Radicali

Potrivit sistemului IUPAC (Uniunea internaţională de chimie pură şi aplicată) denumirea

hidrocarburilor se face astfel:

- se stabileşte catena cea mai lungă;

- se precizează printr-un număr poziţia atomului de carbon de care se leagă diferiţi radicali,
în aşa fel încât la final să avem cifrele cele mai mici posibil;
- radicalii hidrocarburilor saturate se denumesc prin înlocuirea terminaţiei an cu il, de ex.
CH4 – metil, C2H5 – etil, CH3-CH2-CH2- n-propil, (CH3)2CH- izopropil etc. Când este necesar se
menţionează şi natura atomului de carbon de la care a fost îndepărtat (formal) atomul de
hidrogen.
Se disting patru feluri de atomi de carbon: primari (legat de un singur atom de carbon),
secundar (legat de doi atomi de carbon), terţiar (legat de trei atomi de carbon) şi cuaternar (legat
de patru atomi de carbon).

R
H R R
R C H R C H R C H R C R
H H R R

primar (prim) secundar (sec) tertiar (tert) cuaternar

Radicalii alchil pot fi primari, Rprim, secundari Rsec, terţiari Rterţ. De ex. de la butanul normal şi la
izobutan derivă câte doi radicali:

CH3 CH2 CH2 CH2 CH3 CH2 CH CH3 CH3 CH CH2 H3C C CH3
CH3 CH3
butil (prim) sec-butil izobutil (prim) tert-butil

Pentru radicalii proveniţi de la pentan se utilizează şi numele de radicali amil.

Radicalii bivalenţi au terminaţia ilen (ex. etilen, propilen, butilen etc.). Radicalii bivalenţi la
acelaşi atom de carbon au terminaţia iliden (ex. etiliden, propiliden, butiliden etc.).
Astfel, următorii alcani se denumesc:

CH3 CH CH2 CH2 CH2 CH3

CH3
2- metil hexan

CH3
CH3 CH CH2 CH2 C CH3
CH3 CH3

2,2,5- trimetil hexan

 5 CH3 1 CH3

CH3 4 CH2 CH3 2CH2

nu
CH3 CH CH CH3 CH3 CH CH CH3
1 2 3 5 4 3

2,3- dimetilpentan 3,4- dimetilpentan

Compusul:

CH3 CH CH CH2 CH CH3

CH3 CH3 CH3

este 2,3,5-trimetilhexan şi nu 2,4,5-trimetilhexan.

Radicalii sunt trecuţi în ordine alfabetică.

radicali inel aromatic
Clase de compuși organici

Nr Funcțiunea Clasa compuși Structuri. Exemple

crt
1 - X Compuși halogenați CH3Cl, C6H5Br, C6H6Cl6, CCl4,
C6H5CH2Cl, CH3CH2I
CH2=CH-Cl, CH2=CH-CH2Br
2 - OH (hidroxil) Alcooli CH3-OH, CH3CH(CH3)OH, C6H5CH2OH
Fenoli C6H5OH, C6H4(OH)2
Enoli CH2=CH-OH
3 -NH2 (amino) Amine CH3-NH2, C6H5NH2
4 -NO2 (nitro) Nitroderivați CH3NO2, C6H5NO2
5 -C=O (ceto, oxo) Compuși carbonilici. CH3CHO, CH3COCH3, C6H5CHO
Aldehide și cetone
6 -COOH (carboxil) Compuși carboxilici HCOOH, CH3COOH, C6H5COOH
6 -COOR Esteri HCOOCH3, CH3COOCH3
7 -COX Halogenuri acide CH3COCl, C6H5COCl
8 -CONH2 Amide HCONH2, CH3CONH2, C6H5CONH2
9 -COOOC- Anhidride CH3CO-O-COCH3
10 -CN (cian) Nitrili CH3CN, C6H5
11 -SH (tiol) Tioli CH3SH, C6H5SH

Structură reactivitate
Alcani-alchene
Alcanii se mai numesc și parafine parafine (parum affinis – afinitate mică). Au reactivitate
chimică scăzută, iar puținele reacții pe care le dau au loc în condiții energice (temperaturi
ridicate- reacții termice sau în prezența luminii- reacții fotochimice). Reacțiile caracteristice sunt
cele de substituție.
Primul termen al seriei este metanul CH4; prin creşterea lui n în formula generală se obţine o
familie de compuşi numiţi serie omoloagă. Primii patru termeni ai seriei sunt:

CH4 CH3 CH3 CH3 CH2 CH3 CH3 CH2 CH2 CH3
metan etan propan n -butan

Toţi aceşti compuşi sunt gaze, ultimii doi sunt utilizaţi drept compustibili.
Halogenarea alcanilor are loc la lumină sau la temperatură ridicată (>500°C). Alcanii dau
cu clorul şi bromul produşi de substituţie. Astfel, din metan şi clor se obţine un amestec de
clormetan CH3Cl, clorură de metilen CH 2Cl2, triclormetan (cloroform) CHCl3 şi tetraclorură de
carbon CCl4.

HCl HCl HCl HCl

+ + +
Cl2 Cl2 Cl2 + Cl2
CH4 CH3Cl CH2Cl2 CHCl3 CCl4
clorurã de clorurã de cloroform tetraclorurã de
metil metilen carbon

Alchenele se mai numesc și olefine (sunt uleioase). Sunt hidrocarburi nesaturate care au o
legătură dublă între doi atomi de carbon. Legătura dublă e formată dintr-o legătură simpla, sigma
() si o legătură pi (). Legătura mai bogată în energie, tinde să se desfacă rapid, astfel
alchenele sunt mult mai reactive decât alcanii. Reacțiile caracteristice alchenelor sunt reacții de
adiție.
În reacţiile de adiţie, legătura se desface şi se creează două legături  noi la fiecare atom de
carbon. Dintr-un compus nesaturat, prin adiţie se obţine un compus saturat, având loc o
rehibridizare a atomilor de carbon sp2 în sp3. Molecula îşi schimbă configuraţia plană într-o
structură spaţială cu atom de carbon tetraedric.

Ex: hidrogenarea, halogenarea alchenelor.

Ni, Pt, Pd
R CH CH R + H2 R CH2 CH2 R
 CH2 CH2 + Br2 CH2 CH2
Br Br

1,2 - dibrometan

CH3 CH CH2 + Cl2 CH3 CH CH2

Cl Cl
1,2 - dicloropropan

CH3 CH3
CCl4
CH3 C CH2 + Br2 CH3 C CH2
Br Br
1,2-dibromo-2-metilpropan

Alchenele sunt hidrocarburi mult mai reactive decât alcanii.

Alchene- alchine
Alchinele sunt hidrocarburi nesaturate cu o legătură triplă. Legăturatriplă e formată dintr-o
legătură  și două legături . Astfel, alchinele sunt mai reactive decât alchenele.
Legătura triplă C – H din acetilenă şi din alchinele marginale este polară, având polul
pozitiv la atomul de hidrogen şi polul negativ la atomul de carbon (momentul electric al
alchilacetilenelor este 0,8D). Datorită acestui fapt, atomul de hidrogen din acetilene are caracter
acid (pKa 25).

Comportarea chimică a alchinelor este dată de prezența triplei legături care le conferă o
nesaturare puternică. Principalele reacții sunt de adiție.

hidrogen acetilenic
acid
C C C H
H
aditie
electrofilã
hidrogen
propargilic
 Majoritatea reacţiilor de adiţie folosesc catalizatori specifici, iar produşii de reacţie
rezultaţi prezintă importanţă practică întrucât permit obţinerea de monomeri vinilici utilizaţi în
industria maselor plastice şi a fibrelor sintetice.

Ex: adiţia de hidrogen, halogen

Reacţia alchinelor cu hidrogen molecular în prezenţă de catalizatori (Ni, Pt, Pd, Rh)
conduce direct la hidrocarburi saturate, alcani. Reacţia are loc în două etape, hidrogenarea
alchenei formate intermediar decurge cu mare uşurinţă astfel încât izolarea ei nu este posibilă în
aceste condiţii.

Ni Ni
R C C R + H2 R CH CH R R CH2 CH2 R

alchinã alchenã alcan

Cl Cl
CCl4 CCl4
HC CH + Cl2 CH CH + Cl2 CH CH
Cl Cl Cl Cl

Fiind mai reactive, alchinele reacționează si cu acidul cianhidric, acidul acetic (alchenele nu dau
aceste reacții).

Cu2Cl2 + NH4Cl
HC CH + HCN H2C CH
CN
acrilonitril

În prezenţa unui catalizator format din clorură cuproasă şi clorură de amoniu, în soluţie apoasă,
acetilena conduce la vinilacetilenă (cel mai simplu reprezentant al clasei eninelor).

Cu2Cl2 + NH4Cl + HC CH
HC CH + HC CH H2C CH C CH HC C CH CH C CH
100°
vinilacetilenã divinilacetilenã

Vinilacetilena adiţionează acidul clorhidric, în prezenţa clorurii cuproase, în soluţie apoasă,

formând 2-clorobutadienă (cloropren), monomer important în fabricarea cauciucului sintetic.
 Cu2Cl2
H2C CH C CH + HCl H2C CH C CH2
Cl
2 - clorobutadienã
(cloropren)

Cl se duce la legătura triplă si nu dublă.

Benzen-fenoli
Ca urmare a conjugării p-, protonul grupei OH fenolice este eliminat mai uşor (fenolii au
caracter acid slab), iar poziţiile orto, para devin susceptibile unui atac electrofil (poziţiile orto şi
para se îmbogăţesc în electroni).
..
.. OH .. .. ..
+
O H + O H +
O H
_ _
.. ..
_..

Astfel, fenolul dă mai ușor reacții de substituție la inel decât benzenol, uneori fără catalizatori.
Din fenol cu brom se obține 2,4,6-tribromofenol, cu acid azotic 2,4,6-trinitrofenol (acid picric).
Fenolul se bromurează chiar la tratare cu apă de brom, conducând la 2,4,6-tribromofenol
(fără catalizatori şi încălzire).

OH OH
Br Br
+ 3 Br2 + 3 HBr
Br

OH OH OH
NO2 O2N NO2
HNO3 HNO3

NO2 NO2

Alcooli-fenoli
 Din structurile limită prezentate la fenol, se observă că oxigenul se pozitivează şi se
desparte mai uşor de proton.
..
.. OH .. .. ..
+
O H + O H +
O H
_ _
.. ..
_..

Fenolii au caracter acid mai pronunţat decât alcoolii. Sunt totuşi acizi mai slabi decât
acidul carbonic şi hidrogenul sulfurat.
Astfel, fenolii reacționează și cu NaOH, spre deosebire de alcooli.
_ +
OH O Na
+ NaOH + H2O

În această reacţie se formează anioni, stabilizaţi prin conjugare:

.. .. .._ .. .. ..
O O.. O.. O ..
_
.. .._

.. _

Cei mai mulţi fenoli nu sunt solubili în soluţie apoasă de NaHCO3, spre deosebire de
acizii carboxilici care sunt solubili. Aceasta permite deosebirea şi separarea fenolilor de acizii
carboxilici.

Aldehide- cetone
Reactivitatea dublei legături C=O este mai mare, datorită diferenţei de electronegativitate între
atomii de carbon şi de oxigen, ce duce la apariţia polarităţii legăturii carbonilice şi uşurează adiţia
unor reactanţi polari ca apa, hidracizii, compuşii organomagnezieni la legătura carbonilică.

Ca atare, compușii carbonilici sunt specii foarte reactive.

În cadrul acestei clase, aldehidele sunt mai reactive decât cetonele.

Această reactivitate este mai pronunţată atunci când grupa carbonil este legată de un
radical alifatic, decât de unul aromatic.
 În seria aldehidelor, reactivitatea scade în ordinea: H2CO CH3CHO C6H5CHO, iar în
seria cetonelor CH3COCH3 C6H5COCH3  C6H5COC6H5
Când în sistem se găseşte o aldehidă şi o cetonă, aldehida, fiind mai reactivă, funcţionează
drept componentă carbonilică.
Aldehidele prezintă caracter reducător, cetonele, nu. Astfel se oxideaza numai aldehidele.
Condensarea aldehidelor cu cetonele duce la produşi aldolici şi crotonici. Aşa cum s-a mai spus,
aldehidele, fiind mai reactive decât cetonele, paticipă drept componentă carbonilică.

OH
CH2O + CH3 C CH3 H2C CH2 C CH3 H2C CH C CH3
_HO
O O 2 O
metil-vinil cetonã

O OH
CH3 C + CH3 C CH3 H3C C CH2 C CH3 H3C C CH C CH3
H _HO
2 O
O H O H
etilidenacetonã

Benzaldehida, în reacţie de condensare, cu cetone ciclice cum este ciclohexanona, formează

mono- şi dibenzilidenciclohexanona.

O O
C6H5 CHO + C6H5CH
_
H2O

benziliden ciclohexanona

O O
2 C6H5 CHO + C6H5CH CHC6H5
_
2 H2O

dibenziliden ciclohexanona

Cu agenţi oxidanţi ca Ag2O, Cu (OH)2, CrO3 şi HNO3 aldehidele sunt transformate în acizi.
 R CH O + Ag2O R COOH + 2 Ag

Această reacţie este utilizată în analiza funcţională, când argintul metalic se depune ca oglindă.
Se foloseşte o soluţie amoniacală de argint [Ag(NH3)2]OH numit reactive Tollens.
În analiza funcţională se foloseşte şi reactivul Fehling, când se depune un precipitat roşu, oxidul
cupros.

R CH O + Cu(OH)2 R COOH + Cu2O + 2 H2O

Unele aldehide se pot oxida cu oxigen molecular (din aer). De exemplu, aldehida acetică este
oxidată la acid peracetic, prin simpla barbotare de aer.

O
CH3 CH O + O2 CH3 C
O OH
acid peracetic

Aldehida benzoică se oxidează într-un prim stadiu la acid perbenzoic. Acesta reacţionează
apoi cu o moleculă de aldehidă benzoică, conducând la acid benzoic.
O
C6H5 CH O + O2 C6H5 C
O OH
acid perbenzoic
O O
O
+ C6H5 C 2 C6H5 C
C6H5 C OH OH
O OH
acid benzoic

Reacţia Cannizzaro.Este o reacţie de oxido-reducere pe care o dau aldehidele fără atom de

hidrogen în poziţia, în prezenţa alcaliilor concentrate. Se obţine un amestec de alcooli şi sarea
unui acid carboxilic. Aceată reacţie are loc la temperatura camerei, în soluţii concentrate de
hidroxizi alcalini.
Astfel, aldehida formică se transformă uşor în metanol şi formiat de sodiu, după cum
urmează:
 NaOH 50% -
2 HCHO CH3OH + HCOO Na+

Aldehida benzoică reacţionează în mod asemănător, dar cu viteză mai mare, trecând în
alcool benzilic şi benzoat de sodiu:

- +
CHO CH2OH COO Na
NaOH 50%
2 +

Condensarea benzoinică. La încălzirea unei soluţii hidroalcoolice de cianură de potasiu cu

benzaldehidă se produce condensarea benzaldehiei (de fapt adiţia) cu ea însăşi, cu formarea unui
alcool - cetonic (- cetol), numit benzoină.

KCN
2 C6H5 CHO C6H5 CHOH CO C6H5

Referințe
C. M. Topală, Bazele Chimiei Organice- note de curs, 2011, Ed UP
C.M. Topală- Chimie Organică . Funcțiuni simple- Note de curs, 2010, Ed. UP