R(Ar) – NH2

H H
N
H

Definiţie – compuşi organici ce conţin cel puţin o grupare amino (NH2) ȋn

moleculă, legată printr-o legatură covalentă de un rest alchil (R) sau aril (Ar); 
pot fi consideraţi ca fiind derivaţi organici ai amoniacului (H-NH2), rezultaţi ȋn
urma ȋnlocuirii a cel putin unui atom de H cu un radical organic.
 COMPUŞI NATURALI CU AZOT
Vitamina B1
(tiamina, aneurina)
(transport activ Na+ dependent)

O
Vitamina B8
HN NH (Biotina, Vitamina H)

S CH2-CH2-CH2-COOH
 H2N-OC-CH2-CH2 CH3 CH3
H2N-OC-H2C CH2-CO-NH2
A B CH2-CH2-CO-NH2
H3C N CN N
H3C Co +
N N CH3
H2N-OC-H2C-H2C C D
CH3
CH3
HN-OC-CH2-CH2 CH2-CH2-CO-NH2
CH3
CH2
CH CH3
CH3
O O- N
P CH3
O OH
O N
H
H H

HO CH2 O H Vitamina B12

 Acetilcolina
(neurotransmitator)
Serotonina
(neurotransmitator)

Lecitina
(fosfolipida)

Adrenalina
(hormonul “emotiilor”)
  este un hormon produs de glanda pineală la
mamifere, fiind implicat în regularea ritmului
circadian (ritmul veghe-somn)
 poate fi produsă și de alte țesuturi, precum
măduva osoasă, limfocite, diferite celule
epiteliale, printre care și retina și tractul
Melatonina gastrointestinal, acționând în ultimele 2 cazuri
(hormon) ca un hormon

Cefalina
(alcaloid)

 rol in inducerea starilor de voma –

indicata in cazurile de otravire
ALCALOIZI - substanțe organice heterociclice cu azot, de origine vegetală, cu
caracter bazic, rezultate în urma metabolismului secundar al plantelor, care au
acțiune asupra organismelor animale, de cele mai multe ori de natură toxică

Nicotina Cocaina

Cafeina
 Heroina

Alcaloizi izolati din opiu

 antitusiv, antidiareic
 mai slab decat morfina
Codeina Morfina
 Chinina

 alcaloid izolat pentru prima dată de către farmaciștii

francezi Pierre Joseph Pelletier și Joseph Bienaimé
Caventou
 primul care observă acțiunea sa antimalarică este
iezuitul Agostino Salumbrino, inspirat de faptul că indienii
Quechua din Peru tratează frigurile cu scoarța arborelui
„Quina” sau „Quina-Quina”.
AMINOACIZI

Histamina:  se găsește în țesuturile animalelor, în plante, bacterii, veninuri.

 la om există la nivelul plămânilor, pielii, mucoasei gastrointestinale
 XIII.2.1. Clasificare. Nomenclatură
 Clasificare
 ȋn funcţie de numărul radicalilor organici legaţi de atomul de azot sunt:

 amine primare: R-NH2 (ex.: CH3NH2 – metilamina)

 amine secundare: R-NH-R’ (ex.: CH3-NH-C2H5 – etil-metil-amina)

 amine terţiare: R3N [ex.: (CH3)3N – trimetilamina)

 după tipul radicalului hidrocarbonat din moleculă, aminele pot fi:

 alifatice – atomul de azot este substituit doar cu resturi alchil

R-NH2 R-NH-R’ R3N

 aromatice – toţi substituenţii atomului de azot sunt radicali aromatici

C6H5-NH2 anilina (fenilamina) C6H5-NH-C6H5 difenilamina

 mixte – conţin atât resturi alifatice cât şi resturi aromatice

C6H5-NH-CH3 fenil-metilamina C6H5-N(CH3)2 N,N-dimetilanilina

 funcţie de numărul grupelor amino din moleculă, sunt:
 monoamine (vezi slide anterior)
 poliamine

 după natura ciclică/aciclică a moleculei, aminele pot fi:

 aciclice
 ciclice

Nicotina Morfina
Heroina
  Nomenclatură

 conform regulilor IUPAC, pornind de la numele hidrocarburii la care se adaugă

următoarele prefixe:
 pentru amine primare: amino-
 pentru amine secundare şi terţiare: înaintea termenului “amino” se
adaugă N-, respectiv N,N-, urmate de prefixele corespunzătoare numărului şi
tipului radicalilor organici legaţi de azot;
 poziţia grupei amino în catena principală se indică prin cifre.

1,4-diaminobutan

3,3-dimetil-etil amina 4,4,-dimetilciclohexan

(tert-butil amina) amina

 uzual: prin adăugarea sufixului amină la numele

radicalilor organici, menţionaţi în ordine alfabetică (daca
acestia sunt diferiti)
 unele amine, în special cele aromatice, au denumiri uzuale
ex.: fenilamina este cunoscută ca anilină în timp ce toluenul substituit
la nucleu cu o grupă amino este numit toluidină.
 pentru aminele aromatice substituite la nucleu trebuie indicate
numărul radicalilor substituenţi şi poziţiile (prin cifre sau prin termenii orto, meta
sau para);
ex.:

fenilamina
(anilina)

 în cazul aminelor mixte, de tipul alchil-arilaminelor, înaintea numelui radicalului

alchil se precizează N- (azot) pentru a indica faptul că alchilul este legat de azotul
aminic şi nu de nucleul aromatic.
ex.:
 ȋn cazul aminelor ciclice, denumirea IUPAC este mai complexă, ţinând cont de
numărul de atomi ai ciclurilor, de numărul heteroatomilor şi de gradul de nesaturare
a ciclurilor.
 pentru termenii mai simpli sau cei uzuali, există denumiri comune (nesistematice
sau semistematice)

ex.:

etilenimina
XIII.2.2. Structură

 geometria moleculei unei amine este asemănătoare geometriei amoniacului.

 atomul de azot este hibridizat sp3, având o geometrie apropiată de cea a unui
tetraedru:
 trei dintre orbitalii săi hibrizi participă la formarea de legături cu atomi
de carbon sau hidrogen
 al patrulea orbital hibrid conţine perechea de electroni neparticipanţi.

 datorită neechivalenţei dintre cei patru orbitali hibrizi (3 orbitali de legătură şi

unul de nelegătură), geometria tetraedrică este deformată.

geormetria moleculei geormetria moleculei

de NH3 de CH3-NH3
 termenul de “tetraedric” este impropriu folosit, deoarece el se referă la descrierea
aşezării a 4 substituenţi  în cazul aminelor al patrulea orbital este ocupat cu o
pereche de electroni.
 geometria amoniacului şi aminelor poate fi comparata cu cea a unei piramide cu
baza triunghiulară, în vârful căreia se află atomul de azot cu electronii neparticipanţi.
 intre covalenţele din amoniac, există un unghi de circa 107°  unghiul începe să
crească odată cu apariţia substituenţilor, ajungând la circa 112-113°  geometrie de
piramidă trigonală aplatizată.
 “aplatizarea” tetraedrului se accentuează pe măsură ce creşte numărul de
substituenţi, datorita manifestarii fenomenului de respingere sterică

(CH3)3N
 XIII.2.3. Metode de obtinere

A. Metode reductive
A.1. Reducerea nitroderivatilor aromatici

 reducere in conditii energice  pilitura de metal (Fe, Zn) si HCl conc. – met Béchamp
 H2 / catalizator metalic (Ni, Pt, Pd) – utilizata industrial

nitrobenzen anilina -nitonaftalina -naftilamina

 este o reducere neselectiva – daca

sunt mai multe grupe NO2 grefate pe
nucleul aromatic, se reduc toate
gruparile existente
m-dinitrobenzen m-fenilendiamina
 reducere in conditii blande  cu Sn in solutie slab acida (HCl) → nu ataca alte
grupe functionale prezente ca substituenti la nucleul aromatic

 reducere selectiva  cu reactiv specific NH4SH sau NaSH

NH4SH

meta-dinitrobenzen meta-nitroanilina
 A.2. Reducerea nitrililor si amidelor

 nitrilii (obtinuti in urma unei reactii de tip SN2 din derivati halogenati si cianuri
alcaline) se reduc cu LiAlH4 in Et2O anhidru la amine primare cu n+1 atomi de
carbon

Ex:

clorura de etil propionitril propilamina

dinitrilul acidului adipic 1,6-hexametilendiamina

 reducerea amidelor (derivati functionali ai acizilor carboxilici) se face în condiţii
asemănătoare reducerii nitrililor (LiAlH4)  se obtin amine primare, secundare
sau terţiare, în funcţie de structura amidei (substituită sau nu):

acid carboxilic amida amina

N-metil-propilamida N-metil-propilamina

clorura de acetil N-metil-acetamida N-metil-etilamina

 B. Alchilarea Hofmann
 reacţia amoniacului sau aminelor cu compuşi halogenaţi prin mecanism SN2

 Intermediar se obtin saruri cuaternare de amoniu

 Se pot obţine majoritar amine primare dacă se lucrează cu exces de
amoniac, sau amine terţiare dacă se foloseşte exces de derivat halogenat.

 Dezavantaj – se obtin amestecuri de amine primare, secundare si tertiare

  metodă utilă pentru obţinerea aminelor substituite cu radicali diferiţi:
diferiţi

 aminele secundare simetrice se pot obtine prin încălzirea unei amine primare cu
clorhidratul ei, cu eliminare de clorura de amoniu:

 Alchilarea cu derivaţi halogenaţi aromatici (nereactivi) se face doar în prezenţa

catalizatorului de cupru (specific reacţiilor cu compuşi halogenaţi aromatici), la
temperatură ridicată
 se folosesc numai iodo- sau bromobenzenul ceilalţi halogenoderivaţi aromatici
având reactivitate prea mică:
C. Alchilarea amoniacului cu alcooli  metodă industrială, aplicată la
obţinerea aminelor inferioare (primare, secundare şi terţiare)
 reactia are loc in cataliza eterogena  catalizator alumină (Al2O3), la temperatură
ridicată (cca 300°C).

D. Metoda Gabriel
 obţinerea de amine primare pure este alchilarea sării de potasiu a ftalimidei cu
derivaţi halogenaţi
E. Reactia Bücherer → obtinerea -naftilaminei

HNO3 NO2

H2SO4

H2SO4 SO3H OH

160oC NaOH
300oC

OH NH2
Bucherer NH3
Reaction
NH4HSO3
 XIII.2.4. Proprietăţi fizice
 Stare de agregare: la temperatura camerei, aminele alifatice sunt gaze sau
lichide volatile, iar cele superioare sunt solide.

 Punctele de fierbere ale aminelor primare şi secundare sunt mai mari decât ale
hidrocarburilor cu masă moleculară asemănătoare (datorită legăturilor de hidrogen
pe care aminele primare şi secundare le pot forma), dar mai mici decât ale
alcoolilor corespunzători (azotul este mai puţin electronegativ decât oxigenul 
legaturile de hidrogen sunt mai slabe)

 Solubilitate: aminele inferioare sunt

solubile în apă, datorită formării legăturilor
de hidrogen cu moleculele de apă.
 Solubilitatea scade odată cu creşterea numărului de atomi din restul hidrocarbonat,
care este hidrofob.
  Densitatea aminelor  în funcţie de masa lor, aminele alifatice inferioare sunt
mai uşoare decât apa, în schimb anilina are densitate mai mare decât a apei.

 Mirosul  multe amine (în special cele inferioare) au un miros pătrunzător,

neplacut, caracteristic → de peşte şi chiar de peşte stricat.
 prin reacţia de autoxidare cu oxigenul atmosferic sunt generaţi N-
oxizii aminelor, cu miros neplăcut şi toxicitate ridicată.

 Toxicitatea  multe amine sunt toxice, în special cele aromatice şi diaminele.

 unele diamine alifatice sunt generate în mod natural, în procesele
de putrefacţie a materialului animal sau vegetal (ce conţine proteine), ex:
cadaverina, putresceina şi agmatina.
 dintre aminele aromatice, anilina este toxică prin inhalare şi
ingerare, iar 2,4-diaminotoluenul este un compus cancerigen.
 ȋn general aminele afectează funcţiile hepatice şi renale.
XIII.2.5. Proprietăţi chimice
A. Reacţii ale grupei –NH2
A.1. Bazicitatea gruparii amino
 datorită perechii de electroni neparticipanţi, aminele (ca şi amoniacul) au un
caracter slab bazic – ele pot fixa un proton şi formează o sare cuaternară de
amoniu.
N H+
a) Bazicitatea aminelor alifatice N H or N H

 Bazicitatea aminelor alifatice este mai mare decât a amoniacului.

 Ea este determinatǎ de: R NH2 H NH2
 efectul inductiv respingǎtor al grupelor alchil care stabilizeazǎ ionul
amoniu format prin acceptarea unui proton  cu cât numǎrul acestora este mai
mare cu atât bazicitatea creşte

NH3 < R-NH2 < R2NH > R3N

 aminele secundare sunt baze mai tari decât cele primare

 b) Bazicitatea aminelor aromatice

 bazicitatea aminelor aromatice este mai mică decât a aminelor alifatice, din
cauza implicării electronilor neparticipanţi ai atomului de azot în conjugarea cu
electronii  ai inelului aromatic  conjugare +Ep (NH2)

Ar-NH2 < NH3 < R-NH2 < R2NH > R3N

 aminele reacţionează la temperatura camerei cu soluţii apoase de acizi
minerali, dând săruri de amoniu, solubile în apă.

temp.
camerei
1800C

anilina sulfat acid acid sulfanilic

de anilina (acid p-aminobenzensulfonic
acidul p-anilinsulfonic )
 A.2. Reactii de acilare

 Acilarea aminelor se poate face cu:

 acizi carboxilici (R-COOH), la cald;
 cloruri acide (R-COCl)
 anhidride ale acizilor carboxilici [(RCO)2O]
 In urma reactiei se obtin amide sau amide substituite
A.3. Reactii de eliminare Hofmann

 In urma eliminarii aminelor tertiare din bazele cuaternare de amoniu se obtin

alchene marginale pure (mecanism de tip E2)