Despre proteine

Polimeri ai aminoacizilor
AMINOACIZI PROTEINOGENI
STRUCTURĂ, CLASIFICARE, PROPRIETĂȚI
 -COOH

• Din ~ 300 aminoacizi (aa) care se află în natură:

– 22 aa sunt proteinogeni (20 uzuali/standard)

SPECIFICAŢI PRIN CODUL GENETIC

 Aminoacizi proteinogeni:
•α-aminoacizi
•L-aminoacizi

chiral
Aminoacizi proteinogeni uzuali
Tabel. Aminoacizi esențiali și neesențiali pentru specia umană

Aminoacizi esențiali Aminoacizi neesențiali

Arginină* Alanină
Histidină* Asparagină
Izoleucină Aspartat
Leucină Cisteină
Lizină Glutamat
Metionină Glutamină
Fenilalanină Glicină
Treonină Prolină
Triptofan Selenocisteină
Valină Serină
  Tirozină
*Semiesențiali

Aminoacizii esențiali se procură din proteinele alimentare

Aminoacizii proteinogeni aparțin familiei configuraționale L

CHO COO

HO C H H3N C H

CH2OH CH3

L-gliceraldehidã L-alaninã

oglindã
oglindã

CH3 CH3 COO COO

C C H3N C H H C NH3
H3N H H NH3
COO OOC
CH3 CH3

(S)-alaninã (R)-alaninã L-alaninã D-alaninã

Exrcițiu:

•Toți aminoacizii proteinogeni sunt optic activi, mai puțin unul. Care este acesta?

•Toți aminoacizii proteinogeni optic activi au aceeași configurație absolută la Cα

și aparțin familiei configuraționale L. Conform convenției Cahn-Ingold-Prelog, toți
α-aminoacizii proteinogeni au configurație S la Cα, mai puțin cisteina. Explicați de
ce.

R S
S

L-Cys L-Ser L-Ala

 AMINOACIZI
Proprietăți acido-bazice
 Proprietăți acido-bazice
În funcţie de pH-ul mediului aminoacizii pot avea: sarcină (-), (+) sau 0

Forma amfionică
Forma cationică Forma anionică
(zwitterion, ion bipolar)

- H+ -
COOH COO
+ H+
acid baza conjugatã
+ H+ +
NH2 NH3
- H+
bazã acidul conjugat
• Aminoacizii au rol de sistem tampon

– au grupare cu caracter acid

– au grupare cu caracter bazic

 Ecuația Henderson-Hasselbalch

HA →
← A- + H +

[A-] [H+]
Ka =
[HA]

Dacă [HA] = [A-], Ka = [H+], deci pKa = pH

Pentru un acid HA, pKa reprexintă pH-ul la care jumătate din

molecule sunt ionizate
pH → 0 Sarcina netă +1 pH = pHi/pI Sarcina netă 0 pH → 14 Sarcina netă -1

Ka2
Ka1

Forma cationică Forma amfionică Forma anionică

 Curba de titrare a unui aminoacid
monoamino- monocarboxilic (Gly)

Zona albastră reprezintă intervalul

cu capacitate mare de tamponare
acido-bazică (pKa ± 1)

[OH-] (echivalenți)
 pH izoelectric
• pI = pHi = pH la care încărcarea electrică a
aminoacidului este zero;
 sarcina (+) este egală cu sarcina (-)
 la pI, aminoacizii nu migrează în câmp electric

• La pI solubilitatea unui aminoacid este minimă

 Calculul pI
• Semisuma valorilor pKa ale grupărilor care generează
amfiionul fără sarcină netă:
☺aa monoamino-monocarboxilici
K1 K2
+ + - -
H3N CH COOH H3N CH COO H2N CH COO

R R R

Pentru Ala pI:

pK1  pK 2 2,35  9,69

pI    6,02
2 2
 K1 KR K2

Curba de titrare a unui aminoacid

monoamino- dicarboxilic (Glu, E)
pK2

pKR

pK1

[OH-] (echivalenți)
 aa monoamino dicarboxilici
• acidul glutamic în funcţie de pH-ul soluţiei
- - -
COOH COO COO COO
+
- H+ + - H+ - H+
HC NH3 HC NH3 HC NH3 + HC NH2
CH2 CH2 CH2 CH2
CH2 CH2 CH2 CH2
- -
COOH COOH COO COO

pK1  pK R 2,19  4,25

pI    3,22
2 2
• Aminoacizii dicarboxilici Asp şi Glu au pI la valori net acide (2,97 şi respective
3,2).
• La pH fiziologic resturile acestor aa vor avea o sarcină netă (-).
K1 K2 KR

Curba de titrare a lizinei (Lys, K)

pKR

[OH-] (echivalenți)
 aa diaminomonocarboxilici
• Lizina
- - -
COOH COO COO COO
+ - H+ + - H+ - H+
HC NH3 HC NH3 HC NH2 HC NH2
(CH2 )3 (CH2 )3 (CH2 )3 (CH2 )3
+
H2 C NH3 + H2 C NH3 H2 C NH3 + H2 C NH2

• pI se calculează astfel:

pK 2  pK R 8,95  10,53
pI    9,74
2 2
 Curba de titrare a histidinei (His, H)

[OH-] (echivalenți)
•Histidina prezintă caracter bazic determinat de nucleul
heterociclic al imidazolului:
+
N + H+ HN
- H+
N N
H H
•Bazicitatea acestei grupări este mai redusă (pK=6,00) şi pI este
situat la valori apropiate de pH-ul fiziologic.
 δ-guanidino

+
NH NH2
+ H+
R NH C NH2 R NH C NH2
- H+
ion guanidinium
 Ala

Lys Glu
 La pH fiziologic

• resturile aspartil şi glutamil au sarcina net

negativă

• resturile lizil, histidil şi arginil au sarcina

pozitivă
 Aminoacid pKa α-COOH pK1 pKa α-NH3+ pKa catenă laterală pI
pK2 pKR

1. Glicina (Gly, G) 2,34 9,60 5,97

2. Alanina (Ala, A) 2,35 9,69 6,02
3. Valina (Val, V) 2,32 9,62 5,97
4. Leucina (Leu, L) 2,36 9,60 5,98
5. Izoleucina (Ile, I) 2,36 9,68 6,02
6. Fenilalanina (Phe, F) 1,83 9,13 5,98
7. Prolina (Pro, P) 1,99 10,60 6,10
8. Triptofan (Trp, W) 2,38 9,38 5,88
9. Serina (Ser, S) 2,21 9,15 5,68
10.Treonina (Thr, T) 2,63 10,43 6,53
11.Tirozina (Tyr, Y) 2,20 9,11 10,07 5,65
12. Cisteina (Cys, C) 1,71 10,78 8,33 5,02
13. Metionina (Met, M) 2,28 9,21 5,75
14. Asparagina (Asn, N) 2,02 8,80 5,41
15.Glutamina (Gln, Q) 2,17 9,13 5,65
16. Acid aspartic (Asp, D) 2,09 9,82 3,86 2,97
17. Acid glutamic (Glu, E) 2,19 9,67 4,25 3,22
18. Histidina (His, H) 1,82 9,17 6,00 7,58
19. Lizina (Lys, K) 2,18 8,95 10,53 9,74
20. Arginina (Arg, R) 2,17 9,04 12,48 10,76
 2,20
COOH
+
H
9,11 3 N C H 1,71
COOH
CH2 +
10,78 H3N C H

CH2

SH
8,33
OH
10,07
Cys, pI = 5,02
Tyr, pI = 5,65
 Separarea prin electroforeză a aminoacizilor

Catod Anod

arginină aspartat
alanină
pI = 10,76
pH tampon de migrare = 5,2 pI = 6,02 pI = 2,98
Separare cromatografică

Cel mai puțin polar aminoacid

Cel mai polar aminoacid

Cromatografie pe hârtie
Exercițiu

Dintre aminoacizii proteinogeni:

•Toți au o grupare amino primară legată de Cα, mai puțin....

•Toți au un centru chiral la Cα, mai puțin....
•Toți au configurație S la Cα, mai puțin....
Condensarea

aa1 aa2

dipeptid
Structura primară:
-Numărul, felul și ordinea în care se succed aminoacizii
-Legătura care determină structura primară: legătura peptidică
-Structura primară a unei proteine este determinată genetic
În structura primară:
-Partea constantă (scheletul polipeptidic, negru)
-Partea variabilă (R aminoacid, verde)
STRUCTURA PROTEINELOR
https://swissmodel.expasy.org/course
STRUCTURA PRIMARĂ
Structura primară:
-Numărul, felul și ordinea în care se succed aminoacizii
-Legătura care determină structura primară: legătura peptidică
-Structura primară a unei proteine este determinată genetic
În structura primară:
-Partea constantă (scheletul polipeptidic, negru)
-Partea variabilă (R aminoacid, verde)
 Oxigenul carbonilic este parțial încărcat negativ,
iar azotul amidic, parțial pozitiv. Aproape toate
legăturile peptidice au configurație transoidă.

Capăt C terminal
(carboxi-terminus)

Capăt N terminal
(amino-terminus)

Legătura peptidică este plană. (a) Caracterul

parțial de legătură dublă al legăturii peptidice
împiedică rotirea liberă a atomilor C și N. (b)
Legăturile N-Cα și Cα-C permit rotația liberă a
atomilor (unghiurile Φ și respectiv Ψ). În
conformația dată, Φ și Ψ au ±180°. (c) Prin
convenție, unghiurile Φ și Ψ sunt considerate 0°
când cele două legături peptidice care flanchează
carbonul Cα sunt coplanare și poziționate ca în
figură. Într-o proteină, această conformație este
împiedicată steric.
 Ribonucleaza A bovină conține 124 aa. Există 4 legături disulfurice
(S-S):bC26-C84; C40-C95; C58-C110; C65-C72 (linii galbene)
Catena A

Catena A

Catena B Catena B

Insulina
Insulina (hormon)
(hormon)
conține
conține 22 lanțuri,
lanțuri,
AA (21
(21 aa)
aa) și
și B
B (30
(30 aa).
aa).
v
Metode de determinare a structurii primare
-Secvențiere chimică
-Spectrometrie de masă
-Metode bioinformatice
Reactiv Specificitate
 
   
Reactivi chimici  
Reactiv Sanger înlătură aminoacidul N-terminal
Reactiv Edman înlătură aminoacidul N-terminal
CNBr (bromcian) Met-X
Hidroxilamină Asn-Gly
Acid slab Asp-Pro
   
Exopeptidaze*  
Carboxipeptidaza A înlătură aminoacidul C-terminal (nu şi Arg sau Lys)
Carboxipeptidaza B înlătură aminoacidul C-terminal (doar Arg şi Lys)
   
Endopeptidaze  
Tripsină* Arg-X, Lys-X
Chimotripsină* aminoacid hidrofob (Phe, Tyr, Trp)-X
Elastasă* Gly-X, Ala-X
Endopeptidază Lys-C Lys-X
Endopeptidază Arg-C Arg-X
Endopeptidază Asn-N X-Asn
Glu-X, mai ales când X este hidrofob
 
 Peptida X Peptida Y

Peptida Z

Porţiunea C-terminală Porţiunea N-terminală

a peptidei X a peptidei Y
Clivare cu bromcian

Metil tiocianat

Peptida C-terminală

Polipeptidă Peptidă cu homoserin-lactonă

Peptida C-terminală C-terminală
 Contra-curent
Etapele principale ESI-MS (electrospray ionization-mass
spectrometry),

Capilar

Probă
proteică

Voltaj ridicat

Interfață
vidată
 ESI-MS (electrospray ionization-mass spectrometry) în tandem
(determinarea structurii primare)

Spectrometru 1
Sursa de Celulă de Spectrometru 2
ionizare coliziune
electrospray
Celulă de
coliziune

Spectrometru 1 Spectrometru 2

Fragmentare
la nivelul
legăturii
peptidice
 1 MSDLVNKKFP AGDYKFQYIA ISQSDADSES CKMPQTVEWS KLISENKKVI ITGAPAAFSP

61 TCTVSHIPGY INYLDELVKE KEVDQVIVVT VDNPFANQAW AKSLGVKDTT HIKFASDPGC

121 AFTKSIGFEL AVGDGVYWSG RWAMVVENGI VTYAAKETNP GTDVTVSSVE SVLAHL*

Format FASTA
>seq_27248 176 aa
MSDLVNKKFPAGDYKFQYIAISQSDADSESCKMPQTVEWSKLISENKKVIITGAPAAFSPTCT
VSHIPGYINYLDELVKEKEVDQVIVVTVDNPFANQAWAKSLGVKDTTHIKFASDPGCAFTKSI
GFELAVGDGVYWSGRWAMVVENGIVTYAAKETNPGTDVTVSSVESVLAHL*
 Comparând structura primară se poate determina gradul de
omologie a două sau mai multe proteine

Mioglobină

Hemoglobină lanț α
Hemoglobină lanț β
 Hidrofob Diagrama de hidrofobicitate Kyte
& Doolittle pentru chimotripsină.

Hidrofil

Ordinea aa
STRUCTURA SECUNDARĂ
 α-Helix

i+1 i+3 i+4

i i+2 i+4

Legături de H între C=O de la aai și H-N de la aai+4,

aai+1 și H-N de la aai+5, etc.
 α-Helix

Pasul spirei: 0.54 nm

(3,6 aa)6

Reprezentare convențională
pentru α-helix

În α-helix, Φ ~ -60°, iar Ψ ~ -45 – -50°

Structură caracteristică α-keratinei

(lână; păr; unghii; copite; coarne)
 Caracteristicile helixului
– elice de dreapta;

– distanţa între 2 aa pe verticală este 0,15 nm;

– pasul elicei, este de 0,54 nm şi cuprinde 3,6 aa per

pas;

– diametrul elicei este de 1,01 nm;

– radicalii R ai tuturor aa sunt orientaţi spre

exteriorul -helixului
Reprezentare convențională
pentru α-helix
Moment
de dipol
Structură secundară de tip β
β-Sheet/ β-foaie pliată
N-terminus N-terminus N-terminus C-terminus

C-terminus C-terminus C-terminus N-terminus

Paralel Antiparalel

Reprezentare convențională
pentru structuro de tip β

Ala Gly
 Antiparalel

Vedere de sus

Vedere laterală

Paralel

Vedere de sus

Vedere laterală

Structură caracteristică fibroinei

(mătase naturală; pânză de
păianjen)
Fibroina din mătase
Cotituri/bucle

β-turn

Izomerizarea legăturii peptidice N-α-prolil

(prolil-izomerază)
Legături între 2 catene adiacente
cu structură β
Structuri supra-secundare
Motive
Metode de determinare a structurii secundare
-Difracție de raze X pe proteine cristalizate
-Metode bioinformatice
STRUCTURA 3D
STRUCTURA TERȚIARĂ
 α-helix

Structură β

Interacții care stabilizează structura terțiară

 Tipuri de legături necovalente dintre radicalii R ai aa

• Legături ionice
între R cu sarcină negativă (din Asp, Glu) și R cu sarcină pozitivă (din Lys şi
Arg):

NH NH
- +
CH CH2 COO H3N (CH2) 4 CH

CO CO

Aspartil Lizil
 Punţi de hidrogen
• între R cu grupări:
- alcoolice (din Ser, Thr)
- fenolice (din Tyr)
- amidice (din Gln şi Asn):

NH H NH
CH CH2 OH O CH2 CH
CO CO

Seril Seril
 Tipuri de legături necovalente dintre radicalii R ai aa

• Legături ionice
între R cu sarcină negativă (Asp, Glu) și R cu sarcină pozitivă (Lys şi Arg)

NH NH
- +
CH CH2 COO H3N (CH2) 4 CH

CO CO

Aspartil Lizil
 Punţi de hidrogen
• între R cu grupări:
- alcoolice (din Ser, Thr)
- fenolice (din Tyr)
- amidice (din Gln şi Asn):

NH H NH
CH CH2 OH O CH2 CH
CO CO

Seril Seril
Etape în împãturirea proteinei
 Localizarea radicalilor în structura tridimensională a
proteinelor în funcţie de polaritatea lor

• Radicalii nepolari de la Val, Leu, Ile, Met şi Phe ocupă în cea

mai mare parte interiorul proteinei, fiind lipsiţi de contactul
cu apa

• Radicalii polari, cu sarcină electrică de la Arg, His, Lys, Asp şi

Glu sunt de obicei localizaţi la suprafaţa proteinei în contact
cu apa.

• Grupările polare neîncărcate electric de la Ser, Thr, Asn, Gln

şi Tyr sunt de obicei la suprafaţa proteinei dar se pot localiza
şi în interiorul moleculei.
GFP (Green Fluorescent Protein
Module (domains) și motive (motifs)
Metode de determinare a structurii terțiare
-Difracție de raze X (proteine cristalizate)
-RMN
-Crio-electronomicroscopie (cryo-EM)
-Crio-electronotomografie (cryo-ET)
-Metode bioinformatice
STRUCTURA CUATERNARĂ
 Structura cuaternară
• proteine oligomere, sunt alcătuite din mai
multe lanţuri peptidice, numite protomeri

• Protomerii: au fiecare structură primară,

secundară şi terţiară
• Asamblarea protomerilor, structura cuaternară, se
realizează prin forţe slabe necovalente

• Complementaritatea suprafeţelor de contact asigură un

grad înalt de specificitate structurilor cuaternare

+
 Aminoacid
a).Structura
primarã
Legãturã
peptidicã

b).Structurã
secundarã

-foaie pliatã
-helix
Legãturi de hidrogen

c).Structura Lasou
tertiarã

d).Structura
cuaternarã
• Clasificarea proteinelor
 Clasificare după compoziţia chimică
•Proteinele simple formate numai din aa (lizozimul,
ribonucleaza, tripsina).

•Proteinele conjugate conţin grupări adiţionale

- metaloproteine (feritina, ceruloplasmina);
- hemproteine (hemoglobina, mioglobina, citocromii,
catalaza);
- nucleoproteine (ribozomii, nucleozomii);
- lipoproteine (chilomicroni, VLDL, LDL, HDL);
- glicoproteine (imunoglobulinele, receptori).
Clasificarea proteinelor după mărime şi formă

• Proteine globulare
- uşor solubile în apă
- intracelulare: hemoglobina, mioglobina, imunoglobulinele

• Proteine fibrilare
- insolubile în apă
- extracelulare, cu roluri de susţinere: collagen, cheratină, miozină,
elastină.
• Proteine transmembranare
 Clasificarea proteinelor după rol
• Catalitic (enzime): -aze

• Structural: colagenul, elastina, keratina;

• Apărare: imunoglobulinele , interferonii

• Hormonal: insulina, glucagonul, parathormonul;

• Transport:

- albuminele serice (transportă cationi, vitamine, metaboliţi)

- hemoglobina (transportă oxigen)

- transferina (transportă Fe); ceruloplasmina (transportă Cu)

• Reglare: factori de transcripție, factori de inițiere
 Colagen
Elastine
INSOLUBILE Keratine
Scleroproteine
PROTEINE FIBRILARE
Actină
GREU Miozină
PROTEINE SIMPLE SOLUBILE Fibrină

Albumine
Globuline
PROTEINE GLOBULARE Histone
Protamine

PROTEINE

Lipoproteine
Glicoproteine
HETEROPROTEINE Fosfoproteine
(HOLOPROTEINE) Nucloproteine
Metaloproteine
Cromoproteine
 PROTEINE GLOBULARE (SFEROPROTEINE)
D/d ˂ 3

Solubile în apă
Caracteristici:
-Masă moleculară (kD)
-pHi
Factori care influențează solubilitatea
proteinelor globulare

-pH
-Tărie ionică
-Temperatură
 Influența pH asupra solubilității

pHi

La pHi solubilitatea unei proteine globulare este minimă

pH
Precipitare izoelectrică
Tărie ionică
- Concentrații mici de săruri cresc solubilitatea proteinelor
SALTING IN

- Concentrații mici de săruri scad solubilitatea proteinelor

SALTING OUT (salifiere)

Precipitarea proteinelor cu soluții concentrate de săruri

(NH4)2SO4 – unul din cei mai utilizați agenți de pptare

Solubilitate

Concentrație sare
Temperatură
Denaturarea proteinelor
(Distrugerea structurii 3D)

1.Reversibilă (pH)
2.Ireversibilă (temperatură)
 Denaturarea reversibilă

Denaturare

Renaturare
Denaturarea proteinelor
PROTEINE FIBROASE/FIBRILARE
(SCLEROPROTEINE)
D/d ˃ 10

Insolubile în apă

Rol structural
PROTEINE FIBROASE
α-Keratine

-Păr
-Unghii
-Copite
-Coarne

-Lână
α-Keratine

α-Helix

Supraîncolăcirea a două α-helix-uri (coil-coil)

Protofilament: asocierea a două perechi de α-helix-uri

Filament: asocierea a 4 protofibrile (răsucite spre dreapta)

 Dimer Protofilament Microfibrilă
N-terminus

C-terminus
 α-Keratinele sunt proteine
cu un conținut mare de Cys
 α-Keratinele sunt proteine
cu un conținut mare de Cys

reducere ondulare oxidare

 PROTEINE FIBROASE
β-Keratine

-Fibroină
- Mătase naturală
- Pânza de păianjen
β-Keratine – structuri de tip β-foaie pliată
Fibroină secretată de păianjen (imagine electrono-microscopică)
Fibroină secretată de păianjen
Colagen
 Colagenul.
• este cea mai abundentă proteină fibroasă la mamifere
(~25-30% din masa proteinelor organismului uman)

• este componentul major al ţesutului conjunctiv din oase, dinţi, cartilagii,

tendoane, ligamente, cornee şi din matricea fibroasă a pielii şi vaselor de sânge

• reprezintă 90% din matricea organică a osului

• este o proteina multifuncțională cu mare rezistenţă mecanică

• păstrează integritatea ţesuturilor în constituţia cărora intră

• Structura primară: (Gly-X-Y)n

– glicina (33%)
– prolina (10%)
– hidroxiprolina şi hidroxilizina doi aminoacizi atipici
– colagenul matur nu conţine cisteină

• hidroxiprolina şi hidroxilizina se formează post-translațional în

prezența enzimelor prolil-hidroxilaza și respectiv lizil-hidroxilaza î
prezenţa
– O2, a ionilor Fe2+ şi a vitaminei C

• Deficienţa vitaminei C afectează hidroxilarea şi, prin urmare,

obţinerea unui colagen normal.
 -
COO -
COO
+
H2 N CH +
-
H2 N CH
H 2 C CH (CH2 ) 2 CH COO
H2C CH 2 H2C + +
CH 2 OH H 3 N OH NH 3
OH
4-hidroxiprolinã 3-hidroxiprolinã 5-hidroxilizinã

N CH CO Prolil-hidroxilaza N CH CO
H 2C CH2 + cetoglutarat (Fe2+) H 2C CH2 + succinat
C C
H H Vitamina C H OH
rest de prolinã O2 CO2 rest de 4-hidroxiprolinã

NH CH CO Lizil-hidroxilaza NH CH CO
(CH 2 )2 + cetoglutarat (Fe2+) (CH 2 )2 + succinat
CH 2 Vitamina C HC OH
CH 2 O2 CO2 CH 2
NH 2 NH 2
rest de lizinã rest de 5-hidroxilizinã
 Structura secundară a colagenului

• trei lanţuri polipeptidice 

fiecare formând câte o elice cu răsucire spre stânga,

se înfăşoară unul în jurul celuilalt

rezultând un triplu helix (tropocolagen)

cu răsucire spre dreapta

(Gly-X-Y)n

Distanța între 2 aa succesivi

0,29 nm; 3,3 resturi aminoacil/spiră
 Ca5(PO4)3OH
hidroxiapatită

Colagen: în funcție de gradul de mineralizare

- Rigid
-Elastic
-Rigido-elastic
 Sinteza polipeptidelor 

Modificãri
post-translationale În RER si aparatul Golgi
din fibroblaste
Formare triplu-helix
(procolagen)

Secretie în spatiul extracelular

Clivarea extensiilor peptidice

din capetele N- si C-terminale În spatiul extracelular
cu formarea tropocolagenului al tesutului conjunctiv

Asamblarea moleculelor de
tropocolagen în microfibrile

Formarea de legãturi covalente

(cross-lincare) în microfibrile
Fibrã maturã de colagen
 Peptidul pro-

-cetoglutarat O2
Hidroxilarea prolinei si lizinei
succinat CO2
OH
RER
OH OH
Glicozilarea hidroxilizinei
OH

Intracelular
OH OH
OH Asocierea celor 3 lanturi pro-
S S
OH OH S
S
S
S S
S
OH OH
Glicozilare suplimentarã
OH
S S Complex
S OH OH S
S
Golgi
S S
S OH OH
 OH
S S
S OH OH S
S
S S
S OH OH
Clivarea extensiilor peptidice
din capetele C- si N-terminale
cu formarea tropocolagenului

TTTropocolagen Extracelular
Asocierea moleculelor de tropocolagen

Fibrila de colagen
Cross-linkare intra-
si intermolecularã

Fibra de colagen
 NH O2 NH3+H2O NH O=HC NH
Cu2+
HC (CH2) 3 CH2 NH2 HC (CH2)3 CH=O + CH2 (CH2) 2 CH
lizin-oxidaza
CO rest de lizinã CO rest de alizinã CO
rest de alizinã
condensare cu un rest de lizinã condensare crotonicã
-HOH -HOH

NH NH NH CH=O NH
HC (CH2) 3 CH N (CH2) 4 CH HC (CH2) 3 CH C (CH2) 2 CH

CO CO CO produs de condensare CO
bazã Schiff între douã resturi de
alizinã

NH NH
HC (CH2) 3 CH2 NH (CH2) 4 CH

CO lizinonorleucinã CO
(cross-linkare)
Proteine trans-membranare