COMPUŞI HETEROCICLICI

Sisteme heterociclice importante

 Clasificare
O clasificare a lor poate fi făcută conform precizărilor IUPAC, ţinând seama de numărul de atomi din inel
(5,6) şi de numărul de heteroatomi (1,2,3,4 etc.).
monoheteroatomici (furan, tiofen, pirol);
 Compuşi heterociclici
pentaatomici poliheteroatomici (oxazoli, tiazoli, diazoli, tetrazoli etc.)

O S NH NH O
Furan Tiofen Pirol Benzpirol Benzofuran
(Indol) (Cumarona)
monoheteroatomici (piran,tiapiran,piridinã);
 Compuşi heterociclici
hexaatomici poliheteroatomici (oxazine ,tiazine ,diazine etc.)

N
N N N
Piridina Chinolina Izochinolina Acridina
N N N
N N N N N N
N
O S NH N N N NH N

Oxazol Tiazol Imidazol Pirazină Pirimidină Purină Flavină

 Nomenclatura heterociclurilor
Regulile IUPAC:
•Hantzsch-Widman-3-10 cicluri
•Regula inlocuirii-cicluri mari
Denumiri IUPAC si uzuale
Structura Nume comun Nume sistemic

O etilen oxid
oxiran

acid piromucic acid furan-2-carboxilic

O COOH

COOH
acid nicotinic acid 3-piridin carboxilic
N

cumarina 2H-cromen-2-ona
O O
 Nomenclatura Hantzsch-Widman
Tip de heteroatom
Element Prefix Element Prefix
O Oxa Sb Stiba
S Tia Bi Bisma
Se Selena Si Sila
Te Telura Ge Germa
N Aza Sn Stana
P Fosfa Pb Plumba
As arsa B Bora
Hg mercura

Marimea ciclului
Marimea Nesaturat Saturat
ciclului
3 irena iran
4 eta etan
5 ol olan
6 ina an
7 epina epan
8 ocina ocan
9 onina onan
10 ecina ecan
 Nomenclatura Hantzsch-Widman
sisteme monociclice
1H 1 1H 1
N
2
1H 2 N N N 7 8
N 1N 5 6 2 2 3
2
2 3 4 3 3 3 67 4
3 4 5
4 4 5 6 5
azirina azetina pirol piridina azepina azocina

1H
H1 H1
1H N N
N N 6 2 6 2
5 5
2 2 3
5 5 3
3 4 3 4 4 4
2,3-dihidropirol pirolidina 1,4-dihidropiridina piperidina(hexahidropiridina)

1H 1
N N
6 2
2
N 5
N 5 N3
3 4
1,2,4-triazol(nu 1,3,5-triazol) primidina (1,3-diazina nu 1,5-diazina)
 Nomenclatura Hantzsch-Widman
1 1
S 1
S S
5 6 N2
2 2N 5
N 3
3 4
3 4 5 S4 N
N N
tiazol(1,3-tiazol) izotiazol(1,2-tiazol) 1,4,2-ditiazina
N N N
4 1 4
4 3 3
1'' 5 Na N 5 Na
2'' S 5 3 d 6 2 d
2 2' 2 2
3'' 6 2 6 3 6
3' 4' c N1 b 5 c N1 b
N1
N N 2 4
1
1'
S 2' S
2,2'-bipiridil 1 N
1' N N
2,2':4',3''-tertiofen
N N N
H
N pirido[3,2-d]pirimidina pirido[2,3-d]pirimidina
N
N
indol chinolina izochinolina
 Nomenclatura prin inlocuire
Monociclice
1
1 H2 S
6 SiH22
Si
5 3
2 5
N4
3 4 H
ciclopentadiena
silaciclopenta- 1-tia-4-aza-2-
2,4-diena silaciclohexan ciclohexan

Bi- si policiclice
3 3
N
4 2 4 2
5 5 7 7
6 1 1 O
6
1 1
10 10 6 2 6
7 7 2
N9
8 8 9 5 4 3 5 4 3
3,9-diazafenantren fenantren 7-oxabiciclo 2.2.1 heptan biciclo 2.2.1 heptan
 COMPUŞI HETEROCICLICI PENTAATOMICI
COMPUŞI HETEROCICLICI PENTAATOMICI CU UN HETEROATOM

FURAN.TIOFEN. PIROL
4 3 b
Nomenclatură. Structură
5 2 a
X
1
X = O ; S, NH

O S N
H

Furan Tiofen Pirol

(oxol) (tiol) (azol)
 COMPUŞI HETEROCICLICI PENTAATOMICI

FURAN.TIOFEN. PIROL

H .. . H

H . . H
..
x
orbital 2p

Structuri dipolare (limită) în care heteroatomul se pozitivează

- - d- d-
+ + sau
- + - + d- d-
X - X X X X X X
-I d+
X = O, S, N Structuri dipolare
 FURAN ŞI DERIVAŢI

➢evidenţiat în anul 1832, încercând să se obţină acid formic prin acţiunea acidului sulfuric
şi MgO2 asupra zaharurilor. In 1870 a fost izolat prin descompunerea furoatului de bariu
➢derivaţi ai furanului rezultă la tratarea cu acid a zaharurilor prezente în produse naturale.
➢apare în cantităţi mici în fracţiunile volatile ale gudroanelor de la distilarea uscată a
lemnului, împreună cu silvanul (a-metilfuran).
➢Furanul este cancerigen
❖Prepararea furanului şi derivaţilor
•decarbonilarea catalitică a furfurolului sau decarboxilarea acidului piromucic
400o C
+ CO
CHO ZnO, Cr2O3
O O
Furfurol
o
220 C, HN
CuO, H2O
+ CO2
COOH Cu
O O
Acid piromucic Furan
•Paal-Knorr din 1,4-dicetone- derivaţi ai furanului prin încălzire în prezenţă de acizi, ZnCl2 sau
P2O5
CH2 CH2 CH CH
+ H2O
R C C R R C C R
R O R
O O OH OH 2,5 - Dialchilfuran
 FURAN ŞI DERIVAŢI

❖Proprietăţi fizice
Furanul este un lichid incolor (T.f = 31oC), insolubil în apă, solubil în solvenţi organici, cu miros slab de
cloroform. In mediu acid polimerizează, deci caracterul său bazic nu poate fi riguros stabilit

❖Reactivitatea furanului şi derivaţilor substituiţi

•Bazicitatea furanului este redusă (efect de conjugare) şi comparativ cu tetrahidrofuranul care formează
sare de oxoniu furanul nu dă sare de oxoniu
H2
O
Ni (125o C,100 at) Tetrahidrofuran (THF)
(oxolan)
Br2, (AE 1, 4 )
Br Br
O H O
H
O O
CO H O
C O C
O Reactie
, Diels-Alder
C O H O
CO H C
O H O
250oC Endoaduct Exoaduct
 FURAN ŞI DERIVAŢI

•Reacţii de substituţie electrofilă

HNO3/ Ac2O HCN, HCl/ 2 HOH

NO2
O nitrare ZnCl2,eter (formilare) O
CHO
2- Nitrofuran
Furfural (furfurol)

Ac2O/ BF3
O SO3/piridina-
COCH3 sulfonare SO3H
O acilare O
2-Acetilfuran Acid 2 -furan-
ArN2+Cl- sulfonic
cuplare N = N Ar
O

Cl2 /CH2Cl2
Clorurarea 40oC Cl
O O

V2O5, aer
Oxidarea 320 oC
O O O O
Furan
Anhidridã maleicã
 FURAN ŞI DERIVAŢI

✓Derivaţi importanţi. Furfuralul

•furfurol (din latinescul furfur = tărâţe) este un lichid incolor, stabil.

• In aer se oxidează uşor.
•se obţine uşor din pentozani, în mediu acid
•Este parţial solubil în apă.

In reacţii, furfurolul se aseamănă cu aldehidele aromatice

NaOH
CHO
+
Cannizzaro CH2OH COOH
O O O
Alcool furfurilic Acid piromucic
Ac2O/AcONa
condensare Perkin CH = CH COOH
O
Acid furilacrilic (conservant)
 FURAN ŞI DERIVAŢI

Condensarea furoinică este catalizată de KCN.

KCN oxid.
2
CHO condensare CH C
O
C C
O furoinicã O O O
OH O O O
Furoinã 40% Furil

HO-, t o C OH
Transp. furilicã C
O O
COOH
Acid furilic

Nitrarea furfuralului are loc prin intermediul oximei.

4-Nitrofuranaldehida este un antiseptic şi antioxidant
Nitrare H2O
CHO + H2NOH CH=NOH O2N CH=NOH O2N CHO
O O O O
 FURAN ŞI DERIVAŢI

Condensarea furfuralului cu anilina- se formează un compus colorat în roşu numit anil.

Reacţia serveşte la identificarea şi dozarea furfurolului

C6H5 C6H5 CH CH
HX
NH2 + CHO + H2N C6H5 NH CH C CH = N C6H5
O HO
Anil
C6H5 CH CH -
+
NH CH C CH = NH C6H5 X-
-
HO
Anil - structurã ionicã (coloratie
, rosie)
,

Oxidarea la acid formilacrilic şi acid formic sau acid furancarboxilic (cu randament mic)

CH = CH
+ HCOOH
CHO COOH
O2 aer Acid formilacrilic
CHO
O

COOH
O
Acid piromucic
 FURAN ŞI DERIVAŢI

✓ Reprezentanţi
Furfuralul (furfurolul) este solvent selectiv şi component de aromă. Este materia primă pentru
obţinerea tetrahidrofuranului şi a nitrilului adipic (v.nylon).
5-Nitrofurfuralul formează cu semicarbazida o semicarbazonă (Furacin), folosită ca antiseptic.
Mulţi derivaţi ai furanului se găsesc în plante. De exemplu cantaridina care se obţine prin condensarea
furanului cu ester acetilendicarboxilic. Este o substanţă toxică şi vezicantă.
Alcoolul furfurilic este un lichid incolor (T.f. 170oC) miscibil cu apa şi cu dizolvanţii organici
obişnuiţi.
In mediu acid, alcoolul furfurilic formează răşini rezistente la coroziune

n
CH2OH CH2 CH2 CH2OH
O O O O

Mercaptanul furfurilic este componenta principală a Furadantinul, substanţă fungicidă.

cafelei prăjite (aromă de sinteză).

CH2 SH
O O2N OCH3
O
FURAN ŞI DERIVAŢI
 FURAN ŞI DERIVAŢI

Benzofuranul (cumarona) se formează la cocsificarea cărbunilor. Este un lichid uleios (T.f. 173 oC),
stabil în mediu alcalin dar polimerizează în mediu acid

Sinteza benzofuranului
H
Br Br
Br2 KOH CH ciclizare
H

O O O CBr
O OH
Cumarina
4 COOH
5 3

COOH - CO2 6 1 2
O O
7
Benzofuran

In natură se găsesc unii derivaţi importanţi, de cele mai multe ori sub formă de glicozide ale
hidroxicumaranonelor. Grupa CH2 din cumaranonă participă la reacţii de condensare

O OH
O
O O O
 FURAN ŞI DERIVAŢI
✓Auronele - pigmenţi naturali ca şi flavonele.
✓ Au culoare galbenă-oraj şi se găsesc în petalele florilor.
✓ Izolate din ţesuturi sunt însoţite de clorofilă şi au culoare galbenă-verzuie.
✓Prin hidroliza glicozidelor separă agliconii ca derivaţi de hidroxibenzilidencumaranone
OH
CH2 OH
CH3CO O
HO C CH3 HO CH OH
O O

Euparina (în Eupatorium purpureum L) Auresidina (în Antirrihnum majus)

In ulei de mentă se găsesc mentafurani, terpenoide derivate de la benzofuran ce se pot obţine şi prin sinteză.
Mentafuranul se autooxidează uşor la mentafuranonă substituită, cu proprietăţi acide.
CH3 CH3

O2 OH

O O
H3C H3C =O

Dibenzfuranul este o substanţă stabilă (T.t. 87oC, T.f.288oC) care prezintă

9
caracter aromatic. Se obţine din fenol .
1
OH PbO 8 2
5
150 oC 7
O
3
6 4
Reacţiile de substituţie au loc preferenţial în poziţia 3
 TIOFEN ŞI DERIVAŢI
Tiofenul se găseşte (până la 5%) în gudroanele de la distilarea uscată a cărbunilor, ca însoţitor al benzenului (T.f. tiofen
84,1oC şi T.f.benzen 80,1oC).
Are caracter aromatic asemănător benzenului

are caracter nesaturat mai puţin pronunţat decât furanul.

Spre deosebire de furan, tiofenul prezintă şi structuri limită în care sulful poartă sarcina negativă.

Radicalii proveniţi de la tiofen se citesc prin analogie cu cei ai benzenului.

CH2 CO
S S S
2-Tienil 2-Tenil 2-Tenoil
 TIOFEN ŞI DERIVAŢI
❖Metode de obţinere
•Tiofenul se obţine relativ uşor prin acţiunea sulfului, la circa 700 oC, asupra butadinei, n-butanului sau n-butenelor şi din
acetilenă cu sulf, la 300oC

CH CH o o
300 C CH CH
700 C
+ 2 S + + S
CH2 CH2 - H2S S CH CH
Tiofen
CH2COONa P2S3
CH2COONa
•Obţinerea derivaţilor tiofenului
Sinteza Paal-Knorr în care reacţionează compuşii 1,4-dicarbonilici şi pentasulfură de fosfor ( 40%)
d 20
4
H
H
P4S10
H3C C C CH3 HO C C CH3 HO C C CH3 -H2O H3C CH3
S
O O CH3 OH H3C S 2,5 - Dimetiltiofen

❖Proprietăţi fizice
Tiofenul este lichid incolor (T.f. 84,12oC), cu miros de benzen. Are densitatea 1,0644. Este insolubil în apă.
 TIOFEN ŞI DERIVAŢI

❖Proprietăţi chimice

Tiofenul are caracter aromatic mai pronunţat decât furanul datorită sulfului
Dă reacţii de hidrogenare.
Reducerea cu sodiu metalic, amoniac lichid şi metanol conduce la dihidrotiofen (3-tiolen), care prin
reducere completă trece în tetrahidrotiofen (tiolan), produs ce rezultă şi direct prin reducerea catalitică
a tiofenului sau prin sinteză

H+ to
+ Na2S + Br(CH2)4Br

S S S 1,4- Dibrombutan
S
Tiofen 2- si 3- Tiolen Tiolan
H2/ Pd
 TIOFEN ŞI DERIVAŢI

•Reacţiile de substituţie decurg în mediu acid, tiofenul fiind mai puţin sensibil. Mai mult, sulfonarea decurge mai uşor ca la
benzen cu formarea produşilor 2-substituiţi.
•Principalele reacţii de substituţie :

SO3H
S
+ H2SO4 Sulfonare
I I I
S S Br Br
I2 / HgO Br2 S
Iodurare Bromurare CO
HOOC
+ O, AlCl3
ArN2Cl- S CO
N=N Ar
S Cuplare Acilare
S CO
NO2
+ HNO3/ Ac2O CH2O, HCl
NO2 Nitrare Clorometilare CH2Cl
S S S
HCON(CH3)2
Formilare POCl
3
AcONa

CHO
S
 TIOFEN ŞI DERIVAŢI
✓Derivaţi. Produşii de condensare 2,2’, se formează prin tratarea la rece a soluţiei eterice de bromură de 2-
tienilmagneziu cu clorura cuprică, sau din 2-bromtiofen (metoda Ullmann).

S S S S S
Biotina este vitamină şi factor esenţial de creştere a numeroase microorganisme şi a unor animale. Se prezintă ca racemic.
Structura biotinei a fost elucidată prin degradare şi prin sinteză.
Hidroliza biotinei cu hidroxid de bariu şi tratare cu acid clorhidric concentrat conduce la un diaminoacid care sugerează
prezenţa în structura ciclului a ureei.
O
C NH2 NH2
HN NH Hidrolizã
H COCl2 H
(CH2)4 COOH (CH2)4COOH
S S

Biotina sintetizată de Harris şi de alţi cercetători este identică cu vitamina naturală separată din ou, lapte, tomate,
muguri de plante etc.

In drojdie, biotina se găseşte sub forma complexă de biocitina, care prin hidroliză trece în biotină şi L-lisina.

O
H
HN HN NH
(CH2)4CONH(CH2)4CHCOOH Hidrolizã
+ L - Lis
O= S NH2 H
(CH2)4COOH
HN S
 TIOFEN ŞI DERIVAŢI

Benztiofenul (tianaften) se găseşte în petrolul brut, împreună cu fracţiunea naftalenică, de unde se izolează prin dizolvare în
acid sulfuric, sulfonare şi distilare. Se obţine prin sinteză directă prin ciclizarea acidului o-formil-fenil-tioacetic.
4
5 3
6 1 2
7 S

COOH OH OH

CH2COOH COOH
S S
S
Acid o-carboxifenil- Acid 3-hidroxi-benztiofen- 3-Hidroxi-benztiofen
tioacetic 2 carboxilic (tioindoxil)

Este utilizat la obţinerea unor coloranţi şi a unor produşi de condensare.

Tioindoxilul se oxidează foarte repede la tioindigo,colorant roşu de cadă.
Tioindigoul se prezintă sub două forme, în echilibru, cis-trans, în solvent inert. Este colorant roşu, de cadă.
O O O
OH Oxid. S

S S S S
O
Tioindoxil Tioindigo cis Tioindigo trans

S Tioftenul, tieno-(2,3-bis)-tiofen, este lichid (T.f. 225oC)

care se obţine la distilarea acidului citric cu trisulfura de
S fosfor (1). Tioftenul, tieno-(3,2-bis)-tiofen, este solid (T.t.
S S
(1) (2) 54oC) (2).
PIROL, INDOL SI DERIVATI
PIROL, INDOL SI DERIVATI

vasoconstrictor
PIROL, INDOL SI DERIVATI
 PIROL ŞI DERIVAŢI

d- d-
sau
+ + + d- d-
N N N N N 4d+N
H H H H H H

3 2

. H orbital 2p N1 H
.. .
H
4 5
. ..
H . N H H H

H
d -ppm = 6,05 6,02 7,70
 PIROL ŞI DERIVAŢI

Metode de obţinere

Pirolul rezultă la distilarea uscată a mucatului de amoniu. Dacă se utilizează acid mucic şi amine
primare se obţin derivaţi (metoda Paal-Knorr).

450 0C NH3 C CH2OH CH

+ NH3 2 CH2O +
Al2O3 presiune C CH2OH
O N CH
Furan H Pirol 1,4- Butandiol

Furanul sub acţiunea amoniacului la 450oC, în Prin adiţia acetilenei la aldehida formică
prezenţă de Al2O3 drept catalizator, trece în pirol. urmată de tratare cu amoniac, sub presiune
 PIROL ŞI DERIVAŢI
Metode de obţinere
Paal-Knorr Compuşii 1,4-dicarbonilici enolizabili, în prezenţă de amoniac sau amine primare, la
încălzire, conduc la derivaţi ai pirolului.
CH2 CH2 CH CH
NH3, t o
R C C R R C C R R R
- 2H2O N
O O OH OH
H

Derivaţi ai pirolului se obţin din esteri b-cetonici şi a-aminocetone prin metoda Knorr (a) sau cu
clorcetone şi amine, prin metoda Hantzsch (b).

CH3 C = O H2C COOR - 2 H2O CH3 COOR

+ ROOC CH3
ROOC HC O=C CH3
N
NH2
H
 PIROL ŞI DERIVAŢI
Metode de obţinere
Metoda Hantzsch
Esterul b-cetonic se tratează cu amoniac, formează esterul b-aminocrotonic intermediar, care sub
formă sodată reacţionează cu cloracetona şi trece în derivat de pirol.
Na+
CH2 COOR CH COOR CH COOR CH2 COOR ROOC CH
tautom. NH3 tautom.
CO C OH - H2O C NH2 C = NH sodare C = NH
CH3 CH3 CH3 CH3 CH3

Na+
ROOC CH H2C Cl ROOC CH CH2 ROOC C CH2
tautom. AN
C = NH + C CH3 - Na+Cl- C NH C CH3 C C CH3
H3C O NH2
CH3 O O

ROOC CH2 ROOC C CH2 ROOC C CH

H3C C C CH3 H3C C C CH3 - H2O H3C C C CH3
+
NH2 - N OH N
O
H
H Pirol după Hantzsch
C.D.Neniţescu şi colaboratorii au reuşit sinteza unor derivaţi de pirol prin tratarea esterului b-aminocrotonic
cu a-hidroxicetone CH CH OH a CH COOR CH3 C C COOR
3
+
CH3 C = O C CH3 -2 H2O CH3 C C CH3
b N
H2N
H
 PIROL ŞI DERIVAŢI
adiţia de tip Michael a 1-nitropropenei la esterul b-aminocrotonic N-substituit

ROOC CH CH CH3 ROOC C CH CH3

+ - HNO2
CH3 C NH CH NO2 CH3 C NH
CH2 NO2
R R

ROOC C CH CH3 ROOC C C CH3

HNO2
CH3 C CH2 - H2O CH3 C CH
N N
R R

Pirol N-alchilat
 PIROL ŞI DERIVAŢI
Proprietăţi fizice
Pirolul este o substanţă lichidă, incoloră (T.f.130oC), cu miros de cloroform.Pirolul, în aer se colorează în roşu brun; în
timp, pirolul polimerizează. Unii derivaţi ai pirolului apar în forme izomere.
Proprietăţi chimice
H+Cl-
+ + +
N N Cl- N
prezintă caracter slab bazic Cl - N
Cl-
H H H H H
+ HBr
N N+ - + +
H Br +
H H N N NH N N N
+ H2O H H H H H
N Pirol - trimer
KOH K+
Pirilpotasiu
CH3MgBr
Pirolul se comportă ca un acid protic formând săruri cu metalele
N + CH4 alcaline
H N +
Mg - Br
Bromurã de pirilmagneziu

CH3I
to
CH3
N NH
CH3
N 2 - Metilpirol
N - Metilpirol
K+ ClCOCH3 to
COCH3
N COCH3 NH
N- Acetilpirol 2 - Acetilpirol
 PIROL ŞI DERIVAŢI
Reducerea pirolului
[H]
Zn/AcOH + +
NH NH NH N NH
3- Pirolina 2 - Pirolina 1 - Pirolina
H2 / Pt Pirolidina

CH -
+ to /OH n
=O presiune =O =O =O
NH CH N N N
CH = CH2 CH = CH2 CH CH2 n
2-Pirolidona
N-Vinilpirolidona
(monomer) Polivinilpirolidona
stabilizator folosit in tablete
 PIROL ŞI DERIVAŢI
Reacţii de substituţie electrofilă

SO3 în piridinã NO2+, CH3COO-

SO3H
N 90 oC Ac2O, 5oC NO2
N
H Sulfonare Nitrare H
Acid 2- Nitropirol
2- pirilsulfonic

Ac2O, 250oC Br2 EtOH Br Br

COCH3 Br Br
N Acilare N Bromurare N
H H H
2- Acetilpirol 2,3,4,5-
Tetrabromopirol
+ HCN , HCl , 2 H2O
ArN2Cl-
N = N Ar CHO
N Cuplarea ZnCl2, eter N
H CHCl3, KOH Formilare
H
Azoderivati
, 2- Formilpirol
H2O
CHCl2 CH=O
N N
H H
 PIROL ŞI DERIVAŢI

Clorurare Cl Cl Cl Cl
2 H2O
EtOH (Et2O) Cl Cl
N N O N O
Cl
H H
Derivaţii metilaţi ai pirolului rezultă prin sinteză

Oxidarea pirolului
R R R
R
[O] [O]
O O ; R O
N
O
N N N
H H H
H
Derivaţii substituiţi ai pirolului care au poziţia a sau b liberă pot fi alchilaţi

CH3 C2H5 H3C C2H5 CH3

NaOCH3 NaOC2H5
CH3 H3C CH3 CH3 CH3
N N N
H H H
 PIROL ŞI DERIVAŢI
Dipirilmetani şi dipirilmetene

CH3 CH3
CH3 + CH2O CH3 CH2OH
N N
H H

CH3
H3C
CH3 CH3
CH3 CH3 oxid.
CH3 CH3 CH CH3
CH3 CH2OH + N
- H2O CH3 CH2 CH3 N N
N N N
H H H H H
Benzopirol, dibenzpirol şi derivaţi
Benzpirolul sau indolul se găseşte în gudroanele carburilor de pământ, în fracţia care distilă între 220o şi 260oC, în
proporţie de 3-5%. In cantităţi mici se găseşte în uleiuri eterice obţinute din multe plante (iasomie, portocal etc.).

Structură

4 -
3
5 H d = 6,34 ppm + -
N
+
6
2H
d = 6,54 ppm N H
N N
7 N1 I H II H III H
H Izoindol
Indol
 PIROL ŞI DERIVAŢI
Metode de obţinere
CH 700oC
+
CH
NH2 N
Indol H
Sinteza Fischer, constă în ciclizarea fenilhidrazonelor aldehidelor sau cetonelor, în prezenţa clorurii de
zinc, la cald (circa 200oC), sau cu acid polifosforic, la 100oC
CH3
CH3
C R(H)
+ C R(H) - H2O N
NH NH2 O
NH
Hidrazona
H H
H3C C R H2C C R CH CH
C H tautomerie + H+ - H+
N NH C R - NH3 R
C R NH2 C R N
NH NH NH NH2
NH2
NH +NH H
3
2-Alchilindol

a-Alchilindolul se poate obţine din derivaţii N-acilaţi ai ortotoluidinei, prin încălzire la 370oC,

CH3 O
- H2O CH3(R)
C CH3(R)
N
NH
H
 PIROL ŞI DERIVAŢI
Neniţescu pleacă de la p-benzochinona şi ester b-aminocrotonic, în soluţie de acetonă, când se
obţine 2-metil-5-hidroxiindol.

O HC COOR HO
C COOR
+ C
OH
C - H2O
H2N CH3
O H2N CH3

HO
COOR H2O
CH3 - ROH CH3
N - CO2 N

H H

2-Metil-5-hidroxiindol

Proprietăţi fizice. Indolul este o substanţă solidă, cristalizată (T.t.52,5oC şi T.f.253oC), puţin solubil în
apă. Are miros persistent, neplăcut. In cantităţi mici accentuează mirosul unor flori, utilizându-se în
parfumerie.
 PIROL ŞI DERIVAŢI
Reacţii ale indolului
H2

N
H
Indan
K

N N K+
H Pirolat de potasiu
Indol - -
H +
CH3MgBr
+ MgBr
MgBr
Reactie cu compusi
Grignard N N N
+
MgBr + RX
Bromura de +RX
indolilmagneziu R

N N
R H
N -Alchilindol
3 - Alchilindol

Anionul indolului este stabilizat prin conjugare şi face posibil atacul electrofilului în poziţia 3(b) spre
deosebire de pirol.
+ +
N N N
H H I II H
E+ = reactant
E+ -H+ electrofil

N
H Produs de substituţie electrofilă
 PIROL ŞI DERIVAŢI
Condensarea cu cloruri acide. Anionul indolului (I) reacţionează uşor cu cloruri acide în poziţia b
formând compuşi acilaţi.
CO R
Cl
H CO R
+ C R H
N N N N
O
H

Condensarea cu clorură de oxalil

COCOCl
Cl CO
+
Cl CO
N N
H H

Reacţia Mannich, cu formare de gramină. Gramina (dimetilaminometilindol) este hormon din

graminee, care se sintetizează prin reacţia Mannich.

CH3 CH2 N CH3

+ CH2O + HN
-H2O CH3
N CH3
N
H H Gramina

CH2N+(CH3)3I- KCN CH2CN CH2COOH

CH3I 2 HOH
- NH3
N N N
H H H

Heteroauxina (hormon vegetal)

 PIROL ŞI DERIVAŢI
Derivaţi importanţi
Triptofanul
CH2 CH COOH CH2 CH2 NH2
NH2
-CO2
N N
H H Triptamina
Triptofan CH3

N
H Scatol

Triptamina se formează prin reducerea nitrilului b-indolilacetic cu LiAlH4 (Sneyder, Pilgrinn), sau
prin reducerea amidei acidului b-indolilglioxilic (Speeter, Antony, 1954).

CH2 N+(CH3)3I- CH2CN NH2

KCN CH2
N N CH2
H H LiAlH4
CO CONH2 N
CO COCl
NH3 H
Triptamina
N
N
H
H
 PIROL ŞI DERIVAŢI

Serotonina, 5-hidroxitriptamina, este răspândită în lumea vegetală şi animală. Are rol în activitatea
sistemului nervos central şi este agent vasoconstrictor.
HO HO
CH2 CH2 NH2 CH2 CH2 N(CH3)2

N N
H H

Serotonina Bufotenina
Bufotenina, dimetilserotonina, are acţiune halucinogenă şi este un compus toxic.

Compuşi oxigenaţi. Indoxilul, oxindolul şi isatina se prezintă sub două forme tautomere
OH O
O

O O
OH
N N N N N
H H H H
Indoxil Oxindol Isatina H

Indoxilul se sintetizează în scopul obţinerii sintetice a indigoului. In natură se găseşte sub forma
glicozidului, indican. Prezintă tautomerie. Forma lactamică (cetonică) posedă o grupă metilen- activă cu
care participă la reacţii de condensare.
Oxindolul prezintă de asemenea tautomerie. Se regăseşte în unii derivaţi.
OC6H11O5 OH
H2O O
- C6H12O6
N N N
Indican H H Indoxil H
 PIROL ŞI DERIVAŢI
Indigo. Indigoul a fost descris de Plinius, în antichitate. In acele timpuri se obţinea din plante din
genul indigofera tinctoria (India şi Egipt), apoi din drobşor (cardama). In secolul XVIII drobşorul a
fost adus şi cultivat şi în Europa.
In plante indigoul se găseşte stocat sub formă de indican vegetal care, în timpul macerării plantelor
zdrobite, cu apa, hidrolizează la indoxil. Indoxilul reacţionează cu oxigenul din aer şi trece în indigo.
Indigoul natural conţine impurităţi.
OC6H11O5 O
OH
2 2 H2O 2 2
N N N
H H
H

Sinteza din anilină şi acid monocloracetic decurge cu randament bun. Anilina se poate condensa şi cu
formaldehidă şi acid cianhidric.
O
HO C =O
HO C=O - HCl NaNH2
+ CH2 Oxid.
Indigo
ClCH2
NH2 NH N
N-Fenilglicocol H
COOH
COOH
+ CH2O + HCN sau
CH2
NH
 PIROL ŞI DERIVAŢI
O O O H
N

N N N
H H H O
O H -
O H
N +N
N N
H O O
trans-Indigo H

O H
O O
N

N N N
H O-
H H
cis-Indigo
Indigoul nu se utilizează ca atare, ci se supune reducerii cu ditionit de Na, în mediu alcalin, când se
formează dihidroindigo, cunoscut drept cadă de indigo.
O H OH H
N +2 H N
+1/2 O2
N N
H O OH
H
 PIROL ŞI DERIVAŢI

O H HO3S
6' O O SO3H
N Br
Br
6
N N N
H H H

Purpura antică Indigocarmin

6,6’-Dibrom indigo Acid indigo-5,5’-disulfonic

Dibenzpirol (carbazol). Se găseşte în gudroane de unde se extrage (T.t. 245oC).

Prin sinteză se obţine din o-aminodifenilamina şi acid azotos, la temperatură ridicată.

N
NH2 to
HNO2 N - N2
N N
NH
H
1-Fenil-1,2,3-benzotriazol Carbazol

Carvedilol
marker
 PIROL ŞI DERIVAŢI

Alcaloizi cu nucleu de indol

Acidul lisergic, produs natural şi dietilamida sa (LSD), substanţa de sinteză, fac parte din alcaloizi cu
nucleu de indol.
Stricnina şi brucina, substanţe din clasa alcaloizilor, conţin un nucleu de dihidroindol condensat
superior (vezi alcaloizi)
COOH
N CH3
N CH3

CH CO H
+ O
N CH3 CO
CH CO
H O
N H N Metilizoindol Aduct CO
N
H
Acid lisergic Izoindol
Izoindolul are structură orto-chinoidă.
Caracterul chimic deosebit al izoindolului (structura chinoidă) este pus în evidenţă şi prin participarea
la sinteza Diels-Alder.
N
Ftalocianinele sunt pigmenţi de culoare albastră sau verde.
N N
CN II
Cu N Cu N
4
N N
CN
N

Ftalocianina cupricã
 PIROL ŞI DERIVAŢI
Compuşi pirolici macrociclici

In natură există mulţi compuşi care conţin patru nuclee pirolice legate 2,5- prin grupări metin (=CH-).

Porfina este cel mai simplu compus identificat în produşi naturali, dar care a fost obţinută prin sinteză
(H.Fischer, 1935) din 2-pirolaldehida, în prezenţa acidului formic.

2 3
a
CHO CH II 1
NH NH CHO I 4
N N N N N N
+ HCOOH -2 H+ -
d CH
H
H b CH H
OHC NH NH - 4 H2O N N N
N N N
- CO2 8 5
OHC IV III
CH
 7 6
porfina dianion

Porfina este un compus cristalin de culoare roşie, formează cu unele metale, Fe, Mg, Cu, Co, V etc,
combinaţii complexe în care metalul este legat de cei patru atomi de azot
 PIROL ŞI DERIVAŢI
Hem. Hemina. Hemoglobina, colorantul roşu din sângele vertebratelor- o cromoproteidă alcătuită dintr-o
componentă proteică globina şi o grupă prostetică colorată, hemul, care este constituit dintr-un nucleu
porfirinic.
•cei doi atomi de hidrogen de la azotul nucleelor pirolice sunt înlocuiţi cu ionul feros, Fe II, care coordinează
şi ceilalţi atomi de azot.

•Hemoglobina are rol de a transporta oxigenul din plămâni, prin circuitul sanguin, la celulele organismului.
(oxihemoglobina)
•se poate forma si carboxihemoglobina, CO se leagă mai strîns de fier.

Hemoglobina + O2 Oxihemoglobina
 PIROL ŞI DERIVAŢI
Când hemoglobina este hidrolizată cu acid acetic şi clorură de sodiu, eliberează grupa prostetică sub formă de
complex cu FeIIICl-, cunoscut sub numele de hemina (clorohemina) sub formă de cristale roşii, iar globina
(grupa proteică) precipită.
Hemina este mai stabilă decât hemul. Hidroxiderivatul este cunoscut ca hematină.

Elucidarea structurii heminei s-a făcut prin degradări reductive şi oxidative, prin sinteză şi biosinteză.
W.Küster, R.Willstätter şi H.Fischer -1929 a primit premiul Nobel pentru sinteza heminei.
Prin degradare (HI + P roşu) s-au obţinut patru derivaţi de pirol care în poziţia b conţin acelaşi radical etil:
opsopirol, hemopirol, criptopirol şi filopirol. Prin oxidare cu acid cromic se obţin două molecule de acid
hematic

COOH
CH CH2 CH3
CH2
H3C C2H5 H3C C2H5 H3C C2H5 H3C C2H5
H3C CH=CH2 CH2 CH3
N N
H3C CH3 H3C CH3
- N N N N
Fe III Cl O
H H H O N
N N H Hemopirol
Opsopirol Criptopirol Filopirol
H3C CH3 H
Acid hematic
CH2 CH2
CH2 CH2
COOH COOH
hemina
 PIROL ŞI DERIVAŢI

Structura s-a dovedit şi prin transformarea hematinei în biliverdina (Lemberg, 1935) şi în bilirubina (pigment brun-
galben din fiere), prin rupere în a, unde M=-CH3, P=-CH2CH2COOH.

Me V Me P P Me Me V
HO OH
N N N N
H Biliverdina
Me V Me P P Me Me V

HO OH
N N N N
H bilirubina H
 PIROL ŞI DERIVAŢI

Citocromii sunt enzime de tip cromoproteide cu grupa prostetică hemina. Catalaza din celulele animale şi
vegetale are drept grupă prostetică hemina iar grupa prostetică a peroxidazei este o hemină.

Clorofila. Clorofila este colorantul verde din frunze, numită de Pelletier şi Caventou (1817), studiată de
Berzelius şi recunoscută prin studii optice de către Stokes (1854). Separarea de către M.Ţvet (1906), studiile
lui Willstätter şi apoi ale lui H.Fischer (1928) au contribuit la cunoaşterea structurii clorofilei. Clorofila este
un amestec de clorofila a şi b cu nucleu porfinic, format din patru nuclee pirolice, în care elementul central
este magneziu.

H2C H2C H O
CH3
CH3 CH3
H3C H3C
N N N N
Mg Mg
N H N N
H N
CH3 CH3
H3C H3C
H H
H H O
O O
O COOCH3
COOCH 3
O CH3
O CH3
H3C H3C H H
H3C H3C H H3C
H
CH3
H3C CH3
 PIROL ŞI DERIVAŢI

In prezenţa diferiţilor agenţi chimici clorofila se transformă în clorofilide şi alţi derivaţi, identificaţi
cromatografic.
Acid oxalic COOCH3
C32H32ON4
COOC20H39
Feofitina a
Acid mineral COOCH3
COOCH3 C32H32ON4
C32H30ON4Mg COOH
COOC20H39 Feoforbida a
Clorofilaza
în EtOH COOCH3
Clorofila C32H30ON4Mg
COOC2H5
Etil clorofilida a
KOH dil. COOH
C32H30ON4Mg
COOH
Clorofilida a
 PIROL ŞI DERIVAŢI
Vitamina B12 (Cianocobaltamina). Descoperirea vitaminei B12 începe cu observaţiile lui Minot şi Murphy
(1926) care constată efectul ei în tratamentul anemiei pernicioase. A fost izolată din extract de ficat de către
K.Folkers şi alţii, (1948), E.L.Smith (1948, 1950, 1960). Este produsă de bacterii, de exemplu Streptomyces.
Sinteza vitaminei B12 a fost realizată în 1972 de către R.B.Woodward şi A.Eschenmoser
Structura vitaminei B12 cuprinde un nucleu de corină în care cei patru atomi de azot se leagă de cobalt
trivalent, de care se leagă şi o grupă cian. Vitamina B12 joacă rol în hematopoeză, lipsa ei duce la anemie
pernicioasă. Vitamina cu rest de adenozină în locul grupei cian joacă rol în reacţiile enzimatice.
H2NCO CH2 CH2 CH CH3
3 NH
CH2CONH2 HCl 6 N H3C
H
16h, 150 oC H C N
H2NCOCH2 I II CH2CH2CONH2 3 H H
H3C CN H Dimetilbenzimidazol
N N H CH2OH
H3C
Co OH HO
Hidrolizã HCl 6 N H3C N
N N O H
H2NCOCH2 IV III CH3 48h, 100oC H3C N
H 1a D-Ribofuranozil dimetil- 5,6- benzimidazol
CH3
CH3 CH3H H H
HN COCH2 CH2 CH2CH2CONH2 CH2OH
CH2 H OH O
CH CH3 HCl 6 N H3C N HO
OH OH O
O
CH3 1h, 100o C H3C N
O N H P OH
H
P H H OH
N 1 a D-Ribofuranozil dimetil - 5,6 - benzimidazol fosfat
O OH CH3
O O N
N
H
H H CH2
N Cand Co se leaga de adenozina
N functioneaza drept coenzima
O H
HOH2C vitaminei B 12
vitamina B12 Co NH 2
 COMPUŞI HETEROCICLICI PENTAATOMICI
COMPUŞI HETEROCICLICI PENTAATOMICI POLIHETEROATOMICI.
scheletul unor compuşi importanţi, naturali sau de sinteză, cum sunt unele vitamine, coenzime, acizi nucleici,
peniciline, sulfamide, medicamente, coloranţi, alcaloizi, polimeri.

AZOLI
Nomenclatură. Structură
4 3 N N N
5 2 N N
N
O O S S N N
1 H H
Izoxazol Oxazol Izotiazol Tiazol Pirazol Imidazol
1,2- Oxazol 1,3- Oxazol 1,2 - Tiazol 1,3 - Tiazol 1,2- Diazol 1,3- Diazol

4 N3 N N N
5 1 N2 N N N N N
O O O S S
1,2,3- 1,2,5- 1,3,4- 1,2,3- 1,2,5-
Oxadiazol Oxadiazol Oxadiazol Tiadiazol Tiadiazol ( Piaztiol )
4 N3 N N N N
5 1 N2 N N N N N N N
N N N N N
H H H H H
1,2,3- 1,2,5- 1,2,4- 1,2,3,5-
Triazol Triazol Triazol Tetrazol Pentazol
 GRUPA OXAZOLULUI ŞI IZOXAZOLULUI

N R R R R
CH2 CO 1)condensare CH C
CH2 C
N 2)tautom.
R C N
- H2O
O R C + NH2 R C N N
O R O
Izoxazol O OH OH OH
Oxazol O OH

Oxazolul şi izoxazolul prin reducere parţială trec în oxazoline şi izoxazoline

N N NH
N N H N H
O O O O O O
2- Oxazolina 3- Oxazolina 4- Oxazolina 2- Izoxazolina 3- Izoxazolina 4- Izoxazolina

Azlactonele sunt 5-oxoderivaţi de 2-oxozoline, cunoscute ca derivaţi de 5-oxazolone

C6H5 CH = C NH H5C6 HC = N
Ac2O
O= C C6H5
COOH C C6H5 O
O
H2N =O •Din Streptomyces orchidaceus s-a izolat un antibiotic cu spectru
N H larg de acţiune cunoscut ca cicloserină.
O
Cicloserina
CHO [H] CHO CH
Benzizoxazolii. NO2 NHOH
O
N
3,4-Benzizoxazol
(Antranil)
 GRUPA TIAZOLULUI ŞI IZOTIAZOLULUI

Tiazolul
HC = O H2N Tiazolul este un lichid (T.f. 117oC), cu miros de piridină.
N Prezintă caracter aromatic ca şi piridina, este rezistent la oxidare şi hidrogenare.
H2C + CH + HCl + H2O Este o bază slabă.
S
Cl S 1,3-Tiazol

HC = O H2N N N
HNO 2/HCl
H2C + C NH2 NH2 reducere
S S
Cl S

Prin tratarea b-hidroxialchilamidelor cu pentasulfura de fosfor se formează 2-alchil-2-tiazoline

HC = O H2N N R N H
P4S10 R CH NH2 O R CH N
+ C CH3 CH3 +
H2C S
CH2 SH CH2SH R
Cl O HC R CHR S

HOOC N C=O
Ciclurile tiazolidinice se întâlnesc în peniciline.
CH3 CH NH C R
S
CH3 O

După natura radicalului R, penicilinele sunt notate F,G,K,X,V,O,S.

Confirmarea structurii penicilinei a fost făcută pe baza investigării cristalografice complete cu raze X, pe penicilina
G.
R 2-Pentenil (CH3-CH2-CH = CH – CH2-) Penicilina F (I)
R n-Heptil (n C7H15-) Penicilina K
R Benzil (C6H5CH2-) Penicilina G (II)
R p-Hidroxibenzil (pHO-C6H4-CH2-) Penicilina V (III)
R Fenoximetil (C6H5OCH2-) Penicilina V
 GRUPA TIAZOLULUI ŞI IZOTIAZOLULUI

In soluţii de alcalii, la temperatura camerei, penicilinele trec în acizi peniciloici, dibazici,

reacţia fiind catalizată de diferite metale.

H H
HOOC N C=O HOOC NH COOH
HOH
H3C CH NHCOR H3C CH NHCOR
S S
CH3 H CH3 H
Penicilina Acid peniciloic

Penicilinele sunt optic active şi aparţin structural seriei D.

In terapeutică, penicilinele se folosesc sub formă de săruri de potasiu şi de sodiu

Sulfatiazolul (sulfanilaminotiazolul) este derivat al 2-aminotiazolului, folosit ca agent bacteriostatic.

Descoperirea sulfamidelor a dus la progresul chimioterapiei.

Sulfamidele sunt antagoniste acidului p-aminobenzoic, vitamina H’.
Ele blochează sinteza acidului folic normal, în structura căruia intră acidul PAB, îi iau locul,
iar bacteriile consumă acidul transformat (lipsit de factorul de creştere PAB), nu se mai reproduc şi mor.
N

NH SO2 NH2
S
 GRUPA TIAZOLULUI ŞI IZOTIAZOLULUI

Tiamina (aneurina) şi pirofosfatul tiaminei sunt derivaţi de tiazol care conţin un nucleu de tiazol şi
unul de pirimidină. Vitamina B1 se degradează la încălzire, în mediu acid, în derivaţi de tiazol şi de
pirimidină, iar prin oxidare formează tiocrom care prezintă fluorescenţă în mediu alcalin
CH2 OH CH2 Cl-
N CH3 t o N +
N CH3 H2O2
+ pH > 5
H3C NH2 C2H4OH
N
CH2 CH2 OH oxidare
S NH2 S
H3C
Vitamina B1
N N CH3 (Tiamina)
CH2 CH2 OH
N N S
CH3
Tiocrom
Vitacromul este un produs de sinteză, cu fluorescenţa albastră, obţinut din a-clorocetone şi
ditiooxamidă sau din 2-clor-5-hidroxietil-4-metiltiazol, prin expunere la lumina ultravioletă
CH3 C = O H2N NH2 H3C N N CH3
2 + C C
HOCH2CH2 CHCl HO H4C2 C2H4OH
S S
S S Vitacrom
H3C N UV
2
HOH2CH2C Cl
S
 GRUPA TIAZOLULUI ŞI IZOTIAZOLULUI

Benzotiazolul

NH2 O N
+
HO CH S
SH
o-Aminotiofenol Acid formic Benzotiazol
2-mercaptobenzotiazolul sub formă solidă (T.t.179oC). Este folosit ca accelerator de vulcanizare
NH2 S
N
+ S + C=S SH
S
2-Mercaptobenzotiazol
 GRUPA DIAZOLILOR

Imidazol şi derivaţi.
4 N3 N N N N
N
5 2 + + + +
N N N
1N N N
H H H H H H
Imidazol (1,3-Diazol)
(Glioxalina)
Imidazolul este rezistent la oxidare, dă reacţii de substituţie electrofilă şi se comportă ca acid slab. Are proprietăţi slab bazice
dar mai bazice decât pirolul. El se poate protona în soluţie apoasă-neutră datorită stabilizării prin conjugare izovalentă a
acidului conjugat. Această proprietate joacă rol în procesele biochimice în care intervin aminoacizi cu inel imidazolic, cum
este histidina, cu rol de transmitere de protoni în unele reacţii enzimatice
+ NH
N NH
+ H+Cl-
Cl- + Cl-
N N N
H H H
formează polimeri liniari datorită asocierii prin legături de hidrogen şi astfel se explică temperatura de fierbere ridicată
N
N H N
N H N
N H N
H N H3C 4 1
N3 H3C 5
N H
5 1
2 4 2
poziţiile 4 şi 5 sunt echivalente datorită fenomenului de tautomerie N N
3
H
 GRUPA DIAZOLILOR

Metode de obţinere
HC = O NH3 N H(R)
+ + O = CH2(R)
HC = O NH3 - 3 HOH
N
H
Proprietăţi chimice
N CH3I N

NaOH
N N
H CH3
ON
•substituţia electrofilă N H SO conc. N HNO3 2 N N
2 4 H2SO4
HO3S
N 160 oC N 20oC N O2N N
H H H H
Acid imidazolil - NaOCl; 20o
C 4- Nitroimidazol 5- Nitroimidazol
5- sulfonic H2O
Cl N
Cl
N
H
4,5- Diclorimidazol
 GRUPA DIAZOLILOR

Nucleul imidazolic este prezent în aminoacizi, în dipeptide

N CH2 CH COOH N CH2 CH2 NH2 N CH2 CH NHCO CH2 CH2 NH2
- CO2 COOH
NH2
N N N Carnosina
H H H
Histidină (4(5)-imidazolil- Histamină (4-Imidazolil-
3-alanină 2-etilamină
•Histidina prin decarboxilare trece în histamină care se găseşte în mucoasa intestinală şi în glanda hipofiză.
•Histamina este utilizată pentru micşorarea tensiunii arteriale prin efectul de dilatare a capilarelor.
• Carnosina (b-alanil-L-histidina) este o dipeptidă extrasă din sucul de carne şi izolată de către Liebig, care conţine nucleu
de imidazol.
3 3
4 N3 4 N 4 N H
1 2 1 2 5 1 2
5
N N N
H H H
2-Imidazolina 3-Imidazolina 4-Imidazolina
Ciclul de imidazolină se găseşte în medicamente (talazolină, clonidină).

Imidazolidina (tetrahidroimidazolul) se obţine ca atare sau sub formă de derivaţi prin condensarea 1,2-diaminelor alifatice cu
aldehide
H2C N H N
H2C NH2 Cl CH3
+ O = C H(R) O2N N
H2C NH2 H2C CH2(R) C
H
N CH2CH2OH
N
H
N metronidazol
clotrimazol
 GRUPA DIAZOLILOR

Oxoderivaţii imidazolidinelor , imidazolidonele, se găsesc în structura unor compuşi

importanţi cum ar fi biotina sau în produse cu aplicaţii în medicină ca derivaţi de
hidantoina (narcotice, hipnotice, anticonvulsivante etc.). HN 2
O= N H
COCl NH2 O= N H HO N O=C
CH2 + C=O =O OH N CH =O
N N
H2N N
Br H
H H H
Hidantoina Alantoina

Nirvanolul (5-etil-5-fenilhidantoina) este un narcotic şi hipnotic iar dilantinul (5,5-

difenilhidantoina) este anticonvulsivant (pentru epileptici).
Alantoina (5-ureidohidantoina) prezentă în urină, a fost descoperită în lichidul alantoic de cal. Se poate obţine
prin oxidarea acidului uric cu permanganat (vezi purine).

Benzimidazolii sunt substanţe de sinteză

4
5 N3
6 1 2
7
N
H
 GRUPA DIAZOLILOR

Pirazolul şi derivaţi. Pirazolul (1,2-diazolul)

- CH2
CH 4
+ N 5 1 N2
CH + N
N
H
Derivaţi ai pirazolului

C CH3 CH3 CH3

H3C C O N H3C N
- H2O H3C C HN - H2O N
O + NH2
O C6H5 C6H5
NH 3,5-Dimetil-N-fenilpirazol
C6H5

In stare de vapori se găseşte sub formă moleculară, în soluţie de benzen sau ciclohexan prezintă asociaţii
moleculare prin punţi de hidrogen

N
H N
N H
N H
N sau
N H N H N
N
N
 GRUPA DIAZOLILOR

Pirazoline, pirazolidine şi derivaţi oxigenaţi.

Pirazolonele sunt 5-cetopirazoline

N N N H N H
N N N N
H H H
2-Pirazolina 1-Pirazolina 3-Pirazolina Pirazolidina
1-Fenil-3-metil-5-pirazolona se obţine prin condensarea esterului acetilacetic cu fenilhidrazină
CH2 C CH3 CH3
O= N
O=C + O NH2 - H2O N
OR HN
- ROH C6H5
C6H5
Derivaţii N-substituiţi ai 5-pirazolonei prezintă tautomerie metilenică, fenolică şi iminică.

CH3 CH3 CH3

O= HO N O= N H
N N N
N
C6H5 C6H5 C6H5
Forma Forma Forma
metilenicã fenolicã iminicã
 GRUPA DIAZOLILOR

De la forma metilenică se cunosc mulţi coloranţi utilizaţi în fotografia în culori sau în industria
alimentară (tartrazina), substanţe rezistente la lumină. Sunt numiţi coloranţi pirazolonici

H H
HO3S N=N COOH HO3S N= N CH3
O= N O= N
N N
Cl
Cl
Tartrazina SO3H Galben luminos
SO3H

Fenazona este solubilă în apă. Are proprietăţi analgezice.

Aminofenazona (4-dimetilaminofenazona) se obţine prin tratarea fenazonei cu acid azotos,
reducerea 4-nitrozofenazonei rezultate şi metilarea 4-aminofenazonei. Este un analgezic.

CH3 CH3
CH3I
O= N H O= N CH3
100oC,p N
N
C6H5 C6H5 CH3
Fenazona H3C N
N=O NH2
CH3 HNO CH3 LiH CH3 + 2 CH3Cl CH3
2
O= N CH3 -H2O O= N CH3 - H2O O = N CH3 - 2 H2O O= N CH3
N N N
N
C6H5 C6H5 C6H5 C6H5

Fenazona 4-Nitrozofenazona 4-Aminofenazona Aminofenazona

 GRUPA DIAZOLILOR

Pirazolidindione. Dicetoderivaţii pirazolidinei sunt compuşi de sinteză cu importanţă terapeutică.

Fenilbutazona, 1,2-difenil-4-butil-3,6-pirazolidindiona, se obţine prin condensarea butilmalonatului
de etil cu hidrazobenzen, în prezenţa sodiului. Este un antireumatic
H O
H9C4 CH C=O H9C4
Na
O=C OC2H5 - 2 C2H5OH O= N C6H5
N
OC2H5 NH C6H5
C6H5
NH
Fenilbutazona
C6H5

Benzopirazolii sau indazolii rezultă la ciclizarea spontană a o-acilfenilhidrazinei

CH3
CH3
C=O
-H2O N
NH NH2 N
H

N N H
N N
I H II
 TRIAZOLI, TETRAZOLI ŞI PENTAZOLI

Triazolii prezintă forme tautomere: simetrici şi vicinali.

N H N
N N N N H N N
N N N N
H H
1,2,4- 1,3,4- 1,2,3- 1,2,5-
Triazol (I) Triazol (II) Triazol (III) Triazol (IV)

N C6H5

HCO NH COC6H5 + C6H5NH NH2 H5C6 N

N
N- Formilbenzamidã H

3,5-Difenil-1,2,4-triazol

Triazolii vicinali (1,2,3-triazolii) se pot obţine din azide cu acetilenă (sau derivaţi), prin adiţie 1,3-
dipolară
d+ d -
R C C R' R R'
+ + R" N N
R" N N=N N
 TRIAZOLI, TETRAZOLI ŞI PENTAZOLI

Derivaţi ai 1,2,5-triazolului rezultă la oxidarea osazonelor prin intermediul bis-

azoetilenelor care la fierbere ciclizează
C6H5
C6H5 C = N NH C6H5 C6H5 C N = N C6H5
oxid. t oC N
C6H5 C = N NH C6H5 C6H5 C N=N C6H5 H5C6 N
N
C6H5
Benztriazolul se formează la condensarea o-fenilendiaminei cu acidul azotos.
4
NH2 N 5 N3
HNO2
N - H2O 6 1 N2
NH2 NH2 N
7
OH
H
1,2,3-Bentriazol

Tetrazolii prezintă forme tautomere din care forma I este privilegiată.

N N N
N N N H
N N
H II
I
 TRIAZOLI, TETRAZOLI ŞI PENTAZOLI

Derivaţii tetrazolului 1,5-substituiţi au acţiune asupra sistemului nervos central.

Cardiozolul sau pentametilentetrazolul este un stimulent al sistemului nervos central.

N N
N
N
Ciclopentametilentetrazol

Pentazolul ca atare nu a fost sintetizat dar arilpentazolii s-au obţinut prin condensarea azidei cu o sare de
arildiazoniu, în metanol apos şi eter de petrol, la –40oC.

- - N N
HNO2,HCl + NaN3
RO NH2 RO N N Cl RO N
diazotare -NaCl
- N N