Cursul 7

AMINE
1. Definiție
2. Nomenclatură
3. Clasificare
4. Izomerie
5. Metode de obținere

Aminele sunt compuşi organici monovalenţi care conţin în moleculă una sau mai multe grupe
funcţionale amino (H2N-) legate de un radical hidrocarbonat, alchil R- sau aril Ar-. Aminele se
reprezintă cu formula generală:
R NH2

Radical Grupare functionalã

hidrocarbonat Grupare amino

Gruparea amino- poate fi mono- sau disubstituită şi rezultă grupele –NH-R respectiv –N(R)2 care
generează funcţiunea amină secundară, R-NH-R şi amină terţiară R–N(R)2. Amina nesubstituită se
numeşte amină primară, R-NH2 Datorită structurii lor, aminele pot fi considerate şi ca funcţiuni
organice derivate de la amoniac în care s-a înlocuit unul, doi sau trei atomi de hidrogen cu radicali alkil
(-R) sau aril (-Ar):
H H H R R R R R
N N N N

H H H R
Amoniac Aminã Aminã Aminã
primarã secundarã tertiarã

NOMENCLATURĂ

Aminele se denumesc, în funcţie de categoria lor, conform următoarelor modalităţi:

a) Nomenclatura sistematică (IUPAC). Se respectă următoarele reguli:
1. Se adăugă sufixul “amină” la numele radicalilor de hidrocarbură sau la numele hidrocarburii
de care se leagă atomul de azot:
CH3-NH2 CH3-CH2-NH2 C6H5-CH2-NH2
metilamina etilamina benzilamina
metanamina etanamina toluenamină
2. În cazul existenţei mai multor radicali identici, aceştia se indică o singură dată, utilizând
afixul de multiplicare corespunzător (di-, tri-, tetra-):
(CH3)2NH (C2H5)2NH (C6H5)3N
dimetilamina dietilamina trifenilamina
Z. Berinde Amine 2
3. Dacă substituenţii nu sunt identici, aminele secundare şi terţiare, pot fi denumite ca amine
primare N-substituite (substituite la azot), alegând restul alchil cel mai lung ca bază, iar grupele alchil
se citesc alfabetic:
CH3-CH2-CH2-NH-CH3 CH3-CH2-CH2-N(CH3)-CH2-CH3
N-metilpropilamină N-etil-N-metilpropilamină
4. În cazul poliaminelor aplicăm regula: poziţiile grupelor amino + afix de multiplicare
corespunzător numărului de grupe amino + prefix amino + numele hidrocarburii de bază:
H2N-CH2-CH2-NH2 NH2-CH2-CH(NH2)-CH2-CH2-CH2-NH2
1,2-diaminoetan 1,2,5-triaminopentan
5. Numerotarea catenelor liniare, ramificate sau ciclice, se începe de la atomul de carbon legat
de azot:
H2C=CH2-CH2-NH2 (CH3)2CH-CH2-CH2-NH2 H 3C NH2
1-amino-2-propena 3-metil-1-propilamină
4-meti-fenil-amina
6. În cazul în care pe un radical hidrocarbonat se află grefate şi alte funcţiuni organice, cele
oxigenate (COOH > C=O >-OH) au prioritate de citare faţă de funcţiunea monovalentă amino:
2 1 3 2 1
H2N-CH2-CH2-OH H2N-CH2-CH2-COOH
2-aminoetanol acid-3-aminopropionic
7. Aminele aromatice cu atomul de azot legat de nucleu se denumesc ca derivaţi ai anilinei
(fenilamina):
H3C
NH2 N CH3 NH2

NO2
anilina N,N-dimetilanilia p-nitroanilina

8. Sărurile cuaternare de amoniu, R4N+]X- se consideră ca derivaţi de substituţie ai ionului de

amoniu NH +4 şi se denumesc prin înlocuirea sufixului amină cu sufixul amoniu:

CH3NH3]+Cl- C2H5NH(CH3)2]+Cl- C6H5N(CH3)3]+Cl-

clorură de metilamoniu clorură de etildimetilamoniu clorură de feniltrimetilamoniu

b) Denumiri uzuale (commune):

NH2
NH2 NH2 NH2
CH3

CH3 CH3
anilina o- toluidina m- toluidina p- toluidina

H2N-CH2-CH2-CH2-CH2-NH2 H2N-CH2-CH2-CH2-CH2-CH2-NH2
putresceină cadaverină
Z. Berinde Amine 3
CLASIFICARE

Aminele se clasifică după următoarele criterii:

A. După numărul atomilor de hidrogen, din amoniac, substituiţi cu radicali organici:
1. Amine primare, R-NH2
2. Amine secundare, R2NH
3. Amine tertiare, R3N
4. Săruri cuaternare de amoniu, R4N+]X-
B. După natura radicalilor organici legaţi de atomul de azot, se disting:
1. Amine alifatice care pot fi alchil şi cicloalchil amine).
2. Amine aromatice sau aril amine.
3. Amine mixte sau amine aril alifatice care pot fi amine secundare sau terţiare.
C. După numărul grupărilor aminice din moleculă, în special aminele primare, pot fi:
1. Monoamine
2. Poliamine ( di-, tri-, tetra- etc.)
Monoamine alifatice primare:
CH3-NH2 metanamina, metilamina sau aminometan
CH3-CH2-NH2 etanamina, etilamina, aminoetan
CH3-CH2-CH2-NH2 propanamina, n-propilamina, 1-aminopropan
CH3-CH(CH3)-NH2 2-aminopropan, izopropilamina
CH3-CH2-CH2-CH2-NH2 n-butanamina, n-butilamina sau 1-aminobutan
CH3-CH(CH3)-CH2-NH2 2-metil-1-propanamina, izobutilamina
CH3-CH2-CH2-CH(CH3)-CH2NH2 2-metil-1-pentanamina, 1-amino-2metilpentan
CH2=CH-CH2-NH2 2-propen-1-amina, 1-amino-2-propena, alilamina
CH3-CH=CH-CH2-CH2-NH2 1-amino-3-pentena
C6H5-CH2-NH2 fenilaminometan, benzilamina
Monoamine aromatice primare:
NH2 NH2 NH2 NH2
CH3

benzenamina, 2-metilanilina,
fenilamina, orto-toluidina
anilina
Monoamine alifatice secundare:
(CH3)2NH
CH3-CH2-NH-CH3
CH3-CH2-CH2-CH2-NH-CH3
Monoamine secundare mixte sau aromatice:
HN CH3
CH3
3-metilanilina,  -naftalenamina,
meta-toluidina  -naftilamina
dimetilamina
etil-metilamina, N-metil-aminoetan, N-metil-etilamina
n-butil-metilamina, N-metil-1-butanamina

NH NH

N-metilanilina, difenilamina, N-fenil-2-naftilamina,

metilfenilamina N-fenilanilina fenil-  -naftilamina
Z. Berinde Amine 4
Monoamine terţiare alifatice, mixte, aromatice:
CH3
C2H 5 CH3
CH3-CH2-CH2-CH2-N CH3-CH2-CH2-N H3C-N-CH3
CH3 CH3
amina alifatica amina alifatica amina alifatica
butil-etil-metilamina dimetil-propilamina trimetilamina
N,N-etil-metil-1-aminobutan N,N-dimetil-1-propan amina

CH3 C 2H 5
N CH2-N N
CH3 CH3
sau sau sau
C6H5 N(CH3)2 C6H5-CH2-N(CH3,C2H5) N(C6H5)3
amina mixta amina mixta amina aromatica
fenil-dimetilamina benzil-etil-metil-amina trifenilamina
N,N-dimetilanilina N,N-etil,metil-benzilamina
Poliamine:
H2N-CH2-CH2-NH2 H2N-CH2-CH2CH2-CH2-NH2 H2N-CH-CH-NH2
dimetilendiamina tetrametilendiamina CH3 CH3
1,2-etandiamina 1,4-butandiamina 2,3-butandiamina

Aplicaţie: 1. Scrie câte două exemple de amine (altele decât cele date), pentru fiecare categorie de
mai sus şi denumeşte-le.
2. Clasifică după criteriile de mai sus, aminele care sunt date la secţiunea 5.1
3. Scrie structurile care corespund următoarelor denumiri IUPAC:
a) 2,3-dimetil-2-pentanamină; b) 3-izopropil-2-heptanamină; c) pentametilendiamina;
d) 1,3,4- ciclopentantriamină; e) 3-metil-3,4-diamino-1-pentina; f) 1,4-diamino-2-butena
g) 2,6-diaminotoluen; h) N-fenil-anilina; i) N,N’-bis(3-aminopropil)butan-1,4-diamina

IZOMERIE

Aminele prezintă următoarele tipuri de izomerie în funcţie de mărimea şi natura catenei:

A. Izomerie de catenă:
CH3-CH2-CH(NH2)-CH3 şi CH3-CH(CH3)-CH2-NH2
2-aminobutan 2-metil-1-aminopropan
B. Izomerie de poziţie. a) determinată de poziţia grupării amino, -NH2 :
CH3-CH2-CH2-CH2-NH2 şi CH3-CH2-CH(NH2)-CH3
1-aminobutan 2-aminobutan
b) determinată de poziţia dublei legături din catenă (în cazul aminelor nesaturate):

CH2 CH2-CH2-CH2-NH2 CH3-CH CH-CH2-NH2

1-amino-3-butena 1-amino-2-butena
Z. Berinde Amine 5
C. Izomerie de funcţiune. Aminele primare, secundare şi terţiare cu aceeaşi formulă moleculară sunt
izomeri de funcţiune:
CH3-CH2-CH2-NH2 CH3-CH2-NH-CH3 (CH3)2N-CH3
etilamina etilmetilamina trimetilamina

D. Izomerie geometrică. Aminele care, în radicalul hidrocarbonat conţin dublă legătură, pot
prezenta izomerie geometrică: CH3-CH=CH-CH2-NH2 ( 1-amino-2-butena)

H H H CH2-NH2
C C C C
H3C CH2-NH2 H3C H
"cis" "trans"
E. Izomerie optică. Cea mai simplă amină care prezintă izomerie optică este 2-aminobutan,
CH3-CH2-CH(NH3)-CH3 :
CH3 CH3
H C NH2 H2N C H
CH2 CH2
CH3 CH3

Aplicaţie: 1. Scrie formulele izomerilor de constituţie posibili pentru formula C5H13N.

2. Precizează care dintre izomeri, de la 1. prezintă izomerie optică sau geometrică şi scrie
structurile acestora.
3. Scrie diasteroeizomerii cis-trans pentru următorii compuşi:
a) 3-penten-2-amino; b) 1-amino-2-metilciclopropan; c) 4-amino-2-pentena; d) 3-amino-
1-fenilpropena; e) 1,4-butendiamina.
4. Scrie perechile de enantiomeri pentru următorii compuşi: a) 3-amino-2-cloro-butan; b) 1-
amino-2-metilciclopropan; c) 2,3-pentandiamina; d) 1-fenil-2-propanamina; e) 1-fenil-
1,2,3-butantriamina.

METODE DE OBŢINERE

Introducerea grupării –NH2, în moleculele organice se face pe mai multe căi dintre care amintim:
alchilarea amoniacului, reducerea nitoderivaţilor, nitrililor, amidelor şi degradarea Hofmann a
amidelor.
1. Alchilarea amoniacului (vezi 2.5). Metodă clasică de obţinere a aminelor alifatice prin N-alchilarea
amoniacului cu compuşi halogenaţi cu reactivitate marită sau normală. Alchilarea are loc în două etape
distincte:
a). Substituţia halogenului cu formarea halogenurii de alchilamoniu: R-X + NH3 → R-NH3]+X-
+ NH3
b). Eliberarea aminei din sarea ei de alchilamoniu: R-NH3]+X- ⎯⎯⎯⎯
− NH X
→ R-NH2
4

Din amoniac sau amine, prin alchilare directă cu halogenuri de alchil primar sau secundar, se obţin
Z. Berinde Amine 6
amestecuri de amine primare, secundare şi terţiare. În exces de amoniac se obţin predominant amine
primare, iar în exces de compus halogenat se formează majoritar sarea cuaternară de amoniu:

+ CH3Cl + CH3Cl + CH3Cl + CH3Cl

NH3 CH3-NH2 (CH3)2NH (CH3)3N (CH3)4N+Cl-
- HCl - HCl - HCl - HCl
dimetilamina trimetilamina clorura de
metilamina
tetrametilenamoniu

Aplicaţie: Scrie şirul de reacţii în cazul alchilării amoniacului cu clorura de etil.

Metoda alchilării este folosită în special la obţinerea aminelor secundare sau terţiare mixte:
+ CH I + CH I
C6H5 – NH2 ⎯⎯⎯⎯3 → C H – NH –CH ⎯⎯⎯⎯
− HI 6 5 3
3 → C H – N(CH )
− HI 6 5 3 2

anilină fenil-metil-amină fenil-dimetil-amină

Aplicaţie: Scrie şirul de reacţii în cazul alchilării anilinei cu clorura de etil.
Pentru a obţine doar fenil-dimetil-amină (N,N-dimetilanilina), foarte importantă în industria
coloranţilor, se foloseşte ca agent de metilare metanolul, în prezenţa acidului sulfuric drept catalizator:
+ 2CH OH
C6H5 – NH2 ⎯⎯⎯⎯⎯ 3
cat. H SO
→ C6H5 – N(CH3)2
2 4

2. Reducerea nitoderivaţilor. Este o metodă generală de obţinere a aminelor primare :

R-NO2 + 3H2 → R-NH2 + H2O

nitroderivat amină primară
Reducerea se face catalitic cu hidrogen molecular sau cu hidrogen rezultat din reacţia acidului
clorhidric cu unul dintre următoarele metale: Fe, Zn, Sn:
Fe + 2HCl → FeCl2 + H2↑
Acidul în soluţie apoasă cedează protoni, H+ iar metalul cedează electroni, trecând în ionii săi:
Fe → Fe2+ + 2e-
6H ,6e + -
Reacţia de reducere poate fi scrisă şi astfel: R-NO2 + 3H2 ⎯⎯⎯⎯
-2H O
→ R-NH2
2

Este practicată în special pentru obţinera aminelor primare aromatice.

6H ,6e + -
C6H5-NO2 + 3H2 ⎯⎯⎯⎯
-2H O
→ C6H5-NH2
2
nitobenzen anilină

Aplicaţie: Scrie ecuaţia reacţiei de reducere a nitroderivaţilor corespunzători obţinerii următoarelor

amine: a) p-toluidină b) p-izopropilanilină c) α-naftilamina d) 2-metil-2-aminobutan
e) propilamină.. Denumeşte nitroderivaţii.

3. Reducerea nitrililor. Este metoda de preparare a aminelor primare (monoamine şi poliamine)

conform schemelor generale:
R-C≡N + 2 H2 → R-CH2-NH2
nitril amină primară
Z. Berinde Amine 7

H3C-C≡N + 2 H2 → H3C -CH2-NH2

acetonitril etilamina
N≡C-R-C≡N + 4H2 → H2N-CH2-R-CH2-NH2
dinitril diamina
N≡C-CH2-CH2-C≡N + 4H2 → H2N-CH2-CH2-CH2-CH2-NH2
succinonitril tetrametilendiamina
Hidrogenarea poate fi făcută cu hidrogen molecular, cu LiAlH4 sau cu hidogen obţinut din reacţia
sodiului cu alcool (etilic sau metilic):
C2H5-OH + Na → C2H5-O- Na+ + H2↑

Aplicaţie: Scrie ecuaţia reacţiei de reducere a nitrililor corespunzători obţinerii următoarelor amine:
a) benzilamina b) hexametilenamină c) 3-metil-1-aminobutan e) propilamină. f) butilamină
g) p-izopropilbenzilamină.

4. Reducerea amidelor. Se realizează în aceleaşi condiţii ca şi reducerea nitrililor.

R-CO-NH2 + 2 H2 → R-CH2-NH2 + H2O

amidă amină primară
H3C-CO-NH2 + 2 H2 → H3C-CH2-NH2 + H2O
acetamidă etilamină
Aplicaţie: Scrie ecuaţia reacţiei de reducere a amidelor corespunzătoare obţinerii următoarelor
amine: a) p-toluidină b) p-izopropilanilină c) α-naftilamina d) 2-metil-2-aminobutan
e) propilamină f) anilină g) benzilamină
5. Degradarea Hofmann a amidelor. Este o metodă simplă de preparare a aminelor primare pornind
de la amide prin tratare cu brom sau clor în mediu alcalin (se formează hipobromiţi, NaBrO sau
hipocloriţi NaClO). În urma degradării amidei se formează amine care conţin cu un atom de carbon mai
puţin decât amida conform reacţiei generale:
R-CO-NH2 + 2 NaOH + Br2 → R-NH2 + CO2 + 2 NaBr + H2O
amidă amină primară
H3C-C6H4-CO-NH2 + 2 NaOH + Br2 → H3C-C6H4-NH2 + CO2 + 2 NaBr + H2O
p-metil-benzamidă p-toluidină

Aplicaţie: Scrie ecuaţia reacţiei de degradare Hofmann a amidelor corespunzătoare obţinerii

următoarelor amine: a) p-toluidină b) p-izopropilanilină c) α-naftilamina d) 2-metil-2-
aminobutan e) propilamină f) anilină g) benzilamină