Derivaţi funcţionali ai acidului carbonic

De la acidul carbonic, instabil, sunt folosiţi derivaţii săi:

HO OH Cl Cl H2N NH2 C2 H5 O OC2H5
C C C C

O O O O

Acid carbonic Fosgen Uree carbonat de etil

clorura acidă carbamidă

Cl OC2H5 H2N OC2H5 H2N C N

C C
O O

clorocarbonat de etil Uretan Cianamidă

ester - amidă
Acidul carbonic ia naştere în organism din CO2  H2O , catalizată de o enzimă (proteină),
anhidraza carbonică care conţine Zn2 în moleculă şi care contribuie la creşterea acidităţii apei din
sânge:
anhidraza -
H2 O + CO2 H2 CO 3 HCO 3 + H+
Creşterea acidităţii sângelui măreşte ritmul respiraţiei. Administrarea de apă carbogazoasă
organismelor solicitate la efort amplifică respiraţia.
Derivaţii monofuncţionali ai acidului carbonic sunt mai nestabili decât cei bifuncţionali şi se
descompun uşor. Derivaţii funcţionali posedă proprietăţi chimice apropiate derivaţilor acizilor carboxilici.
Diclorura acidului carbonic sau fosgenul, foarte iritantă şi toxică se obţine uşor, printr-o reacţie
radicalică trecând Cl2 şi CO peste cărbune activ (reacţie radicalică de perete) la 2000C.
0
200 C
CO  Cl2 
Carbune activ
 COCl2
Fosgenul se comportă ca o clorură acidă şi serveşte ca materie primă pentru obţinerea celorlalţi
derivaţi funcţionali, cu amoniac, amine, alcooli şi fenoli.
O
H2 O
Cl - C - OH CO 2 + HCl
instabilă

Cl O O
NH3 NH
O=C Cl - C - NH 2 3
H 2 N - C - NH 2
clorură de carbamil HO uree stabilă
Cl H
puţin stabilă O
H 2 N - C - OH CO 2 + NH 3
acid carbamic
instabil
O O
ROH
RO - C - Cl RO - C - OR
clorocarbonat carbonat de alchil
N
relativ stabil H
3
stabil
O
H 2 N - C - OR
uretan
Ester al acidului carbamic
stabil
 Ureea se obţine tehnic din CO2 şi NH3 , în absenţa apei, când ia naştere intermediar,
carbamatul de amoniu, instabil termic:

- + To
CO2 + 2NH3 H N COO NH 4 NH2 C NH2 + H2O
2 presiune
mica
O
Cianamida, folosită ca intermediar în industria chimică şi pentru obţinerea sării de calciu,
folosită odinioară ca îngrăşământ, se obţine din carbură de calciu şi N2 prin sinteză directă la
temperatură ridicată:
0
1000 C
C2Ca  N2   CaNCN  C
Cianamidă
de calciu
Carbamaţii (uretanii) se pot sintetiza şi prin reacţia alcoolilor cu izocianaţi obţinuţi la
rândul lor prin descompunerea termică a clorurilor de carbamil reacţie ce stă la baza obţinerii
poliuretanilor, cu proprietăţi şi aplicaţii foarte diferite.
O

ROH + Ar - N = C = O RO - C - NHAr
izocianat carbamat

Clorocarbonatul de benzil (denumit şi cloroformiatul de benzil, prescurtat BOC) este

folosit ca blocator temporar al aminelor şi aminoacizilor, deoarece se poate elimina în condiţii
foarte blânde:
O O
baze R - NH - C - O - CH2C6H5
R - NH2 + C6H5 - CH2O - C - Cl
amină BOC amină protejată ca uretan
benzil-clorocarbonat

+
R - NH3 + CO 2 + C 6H5 - CH 2Br
O r
HB H
cO
A
R - NH - C - O - CH 2 - C 6H5
H
2
Pd
R - NH2 + CO 2 + C 6H5 - CH 3
Prin reacţia fosgenului cu dialcooli sau difenoli cu structură potrivită, în prezenţa
piridinei, se obţin polimeri denumiţi policarbonaţi, folosiţi în domenii foarte importante ale
producţiei de bunuri: discuri compact, geamuri rezistente la glonţ, fire şi fibre speciale, piese de
automobil etc.

O H3C O H3C
-HCl O-C-O-
Cl - C - Cl + HO C OH C O
H3C H3C
n

fosgen bisfenol A policarbonat = Lexan