierbere
ridicate datorită legăturilor de hidrogen. Prezintă un mare interes timina, citozina, 5-metilcitozina, 5-
hidroximetilcitozina.
O NH2 NH NH NH NH
OH 2 2 H3C 2 HOH2C 2
H3C NH H3C N NH N H3C N N N

=O OH =O OH OH =O =O
NH N NH N N NH NH
Timina Citozina 5-Metilcitozina 5-Hidroxi-metilcitozina

(5-Metiluracil) (2-Hidroxi-4-aminopirimidina)
Acidul barbituric (2,4,6-trihidroxipirimidina) nu se găseşte în natură, dar se sintetizează relativ uşor din uree
şi ester malonic (vezi sinteza pirimidinei). Acidul barbituric este o ureidă care prezintă tautomerie lactam-
lactim. Prezintă caracter acid datorită apariţiei grupei CH2 activă în forma lactam care predomină şi deci la
hidroliză trece în acid malonic, CO2 şi NH3.
O O OH O OH
H2C NH NH N NH N
O= =O HO =O HO =O HO OH HO OH
NH NH NH N N
Acid barbituric Acid barbituric
Lactam Lactim
Prin sinteză s-au obţinut derivaţi 5,5-disubstituiţi ai acidului barbituric, de mare interes farmaceutic, utilizaţi
ca narcotice şi sedative
CH3
H5C2 O H5C2 O O CH3(H2C)2 CH O
H5C2 NH H5C6 NH H5C2 NH H2C=HC H2C NH
O= =O O= =O O= =O O= =O
NH NH NH NH
Barbital Fenobarbital Ciclobarbital Seconal
Aloxanul – rezultă la degradarea bazelor purinice, respectiv prin oxidarea acidului uric. Este un
tetracetoderivat al pirimidinei (acidul 5-cetobarbituric). In apă, aloxanul formează un hidrat stabil în poziţia
5. Prin reducere energică aloxanul trece în acid dialuric care în prezenţa amoniacului trece în uramil.
Prin adiţia unei molecule de aloxan, cu o moleculă de acid dialuric, rezultă aloxantina.
O O O H2N O
HO H
HO NH HOH O NH red. HO NH NH3 H NH
O O O O O O O O
NH NH NH NH
Aloxan hidrat Aloxan Acid dialuric Uramil
Aloxantina prin tratare cu amoniac formează murexid – compus roşu-purpuriu. Această reacţie serveşte la
recunoaşterea purinelor
O OH H O OH O
HN O NH NH3 HN N NH
O O O O O O O O
NH NH NH NH
Aloxantina Murexid
Benzodiazine. Diazinele se pot prezenta sub formă condensată cu benzenul, ca benzodiazine.

Benzopiridazina se prezintă sub formă de izomeri: cinolina, ftalazina şi benzocinolină.
N
N N N
N N
Cinolina Ftalazina Benzocinolina
Dibenzpirazina (fenazina) se obţine prin reacţia de condensare a o-chinonelor cu o-fenilendiamina, sau din
nitrobenzen şi anilină, în mediu reducător.
O H2N N NH OH H2N
300oC
+ +
O H2N N NH OH H2N
Fenazinã
Mulţi pigmenţi produşi de bacili au ca structură de bază fenazina. Pigmentul purpuriu, piocianină, este
produs de Bacillus pyocyaneus iar Bacillus chlororaphis produce pigmentul galben, oxichlororafina.
O CONH2
N N
N N
CH3
Piocianina Oxichlororafina
Grupa purinei
Purinele sunt sisteme ciclice poliheteroatomice cu scheletul format dintr-un ciclu de pirimidină
condensat cu unul de imidazol. Numele vine de la latinescul purum uricum (E.Fischer).
Purina a fost identificată sub forma unei glicozide, nebularina (b-D-ribofuranozil-9-purina) în
ciuperca Agaricus nebularis. Se poate obţine prin sinteză din acidul uric prin tratare cu POCl3 şi reducerea
triclorpurinei.
O OH Cl
HN NH N N POCl3 N N H /Pd N N
2
O NH NH O HO N NH OH Cl NH N NH
N Cl
Acid uric Purina
Nucleul purinic este prezent în produşi naturali importanţi cum ar fi nucleotide, acizi nucleici, alcaloizi, acid
uric etc.
In nucleul purinei, numerotarea începe de la unul din atomii de azot din nucleul de pirimidină.
Purina prezintă tautomerie, de unde identitatea poziţiilor 7 şi 9.
6 6
1 5 5
N N7 1N NH 7
2 8 2 8
4
N NH Purina N 4 N
3 9 3 9
Purina este o substanţă cristalină, solubilă în apă şi în solvenţi organici. Prezintă caracter aromatic
plasat între pirimidină şi imidazol. Multe din purinele naturale sunt hidroxizi şi aminoderivaţi.
Hipoxantina (6-hidroxipurina) şi xantina (2,6-dihidroxipurina) se găsesc în ceai şi în
ţesuturi animale. Ele rezultă la hidroliza acizilor nucleici. Pot exista în două forme tautomere.
OH O OH O
N N HN N N N HN N
N NH N HO N NH O NH NH
NH
Hipoxantina Xantina
Xantina se prezintă sub forme tautomere lactim-lactam, predominând forma lactam. Xantina se găseşte în
cantităţi mici în sânge, urină şi calculi renali. In plante se găsesc metilxantine, din care importante sunt
teofilina, teobromina şi cafeina.
Aminopurinele se găsesc în acizii nucleici de unde rezultă prin hidroliză şi se cunosc ca baze
purinice. Adenina a fost descoperită în pancreas, (Kossel, 1885), se găseşte însă şi în unele plante (ceai).
Unii derivaţi ai adeninei prezintă importanţă fundamentală în procesele enzimatice (nucleotide, coenzima A
etc.). Guanina a fost descoperită în excrementele păsărilor (guano), de unde şi numele de guanina
(Unger,1844). Se mai găseşte în solzii unor peşti şi în pielea reptilelor, conferindu-le strălucire.
NH2 NH OH O
N N HN N N N HN N
N NH N H2N N NH H2N N NH
NH Guanina
Adenina
6-Aminopurina 2-Amino-6-hidroxipurina
Acidul uric (2,6,8-trihidroxipurina) se găseşte în corpul mamiferelor ca produs al metabolismului azotat
(Schelle,1776, în pietre din vezica urinară). Bolnavii de gută prezintă exces de uraţi. Acidul uric a servit ca
materie primă de sinteză a purinei. Spectrele IR confirmă forma lactam, deşi acidul uric reacţionează şi sub
forma lactim (cu POCl3). O OH
HN NH N
O NH NH O HO N NH OH
Acid uric
Forma lactam Forma lactim
Pentru confirmarea structurii acidului uric s-au folosit sinteza şi degradarea oxidativă. In urma degradării
oxidative, în mediu acid, acidul uric trece în aloxan şi uree. In prezenţă de permanganat, în mediu neutru sau
alcalin, se formează alantoina, în care se menţine inelul imidazolic. Acestea sunt dovezi ale structurii
acidului uric. O
NH2
HNO3 HN O
+ C=O
O mediu acid O O O
NH H2N
HN NH HN
oxid
O O O O
NH NH NH
KMnO4 NH2
NH
m. alcalin H2N O 2 C=O + CHO
sau neutru O
O NH NH NH2 COOH
Alantoina
PTERIDINE (Tetrazanaftalen)
Derivaţii pteridinei sunt puţin răspândiţi în natură, în splină, pancreas, urină şi în unele vegetale (spanac,
lăptuci, sparanghel) dar au fost identificaţi o serie de pigmenţi coloraţi în galben, care au în componenţă
pteridina.
Pteridina este formată dintr-un nucleu de pirimidină condensat cu unul de pirazină. In pteridină numerotarea
se începe din nucleul pirimidinic.Sinteza pteridinei a fost realizată prin condensarea 4,5-diamino pirimidinei
cu glioxalul.
Derivaţii, cum ar fi xantopterina (din splină, pancreas, urină), leucopterina şi alţii pot fi sintetizaţi din
hidroxiaminopirimidine şi acid glioxilic sau acid oxalic.
5 4 OH OH
N N N
6 N 3 HO N HO N
7 2 NH2 HO NH2
N N N N N N
8 1
Pteridina Xantopterina Leucopterina
1,3,5,8-tetrazanaftalen (pigment galben)
Acidul folic, acid pteroilmonoglutamic este un important factor de creştere pentru multe organisme. Cea mai
mare cantitate de acid folic este sintetizată de flora intestinală. Se întâlneşte în frunze de spanac, lăptuci, dar
şi în ficat, având rol de stimulator de creştere pentru unele bacterii sau pentru producerea globulelor roşii.
Din punct de vedere structural este constituit dintr-un nucleu pteridinic, un rest de acid p-aminobenzoic şi
dintr-un rest de acid (S)-glutamic.
Structura acidului folic a fost dovedită pe calea degradării oxidative şi prin sinteză. Sinteza se realizează
prin condensarea 2,4,5-triamino-6-hidroxipirimidinei cu aldehida acrilică bromurată şi cu acidul p-
aminobenzoilglutamic. Prin topire, în prezenţa acidului sulfuric, se realizează o fracţionare la grupele amino
cu izolarea celor trei fragmente.
OH OH
N CHO H2N CH CH2 CH2
N N
N CH2 NH CONH CH CH2 CH2 COOH COOH
Acid folic COOH Acid glutamic
H2N N N H2N N COOH
N
Pteridinaldehida
H2N COOH
Acid p-aminobenzoic
Se foloseşte la combaterea unor forme de anemie şi pentru dezvoltarea normală a sistemului nervos. In
organism acidul folic este transformat în acid tetrahidrofolic din care iau naştere mulţi compuşi, cel mai
important fiind acidul 5-formil-5,6,7,8-tetrahidropteroilglutamic, cunoscut ca acid folinic.
Diviziunea celulelor este condiţionată de prezenţa acidului folinic în organism şi este stopată de
aminopteridină. Aminopteridina este folosită în combaterea leucemiei acute.
Flavine. Aloxazina şi derivaţi. Aloxazina şi izoaloxazina conţin un nucleu de chinoxalină condensat

cu pirimidină sau un nucleu pteridinic condensată cu benzen. Se cunosc produşi naturali (B2, antibiotice) şi
de sinteză (B2, coloranţi), cu nucleu flavinic.
Riboflavina , vitamina B2, se găseşte în toate celulele plantelor şi animalelor în cantităţi mici,ca factor de
creştere. Structura de bază este lumicromul, un derivat al aloxazinei.
N N
N
N
Aloxazina
Lumiflavina, derivat al lumicromului (şi al aloxazinei), a fost obţinută prin sinteză din derivaţi de
diaminoxilen şi aloxan. Sinteza vitaminei B2 se realizează prin condensarea aminoxilenului cu
riboză. Riboflavina de sinteză este o substanţă solidă, cristalizată în ace galbene-oranj (T.t.280oC), cu mare
sensibilitate la lumină. Cu metalele formează combinaţii chelate. Intră în structura coenzimelor. Riboflavina
de sinteză este identică cu produsul natural.
CH3 CH2 (CHOH)3CH2OH
N NH N N N N
H3C O H3C O H3C O
H3C NH H3C NH H3C NH
N N N
Lumicrom O O O
Lumiflavina (9-Metillumicrom) Vitamina B2
Riboflavina
Derivaţii de pirimidină şi purină sunt prezenţi în nucleozide, nucleotide şi acizi nucleici. Nucleoproteidele
prezente în nucleele celulelor dau prin hidroliză menajată proteine şi acizi nucleici. Acizii nucleici, fiind
polinucleotide, prin hidroliză blândă cu amoniac trec în mononucleotide, iar prin hidroliză avansată, cu
amoniac concentrat, trec în nucleozide, substanţe formate dintr-o bază azotată şi o pentoză.
Nucleozidele conţin o bază azotată după care primesc numele şi sunt ribozide sau dezoxiribozide după cum
baza purinică se leagă de riboză sau de dezoxiriboză. Nucleotidele sunt nucleozide esterificate cu acid
fosforic şi se numesc corespunzător ribonucleotide şi dezoxiribonucleotide.
Nucleozide OH Dezoxinucleozide
OH NH2 NH2
N N N N
3 O 3 O O O
N HOH2C O N HOH2C N N
HOH2C O O HOH2C O
1' 1' 1
1' H H'
OH OH OH OH OH H OH H
Uridina Citidina Dezoxiuridina Dezoxicitidina
Baza azotatã uracil citozinã uracil citozinã
ribofuranozã ribofuranozã dezoxiribofuranozã dezoxiribofuranozã
Pentoza
NH2 OH NH2 OH
N N N N N N N
N
9 H2N 9 9 H2N 9
N N N N N N N
N
HOH2C O HOH2C O HOH2C O HOH2C O
1'
1' H1' H
1'
OH OH OH OH OH H OH H
Adenozina Guanozina Dezoxiadenozina Dezoxiguanozina
Baza azotatã adenina guanidina adenina guanidina
Pentoza ribofuranozã ribofuranozã dezoxiribofuranozã dezoxiribofuranozã
L'ADN este divizat în cromozomi
Génom = 3,2 miliarde de perechi
de nucleotide 24 cromozomi diferiţi
1 cromozom = 1 moleculă de ADN
+ proteine
ADN + protéine = cromatina
IZOPRENOIDE
Ch_organica_MF_2021_R_Dinica
IZOPRENOIDE
In natură există o serie de compuşi constituiţi din două, trei sau mai multe resturi de izopren unite pe
principiu “cap-coadă” cu structură complicată. Formulele moleculare fiind multipli ai moleculei de izopren se
pot recunoaşte.
C C C CH3
C C C C ; C C C C si C C C C ; H2C C CH CH2
Unitate "cap- coadã" Izopren
+
Mircen (C 10) Limonen (C 10) Izopren
Deşi formală, regula “cap-coadă” (L.Ruzicka. 1921) este baza clasificării compuşilor naturali cu
schelet poliizoprenic, după numărul de unităţi izoprenice.
Mirosul plăcut al florilor, fructelor sau frunzelor unor plante este datorat unor hidrocarburi volatile cu
C10 sau C15, numite terpeni, sau derivaţilor lor oxigenaţi.
IZOPRENOIDE
TERPENOIDE
Terpenoidele cuprind terpenii şi derivaţii lor oxigenaţi
Se clasifică după numărul de unităţi izoprenice din structura lor în:

•monoterpenoide (C10);
•sescviterpenoide (C15);
•diterpenoide (C20);
•triterpenoide (C30);
•politerpeni (C5H8)n- polimeri naturali ca de exemplu cauciucul.
Punerea în evidenţă a unităţilor formatoare prin utilizarea atomilor de carbon marcaţi izotopic a dus la
trasarea schemei de biosinteză a acestor compuşi.
Unitatea izoprenică biosintetizată reală este acidul mevalonic, care se sintetizează din trei moli de acetil
-S – CoA. Apoi acidul mevalonic este fosforilat şi decarboxilat la pirofosfat de izopentenil care
constituie unitatea reală, biosintetizată. Prin legături ale pirofosfatului de izopentenil se obţin schelete
aciclice care generează structuri C10, C15, C20.
CH3
HO C CH2COOH mai multe OPP-pirofosfat
etape OPP
CH2CH2OH
Acid mevalonic 3-metil-3-butenil pirofosfat
IZOPRENOIDE
TERPENOIDE
Monoterpenoide (C10)
Sunt substanţe volatile, care dau miros plăcut unor flori, frunze sau plante.
Se prezintă ca structuri aciclice şi ciclice, ca hidrocarburi şi derivaţi oxigenaţi.
Monoterpenoide aciclice. In natură se găsesc sub formă de izomeri.

• mircenul şi ocimenul, hidrocarburi izomere a căror structură a fost determinată prin degradarea oxidativă.
Mircenul se găseşte în hamei şi laur iar ocimenul în ulei eteric de trandafir.
Derivaţii oxigenaţi se găsesc sub formă de perechi de izomeri ca alcooli, aldehide, cetone şi acizi alături de
terpeni, de unde şi numele de monoterpenoide.
Citronelolul (C10H20O) este un alcool nesaturat, optic activ, cu o dublă legătură izopropilidenică (a) sau
izopropenilică (b).
Se găseşte ca amestec în uleiurile eterice de trandafir şi muşcată şi are miros plăcut de lămâie. In amestec
predomină izomerul izopropilidenic (a).
CH2OH CH2OH
Mircen Ocimen a citronelol b

IZOPRENOIDE
TERPENOIDE
Geraniolul şi nerolul sunt izomeri cis-trans (C10H18O) cu structură izopropilidenică şi izopropilenică, cu
două legături duble în moleculă, greu de separat.
CH2OH CH2OH H OH OH
H
* *
; ;
H H CH2OH CH2OH
Geraniol Nerol Linalol

(izom er trans (izom er cis
T.f. 229-230o C) T.f. 224-225oC) (Alcool tertiar optic activ
T.f. 198-199oC)
Geraniolul este componenta dominantă în uleiurile eterice din flori de trandafir, de muşcată, de citronela şi
ghimbir.
Nerolul se găseşte în uleiuri de flori de portocal amar (ulei de neroli) şi în coji de portocal (ulei de bergamot).
Linalolul este un alcool terţiar, optic activ, nesaturat, cu două duble legături în moleculă. Izomerul (-) linalol
predomină în uleiul de levănţică, trandafir şi bergamot iar izomerul (+) linalol este componenta principală a
uleiului de flori de portocal şi coriandru.
IZOPRENOIDE
TERPENOIDE
Corespunzător alcoolilor există aldehide izomere cis-trans, citral a (geranial) şi citral b (neral), care pot
adopta structura izopropilidenică şi izopropilenică. Se pot separa sub forma combinaţiilor bisulfitice.
CHO CHO H H
H H CHO CHO
;
Citral a (Geranial) Citral b (Neral)
Citralul este una din terpenoidele cu mare răspândire, predominând în uleiul de iarbă de lemon şi de lămâie.
Se obţine sintetic prin oxidarea geraniolului respectiv nerolului.
Nerolul şi linalolul elimină apă, în prezenţă de acizi minerali diluaţi, trecând în terpineol sau în produsul
hidratat, terpin. Geraniolul reacţionează mai greu. In mediu acid, reacţia se desfăşoară prin mecanism ionic.
H CH2OH OH
+
H H2O H2O
CH2OH - H2O - H+
H
Nerol OH OH
Geraniol
Terpineol Terpin
IZOPRENOIDE
TERPENOIDE
Structura se determină prin hidroliza alcalină a citralului , când se formează metilheptenona şi aldehida
acetică şi oxidarea metilheptenonei cu formarea acetonei şi acidului levulic.
CH3
H O
Hidrolizã CH3
alcalinã +
CHO CHO
CH3
Citral Metilheptenona O O
oxid. +
CH3 CH3
COOH
Acid levulic
IZOPRENOIDE
TERPENOIDE
Proprietăţile caracteristice decurg din structură.
Citralul după tratarea cu acetonă în prezenţă de Ba(OH)2 formează pseudoionona (compus carbonilic
polinesaturat) care, în mediu acid, ciclizează formând - şi -ionone.
Iononele au miros de toporaşi şi micşunele şi se utilizează la fabricarea parfumurilor. –Ionona nu se găseşte
în natură.
din amestecul de ionone s-a izolat şi -ionona
COCH3
CH=CH
CH3 CH3
O CH C  Ionona O
CHO Ba(OH)2 H O H2SO4 (T.f.134o/12mm)
+ C CH3 - H O CH
2 COCH3
H3C  Ionona
Pseudoionona CH=CH
 Ionona
(T.f.127o/12mm)
IZOPRENOIDE
TERPENOIDE
Monoterpenoide monociclice
Terpenoidele din această clasă conţin scheletul p-metanului (1-metil-4-izopropilciclohexan) care
se obţine prin hidrogenarea p-cimenului (1-metil-4-izopropilbenzen).
7
CH3 CH3 CH3 1
6 2
3 H2/cat. 5 3
O O O 4
8
10 9
 - iononã  - iononã  p- Mentan (C10H20)
Ionona p- Cimen (C10H14)
Terpenii din natură au formula moleculară C10H16, fiind mentadiene. Din cei 14 izomeri teoretic posibili, cel
mai răspândit este limonenul (1,8(9) mentadiena).
  
Limonen Felandreni Terpinolen
Terpineni
IZOPRENOIDE
TERPENOIDE
(+) Limonenul se găseşte în cojile de portocal şi de lămâi, în chimen şi ţelină, izolându-se din uleiul
eteric corespunzător.
(-) Limonenul se găseşte în uleiul eteric de ace de brad sau de molid, în uleiul de mentă rusească şi în
unele uleiuri de terebentină.
() Limonenul , numit dipenten, se găseşte în ulei de camfor, de bergamot etc. Limonenul, sub forma
izomerilor optic activi, are miros de lămâie. () Limonenul (dipenten) se obţine din izopren prin
încălzire la 280oC.
280o
+
Izopren Limonen
Terpinenii se găsesc în amestec; mai răspândit este izomerul  în maghiran şi coriandru. Nu prezintă
izomerie optică.
Felandrenii sunt izolaţi din uleiuri de molură, eucalipt şi mărăraş. Structura terpenoidelor monocilcice
a fost stabilită prin degradare oxidativă, prin utilizarea reacţiilor chimice caracteristice pentru transformarea
lor în compuşi din aceeaşi clasă, cu structura cunoscută şi prin trecerea la p-cimen.
IZOPRENOIDE
TERPENOIDE
Determinarea structurii limonenului:
Br Br Cl
Br Br NOH NOH O OH
5Br2
Br Br 2 HBr NOCl
Br
Br Br
A 1
Nitroza- Carvonoxima Carvona Carvacrol
clorurã
OH
O O 2H OH
2H
2 3
OH
p- Cim en Terpin Lim onen
4 H2O
NOH OH
NOCl
4a
OH
COOH
Carvonoxima Acid hidroxi-
OH Oxid. COOH toluic
OH
CO 1.oxidare
 -Terpineol 4b 2.dehidrogenare CH2OH
H Mentantriol
O
Acid hom oterpenilic
IZOPRENOIDE
TERPENOIDE
• Stabilirea scheletului limonenului prin transformare în p-cimen (A)
• Stabilirea locului dublelor legături (1-4 pe schemă).
• Inrudirea cu carvona arată că limonenul posedă o dublă legătură în aceeaşi poziţie ca la carvonă,
care are grupa carbonil la C2 ca la carvacrol (1).
• Una din legături din carvonă este conjugată cu grupa carbonil pentru că numai compuşii ,-
nesaturaţi se reduc cu hidrogen în stare născândă (2).
• Punerea în evidenţă a legăturii din afara ciclului prin hidrogenare şi oxidare la mentantriol şi
trecere în acid hidroxitoluic (3).
• Locul legăturii din ciclu a fost stabilit prin transformarea limonenului în terpineol, în
carvonoximă sau în acid homoterpenilic (4b).
• O davadă suplimentară etse sinteza -terpineolului (4).
In natură se găsesc derivaţi oxigenaţi alcooli, aldehide, cetone etc, din care unii au mari utilizări
practice.
OH
O OH O
OH O
OH OH
Carvona Mentol Mentona Carvomentol Carvomentona  - Terpineol Terpin
IZOPRENOIDE
TERPENOIDE
Mentolul se extrage din uleiul de mentă (Mentha piperita) sub formă de (-) mentol.
Prin sinteză (hidrogenarea timolului) se obţine un amestec de diastereoizomeri care
se separă prin recristalizarea ftalaţilor acizi. Prin scindare cu baze optic active şi hidroliză s-au
obţinut (+) mentol şi (-) mentol identic cu cel natural. Mentolul are conformaţia ciclohexan
scaun cu substituenţii orientaţi ecuatorial.
H
H3C CH
HO
H3C
H CH3
Mentol H
Mentolul are proprietăţile alcoolilor secundari. Se foloseşte pentru parfumarea pastei de dinţi, compus
de aromă în industria alimentară, antiseptic, analgezic şi anestezic local.
IZOPRENOIDE
TERPENOIDE
-Terpineolul este un alcool nesaturat care se obţine prin sinteză (K.Alder, 1949) din izopren şi
metilvinilcetona, sau prin deshidratarea terpin hidratului în prezenţă de acid sulfuric diluat când
rezultă şi -terpineol. .Terpineolul are miros puternic de liliac şi se utilizează în parfumerie. In
natură se găseşte numai izomerul trans iar cis-terpin se obţine prin hidratarea pinenului în mediu acid.
Terpinul este utilizat ca modificator al secreţiei bronşice. Prin deshidratarea cis-terpinului se
formează un eter intern, eucaliptol, cu configuraţie baie. Eucaliptolul se extrage din esenţă de
eucalipt. Se mai găseşte în rozmarin şi pelin. Are miros de camfor. Se foloseşte ca antiseptic.
Mentona (T.f.210oC). se găseşte alături de mentol şi de limonen în uleiurile eterice de izmă, sub
forma de (-) mentonă. Se obţine prin oxidarea (-) mentolului. In soluţie bazică sau acidă
(-) mentona se găseşte în echilibru cu (+) mentona (izomentona), datorită epimerizării (schimbarea
configuraţiei unui singur atom de carbon asimetric), care are loc prin intermediar carbanionic sau
carbocationic. Mentona este însoţită de carvomentonă.
(+) Carvona (T.f.230oC), se găseşte în ulei de chimen şi de mărar. (-) Carvona se găeşte în ulei de
izmă creaţă. Se găseşte şi ca racemic.
IZOPRENOIDE
TERPENOIDE
Monoterpenoide biciclice Sistemele fundamentale ale terpenoidelor biciclice aparţin celor
şapte grupe mai importante.
Pinan Bornan Izocamfan Fenchan Izobornilan

Caran
Tuian (Camfan)
Monoterpenoidele biciclice, C10H16, care apar în natură, conţin pe lângă sistemul ciclic de bază şi o dublă
legătură. De la tuian se cunosc mai mulţi derivaţi, hidrocarburi şi derivaţi oxigenaţi. -Tuienul se găseşte rar
în natură sub formă de (+) tuien. Sabinenul a fost izolat din uleiuri eterice de Juniperus sabina, unde se
găseşte şi sabinolul.
OH OH O
 -Tuien  -Tuien Sabinen Sabinol Acool tuilic Tuiona
IZOPRENOIDE
TERPENOIDE
Tuiona a fost izolată sub formă de  (-) tuiona din arborele de tuia (arborele vieţii, Thuja occidentalis)
şi din pelin, iar sub formă de -tuiona din uleiul de salvie. Unii derivaţi se obţin şi prin sinteză.
Prezenţa ciclului de trei în structura acestor derivaţi a fost dovedită prin degradare oxidativă.
Din clasa caranului se cunosc produşi cu o dublă legătură şi cu două duble legături,
hidrocarburi şi derivaţi oxigenaţi.
4 5
3 O
2 6
1
Carena- 3  4- Carena Silvestren Carona  - Pinen  - Pinen

(carvestren)
Carenele au fost izolate din uleiul eteric de Pinus sylvestris, P.longifolia şi din uleiuri eterice exotice.
Pinanul, C10H16, prezintă mare importanţă prin reprezentanţii săi, -pinen şi -pinen care se găsesc în ulei de terebentină,
cât şi prin transformările la care participă cu formarea altor terpeni şi derivaţi oxigenaţi (ocimen, mircen, terpineol, terpin,
camfor).
-Pinenul şi -pinenul se găsesc împreună în uleiuri eterice, în special în uleiul de terebentină care conţine 65-90% -pinen
şi 25-5% -pinen. Pinenii se pot separa prin distilarea fracţionată.
Uleiul de terebentină se obţine din terebentină (răşina secretată la crestarea cojii de conifere, pin) prin antrenare cu vapori de
apă. Reziduul rămas de la distilare este numit sacâz sau colofoniu. Uleiul de terebentină este un bun diluant la fabricarea
lacurilor şi vopselelor.
- şi -Pinenii sunt folosiţi şi ca materie primă pentru obţinerea camforului.
IZOPRENOIDE
TERPENOIDE
Grupa boranului (camfanului) cuprinde derivaţi precum borneol, izoborneol, camfor, camfen şi
alţi derivaţi.
Bornan (Camfan ) Camfen Izocamfan Fenchan Izobornilan

Camfenul este singurul terpen biciclic, cristalizat, care apare în natură în uleiul de brad (Abies sibirica),
sub forma (-) camfen.
De asemenea camfenul poate fi transformat în clorură de izobornil, respectiv în izoborneol care dă prin
oxidare camfor. Camforul se obţine din lemnul arborelui de camfor (Cinamomum camphora), prin distilare
(antrenare) cu vapori de apă. După distilare (+) camforul cristalizează şi se separă. Se purifică prin sublimare,
în prezenţă de fier sau var. Cl
Cl
HCl -HCl
Clorhidrat Clorurã de Cam fen

de cam fen izobornil
POCl3 - H2O
OCOCH3 OH O
AcOH oxid.
Acetat de Izoborneol Cam for

izobornil
IZOPRENOIDE
TERPENOIDE
Prin sulfonare cu acid sulfuric în prezenţă de anhidridă acetică conduce la acidul -camforsulfonic
ale cărui săruri se folosesc în terapeutică. Camforul este bun plastifiant în obţinerea celuloidului.
In prezenţă de hidrazină trece în bornan prin reacţia Kijner-Wolff.
O HN NH2 N NH2
2 KOH
Camfor Hidrazona Bornan

(Camfan)
In prezenţă de acid azotos trece într-o dicetonă camforchinonă cu proprietăţi caracteristice 1,2-dicetonelor.
Având constanta crioscopică mare (kc=40) se utilizează ca dizolvant pentru determinarea maselor moleculare
(M) a compuşilor organici, după metoda Rast.
IZOPRENOIDE
TERPENOIDE
Sescviterpenoide(C15)
Sescviterpenoidele apar în natură sub formă aciclică, monociclică sau biciclică, ca hidrocarburi
sau ca derivaţi oxigenaţi
Farnesolul, C15H25OH, este component al uleiului de mărgăritărel şi de flori de tei. In balsamul
de Peru şi în uleiul de neroli se găseşte un izomer, nerolidolul.
Se pot obţine prin sinteză din geraniol.
+ -
Cl NaCH COCH3
CH2OH PCl5 +
COOR
Geraniol
HOH + -
- + Na C CH
O ROH O
COOR - CO2
ONa OH izomerizare
CH H2
Ac2O, to
Nerolidol
CH2OH
Farnesol
Pirofosfatul de farnesil este un intermediar în sinteza izoprenoidelor.
IZOPRENOIDE
TERPENOIDE
Sescviterpenoide
Sescviterpenoidele monociclice iau naştere
prin ciclizarea nerolidolului, dar sunt + H+
răspândite în natură şi sub formă de - H2O - H+
bisabolen. +
OH
Nerolidol Bisabolen
O
Sescviterpenoidele biciclice
dehidrogenare
sunt răspândite în ţelină, ulei ;
de cuişoare etc. Sunt utilizate
în parfumerie, Au schelet de Cadinen Cadalina Articulona
cadalină. Scheletul cadalinei se (ulei de Pipercubeta)
găseşte şi în unii alcooli, sau

cetone (articulona).
IZOPRENOIDE
TERPENOIDE
Din farnesol rezultă selinenul (sescviterpen cu structură de eudalină) prezent în ulei de fruct de
ţelină.
CH2OH
Farnesol Selinen Eudalina
In uleiul de cuişoare (Eugenia caryophylata) se găseşte cariofilena, unul din reprezentanţii cei mai
răspândiţi, care este însă însoţită de humulenă.
4 9 11
Cariofilena Humulena
Structura cariofilenei a fost stabilită prin degradare oxidativă şi prin sinteza (F.Sorm, 1950).
IZOPRENOIDE
TERPENOIDE
Diterpenoide(C20)
• conţin patru resturi de izopren şi sunt uleiuri vâscoase care se extrag cu ajutorul dizolvanţilor.
•Fitolul, C20H40O, este cel mai răspândit reprezentant.Este un alcool nesaturat, cu o legătură dublă, răspândit
în vegetale, fiind component al clorofilei. Se obţine din clorofilă prin saponificare, urmată de oxidare. Se
separă o cetonă a cărei structură a fost demonstrată prin sinteză.
saponificare oxid CH2OH

Clorofilã Fitol
C20H40O O+ CHO
(1)
CH2OH reducere CH2OH

Farnesol Hexahidrofarnesol
+ -
1) NaCHCOCH3
HBr CH2Br COOR
2) H2O O
Cetonã de sintezã identicã cu cea
rezultatã prin degradarea fitonului (1)
CH2OH
Fitol
IZOPRENOIDE
TERPENOIDE
Diterpenoide
•Fitolul intră în compoziţia vitaminelor E (derivate de la croman), numite tocoferoli. Tocoferolii se găsesc în
amestec în ulei de germeni de porumb şi grâu în care predomină -tocoferolul. Tocoferolii sunt antioxidanţi
naturali, indispensabili bunei funcţionări a organelor genitale, intervin în metabolismul hidraţilor de carbon
favorizând depunerea de glicogen în ţesuturi, în oxidările celulare şi în metabolismul creatininei din muschi.
Lipsa lor produce degenerarea muschilor şi alte efecte nedorite.
•-Tocoferol= 2,5,7,8-tetrametil-2(4’,8’,12’-trimetil)-tridecil-6-oxicroman. -Tocoferolul are în ciclul
aromatic 5,8-dimetil, iar -tocoferolul are 7,8-dimetil. Există şi alţi derivaţi.
•
Tocoferolii se obţin prin sinteză din bromură de farnesil şi derivaţi metilaţi ai hidrochinonei (sinteza Karrer).
CH3 CH3 4
BrCH2 HO
HO 5 3
6 10
+ 1 2
2' 4' 6' 8' 10' 12'
7 8
H3C OH 9
O 1' 3' 5' 7' 9' 11' 13'
CH3 CH3
 - Tocoferol
IZOPRENOIDE
TERPENOIDE
O
•Fitolul constituie şi catena laterală izoprenoidă din
CH3
vitaminele K, importante în coagularea sângelui.
O Vitamina K1 (Filochinona)
(3-Metil,2-fitil-naftochinona)
O
•Vitaminele K2 produse de bacterii au
catene laterale mai lungi şi mai CH3
n = 4, 6, 7, 9
nesaturate decât filochinona, fiind
n
numite menachinone.
O
Din răşina de pin s-a izolat acidul abietic care

se utilizează la prepararea vopselelor, a
săpunurilor şi la impregnarea hârtiei.
H3C
H Acid abietic
COOH
IZOPRENOIDE
TERPENOIDE
Triterpenoide(C30)
Reprezentantul acestei clase este hidrocarbura scualen (C30H50).

Este un important intermediar în biosinteza sterolilor.
Molecula scualenului este formată din două jumătăţi indentice de resturi izoprenice unite “coadă la
coadă” ceea ce face ca principiul construcţiei izoprenice să fie inversat la mijlocul catenei
CH2Br Mg
MgBr2
Scualen
(T.f.245 oC/5mmHg)
Scualenul este un lichid vâscos. Principiul construcţiei din scualen este întâlnit şi la celelalte triterpenoide, la
carotenoide şi steroide. Hidrocarbura hidrogenată, (C30H62), scualan este folosită ca faza staţionară în
cromatografia de repartiţie. Triterpenoidele sunt importante prin înrudirea lor cu steroidele.
IZOPRENOIDE
IZOPRENOIDE
CAROTENOIDE
•Sunt hidrocarburi şi derivaţi oxigenaţi care au o largă răspândire în regnul vegetal şi animal.
•Numărul mare de legături duble conjugate (poliene) face ca ele să apară colorate în galben-
portocaliu şi uneori în roşu. Culoarea dispare la hidrogenare.
•Organismul animal nu le sintetizează ci le preia prin hrană.
•Majoritatea carotenoidelor (C40) apar în plante (circa 80). Cele cu un număr mai mic de atomi
de carbon sunt produse de degradare oxidativă ale carotenoidelor.
Carotenii sunt hidrocarburi cu formula moleculară C40H56 numite terpene superioare. Denumirea lor
vine din franceză carotte = morcov, în care se găseşte amestecul de caroteni.
Licopenul (Licopina) este colorantul din pătlăgele roşii (solanum lycopersicum), ficat de om, serul sanguin,
unt etc. Este format din două resturi identice, simetrice, inversate la mijloc. Licopenul este o substanţă
cristalizată de culoare roşu-închis-violet (T.t.175oC).
Licopenul
IZOPRENOIDE
CAROTENOIDE
-, - şi - Carotenii au formula moleculară C40H56 şi sunt răspândiţi în natură. Sunt solubili în
benzen, sulfură de carbon, cloroform, eter de petrol.
-Carotenul însoţeşte, -carotenul în vegetale, reprezentând 25% din conţinutul acestuia. Este o
substanţă cristalizată, de culoare violetă (T.t. 187oC).
-Carotenul este constituit din două resturi de ionona ( şi ) şi patru resturi de izopren.
14' 12' 10' 8'

7 9 11 13 15
1 6' 1' 2'
2 6 9' 7' 5'
8 10 12 14 15' 13' 11' 3'
3 5
4
 - Caroten 4'
-Carotenul este mult răspândit în natură ca însoţitor permanent al clorofilei, în plantele verzi; în morcovi se
găseşte în cantitate mare, de unde a fost izolat de către Wackenroder (1931). -Carotenul cristalizează din
eter de petrol în plăci rombice de culoare roşu-închis(T.t.183oC).
-Carotenul este constituit din două resturi de -ionona unite prin patru resturi de izopren.
 - Caroten
IZOPRENOIDE
CAROTENOIDE
-Carotenul este rar întâlnit în natură, numai 0,1 % faţă de -caroten în morcovi. Se prezintă sub formă de
cristale roşii cu reflexe albăstrui (T.t.178oC). este constituit dintr-un rest de -ionona la un capăt şi un rest de
pseudoiononă la celălalt capăt (v.Licopenul), unite prin patru resturi de izopren
 - Caroten
Structura carotenilor (carotenoidelor) a fost studiată de Berzelius (1837), Wilstätter (1907), P.Karrer şi
R.Kühn (1931), L.Zechmeister (1928), P.Karrer (1950) şi alţii.
Numărul dublelor legături este determinat prin reducere când se consumă 11 moli H2, de unde se
deduce existenţa a unsprezece legături duble. Prin degradare oxidativă cu ozon se obţin acizi diferiţi,
confirmând structura marginală a fiecărui reprezentant.
IZOPRENOIDE
CAROTENOIDE
Din -caroten rezultă două molecule de acid geronic, ceea ce confirmă prezenţa a două resturi
de -iononă unite prin patru resturi de izopren.
Prin oxidare cu ozon şi permanganat a carotenului se formează acid geronic, acid
,-dimetilglutaric, acid ,-dimetilsuccinic şi acid dimetilmalonic (P.Karrer).
-Carotenul prin oxidare cu ozon se comportă ca -caroten, o jumătate şi ca licopen,
cealaltă jumătate. Carotenii au structura S-trans ca şi squalenul.
Aceste considerente sunt susţinute şi de numeroasele sinteze ale carotenului realizate
de savanţi ai lumii.
In acest mod se justifică structurile atribuite -, - şi -carotenilor.
Compuşi oxigenaţi
Xantofilele au scheletul hidrocarburilor pe care sunt grefate grupe hidroxil, carbonil sau oxidice.
Luteina (xantofila) C40H56O2, este, după -caroten, cea mai răspândită carotenoidă. Are rol în
absorbţia luminii în fotosinteză. Apare în flori galbene şi roşii ca atare sau ca ester cu acid palmitic. Apare şi
în gălbenuş şi în ovare. Este un diol al -carotenului.
1'
1 2'
2 3'
3 OH
Luteina
HO (3,3' - Dihidroxi -  - Caroten )
IZOPRENOIDE
CAROTENOIDE
Zeaxantina (C40H56O2), a fost descoperită în porumb (Karrer,1929) şi în alte vegetale. Se
prezintă sub forma unor plăci galbene cu T.t. 215oC. Sinteza a fost realizată în 1956 de O.Isler.
3'
3 OH
HO Zeaxantina
(3,3' - Dihidroxi -  - Caroten)
Structura zeaxantinei este susţinută şi prin degradarea oxidativă.

Criptoxantina (3-hidroxi--caroten) se găseşte în ardei, unt, gălbenuş de ou etc.
Există şi oxizi din grupa carotenoidelor, dar aceştia sunt sensibili faţă de acizi (violaxantina,
flavoxantina, auroxantina etc.).
Din grupa hidroxicetonelor şi cetonelor se cunosc mai mulţi compuşi.
Rodoxantina (C40H50O2) se găseşte în frunzele de broscăriţă şi în unele conifere. Conţine 12 duble
egături (T.t. 219oC).
O Rodoxantina O
IZOPRENOIDE
CAROTENOIDE
Astaxantina (C40H52O4) este un cetoalcool derivat de -caroten. Se găseşte în carapacea
crustaceelor sub forma combinaţiei sale cu o proteină, ovoverdină de culoare verde-brun-
albastră. La fierberea racilor în apă proteina se denaturează iar grupa prostetică eliberată este
oxidată la aer în astacină, o tetracetonă de culoare roşie.
aer
3 3' OH O
HO O
Astacina
O Astaxantina O O O
Astacina predomină în carapacea homarului. Colorantul astacină este de culoare roşie, iar prin reducere trece
în zeaxantină galbenă.
Astaxantina şi astacina sunt prezente în solzii peştilor şi în penajul unor păsări.
Capsantina (C40H56O3) se găseşte în ardeiul roşu. Se prezintă sub forma unor cristale roşu-carmin (T.t.
176oC). Există sub forma a doi izomeri.
CO
HO 3 CH 3' OH
Capsantina
IZOPRENOIDE
CAROTENOIDE
Acizii din această grupă se formează prin degradarea oxidativă a ciclurilor marginale.
Bixina (C25H30O4) este colorantul galben (orlean sau runcu) izolat dintr-o plantă tropicală şi folosit cu
mult înaintea obţinerii coloranţilor sintetici. Structura a fost confirmată prin sinteză totală (Weedon,
1953). Din punct de vedere chimic este esterul monometilic al unui acid nesaturat, norbixina.
Crocetina (C20H24O4) se găseşte ca ester cu două molecule de gentiobioza, crocina, în şofran şi în plante
tropicale.
COOH COOH
H3COOC HOOC
Bixina Crocetina
IZOPRENOIDE
CAROTENOIDE
In organismul mamiferelor, -carotenul este scindat oxidativ cu ajutorul enzimei carotenază, în
ficat, producând ruperea dublei legături C15=C15’ şi formarea vitaminei A1. Intermediar se formează retinal
(aldehida vitaminei A1) care este redusă la retinol (A1). Se conchide că -carotenul este provitamina A.
Din ficatul unor peşti a fost izolată vitamina A2, care conţine o legătură dublă în plus faţă de A1,
Vitamina A2 a fost obţinută şi prin sinteză. Vitamina A este necesară organismului uman, cu deosebire în
perioadele de creştere în înălţime . Ea joacă rol în percepţia vizuală şi în reglarea metabolismului
general. In procesul vederii este implicată direct rodopsina sau purpura vizuală, o combinaţie a 11-cis-
retinalului cu proteina numită opsină. (Baza Schiff formată prin condensarea grupelor CHO din retinal
cu H2N- din opsină).
15 15'
 - Caroten [O]
CH2OH
CHO
2 2
Retinal Vitamina A1
(All- trans retinol)
Morcovii şi chimia vederii Morcovii sunt bogaţii în –caroten, o alchenă de culoare purpuriu-orange
care este o excelentă sursă dietetică de vitamină A. –Carotenul este transformat în vitamina A de
enzimele ficatului apoi oxidat la o aldehidă pe care o numim trans-retinal. Aceasta este apoi
izomerizată prin schimbarea geometriei dublei legături C11-C12 pentru a conduce la 11-cis-retinal
care este un pigment foarte sensibil la lumină la care răspund toate sistemele vizuale ale tuturor
fiinţelor vii. Retina ochiului conţine două tipuri de celule receptoare sensibile la lumină, celulele cu
conuri şi bastonaşe. Trei milioane de celule cu bastonaşe sunt în principal responsabile de vederea
în lumină slabă în timp ce o sută de milioane de celule cu conuri sunt responsabile de vederea în
lumină şi pentru perceperea culorilor. În celulele cu bastonaşe, 11-cis-retinalul este transformat în
rodopsină care este o substanţă sensibilă la lumină şi formează plecând de la o proteină, opsina.
Atunci când lumina atinge celulele cu bastonaşe, dubla legătură C11-C12 izomerizeză şi permite
obţinerea 11-trans-rodopsinei, numită şi metarodopsina II. Izomerizarea cis-trans este acompaniată
şi de o schimbare a geometriei moleculei care provoacă un impuls nervos trimis la creier unde este
perceput ca un semnal având drept consecinţă vederea.
Metarodopsina II este apoi reciclată în rodopsină printr-o secvenţă multietape, in care are loc ruperea
la trans-retinal şi izomerizarea cis-trans în 11-cis-retinal
11
11 Influx nervos
Retinal Opsina
total trans
h
R.izom erazã N
11-cis Retinal
H
H Rodopsina N
O + H2N - Opsina
Metarodopsina
(rosie) (galbenã)
Opsina
H2O
STEROIDE
Compuşii naturali izoprenoidici cu schelet de cicliopentanoperhidrofenantren (steran)-steroide.
Steroidele răspândite în natură se deosebesc între ele prin natura substituenţilor, prin gradul de nesaturare al
celor patru cicluri şi prin configuraţia moleculei.
Stereoizomerie. Luând ca exemplu colestanul (C27H48), de la care derivă colesterolul, se pot face
unele observaţii privind numerotarea atomilor de carbon şi asupra configuraţiei steroidelor
22
21
23 26
C D 18
20
12 24 25
A B 11 13 17 16
1 19 C D 27
15
2 9 14
Steran 10 8
A B
(Perhidro-1,2-ciclo- 3 7
pentanoprohidrefenantren) 5
4 6 Colestan (C27H48)
Cele patru cicluri din colestan notate A,B,C,D se pot lega ca în cis- sau trans
decalină.
18 CH 3 CH 3
R R R
CH3 CH3 H CH3 H
12 H H
19 11 13 17
D 16 C D H C D
CH3 C A B B
14 15
1 9
2 10 8 H H A H H
A B
3 7 H
4 5 Seria normala sau 5
6 Seria allo sau 5
Steran (R=H) ( in trans ( in cis
colestan Coprostan
• La majoritatea steroidelor naturale inelele A/B sunt legate cis sau trans iar B/C şi D sunt
legate între ele în poziţie trans.
• Orientarea substituenţilor din nucleu se raportează convenţional la radicalul metil din poziţia
10 (C19) care este situat deasupra planului general al moleculei. Substituenţii în poziţie cis
faţă de radicalul metil din poziţia 10 sunt reprezentaţi cu linii pline şi au orientare , iar
substituenţii din trans faţă de acelaşi reper se notează prin linii punctate şi au orientare .
• In structura dată atomii de hidrogen de la C9, C14 şi C17 au orientare  iar grupele metil de
la C10 şi C13 (metil angular) ca şi radicalul C8H17 de la C17 au orientare . Se observă uşor
că poziţiile grupelor metil şi ale atomilor de hidrogen alternează , (deasupra şi dedesubtul
planului tetraciclic).
• Atomul de hidrogen de la C5 are orientare  când ciclurile A/B sunt în trans şi orientare 
când A/B sunt în cis. Aceasta duce la apariţia a doi stereoizomeri, colestan (A/B trans) şi
coprostan (A/B în cis).
STEROIDE
• In structura moleculară a stereoidelor există şapte atomi de carbon chiral C5, C8, C9, C10, C13, C14, C17,
de unde posibilitatea celor 27 enantiomeri. In cazul derivaţilor, când la C3 există o grupă OH, numărul
enantiomerilor se dublează.
• Denumirea sistemelor fundamentale în seria steroidelor se face în funcţie de natura substituentului de
la C17, după cum urmează:
22
21 R Denumire
23 26
C D 18
20
12 24 25
A B 11 13 17 16
1 19 C D 27 R = H Androstan
15
2 9 14
Steran 10 8 R = C2H5 Pregnan
A B
(Perhidro-1,2-ciclo- 3 7
pentanoprohidrefenantren) 5 R = C5H11 Colan
4 6 Colestan (C27H48) R = C8H17 Colestan
STEROIDE
Steroli şi vitamine D
Alcoolii cu structură steroidă se numesc steroli şi sunt substanţe solide cu răspândire în regnul animal şi
vegetal, de unde se separă prin saponificarea lipidelor. Toţi sterolii conţin la C3 o grupare OH alcoolică iar în
poziţia 5 o dublă legătură, 5(6). Cei saturaţi provin de la colestan sau de la coprostan.
După provenienţă sterolii pot fi:
zoosteroli (de origine animală), fitosteroli (de origine vegetală, micosteroli (din fungi) şi steroli marini (din
bureţi de mare).
Colesterolul (C27H45OH) este un zoosterol alcool nesaturat care prezintă importanţă deosebită în organism.
Colesterolul se întâlneşte în majoritatea ţesuturilor organismului animal (calculi biliari 90%, creier 1,7%,
sânge uman 0,15-0,25%). Prima oară a fost izolat din calculi biliari, în sec.XVIII.
17 17
5
HO HO
5
6 Colestanol
Colesterol
STEROIDE
Scheletul colesterolului a fost pus în evidenţă prin sinteza totală (R.B.Woodward, 1952 şi J.W.Cornfort şi
R.Robinson, 1953) si prin dehidrogenare cu seleniu când rezultă crisen şi metilciclopentanofenantren
(Hidrocarbura Diels). Spectrele HRMN pun în evidenţă tipul şi numărul protonilor din molecula
colesterolului. CH 3
Se
+
HO 300 oC
Crisen Metilciclopentano-
Colesterol fenantren
Colesterolul se extrage cu ajutorul solvenţilor din porţiunea nesaponificabilă a lipidelor. In ficat se formează
din scualen. El este responsabil de apariţia unor maladii.
Folosind atomi marcaţi s-a demonstrat transformarea organică a colesterolului în acizi biliari, hormoni
sexuali, hormoni adrenocorticali şi esteri cu proprietăţi de cristale lichide.
Stigmasterolul, C29H47OH, este un fitosterol important, izolat din uleiul de soia. Are la C24 un radical etil şi o
dublă legătură între C22-C23 în plus faţă de colesterol.
Ergosterolul C28H43OH, este reprezentantul micosterolilor şi este izolat din drojdia de bere.
-are la C24 o grupă metil în plus faţă de colesterol
22
şi două duble legături C7-C8 şi C22-C23.
23
24
C2H5 CH3
HO HO
5 Stigmasterolul Ergosterol
STEROIDE
Sub acţiunea luminii ultraviolete, ergosterolul se transformă
în vitamina D2, deci este provitamină D
Vitaminele D (calciferolii) controlează depunerea fosforului şi calciului în oase, lipsa lor provocând
rahitism la copii şi osteomalacie la adulţi.
Vitamina D naturală se găseşte în untura de peşte, fiind extrasă din ficatul unor peşti
marini. Se poate obţine şi prin sinteză ca D3, identică cu cea naturală, din colesterol.
Colesterolul este trecut în 7-dehidrocolesterol care în prezenţa luminii ultraviolete trece
în vitamina D3 (colecalciferoli).
7-Dehidrocolesterolul (provitamina D3) este precursorul vitaminei D3 şi a fost izolat din
piele, explicând efectul curativ al expunerii la soare
hn
NBS
UV
HO HO HO
Vitamina D3
Colesterol 7- Dehidrocolesterol (colecalciferol)
•există şi vitamine D4 şi D6.
•Caracteristica structurală este desfacerea ciclului B al sterolilor respectivi, iar identitatea vitaminelor D este
determinată de natura catenei radicalului organic din poziţia 17.
•Vitaminele D sunt liposolubile, iar absorbţia lor este condiţionată de prezenţa grăsimilor şi a bilei.
STEROIDE
Hormonii cu structură steroidă

Hormonii sunt compuşi oxigenaţi cu schelet steroidic. Ei pot fi: hormoni sexuali şi hormoni
corticosteroizi.
Hormonii sexuali
feminini sau masculini sunt produşi de glandele sexuale numite gonade şi deversaţi în sânge. Ei determină
dezvoltarea caracterelor sexuale secundare (vocea, glande mamare, formarea capului, creşterea părului,
echilibru psihic etc).
Stabilirea structurii hormonilor sexuali se datorează lucrărilor lui Butenandt şi Doisy (1929-1935)
şi cercătărilor recente.
Hormonii sexuali feminini sunt produşi de ovare şi se împart în două grupe: estrogeni
(foliculoizi) şi gestageni (luteoizi) produşi de corpul galben (corpus luteum).
17--Estradiolul este cel mai important hormon estrogen din ovare. Estrona izolată din urina de
gravidă şi estriol reprezintă forme de eliminare a estradiolului din organism.
Ei au schelet de androstan.
OH O OH
H OH
H H
H
H H HO H H H H
HO HO
 - Estradiol Estrona Estriol
STEROIDE
Hormoni gestageni. Progesterona secretată de ovar este cel mai important hormon cu rol în progestaţie.
Astăzi se cunosc produşi de sinteză cu efect de progestaţie: noretindion, etinilestradiol, mestranol etc.
•Se administrează ca anticoncepţionale.
COCH3
H H Progesteron
O (cu schelet de pregnan)
OH OH OH
C CH C CH C CH
H H H
H H H H H
H CH3O
O HO
Noretindron Etinilestradiol Mestranol
Fluticazona- glucocorticoid de sinteza-antiinflamator

S-(fluoromethyl) (6S,8S,9R,10S,11S,13S,14S,16R,17R)-
6,9-difluoro-11,17-dihydroxy-10,13,16-trimethyl-3-oxo-
6,7,8,11,12,14,15,16-octahydrocyclopenta[a]
phenanthrene-17-carbothioate
STEROIDE
Hormoni sexuali masculini (androgeni)
Principalul hormon masculin secretat de glanda interstiţială a testiculului este testosteronul (Laquer, 1935), a
cărui produs de metabolizare este androsteronul (Butenandt, 1929), care apare în urină alături de alţi hormoni
mai slabi. Ei determină dezvoltarea organelor de reproducere cât şi caracterele sexuale secundare
masculine.Au structura de androstan.
Din testosteron se pot obţine estradiol şi estrona, hormoni estrogeni.
OH O
H
H H
H H H H
O HO
Testosteron H Androsteron
Hormoni corticosteroizi
După acţiunea biologică se pot împărţi în:
hormoni glucocorticoizi,
hormoni mineralocorticoizi şi CO CH2OH (OAc)
OH CO CH2OH
hormoni sexuali O OH
HO
O O
Cortizon Hidrocortizon
STEROIDE
• intervin în metabolismul hidraţilor de carbon, al lipidelor, în metabolismul sărurilor minerale, în tratarea
afecţiunilor reumatismale, a astmului, a insuficienţei suprarenale, depunerea calciului etc.
Cortizonul şi hidrocortizonul participă la principalele metabolisme.
•se caracterizează prin prezenţa grupării -CO-CH2OH în poziţia 17 şi grupe oxigenate la C3 şi la C11 (uneori).
Produşii de sinteză prednison şi prednisolon au o dublă legătură în plus (C1-C2), care măreşte activitatea
terapeutică, antiinflamatoare şi antialergică. - CH2OH
CO
CO CH OH
2
OH OH
O
HO
O Prednison O Prednisolon
Hormonii mineralocorticoizi au rol important în reglarea metabolismului apei şi al electroliţilor (ioni Na+ şi
K+).
Principalii reprezentanţi sunt aldosteron şi deoxicorticosteron.
CO CH2OH CO CH2OH
CHO H
H
HO
O
O
Aldosteron Deoxicorticosteron
STEROIDE
Insuficienţa hormonilor corticosteroizi provoacă boala lui Addison (dereglare metabolică).
Glicozide cardiotonice şi saponine
In plante din genul Digitalis (Degeţel roşu) se găsesc glicozide steroidice cu activitate asupra muşchilor
inimii. Agliconii steroidici au catena din poziţia 17 modificată sub formă de lactonă: digitoxigenina şi
strofantidina.
O O O O O
H
H O
H CHO H H
HO
OH H OH OH
H H
HO HO HO
H H Digitogenina
Digitoxigenina Strofantidina H
Saponine. In regnul vegetal se întâlnesc unele glicozide steroidice care au proprietatea de a forma cu sterolii
compuşi de adiţie solizi, insolubili şi se numesc saponine.
Saponinele formează soluţii coloidale ca şi săpunul.
Digitonina de exemplu, serveşte la izolarea sterolilor, este un glicozid cu agliconul digitogenină.
STEROIDE
Acizi biliari
•se găsesc în fierea secretată de ficat şi au rolul de a solubiliza grăsimile, vitaminele, medicamentele,
-caroten etc. (substanţe insolubile în apă), favorizând trecerea lor prin peretele intestinal
•au structura steroidică de coprostan (A/B-cis) şi sunt sintetizaţi din colesterol în ficat. Prin
hidrogenare, acizii biliari trec în acid colanic.
Acizii biliari cei mai importanţi sunt: acidul colic (3,7,12-trihidroxicolanic); acidul deoxicolic (3,12-
dihidroxicolanic); acidul litocolic (3-hidroxicolanic).
HO OH
COOH COOH COOH COOH
HO HO
H H HO OH
H H
Acid colanic Acid litocolic Acid dezoxicolic Acid colic
Cu glicocolul formează acid glicocolic iar cu taurina formează acidul taurocolic, acizi biliari conjugaţi,
care formează săruri de sodiu cu rol în solubilizarea substanţelor, insolubile în apă.
ALCALOIZI
• La inceput au fost ierburile!
• Unele extracte vegetale erau cunoscute în vechime şi se foloseau fie ca

somnifere, fie ca otrăvuri, fie ca stimulente sau în alte scopuri
• Izolarea principiilor active din plante - preocupare constantă a

chimiei începând cu secolul al XVII-lea.
• Secolul al XIX-lea marchează obţinerea unei substanţe cristalizată din

opiu, care în 1817 a fost izolată şi caracterizată de Sertürner şi numită
morfină (descoperită de Charles Derosne, 1804).
• Pelletier şi Caventou şi colaboratorii lor au izolat pe rând

stricnina (1817), brucina (1819), chinina şi derivaţi (1820), tebaina
(1835), iar activitatea a continuat cu alte descoperiri.
ALCALOIZI
Istoric
Numele de alcaloizi dat de Meissner în 1818, reflectă caracterul bazic al acestor compuşi cu azot, de origine
vegetală (atunci compuşii cu azot erau consideraţi numai de provenienţă animală). S-au descoperit apoi şi alţi compuşi
vegetali bazici.
Sub numele de alcaloizi vor fi trataţi numai compuşii azotaţi de origine vegetală cu structură heterociclică,
structuraţi după natura heterociclului, deşi pot fi clasificaţi şi în funcţie de efectul lor asupra organismului.
In plante se găsesc familii de alcaloizi, substanţe constituite din C, H, O, N, cu structură asemănătoare,
concentrate în frunze, seminţe, rădăcini, coajă. Conţinutul în alcaloizi variază cu regiunea, clima, anotimpul şi specia
vegetală.
In plante alcaloizii se găsesc ca săruri ale acizilor malic, citric, tartric, meconic, oxalic, aconitic, tropic,
chelidonic, chinic, piperic şi îndeplinesc rol de scut de apărare împotriva agresivităţii animalelor. Unii alcaloizi joacă rol în
procesele enzimatice şi de oxido-reducere.
Izolarea alcaloizilor se face din planta mărunţită, sub formă de extract apos-alcalin, sau prin antrenare cu vapori
de apă pentru componentele volatile (v.nicotina).
Astăzi alcaloizii deşi prezintă o mare varietate structurală se sintetizează pe diferite căi, în special prin reacţia
Mannich în care componentele amino şi aldehidă pot fi obţinute şi din aminoacizi.
Clasificarea adoptată în curs are în vedere structura nucleului heterociclic de bază dar şi efectul alcaloizilor
asupra organismului.
Clasificarea alcaloizilor
Alcaloizi adevăraţi
Derivaţi din aminoacizi prin biosinteză
Protoalcaloizi
Amine simple în care azotul nu este impliat în ciclu
Pseudoalcaloizi
Alte molecule decât cele de mai sus
Surse de alcaloizi
In majoritate în plante si flori, localizaţi într-o parte bine definita
•rădăcina pentru reserpina din Rauwolfia
• scoarţă pentru quinina din Cinchona
• latex pentru morfina din Papaver somniferum (mac)
Alcaloizii din Datura şi din Nicotiana (tabac) sunt biosintetizaţi în

rădăcină înainte de a fi transferaţi în frunze.
Concentraţia variază în funcţie de numeroşi factori (altitudine,
oră..).
Variază în funcţie de alcaloid.
Utilizari ca medicamente
ALCALOIZI
ALCALOIZI CU NUCLEU PIROLIDINIC
Alcaloizii din această clasă sunt izolaţi din frunze de coca sub forma bazelor optic active sau fără activitate.
CH2 CO CH3 CH2 CO CH2

N N N
CH3 CH3 CH3
(-) Higrina Cushigrina
(-) Higrina este optic activă. Structura ei a fost stabilită prin sinteză şi oxidare. Alături de (-) higrină apare
cushigrina, substanţă lichidă, optic inactivă.
CH2 CO CH3 CH2 CO CH2

N N N
CH3 CH3 CH3
(-) Higrina Cushigrina
ALCALOIZI CU NUCLEU PIPERIDINIC SAU PIRIDINIC

Aceste substanţe se găsesc în cucută (canium maculatum), ca săruri cu acidul malic şi cafeic (v.cupa
cu otravă a lui Socrate).
Coniina (T.f. 166oC) se dehidrogenează la conirină care prin oxidare duce la acidul piridin-2-
carboxilic (acid picolinic).
CH3COOAg [O]
(CH2)2 CH3 CH2 CH2 CH3 COOH
NH N N
(+) Coniina Conirina Acid picolinic
ALCALOIZI
Sinteza a fost realizată de Ladenburg (1886) din -picolina.
CH3 CH3 CH3
red.
CH3+ O=CH CH2 CH OH - H2O CH=CH (CH2)2 CH3
N N N N
H (+)
- Coniina
Coniina este o otravă puternică producând paralizia nervilor motori ai centrului respirator şi în cantitate
mare, moartea.
In antichitate sucul de cucută era folosit pentru executarea condamnaţilor la moarte (v. cupa de
otravă a lui Socrate).
In diferite specii de cucută se găseşte şi N-metilconiia (+) sau (-) care se obţine sintetic prin
metilarea coniinei.
OH
CH CH2 CH3
Conhidrina, NH este o substanţă solidă (T.t. 121oC ), un alcool
derivat de la coniina. Din scoarţa rădăcinii de rodiu se izolează izopelletierina şi metilizopelletierina, sub
formă de racemici.
CH2COCH3 CH3
CH2 CO CH3
NH N N
(+)
(+)
- Izopelletierina CH3 - Metilizopelletierina O
Pseudopelletierina
ALCALOIZI
Lobelina (T.t.130oC) a fost izolată din Lobelia inflata, unde se găsesc aproximativ 14 alcaloizi. Este un
excitant al centrului respirator, servind la combaterea astmului.
OH
H5C6 HC CH2 CH2 CO C6H5
N
CH3 Lobelina
Ricinina (T.t. 201oC) este alcaloidul din ricin. Este optic inactivă. Se izolează din plantele tinere şi din
seminţele de ricin. Structura a fost determinată prin sinteză şi degradare.
OCH3 OH
CN
HCl conc.
=O 150 oC =O
N N
CH3 Ricininã CH3 1 Metil-4-hidroxi-2-piridinonã
Piperina a fost izolată din piper. Este o componentă cu gust arzător.
O CH
2
N CO CH = CH CH = CH O
Piperina
ALCALOIZI
ALCALOIZI DIN GRUPA TROPANULUI
Tropanul este o amină terţiară biciclică formată dintr-un ciclu de piperidină şi unul de pirolidină. In
plantele din familiile solanacee, convolvulacee, dioscoreacee şi eritroxilacee s-au pus în evidenţă circa 25
de alcaloizi care posedă pe lângă alte funcţiuni, o grupă OH în poziţia 3 (care frecvent este esterificată)
8
N CH3
CH2 CH CH2
1 2
N CH3 CH2 sau 7 4
5
CH2 CH CH2 Tropan 6 3
N CH3 CH3
N CH3 N CH3
N N CH3
COOH
HO HO
H
H H
HO O
HO HO HO HO
H HO
3-Hidroxitropan 3,6-Dihidroxitropan 3,6,7-Trihidroxitropan Scopina Ecgonina
Tropina
psihotrope
ALCALOIZI
In specii de solanacee (mătrăgună, măsalarniţă, ciumăfaie, laur porcesc) se găsesc mulţi alcaloizi
înrudiţi, dintre care mai importanţi sunt: () atropina, hiosciamina, (-) atropina şi (-) scopolamina.
Prin degradarea oxidativă a atropinei se formează N-metilsuccinimida care dovedeşte prezenţa inelului
pirolidinic.
Atropina se formează prin racemizarea (-)
hiosciaminei în urma operaţiilor de izolare.
N CH3
CH2OH
OOC CH C6H5
+
- Atropina
mandragore
Se poate dovedi existenţa şi a ciclului de şapte atomi de carbon prin degradare Hoffman.
CH CH
CH3 N CO CH3I CH3I
CH3 N HCOH CH3 N CH (CH3)2N CH
AgOH AgOH
dist. dist.
Cicloheptatriena
Alcaloizii din maselarita se folosesc in diferite produse farmaceutice , precis dozate, ca antispastic al musculaturii
netede, eterocolite spastice, hipersecretii digestive si bronsite, in astm, in excitatii motorii maniacale, in boala
Parkinson. Empiric, semintele de maselarita se folosesc sub forma de fumigatii in calmarea durerilor de masele, de
unde si denumirea populara.
ALCALOIZI
Sinteza tropinei a fost realizată de către Willstätter (1901) iar tropinona în 1917 de R.Robinson, pe
baza reacţiei Mannich din succindialdehida, acetonă şi metilamina.
Atropina are acţiune asupra sistemului nervos parasimpatic. Este un medicament antispastic. In
cantităţi mici dilată pupila, în cantităţi mari este un toxic puternic.
N CH3
CH2OH
Atropa belladona OOC CH C6H5
Datura arborea +
- Atropina
Scopolamina (-) (“serul adevărului”), este răspândită tot în solanacee, beladona, măsălariţă, mătrăgună. La
hidroliză trece în scopina şi acidul tropic.
Scopolamina naturală este levogiră, dar se racemizează uşor. Sinteza a fost făcută de G.Fodor în 1956.
N CH3
N CH3 N CH3
COOCH3
COOH
O + HOCH3
CH2OH
+ HOOCC6H5 OOC C6H5
OOC CH C6H5 H
( - ) Scopolamina HO Cocaina H
(-) Ecgonina
Din frunzele de coca (din America de Sud) se izolează alcaloidul cocaina, ca ester metilic şi benzoic al (-) ecgoninei.
Structura a fost dovedită prin degradare oxidativă şi prin hidroliză acidă.
Cocaina este un stimulent şi excitant, dar şi anestezic. Are efect paralizant asupra nervilor periferici, producând
senzaţia de euforie. In doze mari este toxică.
ALCALOIZI
ALCALOIZI CU NUCLEU PIRIDINIC LEGAT DE UN NUCLEU
PIROLIDINIC SAU PIPERIDINIC
In tutun (familia Solanacee) se găsesc circa 12 alcaloizi, nicotina fiind în cantitate mare (2-8%). (-
) Nicotina (T.f.247oC) formează săruri cu acizii citric şi malic. Structura nicotinei a fost stabilită prin
degradare şi sinteză. Cu ICH3 formează săruri cuaternare.
[O] COOH NH2 COOH
+ +
CH3 CH2 COOH
N
N
N CH3 degradare N
Nicotina
N Miosmina
metabolizare
N O
NH NH N
N CH3 N N N
Cotinina Narceina Anabasina  ,  - Bipiridil
Jean NICOT
Nicotina este un toxic puternic, doza letală fiind de 40 mg/Kgc. In cantităţi mici este excitant al
nervilor centrali şi periferici, provoacă o creştere a presiunii arteriale. Efectul toxic este explicat şi prin
transformarea nicotinei în nizamină toxică. Nicotina de sinteză este de circa 8 ori mai slabă decât produsul
natural.
(-) Anabasina se găseşte în tutun în cantităţi mici, dar în planta asiatică Anabasis aphylla este
preponderentă.Nicotina este o substanţă cancerigenă. In plante este însoţită de miosmina, narceina iar
metabolitul principal este cotinina. In fumul de ţigară condensat s-au pus în evidenţă şi bipiridili cu activitate
toxică. Ch_organica_MF_2021_R_Dinica
ALCALOIZI
ALCALOIZI CU NUCLEE BENZOPIRIDINICE ŞI CHINUCLIDINICE
Din coaja de cincona, arbori originari din Anzi, se extrăgeau produse care erau folosite în
tratamentul malariei.
(+) Cinconina (T.t.264oC) şi chinina (T.t.176oC) conţin un
nucleu chinolinic dovedit prin oxidare.
H
N
HC OH COOH H CH2COOH H CH2COOH H COOH
COOH COOH
oxid. +
H H H
N N NH NH NH
Cinconina Acid Acid
Merochinen Acid
cinconinic cincoloiponic loiponic
Cinchona officinalis
Jussieu a descris arborele în 1735, în timpul voiajului în CH=CH2

Ecuator, a adus esantioane şi Linné i-a dat numele H
In acelaşi mod s-a procedat şi la degradarea chininei
Cinchona, în amintirea Contesei El Cinchon, soţia vice- N când s-au izolat acidul chininic şi merochinen
regelui peruan,vindecată graţie acestui medicament. HCOH COOH H CH2COOH
CH3O oxidare CH3O
+ H
N N NH
Chinina Acid chininic Merochinen
Acizii cinconinic şi chininic au fost obţinuţi şi prin sinteze. Sinteza totală a chininei a fost realizată în
1944 de R.B.Woodward şi W.von E.Doering. Chinina este însoţită de cupreina, (grupă OH în poziţia 6 a
nucleului chinolinic).
ALCALOIZI
Alcaloizi cu nucleu de izochinolină. In această grupă, alcaloizii conţin fie cicluri izochinolinice, fie structuri
complicate ca în cazul morfinei sau tebainei.
Din specii de cactee (Mexic şi SUA) au fost izolaţi alcaloizii anhalinina, pellotina şi alţii care au drept
precursori -fenil-etilamina sau derivaţi oxigenaţi (A.Pictet). Au acţiune halucinogenă sau psihotropă.
CH3O CH3O
NH2 + CH2O - H2O NH
CH3O CH3O
OCH3 OCH3
Mezcalina Anhalinina
Aldous Huxley
Din opiu, sucul lăptos uscat al fructelor necoapte de mac (Papaver Somniferum) s-au izolat peste douăzeci
alcaloizi: hidrastina, papaverina, emetina, laudanosina, laudanina, codeina, morfina etc.
O
CH3O CH3O CH3O Cl-
N CH3 N+(CH3)2
CH3O N N CH3
O CH3O
CH2 H CH O OH
O
CO
CH3O OH
OCH3 OCH3
OCH3
OCH3 OCH3 O
Papaverina Hidrastina Glaucina Cl- +
(CH3)2N OH
OCH3
Clorura de
(+) tubocurarina
ALCALOIZI
O O
+- O
CH2 H2C H
N OH H2C
N
O NH
O CHO O OH
OCH3
OCH3 OCH3
OCH3 OCH3
OCH3
I II III
Berberina cu formele tautomere I, II, III
Structura papaverinei s-a dovedit prin sinteză şi prin oxidare când se formează acid papaverinic, sau un
amestec de acizi A,B,C.
[O],t o CH3O COOH CH3O COOH

+ + HOOC
COOH HOOC N
CH3O CH3O
B C
A COOH
Acid m eta- hem ipinic Acid veratric Acid piridin -
2,3,4 - tricarboxilic
CH3O
HOOC
CH3O N HOOC N
H2C OCH3 O OCH3

OCH3
Papaverinã Acid papaverinic
OCH3
ALCALOIZI
Din grupa morfinei, în opiu se găsesc morfina (4-25%), codeina (4%) şi tebaina (1%).
Codeina nu are proprietăţi narcotice.
HO H
CH3 HO
N N CH3 O
HO O
CH3
O H N
H OH HO
Morfina (T.t.254 oC) OH
Robinson
N CH3 N Alcaloizi % în opiu

CH3
Morfina 4 - 25
CH3O CH3O Codeina 0,2 - 4
Thebaina 0,2 - 1
O O Papaverina 0,5 - 1
Narcotina 1 - 12
Codeina OH Thebaina OCH3
Derivati de sinteza Cel mai puternic antagonist al
HO HO morfineiHO
O O
N N
N
OH O
O Et O
codorphone naloxone proxorphan
HO
HO
O
N Me
H
Me N
HO
OMe
EtO moxazocine
Ac O
O
N Me O
H
HO N Me
H
éthylmorphine Ac O
héroïne
ALCALOIZI
Morfina este primul alcaloid izolat în stare pură din plante de către Setürner (1806).
Biosinteza morfinei arată că precursorii sunt două molecule de fenilalanină sau de tirozină, aşa
cum sugerează structura dată.
Morfina sub formă de clorhidrat este anestezic dar are şi efect narcotic. In cantităţi mari morfina
dă dependenţă numită morfinism şi este toxică.
Din grupa acridinei fac parte melicopinele şi alţi derivaţi, alcaloizi toxici.
O OCH3 O OCH3 O OCH3

OCH3 O OCH3
CH2
OCH3 O
N N O N
OCH3 CH3 OCH3 CH2
CH3 CH3 O
Melicopicina Melicopidina Melicopina
ALCALOIZI
ALCALOIZI CU NUCLEU INDOLIC
Din viţa africană s-a izolat Fisostigmina ( inhibitor de acetilcolinesteraaza), o substanţă foarte
toxică, a cărei structură conţine pe lângă inelul indolic şi alte cicluri condensate. Din sămânţa de calabar s-a
izolat fisostigmolul.
N
CH3NH COO CH3
CH2 CH3
N
CH3O N N N CH3O N OCOCH3
H
H CH3 CH3 CH3 HO OCOCH3
Harmina Fisostigimina CH3
Vindolina
citotoxicitate celule HL60 si K562
In mirt, plantă utilizată la tratarea diferitelor forme de cancere, sunt prezenţi mulţi alcaloizi printre care
şi vindolina (T.t. 155oC). Structura vindolinei este susţinută de spectrele UV, IR, RMN.
Alcaloizi care derivă de la acidul lisergic
Ergotul (cornul de secară) conţine colină, aminoacizi, amine biogene şi alcaloizi. Cei 12 alcaloizi
izolaţi sub formă de derivaţi ai acidului lisergic (C16H16O2N2) sau ai acidului izolisergic (sintetizat, 1954,
Woodward) sunt deosebit de toxici, dar în cantităţi mici au efect stimulator.
Alcaloizii din ergot se grupează după structura de bază în grupa ergotaminei, grupa ergotoxinei şi
grupa ergometrinei.
ALCALOIZI
Din planta Rauwolfia serpentina s-au izolat reserpina, ajmalina, serpentina şi din planta Yohimbehe,
yohimbina, yohimbrina şi alţi derivaţi.
HOOC N CH3 CH3O N

D N
N N OCH3
HH H OCH3 hipotensive
C H
CH3 H H OCH3
A B CH3OOC
CH3OOC H H OOC
NH OH
Acid lisergic Yohimbina OCH3 Rezerpina
Alcaloizii din sămânţa de Strycnos sunt reprezentaţi de stricnină, brucină, indolină, columbrină şi alţii.
Stricnina se extrage din seminţele şi frunzele plantei strycnos nux-vomica (turta- lupului). Se foloseşte ca
insecticid şi este o otravă puternică. Structura stricninei este susţinută chimic şi fizico-chimic.
5
N
1 2 4 6
N
3 7
O O
Stricnina
nux-vomica
ALCALOIZI
pervenche de Madagascar, Catharanthus roseus
remediu contra cancerului
inhibitor mitotic
Vincristine Vinblastine
ALCALOIZI
ALCALOIZI CU NUCLEU CHINOLIDIZINIC
Alcaloizii din această clasă se găsesc în leguminoase, specii de Lupinus şi salcâm galben
(Laburum vulgare). Lupinina a fost izolată în 1835 iar structura ei determinată mai târziu.
CH2OH OH H
N
CH2
N N N
Sparteina H
Lupinina
Din aceeaşi familie de 50 alcaloizi mai fac parte citisina şi sparteina. Sunt substanţe toxice.
ALCALOIZI
ALCALOIZI CU NUCLEU DE PURINĂ
Cafeina se extrage din boabele de cafea. In cantităţi mici este excitant al sistemului nervos
central. Alţi derivaţi cu nucleu de purină sunt teofilina (1,3-dimetilxantina) şi teobromina (3,7-
dimetilxantina). Aceşti alcaloizi se găsesc în ceai, cacao, nuci de cola şi cafea. In cantităţi mari sunt toxice.
O O O
CH3 N NH N N CH3 CH3 N N CH3
O O O
N N N N N N
CH3 CH3 CH3
Teofilina Teobromina Cafeina
ALCALOIZI CU NUCLEU STEROLIC

Din solanacee şi specii înrudite s-au izolat glicozide care au drept aglicon o structură steroidică care
conţine şi azot. Astfel solanina eliberează solanidina care la concentraţia de 2-10 mg devine toxică, iar peste
25 mg %, mortală. Tomatina eliberează tomatidina, de asemenea toxică.
H CH3
N
N O
CH3
H
H
H
HO Solanidina HO Tomatidina
ALCALOIZI
Se cunosc cazuri de otrăviri cu cartofi încolţiţi, confirmând efectul toxic al glicoalcaloizilor -
solamargina, -solanina, -chacamina,  şi -solanina şi a agliconilor eliberaţi prin hidroliză.
Structura alcaloizilor sterolici cu caracter bazic, este susţinută prin transformarea lor în hidrocarbură
Diels şi o bază piridinică (2-etil-5-metil piridina, de la solanidină).
CH3
N CH3
H H5C2
Se +
N
CH3
HO Solanidina Hidrocarbura Diels 2-Etil-5-metilpiridina
Alcaloizii sunt produşi finali ai metabolismului compuşilor cu azot, prezentând o diversitate structurală.
Unii au proprietăţi fiziologice remarcabile, alţii sunt insecticide iar unii reprezentanţi sunt toxice puternice
(curara). Studiile continuă cu noi şi noi descoperiri.
ALCALOIZI

Partial Organică 4

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Partial Organică 4

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

COMPUŞI HETEROCICLICI HEXAATOMICI

COMPUŞI HETEROCICLICI HEXAATOMICI MONOHETEROATOMICI

ion pyrylium pyrones

HOOC CO CO COOH HOOC C C COOH HOOC COOH

Se poate prepara şi acidul chelidonic din esterul acidului acetondioxalic

HOOC COOH CH2OH CH3

Benzopirani, benzopirone, săruri de benzopiriliu

Unii derivaţi se găsesc în natură sub formă de glicozide (Scilaren A)

a- Cromena g- Cromena Croman Cumarina Cromona

Benzopiranii fiind instabili se pot obţine ca săruri de benzopiriliu.

Sărurile de benzopiriliu au fost obţinute prin condensarea aldehidei salicilice cu

Sărurile de benzopiriliu în mediu alcalin formează pseudobaze (cromenoli), care

Umbeliferona Aesculetina 4-Hidroxi-3-metilcumarina

Un derivat important este dicumarolul, cunoscut ca anticoagulant, obţinut din 4-

Tocoferolii sau vitaminele E au structură de croman şi rest de fitol (vezi vitamine

H3C C16H33 H3C OHO C16H33

a-Tocoferol Derivat de p-benzochinonă

Flavone şi izoflavone. Culoarea galbenă a florilor se datorează flavonelor (flavus =

Flavanonă Flavonol Flavanolone

Flavonele, flavonolii şi derivaţii lor îndeplinesc rol de vitamine P (v.rutina),

Prin tratarea flavonolilor cu Zn/HCl OH

Cianidină (pH=3) Pseudobază

Proantocianidinele sunt substanţe amorfe, solubile în apă şi alcool, insolubile în eter. Se

Compuşii principali sunt (+) catehina (3,5,7,3’,4’-pentahidroxiflavan) şi (-) epicatehina. Din

(+) Catehina (-) Epicatehina (-) Epiafzelechina

Dibenzpiran. Dibenzpiranul are structură liniară de xantenă sau dibenz-a-piran

Xantena Xantona Dibenz-a-piran

CH3 CH3 CH3

Picoline Lutidina Colidina

HC CH2 + NH3 CH2 CH CH - H2O

Cu acizii minerali formează săruri de piridiniu, solubile în apă.

+ HCl (pK a=5,29)

Reacţii de substituţie electrofilă

Br2(Cl2, 200oC) Br(Cl) (Cl)Br Br(Cl)

Ac2O Br2 , HBr

• AAlchilpiridinele sunt omologi importanţi ai piridinei. O

Vinilpiridina este folosită drept copolimer la

Acizii din clasa piridinei au proprietăţi şi utilizări deosebite

COOH(R) CONH2 CON(C2H5)2

Vitamina B6. Piridoxalul, piridoxamina şi piridoxina se găsesc împreună ca vitamina B6.

CH3OH HO CH2OH NH3 HO CH2OH

Unele săruri cuternare ale dipiridililor

Chinolina, izochinolona şi acridina Ca structură, se aseamănă cu structura electronică a piridinei. Azotul

Substituţia electrofilă. In condiţii energice (temperaturi 200-300oC), cu reactanţi electrofili, chinolina dă

Ciclul 1,2-benzotiazinei formează structura de bază a piroxicamului, medicament de sinteză folosit în

Fenoxazina (dibenzo-1,4-oxazina) se obţine prin condensarea o-aminofenolului cu clorhidratul său, sau cu

Hidroxipirimidine. Uracilul (2,4-dihidroxipirimidinaTPPsau 2,4-diacetotetrahidro-pirimidina) prezintă

H3C NH H3C N NH N H3C N N N

Timina Citozina 5-Metilcitozina 5-Hidroxi-metilcitozina

Benzodiazine. Diazinele se pot prezenta sub formă condensată cu benzenul, ca benzodiazine.

Flavine. Aloxazina şi derivaţi. Aloxazina şi izoaloxazina conţin un nucleu de chinoxalină condensat

Se clasifică după numărul de unităţi izoprenice din structura lor în:

Monoterpenoide aciclice. In natură se găsesc sub formă de izomeri.

Mircen Ocimen a citronelol b

Geraniol Nerol Linalol

Pinan Bornan Izocamfan Fenchan Izobornilan

 -Tuien  -Tuien Sabinen Sabinol Acool tuilic Tuiona

Carena- 3  4- Carena Silvestren Carona  - Pinen  - Pinen

Bornan (Camfan ) Camfen Izocamfan Fenchan Izobornilan

Clorhidrat Clorurã de Cam fen

Acetat de Izoborneol Cam for

In prezenţă de hidrazină trece în bornan prin reacţia Kijner-Wolff.

Camfor Hidrazona Bornan

găseşte şi în unii alcooli, sau