146

COMPUŞI ORGANICI CU AZOT

Compuşii organici cu azot au legătura directă cu atomul de carbon, fiind
consideraţi formal derivaţi ai acidului azotic, azotos, ai hidroxilaminei, ai amoniacului
sau ai hidrazinei şi poartă denumirile: (nu se includ substanţele în care legătura azotului
se face prin alţi atomi, ca O, S, P etc.):

R  NO2 R  NO R  NHOH R  NH2 R2NH R3 N

nitro-derivat nitrozo-derivat derivat al amină amină amină
hidroxilaminei primară secundară terţiară


R N  NR R  NH  NH  R R  N  N X  R = alchil, cicloalchil
sau aril
azoderivaţi hidrazoderivaţi săruri de diazoniu

Deosebirile dintre produşii alifatici şi aromatici sunt marcante. Compuşii organici cu

trei şi mai mulţi atomi de azot concatenaţi sunt mai puţin importanţi, fiind mai puţin
stabili.

26.1 NITRO - DERIVAŢI

Nitro-derivaţii primari şi secundari au legată grupa –NO2 direct de resturi alchil

sau cicloalchil, iar cei aromatici sunt întotdeauna terţiari. Structura grupei –NO2 trebuie
să ţină seama că în jurul atomului de azot pot fi grupaţi maximum opt electroni, că
legăturile celor doi atomi de oxigen trebuie să fie egale (cum s-a demonstrat prin
măsurători cu raze X) şi deci electronii  nu sunt localizaţi la unul din atomii de oxigen,
ca în formulele I şi II, care reprezintă structuri limită, echivalente, cu o contribuţie
importantă la starea reală a moleculei, corespunzătoare hibridului de rezonanţă III.
Grupa –NO2 este puternic atrăgătoare de electroni.
-  O
A
O O ,22
+ + +1
R-N R-N R-N 1300
O O
- O
I II III
structuri limită hibrid de rezonanţă

26.1.1 Proprietăţi fizice. Nitro-derivaţii sunt substanţe puternic polare şi culoare

slab gălbuie, cu puncte de fierbere mai ridicate decât alte substanţe cu aceeaşi masă
moleculară. Au densitate mai mare decât apa şi sunt insolubili în apă, dar solubili în
solvenţi organici. Nitro-derivaţii aromatici au miros pătrunzător de migdale amare şi se
folosesc ca intermediari sau explozivi, iar cei alifatici, un miros slab aromatic, particular
şi se folosesc ca intermediari, solvenţi şi propelanţi.
26.1.2 Metode de preparare
A. Nitrarea directă a alcanilor şi a hidrocarburilor aromatice este cea mai
importantă metodă de preparare a nitroderivaţilor, cu precizarea că nitrarea alcanilor
 147

decurge printr-un proces radicalic (prin intermediul · NO2 ) pe când cea a

hidrocarburilor aromatice este un proces ionic (prin ioni de nitroniu + NO2 ). Datorită
reactivităţii ambidente a ionilor şi radicalilor implicaţi în nitrare:

NO2  ONO şi NO2   ONO

radical ambident ion ambident

şi datorită descompunerii termice a NO2 :

0
T
NO2  NO  1/2 O2
toate reacţiile de nitrare sunt însoţite în mare măsură de oxidări. Dacă se foloseşte acid
azotic, la temperaturi ridicate, el se descompune homolitic:
HNO3 NO2  OH
sau oxidează NO, format intermediar, din descompunerea altor oxizi ( N2O3 ) sau nitriţi
de alchil:
NO  2 HNO 3  3 NO 2  H2O
Nitrarea radicalică a alcanilor se poate conduce în fază lichidă sau în fază
gazoasă, la temperaturi ridicate (350 – 4500C) şi presiuni corespunzătoare (5 – 10 atm)
dar se obţin produşi polinitraţi, alături de produşi rezultaţi prin scindări de catenă, cât şi
produşi de oxidare. La nitrarea propanului se obţin şi nitroalcani inferiori: 25%
nitrometan, 10% nitroetan, 25% 1-nitropropan şi 40% 2- nitropropan, alături de
formaldehidă, acetaldehidă, CO2 şi H2O, cu conversii de 30-35% de propan şi 40-45%
acid azotic. Chimismul nitrării radicalice a alcanilor este ilustrat, pentru unele reacţii de
la nitrarea etanului (vezi şi reacţiile radicalilor 5.8):
H3 C  CH3  NO2 ( OH)  CH3 CH2  HONO(H2O)
NO
2
  CH3  CH2  NO2

NO
2 T 0
H3 C  CH2   CH3  CH2  O  NO   CH3CH2O  NO


HNO
3
 CH3 CH2NO2  HO
H C - CH O scindare 
3 2 H3 C  CH2 O
NO2
 H3 CNO2

2 NO T 0
H3 C   CH3 ONO  CH2O  HNO

3 HNO
 CH3NO2  HO
H2 CO  2 HNO3  CO2  2 NO  2 H2O
Toate reacţiile de nitrare ionice în seria aromatică, şi radicalice în seria alifatică
sunt exoterme (20-40 Kcal/mol) dependent de natura reactanţilor şi de condiţiile de
operare.

B. Substituţia nucleofilă (SN2) a derivaţilor halogenaţi alifatici cu NaNO2

reuşeşte numai cu solvenţi aprotici (dimetilformamidă, dimetilsulfoxid) în care NO2 este
foarte reactiv, fiind slab solvatat (vezi 2.3.3).
DMF
H3 C  CH2  I  NaNO2 H3 C  CH2  NO2  NaI
T0
 148

C. Oxidarea nitrozo-derivaţilor. Compuşii aromatici activaţi, cu substituenţi cu

efect +E (fenoli, amine) reacţionează chiar şi cu acid azotos, formând uşor nitrozo-
derivaţi, aproape cantitativ (vezi 12.14) care se oxidează (cu H2O2, NHO3) la nitro-
derivaţi:

ArH  HNO2  ArNO  H2 O

nitrozo-derivat

ArNO  HNO3  ArNO2  HNO2

nitroderivat

26.1.3 Proprietăţi chimice

A. Reducerea. Toţi nitro-derivaţii se pot reduce uşor cu H2 şi catalizatori (Pt, Pd,

Ni, Co) rezultând amine.

cat.
R  NO2  3 H2   R  NH2  2 H2 O

Reacţia decurge în mod cert prin etape intermediare, care in unele cazuri pot fi izolate
sau captate prin derivaţii lor. Reducerea poate avea loc şi cu metale (Fe, Sn) în mediu
acid sau cu sulfură de amoniu, când reacţiile constau în realitate într-un transfer de
electroni, căci ele se pot continua şi după eliminarea totală a hidrogenului rezultat din
atacul metalului cu acizii. Dacă reducerea se face electrolitic (catod de nichel) în soluţie
tamponată, sau cu zinc, în prezenţă de clorură de amoniu, se poate izola
fenilhidroxilamina, la reducerea nitrobenzenului.

C6H5  NO2  C6H5NHOH  C6H5NH2

nitrobenzen fenilhidroxilamină anilină

Prin acceptare de protoni din soluţie şi de electroni de la metal, nitroderivatul se

transformă în fenilhidroxilamin-N-oxidul I, neizolabil, care trece în tautomerul său N,N-
dihidroxianilina II, uşor protonabilă, ce elimină apa, şi prin acceptare de proton şi de
electroni se transformă în fenilhidroxilamină III.
H +
O OH OH OH2 -H O H
+ 2e + H+ 2
C 6H 5 - N C H -N C 6 H5 - N C 6 H5 - N C 6 H5 - N
+ 2H+ 6 5 +
+H + 2e
O O OH OH OH
I II III

Dacă reducerea electrolitică se face în acid sulfuric, fenilhidroxilamina suferă

transpoziţie intermoleculară, cu formare de p-aminofenol.

H+ + -H2O + H2O
NHOH NHOH2 NH + NH
-H+
H

OH
NH HO NH2
H
p-aminofenol
 149

Folosind ca dizolvant pentru acidul sulfuric un alcool ROH, se obţine eterul

aminofenolului:
p- RO  C6H4  NH2

B. Tautomeria şi reacţiile nitro-derivaţilor alifatici

Din cauza efectului puternic atrăgător de electroni al grupei nitro, derivaţii

alifatici, având hidrogen la carbonul vecin se comportă ca acizi slabi (pKa = 9) şi
formează încet săruri cu metale alcaline şi alcalino-pământoase, solubile în apă. Reacţia
de neutralizare decurge lent şi poate fi urmărită prin spectre U.V. (vezi 19.6.3) căci
numai sarea absoarbe în U.V, la 240 nm.

-
O O O O-H
+ H+
Na+OH- R - CH - N R - CH = N Na R - CH = N
R - CH2 - N
H+ NaOH
O O O O

I structuri limită ale sării II

Forma normală Forma aci
pKa 9 acid nitronic
pKa  5
La acidularea sării se poate izola uneori tautomerul II al formei normale I, care este un
acid mult mai puternic(pKa  5) şi de aceea a fost denumit forma aci sau acid nitronic,
pentru că se dizolvă instantaneu în soluţii alcaline şi deplasează chiar CO2 din
carbonatul de sodiu, generând anionul sării , comun celor două forme tautomere. Nitro-
derivaţii aromatici terţiari, neavând hidrogen la carbonul vecin grupei nitro nu dau
asemenea reacţii, de aceea numai nitro-derivaţii alifatici dau reacţiile menţionate la
aldehide şi cetone (vezi 24.6.2.C). Datorită tautomeriei nitroderivaţilor alifatici, ei
reacţionează sub ambele forme dând compuşi utili:
a) Nitroderivaţii primari reacţionează cu H2SO4 85%, formând intermediar acizi
hidroxamici care hidrolizează în continuare la acizi carboxilici şi hidroxilamină
OH
H2SO4 85% H2O
H3C - CH2 - NO 2 CH3 - C CH3COOH + H 2N - OH
NOH
acid hidroxamic hidroxilamină
b) Nitroderivaţii primari
reacţionează cu acid azotos şi formează acizi nitrolici, iar cei secundari formează
pseudonitroli (nitro-nitrozo-derivaţi) care sunt incolori, dar care dau cu NaOH săruri
NO2
colorate diferit:
H3C - CH2 - NO2 + HONO H3C - C = NOH + H2O
acid etan-nitrolic săruri roşii

NO2 NO2
H3C - CH + HONO H3C - C - NO + H 2O săruri albastre
CH3 CH3
pseudonitrol (nitrozo-nitro-derivat)
 150

c) Sărurile de sodiu ale aci-nitro-derivaţilor, turnate peste acizi minerali, la rece,

dau aldehide, respectiv cetone:
OH
2 R2 C = N 2 R2 C = O + N 2 O + H 2 O
O

26.2 AMINE

Derivaţii amoniacului în care hidrogenii sunt înlocuiţi cu resturi alchil sau aril se
numesc amine şi reprezintă o clasă vastă de combinaţii, importante din punct de vedere
industrial şi foarte mult răspândite în natură. Se pot aminti vitaminele: B1, B2, B6, acidul
folic, vitamina PP; neurotransmiţătorii: adrenalina, colina, amfetaminele, serotonina şi
numeroasa clasă a alcaloizilor de tipul curarei, morfinei, codeinei, nicotinei, histaminei
etc.

26.2.1 Clasificare, nomenclatură, structură

După numărul substituenţilor la azot, aminele se clasifică, ca: primare,

secundare, terţiare şi săruri cuaternare de amoniu:

R R R
R - NH2 +
NH N-R R N - R A-
R R R N

primară secundară terţiară sare cuaternară de amine

amoniu (neutră) heterociclice
R poate fi grupă alchil, cicloalchil sau aril, diferite. Aminele heterociclice au incluse în ciclu unul sau mai
mulţi atomi de azot şi poartă adesea denumiri comune (vezi şi 13.1.5).

Structură şi stereoizomerie. Ca şi în amoniac, azotul din aminele fără caracter

3
R R aromatic este hibridizat sp şi orbitalii hibrizi sunt
~ 6 Kcal/mol orientaţi spre cele patru colţuri ale unui tetraedru. Trei
R' R' din aceşti orbitali hibrizi se întrepătrund cu orbitalii
R'' R'' hidrogenului sau ai grupelor alchil, aril şi formează
I II legături sigma  , iar al patrulea orbital sp3 este ocupat
de perechea de electroni neparticipanţi. Ca urmare,
unghiul între legături este corespunzător hibridizării sp3 (1080 în trimetilamină) iar
molecula este polară (vezi 1.3.6). Pentru o amină având trei substituenţi diferiţi,
molecula este chirală şi ar trebui să avem doi enantiomeri (izomeri obiect-imagine în
oglindă, I şi II). Cei doi enantiomeri nu pot fi izolaţi din cauza inversiei foarte rapide la
temperatura obişnuită, căci bariera de energie este foarte joasă ( 6 Kcal/mol). Numai
dacă resturile R  R '' sunt implicate în legături rigide între ele (punţi) este posibilă
separarea enantiomerilor. În schimb, sărurile cuaternare de amoniu au patru substituenţi
diferiţi şi pot fi separate în enantiomeri.
 151

Nomenclatură: Se denumesc resturile alchil sau aril şi se adaugă cuvântul amină.

Dacă restul alchil este ramificat se specifică unde este legată amina (sec, terţ) sau prin
cifre. Aminele aromatice poartă şi denumiri comune, dependente de hidrocarbura de
provenienţă, de exemplu:
CH3

H3C - CH - CH2 - CH3 H5C6 - NH - C6H5

N
H3C CH3
N
H5 C 2 CH3

2-dimetilaminobutanul N-etil-metil-p-toluidina difenilamina

(sau sec-butil-dimetilamina)

O 2N NH NO2

4,4’-dinitro-difenilamina

Sărurile de amine sunt săruri de amoniu, au caracter ionic şi sunt solubile în apă şi
insolubile în solvenţi nepolari.
+ - + -
H3C - NH3 Cl C6H5 - NH3 Cl

clorura de metilamoniu clorura de aniliniu

sau sau
metilamină clorhidrat anilină clorhidrat

Tabelul 26.1 Principalele proprietăţi fizice ale unor amine

Denumire Structură p.t 0C p.f 0C Solubilitate pKa
apă 250C (g%)
Metilamina H3CNH2 -92 -7 f. solubilă 10,64
Etilamina C2H5NH2 -80 17 miscibilă 10,75
Propilamina C3H7NH2 -83 49 miscibilă 10,67
Izopropilamina (H3C)2CHNH2 -101 34 miscibilă 10,73
Butilamina C4H9NH2 -50 78 miscibilă 10,61
Izobutilamina (H3C)2CH-CH2-NH2 -85 68 miscibilă 10,49
2- Butilamina H3C-CH2-CH(CH3)NH2 -104 63 miscibilă 10,56
terţ- Butilamina (H3C)3CNH2 -67 46 miscibilă 10,45
Ciclohexilamina ciclo C6H11NH2 -18 134 puţin solubilă 10,64
Benzilamina C6H5CH2NH2 10 185 puţin solubilă 9,30
Anilina C6H5NH2 -6 184 3,7 4,58
p-Toluidina p-H3CC6H4NH2 44 200 0,7 5,08
p-Anisidina p-H3COC6H4NH2 57 244 puţin solubilă 5,30
p-Cloroanilină p-ClC6H4NH2 70 232 insolubilă 4,00
p-Nitroanilină p-O2NC6H4NH2 148 332 0,05 1,00
 152

Dimetilamina (H3C)2NH -96 7,5 f. solubilă 10,72

Dietilamina (C2H5)2NH -39 55 f. solubilă 10,98
Dipropilamina (C3H7)2NH -63 110 puţin solubilă 10,98
N-Metilanilină C6H5-NHCH3 -57 196 puţin solubilă 4,70
Difenilamină (C6H5)2NH 53 302 insolubilă 0,80
Trimetilamină (H3C)3N -117 2,9 f. solubilă 9,70
Trietilamină (C2H5)3N -115 90 14 10,76
Tripropilamină (C3H7)3N -93 156 puţin solubilă 10,64
N,N-Dimetilanilină C6H5N(CH3)2 3 194 puţin solubilă 5,06

În tabelul 26.1 sunt redate denumirile şi proprietăţile fizice ale unor amine folosite mai
frecvent. Pentru aminele heterociclice, dependent de natura ciclului, de numărul şi
poziţia relativă a atomilor de azot se include prefixul aza, diaza, triaza etc. urmat de
denumirea ciclului cu numărul atomilor din ciclu şi eventuala nesaturare (vezi şi
13.1.5), de exemplu 1,3-diazabenzen pentru pirimidină. La ridicarea temperaturii,
speciile protonate ale aminelor disociază termic ca toate sărurile de amoniu.
26.2.2 Proprietăţi fizice. Ca şi amoniacul, aminele sunt compuşi polari şi cu
excepţia aminelor terţiare pot forma legături de hidrogen intermoleculare, de aceea,
punctele lor de fierbere sunt mai ridicate decât ale compuşilor nepolari, cu aceeaşi masă
moleculară, dar mai mici decât ale alcoolilor sau ale acizilor carboxilici care formează
legături de hidrogen mai puternice. Toate aminele formează legături de hidrogen cu apa
şi de aceea, termenii inferiori (până la C5 ) sunt solubili în apă şi în solvenţi polari. Au
miros particular, similar amoniacului şi de peşte. Aminele aromatice se oxidează foarte
uşor la aer, de aceea sunt colorate prin produşii de oxidare şi sunt toxice şi cancerigene.
Bazicitatea aminelor este apropiată amoniacului, aminele alifatice fiind chiar mai
bazice, iar aminele aromatice sunt mai slab bazice decât amoniacul, datorită restului
aromatic (cu efect –I; carbon hibridizat sp2) şi diminuării (de la 5 la 2 structuri limită)
efectului de rezonanţă, prin blocarea electronilor neparticipanţi ai azotului, în urma
protonării:
+ + + + +
NH NH NH NH3 NH3
H2N NH2
- -
; H+

-
I II III IV V I II

structuri limită ale anilinei neprotonate structuri limită ale anilinei

protonate

Bazicitatea aminelor alifatice în soluţie apoasă este influenţată şi de solvatare; aminele

terţiare fiind mai slab bazice, căci ionul lor protonat are un singur hidrogen capabil să
formeze legături de hidrogen cu apa (vezi tabelul 26.1). De aceea, bazicitatea aminelor
alifatice în fază gazoasă creşte pe măsura alchilării, pe seama combinaţiei resturilor
alchil (cu efect +I) care contribuie la disiparea sarcinii pozitive a speciei protonate:
(H3 C)3 N  (H3 C)2 NH  CH3NH2  NH3

iar în soluţie apoasă ordinea se schimbă, dependent şi de solvatare:

 153

(H3 C)2 NH  H3 CNH2  (H3 C)3 N  NH3

Bazicitatea aminelor heterociclice se aseamănă cu cele alifatice, cu excepţia

aminelor heterociclice aromatice (vezi 13.1.5) a căror bazicitate depinde de natura
orbitalului hibridizat al azotului care adăposteşte electronii neparticipanţi. Sărurile
cuaternare de amoniu neavând electroni neparticipanţi sunt neutre, iar bazele
corespunzătoare lor au tării apropiate bazelor anorganice (vezi degradarea Hoffmann).
Amidele, deşi par asemănătoare aminelor sunt baze slabe, căci sunt flancate de
grupa electronegativă >C=O şi se protonează la această grupă, stabilizându-se prin
rezonanţă, chiar dacă azotul este mai puţin electronegativ decât oxigenul.

26.2.3 Prepararea şi fabricarea industrială a aminelor

A. Reducerea nitro-derivaţilor
Nitroderivaţii aromatici pot fi reduşi catalitic cu hidrogen molecular sau cu acizi
şi metale ( Fe  HCl ). Întotdeauna reducerea se desfăşoară în trepte, dar mai uşor de
izolat, se poate face numai pentru stadiul final de amină (vezi şi 26.1.3.A):

H2 H2 H2
Ar  NO2 
cat.
 Ar  NO 
cat.
 Ar  NHOH 
cat.
 ArNH2  H2 O

nitroderivat nitrozoderivat arilhidroxilamină amină

Dacă reducerea se face în mediu neutru ( Zn  NH4 Cl sau amalgam de aluminiu, Al(Hg) )
se poate izola şi derivatul hidroxilaminic. Deşi un nitrozoderivat nu s-a izolat, la
reducerea nitroderivaţilor aromatici în mediu slab alcalin (Zn+NaOH) se obţine
intermediar un azoderivat, prin reducerea căruia rezultă, în continuare hidrazodrivat,
care poate fi redus mai departe la amină, numai în condiţii mai energice (metale + acizi,
cu H2 şi catalizatori în mediu acid). Azoderivatul rezultă în mod cert din condensarea
nitrozoderivatului aromatic cu amina aromatică:

 0 H2
OH Zn (NaOH)
ArN  O  H2N  Ar   Ar  N  N  Ar   Ar  NH  NH  Ar 
energic
 2 ArNH2

nitrozoderivat azoderivat hidrazoderivat

Dacă reducerea se face în mediu puternic alcalin, nitrozoderivatul se condensează cu

arilhidroxilamina, printr-o adiţie nucleofilă şi rezultă azoxiderivatul aromatic stabil,
care se poate reduce în condiţii mai energice la amină.

 H -OH + H
Ar - N + N - Ar Ar - N - N -H2O +
Ar - N = N - Ar

O OH O OH -
- O

nitrozoderivat hidroxilamină adiţie nucleofilă azoxiderivat stabil

B. Alchilarea amoniacului

Se obţin uşor săruri ale aminelor prin alchilarea amoniacului cu halogenuri de

alchil sau alţi agenţi alchilanţi (vezi 14.4.3 şi 15.2).
 154

-
+ - OH
H3N + R - X R - NH3X RNH2

Metoda are valoare preparativă redusă, căci se produc multiple alchilări succesive.
Sarea aminei rezultate reacţionează cu amoniacul şi eliberează alchilamina primară care
este o bază şi un nucleofil mai puternic decât amoniacul, fiind preferată la o nouă
substituţie nucleofilă cu derivatul halogenat, când rezultă sarea dialchilaminei. Procesul
se repetă şi rezultă sarea trialchilaminei, iar dacă există suficient agent alchilant poate
rezulta şi sarea cuaternară de amoniu.
+ -
H3N + H 3C - Br CH3 - NH3Br

+ + -
H3C - NH3Br- + NH 3 H3C - NH2 + NH 4Br

+ -
H3C - NH2 + H 3C - Br (H3C)2NH2Br etc.
Alchilarea multiplă poate fi minimalizată prin folosirea unui exces mare de amoniac,
care măreşte probabilitatea ciocnirilor cu amoniacul prin efectul de concentraţie, iar prin
raport molar mărit contracarează nucleofilia aminelor alchilate. Un exemplu este
obţinerea acidului aminoacetic (glicocol) din acid cloracetic şi exces mare de amoniac:

ClCH2COOH  NH3  H2N  CH2  COO  NH4
1 mol 50 moli glicocol (80%)
acid cloracetic

Ca şi la alte reacţii de substituţie nucleofilă, odată cu reacţia de substituţie pot

avea loc şi reacţii de eliminare, când se formează alchene. Cele mai bune randamente la
reacţia de substituţie se obţin pentru derivaţii halogenaţi primari, iar derivaţii halogenaţi
terţiari dau mai mult reacţii de eliminare:

NH
3
H3 CCH2CH2 CH2Br   H3 C  CH2  CH2  CH2 NH3Br  substituţie

CH3 CH3
NH3 + -
H3C - C - Br H3C - C = CH 2 + H 4NBr eliminare
CH3

+ -
NH3
Br + H 4NBr şi puţină amină

ciclohexenă

NH3
ClCH2  CH2  Cl 
exces mare
H2N  CH2  CH2  NH2  H2N  CH2 CH2  NH  CH2  CH2  NH2 
sub presiune

dicloroetan etilendiamină dietilentriamină

+ produşi de condensare superiori  ClCH  CH2 care nu reacţionează cu NH3 .

 155

În condiţii industriale se preferă alchilarea amoniacului cu alcooli (mai ales

inferiori) pe catalizatori de tip acid, în fază gazoasă, iar produşii de reacţie se separă
prin rectificare (vezi şi 15.2.3):
CH OH,4500 C CH OH,4500 C CH OH,4500 C
3
NH3 
Al O
3
 H3C  NH2 
Al O
  CH3 2 NH 
3
Al O
  CH3 3 N
2 3 2 3 2 3

metilamină dimetilamină trimetiamină

Derivaţii halogenaţi aromatici reacţionează cu amoniacul numai dacă poartă
substituenţi activanţi în orto sau para, sau în condiţii foarte energice.

C. Aminarea reductivă a aldehidelor şi cetonelor

Aldehidele şi cetonele pot fi transformate în amine prin reducere chimică sau
catalitică, în prezenţă de amoniac sau amine.
R'
NH3
[H]
R - CH - NH2 amină primară

R'
R
R"NH2
C=O [H]
R - CH - NHR" amină secundară
R'

R'
R"R"'NH R - CH - NR'R" amină terţiară
[H]

R’ = H, alchil sau aril

Reacţia decurge prin intermediul iminelor sau enaminelor:

R' R'
H2 , Ni
R'
R - C = O + NH 3 R - C = NH sau NaCNBH3 CH - NH 2
R
aldimină amină primară
cetimină

Deoarece aminele primare sunt nucleofili mai puternici decât amoniacul, în cele mai
multe cazuri se formează şi amine secundare pe calea:
R R' R' R' R'
H2 , Ni
R'
R - C = O + H 2N - CH R - C = N - CH - R NaBCNH3 CH - NH - CH
R R
R

amină secundară
Pentru a preîntâmpina formarea unor cantităţi mari de amină secundară
se foloseşte un exces de amoniac:
NH3, H2, Ni
Ex. C 6 H 5 CHO C 6 H 5 - CH 2 - NH 2
benzilamină

D. Reducerea nitrililor a oximelor şi a amidelor

 156

Reducerea nitrililor reprezintă calea preferenţială de obţinere a aminelor alifatice

superioare, din acizii graşi corespunzători:
NH3, T° T° 3H2 , Ni
R - COOH R - CONH 2 R-C N R - CH 2 NH 2
- H2 O

acid amidă nitril

Şi în acest caz la reducere rezultă ca intermediar aldimină, RCH  NH , care reacţionează

cu amina primară finală pentru a forma amine secundare. Reacţia poate fi atenuată prin
reducere în prezenţa amoniacului.

Oximele rezultate din reacţia aldehidelor şi cetonelor cu hidroxilamină pot fi

reduse cu sodiu şi alcool, catalitic sau cu LiAlH4 :

OH Na, C2 H5 OH
N NH2

Dependent de natura amidei supusă reducerii cu LiAlH4 sau catalitic cu H2 poate rezulta o
amină primară, secundară sau terţiară:

O
1) Et2 O
C5H5 - N - C - CH 3 + LiAlH 4 2) H2O
C6H5 - N - CH 2CH3

CH3 CH3

N-metilacetanilida N-etil-N-metilanilină

E. Degradarea Hofmann a amidelor nesubstituite

Amidele, fără substituenţi la atomul de azot, prin tratare cu hipohalogenuri, în

mediu alcalin, duc la amine primare, cu un atom de carbon mai puţin, după reacţia:

O
+- 2- R = alchil sau aril
R - C - NH 2 Na OBr
NaoH
R - NH2 + CO 3

F. Obținerea din Olefine

Aminele având o grupare alchil terțiară adiacentă atomului de azot (de exemplu, terț-
butilamină) sunt dificil de obținut prin metode sintetice convenționale. Acești compuși
pot fi preparați ușor prin aditia acidului cianhidric la o alchenă, de exemplu, 2-
metilpropenă, într-un mediu acid:
 157

Acest proces, cunoscut sub numele de reacție Ritter, se efectuează la 30-60 °C, iar
intermediarul formamidic rezultat este hidrolizat atunci când amestecul de reacție este
încălzit până la cca. 100 °C. Pentru a elibera amina, amestecul acid este neutralizat
pentru a da formiat de sodiu și sarea acidului original, adică sulfat de sodiu.

26.2.4 Reacţiile aminelor

26.2.4.1 Bazicitatea aminelor. Aminele sunt baze mai tari decât apa şi mai slabe
ca ionii hidroxil şi de aceea reacţionează cu apa după echilibrul:    
+ -  RNH3   OH
R - NH 2 + H 2O R - NH 3 + HO Kb   

BS AS AT BT
RNH2 
în care Kb redă constanta de bazicitate (din care s-a omis apa fiind în mare exces). Cu
cât Kb este mai mare, cu atât bazicitatea este mai mare şi cu atât mai mare este
stabilitatea ionului pozitiv de amoniac, respectiv valoarea pKa mai mare, redate în
tabelul 26.1. Din examinarea acestui tabel rezultă că:
a) aminele alifatice sunt baze mai puternice decât amoniacul, căci grupele alchil
donatoare de electroni stabilizează mai puternic sarcina pozitivă la atomul de azot din
săruri sau fac mai disponibilă perechea de electroni neparticipanţi pentru a accepta
proton (azotul mai puţin electronegativ decât O sau S din alcooli, eteri etc., acceptă
sarcina pozitivă mai uşor);
H H
+ +
R N + H R N-H
H H
R electrodonator R electrodonator
creşte bazicitatea N stabilizează ionul amoniu

b) diferenţa de bazicitate dintre aminele primare, secundare şi terţiare se

datorează atât efectelor electronice, cât şi celor de solvatare. Aminele aromatice sunt
baze mai slabe ca amoniacul, deoarece după protonare nu mai pot avea loc efecte de
rezonanţă ca în baza liberă (vezi 26.2.2);
+ +
NH2 NH3 NH2 NH3

+ +
+ H + H

G G G G

G = electrodonator: NH2 ;OCH3 ,CH3 . G = electronoacceptor:


stabilizează cationul şi creşte bazicitatea  NH3 , NO2 , SO3H, COOH,  X .
destabilizează cationul şi scade
bazicitatea
c) substituenţii din orto scad în general bazicitatea, căci efectul –I pentru toţi
este mai pregnant, iar efectele de rezonanţă sunt mai slabe, din cauza devierii de la
coplanaritate.
 158

26.2.4.2 Oxidarea aminelor. Aminele primare şi secundare alifatice sunt oxidabile, dar
în majoritatea cazurilor nu se obţin produşi folositori, căci au loc reacţii complicate
secundare care duc la amestecuri complexe. Aminele terţiare se pot oxida uşor cu apă
oxigenată sau cu peracizi conducând la aminoxizi terţiari relativ stabili, care suferă la
încălzire reacţia de eliminare Cope (vezi eliminarea Hofmann).
O
H2 O2 sau R - C-OOH + -
R3 N R3 N - O
amină aminoxid
terţiară terţiar

În cazul alcaloizilor, aminoxizii se denumesc genalacaloizi şi sunt mai puţin toxici,

reprezentând intermediarii în detoxifierea organismelor vii.
Arilaminele se oxidează uşor cu mulţi agenţi oxidanţi, inclusiv cu oxigenul din
aer, iar oxidarea continuă şi în ciclu, căci efectul electrodonator al grupei amino se
transmite ciclului. Dacă există o grupă amino pe ciclu, nu se poate realiza oxidarea altor
grupe funcţionale, deoarece are loc preferenţial oxidarea ciclului aromatic.

Reacția cu compuși carbonilici

În funcție de condițiile de reacție și de compusul utilizat, compușii carbonilici
reacționează cu aminele pentru a forma imine (baze Schiff) (2) sau enamine (3); aceste
produse pot fi hidrogenate pentru a da mai multe amine foarte alchilate. Această reacție
este o metodă importantă pentru sintetizarea aminelor superioare. Aldehidele
reacționează în general mai repede decât cetonele. Aminele secundare pot forma numai
enamine, iar aminele terțiare niciunul dintre cele două produse.

O amină, o aldehidă și un compus cu un atom de hidrogen activat, cum ar fi o cetonă,

pot reacționa pentru a forma o bază Mannich.

În acest caz, produsul de condensare dintre aldehidă și amină este atacat de compusul
acid C – H, în acest caz cetona.
 159

Reacția cu dioxid de carbon și disulfură de carbon Acidul carbamic sau acidul

ditiocarbamic format în această reacție este instabil, dar poate fi izolat sub formă de sare
sau ester.

Ditiocarbamații obținuți din diverse amine joacă un rol cheie ca acceleratori de

vulcanizare în industria cauciucului.
Reacția cu epoxizi Aminele primare reacționează cu epoxizii pentru a da un amestec de
derivați mono- și dioxialchilați, în timp ce aminele secundare dau numai compuși
monooxialchilați, iar aminele terțiare formează compuși de amoniu cuaternari.

Această reacție de oxialchilare este una dintre cele mai importante reacții industriale ale
aminelor alifatice și este utilizată pentru prepararea floculanților, a rășinilor de acoperire
a suprafețelor, a intermediarilor pentru industria medicamentelor și a produselor pentru
spălarea gazelor.
Formarea izocianaților și ureei Reacția fosgenului cu aminele primare duce mai întâi
la clorura de carbonil corespunzătoare; scindarea ulterioară a clorurii de hidrogen dă
alchil izocianat. Excesul de amină reacționează cu izocianatul cu formarea de uree:

Reacția cu acrilonitril Aditia unei amine primare sau secundare la acrilonitril pentru a
forma un aminopropionitril este utilizată industrial la scară largă pentru prepararea
diaminelor și poliaminelor superioare, deoarece nitrilul poate fi ușor hidrogenat la
amină.
RNH2 + CH2=CHCN  RNHCH2CH2CN [ RNH(CH2)3NH2]

26.2.4.3 Substituţia în nucleu a aminelor aromatice

Din cauza structurilor de rezonanţă ale aminelor aromatice şi ale derivaţilor lor,
ele se substituie electrofil mai uşor decât alţi compuşi aromatici, orientând în orto-para.
Sărurile de amine orientează însă în meta, din cauza dezactivării generale, mai ales în
orto-para a nucleului. Exemple:
NH2
NH2

a) Br Br
Br2 (au loc şi reacţii de oxidare!)
H2 O

CH3
CH3
p-toluidina 2,6-dibromo- p-toluidina
 160

NH2 NHCOCH3 NHCOCH3 NH2

Br Br
(H3 C - CO)2O Br2 H2 O
+ CH3COOH
-CH3COOH H+

CH3 CH3 CH3 CH3

b) Prevenirea oxidării aminelor aromatice la reacţiile de nitrare cu amestec

sulfo-nitric se poate realiza prin acilare. Dacă nitrarea se realizează cu amestec
sulfonitric anhidru, produsul principal de reacţie este meta-substituit:
+ - + - + -
NH3HSO4 NH3HSO4 NH3HSO4

H 2SO4 HNO3
HNO3 anh. +
NH2 NO2
NO2
produs principal (2/3) produs secundar (1/3)

NHCOCH3 NHCOCH3 NH2

Ac2 O HNO3 H2 O
H+ ,T°

NO2 NO2
p-nitroanilina
aproape exclusiv

c) Sulfonarea anilinei (şi a -naftilaminei) se face cel mai simplu prin procesul
coacerii, adică transpoziţia sulfatului acid de anilină, la 180-2000C, când se formează în
exclusivitate izomerul termodinamic mai stabil, sub formă de amfion:
+ - +
NH3HSO4 NHSO3H NH3 NH2

T°, - H2 O T°
180 - 200 °C

-
SO 3 SO3H

sulfat acid acid fenilsulfamic amfion acid sulfanilic

de anilină

Punctul de topire al acidului sulfanilic (cu descompunere >3000C) ridicat se datorează

combinaţiei ionice (amfion) care se dizolvă în soluţii bazice care preiau H+ de la amină,
 161

dar nu în soluţii acide, căci ArSO3 este o bază mult prea slabă ca să accepte proton din
soluţii apoase ( H3O ).

26.2.4.4 Săruri cuaternare de amoniu. Alchilarea exhaustivă.

Eliminarea Hofmann a bazelor cuaternare de amoniu. Eliminarea Cope.

Prin alchilarea totală a aminelor şi a amoniacului se obţin săruri cuaternare de

amoniu care neavând hidrogen, nu pot reacţiona cu bazele obişnuite, dar reacţionează cu
Ag2O (din cauza insolubilităţii AgX) şi dau o baza cuaternară de amoniu care pune în
libertate ioni –OH, ca şi alte baze minerale foarte puternice.
  
RX Ag O H O 
R3N 
alchilare
 R 4 N X 
2 2
 R 4N OH  AgX 
exhaustiva
sare cuaternară bază cuaternară insolubil
de amoniu de amoniu
-
Este posibilă eliminarea X din săruri cuaternare de amoniu prin schimb ionic, sau chiar
cu KOH, bazându-se pe insolubilitatea în solvenţi organici (hidrocarburi aromatice) a
sărurilor ArSO3K  .
Spre deosebire de sărurile cuaternare de amoniu care sunt în general stabile,
bazele cuaternare de amoniu elimină apa la încălzire (100-1200C) şi dau o amină
terţiară şi alchena cea mai mare, mai puţin substituită, ca în exemplul:
mai putin mai mult

C2 H5 ONa
H3C-CH2-CH2-CH-CH3 H3C-CH2-CH2-CH=CH2 + H 3C-CH2-CH=CH-CH3 + C 2H5-N(CH3) 2
C2 H5 OH, T°
-
X 1-pentenă 2-pentenă
+ 96% 4%
N(CH3) 2
H 3C - H 2C

Mecanismul eliminării este E2, fiind extras preferenţial protonul care ar da carbanionul
cel mai stabil, din restul alchilic, cel mai mare, rezultând alchena mai puţin substituită
(vezi 16.2 degradare Hofmann). Eliminarea poate avea caracter mai mult sau mai puţin
E2 sau E1, dependent de natura grupei eliminate, de solvent şi de condiţiile de reacţie.
Metilarea exhaustivă şi degradarea Hofmann sunt folosite mai mult pentru determinarea
structurii unor amine, mai complicate structural.
Eliminarea Cope. Aminele terţiare, transformate în N-oxizi, cu H2O2 sau peracizi
(vezi 26.2.4.2) elimină la încălzire alchena cea mai puternic substituită (mai stabilă
termodinamic) şi hidroxilamina:

CH3 CH3
+ T°
CH3CH2CH2N - CH3 H3C - CH = CH2 + N - CH 3
150°C

OH
O- alchena hidroxilamina
aminoxid
tertiar
 162

Oxigenul încărcat negativ este baza care extrage hidrogenul din  , într-o stare de
tranziţie carbanionoidă, intramoleculară, cu eliminare sin, folositoare sintezelor:
H -
O 160 °C
CH2 + (CH 3) 2NOH
+
N CH
3 98%
CH3 metilenciclohexan

26.2.4.5 Reacţiile aminelor cu HNO2 (acid azotos)

Aminele primare, secundare şi terţiare se diferenţiază după atacul preferenţial al

ionului NO (dacă e posibil) la atomul de azot.
a) Aminele primare alifatice dau săruri de diazoniu instabile care elimină
cantitativ N2 (se pot doza pe această bază) şi formează în soluţie apoasă ion de carbeniu
primar, care dă toate reacţiile posibile (izomerizări, eliminare de proton, olefine, alcooli
şi produşii lor, cu nucleofilii prezenţi în mediu; vezi şi 7.7).
 
R  CH2  NH2  HNO 2  R  CH2  N  N A   N2  R  CH2

sare de diazoniu carbocation primar instabil,

foarte reactiv, alcooli, olefine etc.
b) Aminele primare aromatice dau săruri de diazoniu, relativ stabile, la
temperaturi joase (sub 50C) care pot da multe reacţii (vezi 26.2.4.6).

AH
ArNH2  HNO 2   Ar  N  N A 
sare de diazoniu aromatică
relativ stabilă

c) Aminele secundare alifatice şi aromatice dau cu acid azotos, N-nitrozo-

compuşi, coloraţi de obicei în verde:
CH3 CH3
C6H5 - N - H + HNO2 C 6 H5 - N - N = O + H 2 O

N-metil-anilina N-nitrozamină

Nitritul de sodiu adăugat preparatelor din carne şi caşcavalurilor, drept conservant

pentru prevenirea botulismului (boală cu efect adesea mortal), generează nitrozamine
cancerigene, de aceea cantitatea admisă de nitrit a fost redusă la 50-125 ppm. Nitriţii şi
nitraţii există în mod natural în multe alimente conservate (peşte afumat, carne) şi pot fi
transformaţi în nitrozamine (fumul de ţigară conţine N-nitrozodimetilamină) care pot fi
combătute prin adăugare de acid ascorbic (vitamina C).
d) Aminele terţiare alifatice nu reacţionează cu HNO2, căci nu posedă hidrogen la azotul
aminei.
Aminele aromatice terţiare puternic activate (ex. N-dimetilanilina) reacţionează cu ionul

de nitrozoniu NO , un agent electrofil slab, substituind nucleul preferenţial în para (ex.
p-nitrozodimetilanilina, vezi 12.14).
 163

26.2.4.7 Transformarea aminelor în amide şi sulfonamide

Toate aminele care au hidrogen la azot se pot transforma în amide, cu halogenuri
acide sau alţi agenţi de acilare:
R'COCl
R'CONHR amidă N-substituită
primare R - NH2
ArSO2Cl
ArSO2NHR' sulfonamidă N-substituită solubilă în
alcalii din cauza efectului electronic
–I al grupei SO2:

O O
NaOH - +
C6H5 - S - NHR C6H5 - S - N - R Na + H 2O
HCl

O O

R'COCl
R'CONR2 amidă N-disubstituită
secundare R2NH
ArSO2Cl
ArSO 2NR2 sulfonamidă N-disubstituită
(insolubilă în alcalii)

R'COCl

terţiare R3 N Nu reacţionează
ArSO2Cl

Pe această bază se pot identifica şi chiar separa (prin derivaţii sulfonamidici) aminele
primare şi secundare, de terţiare.

26.2.5 Analiza aminelor

26.2.5.1 Analiza chimică

a) Aminele se caracterizează prin bazicitatea lor, care în soluţii apoase colorează
turnesolul în albastru. Fiind baze, se dizolvă în soluţii apoase de acizi.
b) Aminele primare, secundare şi terţiare pot fi deosebite prin testul cu sulfocloruri
aromatice (reacţie Hinsberg, vezi 26.2.4.7) şi prin spectroscopie IR.
c) Aminele primare, secundare şi terţiare pot fi deosebite prin comportarea la acid
azotos (vezi 26.2.4.5), deosebit de utilă fiind transformarea aminelor primare în
săruri de diazoniu şi cuplarea cu 2-naftol, când rezultă coloranţi azo.

26.2.5.2 Analiza spectrală

a) Spectrometria de masă. Numai nitroderivaţii aromatici prezintă un pic molecular
intens. Aminele au un pic molecular slab, însoţit de picul M  1 , datorat protonării.
Fragmentarea caracteristică aminelor este discutată la 18.7.6.
+ +
R + R
- R" - R' + H
N - CH2 - R" N = CH2 R - NH = CH2
R' R'
 164

b) Spectre IR. Aminele primare şi secundare au vibraţii de valenţă N  H în regiunea

3200-3500 cm-1, asociate prin legături de hidrogen (primară – 2 benzi, secundară - 1
bandă, terţiară – nimic). Vibraţiile C  N ale aminelor alifatice sunt slabe în regiunea
1020-1220 cm-1, dar pentru cele aromatice ele sunt puternice, la 1250-1360 cm-1.
c) Spectre 1HRMN . Semnale N  H din amine primare şi secundare apar mai largi  0,5-
5 dependent de solvent, puritate şi temperatură. Se pun uşor în evidenţă prin adaos de
D2O , când dispar datorită schimbului izotopic. Protonii din  sunt dezecranaţi de
electronii azotului şi apar la  2,2-2,9.
d) Spectre 13CRMN . Dezecranarea datorată azotului este mai mare pentru carbonul din
 şi se atenuează cu distanţa în regiunea  30-60, fiind mai mică decât pentru alcooli,
 50-75 datorită oxigenului mai electronegativ decât azotul.

Toxicologie
Aminele alifatice sunt extrem de iritante si corozive. În forma lor neprotonată, ele sunt
liposolubile și, prin urmare, pătrund rapid în straturile inferioare ale țesutului expus.
Chiar și în concentrație scăzută, vaporii provoacă umflături și leziuni ale mucoaselor
ochiului și ale căilor respiratorii.
Toxicitate acută și efecte locale. În general, LD50 (șobolan, oral sau cutanat) este de
ordinul 100-1.000 mg / kg. Simptomele sunt cauzate în principal de penetrabilitate
ridicată, coroziune, alcaloză și, în unele cazuri, de interferența funcțională cu
conducerea impulsului nervos. Valorile LD50 ale clorhidratelor sunt de obicei mai mari,
deoarece nu provoacă coroziune și alcaloză: 1600-3200 mg / kg (șobolan, oral). Iritarea
și coroziunea pielii și a mucoaselor au fost observate frecvent la om, de asemenea, la
expunerea la vapori. Inhalarea accidentală a unor cantități mari poate provoca cefalee,
greață, excitație și convulsii scurte. Unele amine alifatice, în special di- și poliamine,
pot provoca sensibilizarea pielii și a căilor respiratorii (alergii).
Toxicitate sistemică. În mediu neutru, aminele sunt aproape complet protonate la
compușii de amoniu. Elementul structural esențial al majorității anestezicelor locale este
o grupare amino terțiară. Dacă cantități semnificative de aceste substanțe sunt prezente
în sânge, rezultă efecte negative asupra conducerii impulsului inimii și în special
neuronilor inhibitori ai SNC. Simptomele clinice variază de la excitație la convulsii
clonice. În consecință, s-a observat excitația SNC cu creșterea tensiunii arteriale și
spasme scurte, împreună cu iritații și leziuni ale căilor respiratorii la inhalarea
accidentală a unor cantități mari de amine alifatice. Mono- și dialchilaminele cu lanț
lung sunt potențiali eliberatori de histamină și pot produce înroșirea și edemul pielii și a
mucoaselor, mâncărime, scăderea tensiunii arteriale, tahicardie și bronhioconstricție;
efectul maxim apare de la monoaminele C10 și diaminele C14. Anumite di- și
poliamine alifatice, cum ar fi putrescina (H2N (CH2) 4NH2), spermidina (H2N (CH2)
4NH (CH2) 3NH2) și spermina (H2N (CH2) 3NH (CH2) 4NH (CH2) 3NH2 se găsesc
în mod caracteristic în celulele proliferante și se formează sub influența hormonilor, a
stimulilor naturali de creștere, a promotorilor tumorali specifici și a altor factori.
Acțiunea lor fiziologică este aparent implicată în diviziunea celulară și proliferarea
țesuturilor.
Metabolism. În multe cazuri, se știe puțin despre metabolismul alchilaminelor. În
general, odată absorbite, alchilaminele nu se acumulează și sunt eliberate rapid din
organism, mai ales în urină, fie neschimbate (de exemplu, dietilamină, ciclohexilamină),
fie transformate metabolic. Reacțiile catalizate de sistemul citocromului P450 includ
dezaminarea oxidativă a alchilaminelor primare și N-dezalchilarea aminelor secundare
 165

și terțiare. Acest sistem enzimatic concurează cu o monooxigenază nespecifică care

conține flavină, care produce N-oxizi din amine terțiare și hidroxilamine din amine
secundare. Mai mult, N-metiltransferazele pot alchila mono-, di- și trialchilamine. În
plus, prin monoaminoxidază, aminele primare, secundare și terțiare pot fi dezalchilate
oxidativ treptat la aldehide (sau acizi carboxilici), amoniac și peroxid de hidrogen. Rata
de oxidare crește odată cu creșterea lungimii lanțului; metilamina nu este transformată
de monoaminooxidază. Mono- și diaminele cu lanț scurt sunt de asemenea oxidate de
diamin oxidază (histaminază); cele mai ușor oxidate sunt 1,4-butanediamina și
monoaminele C5-C6. Aminele secundare (inclusiv cele cu structuri ciclice) și, într-o
oarecare măsură, aminele terțiare, pot fi transformate chimic în N-nitrozodialchilamine
carcinogene în prezența nitriților sau a nitraților în condiții de reducere.