13

UNITATE DE ÎNVĂŢARE 2
COMPUŞI HETEROCICLICI. PIROL, FURAN, TIOFEN,
PIRIDINĂ.
Cuprinsul unităţii

UNITATE DE ÎNVĂŢARE 2. Compuşi heterociclici. Pirol, furan, tiofen,

piridină..........................................................................................................13
Obiectivele unitatii de invatare nr. 3............................................................13
2.1 Structură, surse......................................................................................13
2.2 Heterocicli aromatici cu cinci atomi: pirol, furan si tiofenul.................15
2.2.1 Structura...........................................................................................15
2.2.2. Reactii chimice...............................................................................17
Test de autoevaluare.....................................................................................25
Lucrare de verificare.....................................................................................25

OBIECTIVELE UNITATII DE INVATARE NR. 3

1. Definirea si clasificarea compuşilor heterociclici;

2. Insusirea structurilor si proprietatilorcompuşilor heterociclic;
3. Evaluarea cunostintelor acumulate.

2.1 STRUCTURĂ, SURSE

Compuşi heterociclici sunt compuşi organici ciclici care conţin în molecula

lor, mai mult decât un singur fel de atomi, din care în majoritatea cazurilor sunt N,
O, S dar pot fi As, Te, Se, P, Si, B, etc şi chiar metale.

Aceşti compuşi heterociclici pot fi saturaţi sau nesaturaţi. Compuşii

heterociclici saturaţi au structură şi proprietăţi asemănătoare compuşilor
carbociclici corespunzători sau chiar a celor saturaţi, lineari.

Heterociclii saturaţi nu conţin duble legături iar denumirea lor corespunde

cicloalcanului, precedat de prefixul ce denotă heteroatomul: “aza” pentru azot,
“oxa” pentru oxigen şi “tia” pentru sulf. Adesea ei poartă denumiri comune,
acceptate, ca de exemplu:
 14

H
O N S O
O
oxaciclopropan azaciclopropan tiaciclopropan oxaciclobutan oxaciclopentan
oxiran aziridina tiiran tetrahidrofuran
etilen oxid etilenimina

S S N N
O O
H H
oxaciclohexan 1,3-ditiaciclohexan 1,4-dioxaciclohexan azaciclopentan azaciclohexan
tetrahidropiran ditian dioxan pirolidina piperidina

În mod evident heterociclii cu 3 şi 4 atomi în ciclu sunt tensionaţi (din

cauza tensiunii angulare) şi au tendinţă de a reacţiona cu deschiderea
ciclului, dar din cauza dimensiunilor mai mari ale heteroatomului, tensiunea
lor este mai redusă:

H
N O S

tensiune unghiulara 25 Kcal/mol 14 kcal/mol 13 kcal/mol 9 kcal/mol

Heterociclii saturaţi cu 5 şi 6 atomi sunt lipsiţi de tensiune şi se

comportă asemănător compuşilor carbociclici, având proprietăţi fizice şi
chimice asemănătoare funcţiunilor pe care le poartă.

Compuşii heterociclici aromatici sunt mult mai importanţi decât

heterociclii saturaţi, deoarece se bucură de o stabilitate termică mai ridicată,
datorită îndeplinirii condiţiei de aromaticitate (regula Hückel cu 4n + 2
electroni π, în nucleu, sau număr impar de perechi de electroni π). Ei dau
preferenţial reacţii de substituţie electrofilă şi se întâlnesc în numeroşi
produşi naturali şi sintetici. Nomenclatura lor derivă de la ciclurile mai
puternic nesaturate, mai importante fiind ciclurile de cinci şi şase atomi în
ciclu. Câteva exemple şi relaţia lor cu heterociclii saturaţi sunt edificatoare:

H2 H2
;
N N N
H H H
pirol 2-pirolina pirolidina
(azaciclopentan)
 15

N NH H2
NH
H2

N N N
H H H
imidazol imidazolina imidazolidina
(1,3-diazaciclopentan)

N
N N N

O S O S N N N
furan tiofen oxazol tiazol piridina pirimidina pirazina

N
N
N N
N N N
H
benzpiridina izochinolina purina carbazol
chinolina

Numeroşi compuşi naturali, sintetizaţi de plante conţin unul sau mai

mulţi atomi de azot şi se denumesc alcaloizi ca de exemplu: nicotina din
tutun; cofeina din cafea, cacao, ceai sau cola; morfina din mac, etc, sau
reprezintă constituenţi de bază ai unor substanţe proprii materiei vii cum
sunt porfirinele( clorofila şi hemoglobina ca derivaţi ai pirolului), purinele şi
pirimidinele, prezente în moleculele acizilor nucleici (ADN şi ARN) sau alţi
heterociclici din vitamine (B1, B2, B6, B12, E, etc).

2.2 HETEROCICLI AROMATICI CU CINCI ATOMI: PIROL,

FURAN SI TIOFENUL
2.2.1 Structura

Fiecare din heterociclii cu cinci atomi conţine trei perechi de

electroni π delocalizaţi: două perechi figurează ca duble legături iar o
pereche, ca electroni neparticipanţi ai heteroatomului.

N O S
H
furan tiofen
pirol
 16

Furanul şi tiofenul conţin o a doua pereche de electroni

neparticipanţi care se găsesc într-un orbital sp2, perpendicular pe orbitalii p
şi nu participă la norul electronic al nucleului, format din sextet de electroni,
distribuit pe cinci atomi.

Structurile de rezonanţă a pirolului, arată că azotul îşi cedează

perechea de electroni de nelegătură pentru aromatizarea ciclului de cinci
atomi, devenind încărcat pozitiv:

Cedarea electronilor de nelegătură ai azotului pentru aromatizarea

nucleului depăşeşte efectul său inductiv atrăgător de electroni şi molecula
apare ca puternic polară.

Distribuţii electronice asemănătoare se întâlnesc şi în cazul furanului

şi tiofenului, astfel încât densitatea electronică este mărită pe atomii de
carbon din ciclu, dar ea depinde şi de electronegativitatea heteroatomului.

Energiile de rezonanţă ale pirolului, furanului şi tiofenului sunt mai

mici decât ale benzenului (aproximativ jumătate!) şi chiar a
ciclopentadienei, plasându-se în ordinea:

> > > >

- S N O
Energii de rezonanta H
Kcal/mol 36 25 16 16 11

Benzen Ciclopentadiena Tiofen Pirol Furan

 17

şi ei sunt deci mai reactivi la substituţia aromatică electrofilă decât

benzenul, asemănându-se cu fenolii şi aminele

2.2.2. Reactii chimice

A). Substituţia aromatică electrofilă.

Substituţia electrofilă are loc mai uşor decât în cazul benzenului,

obţinându-se mai ales produşi α-substituiţi, unde densitatea electronică este
mai mare şi ionul de carbeniu mai stabil.

Exemple:

O
CH3-CO
+ O -C-CH3
CH3-CO N
N H
H
2-acetilpirol

O
BF3
+ CH3COCl -C-CH3 + HCl
O O
2-acetilfuran

O
SnCl4
+ CH3COCl -C-CH3
S S

2-acetil tiofen

Reactivitatea la substituţie electrofilă este puţin diferită între ei şi se

reflectă în condiţiile de reacţie. Dacă pirolul se acetilează cu anhidridă
 18

acetică, fără catalizator; pentru furan şi tiofen este necesară folosirea

clorurilor acide mai reactive şi a catalizatorilor acizi Lewis, mai slabi decât
în cazul substituirii benzenului.
Acizii tari (protonul este puternic electrofil) transformă pirolul şi furanul
în săruri, pierzând caracterul aromatic şi se comportă ca diene conjugate
care polimerizează la compuşi nedefiniţi sau îşi deschid ciclul. Tiofenul mai
aromatic, având electronii de nelegătură într-un orbital 3p şi deci mai
disponibili electrofililor, este relativ rezistent la acizi. Protonarea fiind tot o
reacţie de substituţie electrofilă se produce preferenţial în poziţia 2 a
heterociclului şi cum era de aşteptat, pirolul (ai cărui electroni de nelegătură
participă la aromaticitatea ciclului) este o bază foarte slabă, astfel că acidul
conjugat este un acid puternic.

H
+
+ H H
N + N
H
H
pKa = 17 pKa = -3,8

La condensarea formală a heterociclilor de cinci atomi cu un inel

benzenic rezultă tot compuşi heterociclici aromatici, a căror denumire poartă
prefixul “benzo”, importanţi pentru unii produşi naturali şi sintetici, cu
multiple aplicaţii practice. Heterociclii se numerotează astfel ca
heteroatomul să poarte numărul cel mai mic.
4
5 3

6 2 S
N1 O
7
H benzofuran benzotiofen
benzopirol
(indol)

Substituţia electrofilă are loc preferenţial în heterociclul de cinci

atomi, căci el este mai reactiv decât nucleul benzenic. Ea se produice în
poziţia 2 sau 3, dependent de natura heteroatomului: indolul se substituie
preferenţial în poziţia 3, benzofuranul în poziţia 2 iar benztiofenul
aproximativ egal în 2 şi 3. Diferenţa de orientare este influenţată de
 19

pierderea aromaticităţii nucleului benzenic în structurile de rezonanţă ale

cationului intermediar şi de electronegativitatea heteroatomului.

B). Hidrogenarea

Pirolul şi furanul se pot hidrogena în condiţii mai energice (sunt

compuşi aromatici) obţinându-se produşi ciclici saturaţi, cu proprietăţile
anticipate:

H2 (Ni) H2 (Ni)
;
o o
200-250 C N O 50 C O
N
H H tetrahidrofuran
furan
pirol pirolidina (eter ciclic)
-14 3
Kb = 10 Kb = 10
baza foarte slaba baza f. puternica

Tiofenul nu poate fi hidrogenat deoarece otrăveşte toţi catalizatorii

(sulf la valenţă inferioară –acizi şi baze, dure şi moi). El se formează la
încălzirea hidrocarburilor alifatice în prezenţa sulfului şi se aseamănă ca
proprietăţi cu benzenul.

o
500 C
CH3CH2CH2CH3 + S + H2S
S
o
pf.= 84 C

Produsul saturat şi oxidat al tiofenului (sulfolan) este un solvent

aprotic, puternic polar şi se foloseşte la separarea hidrocarburilor aromatice,
dintr-un amestec de hidrocarburi.

O O
 20

a) Compuşi heterociclici aromatici cu şase atomi: piridina

Prin substituţia formală a unui carbon din ciclul benzenului, cu azot

rezultă heterociclul piridina, component principal al gudroanelor de la
distilarea cărbunilor de pământ.

4
3 5

2 6
N
1

Ca şi benzenul, piridina are caracter aromatic (trei perechi de

electroni π) îndeplineşte regula lui Hückel; Erez =21 Kcal/mol, şi prezintă
două structuri de rezonanţă neutre iar datorită electronegativităţii azotului se
pot formula trei structuri cu sarcini despărţite, pe care benzenul nu le poate
susţine.

Ca urmare piridina este o moleculă polară, cu un moment de dipol

2,2D, important, orientat în direcţia azotului (mai mare decât al piperidinei,
produsul perhidrogenat, cu 1,17D). Electronii neparticipanţi, plasaţi într-un
orbital hibrid sp2 nu participă la aromaticitatea ciclului (spre deoasebire de
piroli şi azoli care amplifică densitatea electronică în ciclu) şi-i conferă
proprietăţi de bază slabă, pKa = 5,2, dar mult mai puternică decât pirolul
(pKa = -3,8) a cărui protonare perturbă aromaticitatea ciclului.
 21

Bazicitatea piridinei (amină terţiară) este mult mai mică (Kb = 2,3 x
10-9) decât a aminelor alifatice (Kb = 10-4 ), ai căror electroni neparticipanţi se
plasează într-un orbital cu hibridizare sp3 (vezi structura NH3) şi sunt mult
mai disponibili pentru protonare. Electronii neparticipanţi ai piridinei se
comportă ca o bază Lewis, fiind capabili să coordineze molecule deficiente
în electroni (acizi Lewis) ca: SO3, X2 (halogeni), BF3, AlCl3 etc.
CH3
+ -
+ B(CH3)3 N - B- CH3 coordinare cu acizi Lewis
N CH3

D) Reactiile piridinei

1) cu agenţi de alchilare formeaza săruri de piridiniu;

R-CH2X
o
N-alchilarea aminelor tertiare
T
N N + X-
CH2R

2) cu agenţi de oxidare formeaza acizii carboxilici corespunzători ca şi

benzenulalchilat

CH2-CH3 COOH
KMnO4
+ CO2 + H2O oxidarea restului alchil
o
sol.dil. T
N N
acid izonicotinic

3) cu peracizi sau H2O2 se formează N-oxizi, nucleul aromatic

păstrându-şi integritatea

CH2-CH3 CH2-CH3
H2O2 (30%)
N-oxidarea aminelor tertiare
CH3COOH
N N+

O-
 22

4) cu bromosuccinimidă se substituieradicalic catena laterala

O
CH2-CH3 Br-CH-CH3
N-Br

O
o
+ HBr
T
N N

5) Substituţia electrofilă a piridinei decurge foarte greu, căci ea poate

reacţiona cu un electrofil ca o moleculă neutră (dar azotul electronegativ
micşorează sensibil densitatea electronică la atomii de carbon) sau ca acid
conjugat fiind favorizată formarea prealabilă a sării de piridiniu, care
amplifică dezactivarea nucleului, (nu dă reacţii de tip Friedel-Crafts) faţă de
atacul electrofilului. Substituţia electrofilă a piridinei sau a ionului de
piridiniu este favorizată energetic în poziţia 3, căci atacul în poziţiile 2 şi 4
dau stări de tranziţie cu sarcina pozitivă la azot, foarte defavorizate (azot cu
sextet de electroni). Nu trebuie uitat că substituţiile electrofile au loc în
mediu acid, când piridina se protonează, acceptând o sarcină pozitivă, care
împiedică introducerea unei a doua particule pozitive (electrofilul),
deficientă în electroni.
+ +
poz 2 E
E E
+ H H N H
N N
N- cu sextet de electroni
puternic defavorizat
E E
+
+ poz 3 E H H
+ E H + +
N N N
N
H E E H H E
+
poz 4 +
+
N N N
N- cu sextet de electroni
puternic defavorizat

Din aceasta cauza piridina este mult mai puţin reactivă decât benzenul la
substituţie aromatică electrofilă, chiar mai puţin reactivă decât
nitrobenzenul, care în condiţii energice poate fi nitrat, la di-şi tri-
nitrobenzen:
 23

NO2 NO2

> > >

N NO2
reactivitate relativa la substitutia aromatica electrofila

Pentru a realiza substituţia electrofilă în poziţia 3, condiţiile de reacţie

sunt foarte energice iar randamentele obţinute sunt mici.

NO2
HNO3 + H2SO4
o + H2O
300 C
N
rand. 22 %
H2SO4 SO3H
o
300 C + H2O
N
N
rand. 71 %
Br
Br2 + FeBr 3
o + HBr
300 C
N
rand. 30 %

6) Substituţia nucleofilă. Piridina este mai reactivă decât benzenul faţă de

substituţia aromatică nucleofilă, pentru aceleaşi raţiuni pentru care benzenul
este mai reactiv la substituţia electrofilă. Substituţia are loc preferenţial în
poziţiile 2 şi 4, deoarece în aceste situaţii intermedirii cu sarcină negativă la
azot (cel mai electronegativ atom din ciclu) au o contribuţie mai importantă.

- -
poz 2 Y Y
Y H
N H N
N- H
mai stabil
Y Y - Y
-
- poz 3 H H H
+ Y -
N N N N

H Y Y H H Y

poz 4 - -

N N- N
mai stabil
 24

Astfel la tratarea piridinei cu amidură de sodiu, în amoniac lichid iau

naştere, 2- şi 4-aminopiridina deoarece o bază foarte puternică, extrage
protonul aminopiridinei (acid derivat al amoniacului) din poziţiile α sau γ
ale piridinei, şi dă sarea de sodiu a aminopiridinelor, ce se descompune la
tratarea cu apă, în etapa doua a reacţiei:

NH2
-
1. NH2 (toluen)
+ + H2
2. H2O NH2
N N N
2-aminopiridina 4-aminopiridina
70% 30%

Dacă în poziţiile 2 sau 4 se găsesc substituenţi mai electronegativi, ca şi

în alte reacţii de substituţii nucleofile, se elimină preferenţial baza cea mai
slabă.

Br NH2

- -
NH2 + Br
+
OCH3 N OCH3
N

CH3 CH3

- -
+ CH3O + Cl
Cl N OCH3
N

Electronegativitatea azotului se transmite şi α-hidrogenilor din

poziţiile 2 şi 4 ale alchilpiridinelor, astfel încât aciditatea lor o egalează
aproximativ pe cea a hidrogenilor vecini cetonelor. Hidrogenii din poziţiile
α şi γ ale alchilpiridinelor pot fi eliminaţi, sub influenţa bazelor, rezultând
carbanioni care reacţionează ca nucleofili.-

- CH CH=CH-C 6H5
CH3 2
- OH C6H5CHO
+ H2O
N N N
 25

CH3 CH3 CH3

+ -
Na NH2 -
CH3Br + Br
SN2 CH2-CH3
N CH3 N CH2 N
-

TEST DE AUTOEVALUARE

I. Alege răspunsul corect:

1. Compuşii heterociclici aromatici ……..nu îndeplinesc /
îndeplinesc condiţia de aromaticitate.

2. Compuşii heterociclici aromatici dau preferenţial reacţii de

substituţie ……nucleofilă / electrofilă.

3. Tiofenul …… poate / nu poate fi hidrogenat.

4. Piridina prezinta o bazicitate …..mai mare / mai mică decât a

aminelor alifatice.

LUCRARE DE VERIFICARE

1. Enumerati compuşii heterociclici aromatici cu 5 atomi in molecula

ce contin drept heteroatom O, S sau N.

2. Dati exemple de reactii chimice ale compuşilor heterociclici

aromatici.

REZUMAT

Compuşi heterociclici sunt compuşi organici care conţin în molecula

lor, mai mult decât un singur fel de atomi, in general sunt N, O, S dar pot fi
As, Te, Se, P, Si, B, etc sau chiar metale. Heterociclici aromatici se gasesc
în numeroşi produşi naturali şi sintetici, sunt mult mai importanţi decât
heterociclii saturaţi, avand o stabilitate termică mai ridicată. Dintre
compuşii heterociclici se studiaza structura si proprietatile pirolului,
furanului, tiofenului (compusi aromatici cu cinci atomi) si piridinei
(compus aromatic cu şase atomi).

Bibliografie selectivă
 26

2 Cuiban, F.; Anghelache, I.; Popescu, M.; Cornea, L., Lucrări practice
de Chimie Organică, Ploieşti: Ed. UPG, 1980.

3. Neniţescu, C.D., Chimie Organică, vol.I + II, Bucureşti: Ed.

Didactică şi Pedagogică, 1980.

4. Avram, M., Chimie Organică, vol.I+II, Bucureşti: Editura

Academiei, 1983. 2008