ENZIME

• Caracteristici generale ale enzimelor

• Însuşiri caracteristice enzimelor
• Complexul ES
• Centrul activ al enzimelor
• Energia libera de activare
 Caracteristici generale ale
enzimelor

• Ce sunt enzimele ?

catalizatori ai reacţiilor chimice din

organismele vii
Însuşirile comune cu catalizatorii
• acţionează în concentraţii foarte mici;

• nu se consuma în cursul reacţiei;

• nu modifică constantele de echilibru ale reacţiilor

pe care le catalizează;

• grăbesc numai atingerea stării de echilibru

pentru reacţiile termodinamic posibile.
Însuşiri caracteristice enzimelor

A.Sunt macromolecule proteice

B. Au eficienţă catalitică mult mai mare

C.Au specificitate

D. Activitatea lor poate fi reglată

A.Cu excepţia ribozimilor (ARN)

enzimele sunt invariabil

proteine
• Structură:
a. enzime cu structura strict proteică:
ribonucleaza
chimotripsina
lizozimul din mucusul nazal şi lacrimi;
b. enzime cu structura heteroproteică:
 parte proteica numită „apoenzimă“

 partea neproteică numită cofactor:

 coenzimă = componentă neproteică organică,

legată slab necovalent de apoenzimă;

 grupare prostetică = componentă organică

legată puternic de apoenzima (ex. hemul)

 metal- legat permanent sau temporar

B.Enzimele asigură viteze mari reacţiilor

• reacţiile enzimatice sunt de 106 - 1012 ori mai rapide ca cele neenzimatice

a.hidratarea CO2 este catalizată de anhidraza carbonică , cea mai activă

enzimă:

 105 molecule/ secundă

CO2 + H2O H2CO3
reacţia este de 107 ori mai rapidă decât reacţia necatalizată
b.descompunerea H2O2 catalizată de Fe3+ şi de
catalază:

2 H2O2 2 H2O + O2

activitatea catalazei este de 2x106 ori mai

mare ca a Fe3+
C.Specificitate

1. de reacţie

2. de substrat: -absolută
-relativă: -de grup
-mai largă

3. stereospecificitate
 1.Specificitate de reacţie

Substrat + Reactant Produşi

• clasificarea enzimelor:
Oxido-reductaze;
Transferaze;
Hidrolaze;
Izomeraze
Liaze;
Ligaze.
 2.Specificitate de substrat
(selectivitate în alegerea substratului)

a.Specificitate absolută
E utilizează ca S un singur compus chimic:
-ureaza catalizează hidroliza ureei:

H2 N CO NH2 + 2 H2O CO2 + 2 NH3

-acetilcolinesteraza catalizează hidroliza esterului colinei cu acidul

acetic:

H3 C COO CH2 CH2 + H2O H3 C COOH + H2 C CH2

N+(CH3 )3 HO N+(CH3 )3

-anhidraza carbonică
b.Specificitate relativă:
 de grup

• E catalizează un tip de reacţie pentru o familie de compuşi

Alcool dehidrogenaza
R CH2 OH R CH O

NAD+ NADH + H+

• Enzima are afinitate mare pentru alcoolul etilic

 Vitamina PP
CONH2

+
CONH2 N
COOH O H2 C
O
O P O-
NH2
N N
O OH OH
Acidul nicotinic Amida acidului nicotinic N
- N
(niacina) (niacinamida) O P O

O H2 C N N
O

OH OR
Nicotinamid-adenin dinucleotid (NAD+)

(R = H formeazã NAD+ ; R = -PO3H2 formeazã NADP+)

b.Specificitate relativă
 mai largă

• Glicozidazele CH2-OH CH2-OH

O O
OH OH (H, OH)
HO O
OH OH
CH2-OH CH2-OH
HO O O
OH O OH (H, OH)

OH OH

CH2-OH 1
O HOH2C
H
O
2 5
OH 1 H HO

HO O CH2 OH
OH HO H
 Proteazele

Pepsinã

R3 = fenilalaninã, tirozinã
NH CH CO NH CH CO metioninã, leucinã
R2 R3
 Tripsinã

NH CH CO NH CH CO R2 = lizinã, argininã
R2 R3
 Chimotripsinã

NH CH CO NH CH CO R2 = Phe, Tyr, Trp

R2 R3
 Carboxil esterazele

O
R C
O R1
 3.Specificitate stereochimică

• Enzimele disting
-un enantiomer levogir de cel dextrogir;
-un izomer cis de cel trans.

COOH COOH
Lactat dehidrogenaza
HO C H C O
CH3 CH3
NAD+ NADH + H+
Acid L-lactic Acid piruvic
 COOH H COOH
succinatdehidrogenaza
CH2 C

CH2 C
HOOC H
COOH FAD FADH2
Acid succinic Acid fumaric

• acidul maleic (izomerul cis) nu se obţine nici în urme:

 Vitamina B2
• Conţine heterociclul numit izoaloxazină NH
2

N
N
O O
N N
CH2 CH CH CH CH2 O P O P O H2 C
O
OH OH OH O- O-
H3C N N O
OH OH
NH
H3C N adenozinã

O
(H)
lumicrom
lumiflavinã (H)
(OH)
riboflavinã (H) adenozin 5`-monofosfat
(H) (AMP)
flavin adenin mononucleotid (FMN)

flavin adenin dinucleotid (FAD)

• 6.Activitatea catalitică a enzimelor poate fi

modulată de anumiţi agenţi reglatori.

 Centrul activ al enzimelor
• reprezentare reacţii enzimatice :

E + S ES E + Produsi
Ce este centrul activ al enzimelor ?

• Enzimele sunt macromolecule

care prezintă

Centrul activ = entitate tridimensională

unde se leagă substratul
• Centrul activ al enzimelor =

– o regiune restrânsă din proteină

– cu structură

chimică şi

geometrică

bine determinate
Cine conferă structura Centrului Activ ?

– natura resturilor aminoacidice şi

– organizarea secundară,

terţiară şi

cuaternară a proteinei.
 Centrului activ al chimotripsinei

S S S S S S
A B C

S S S S
-chimotripsina contine 5 legãturi disulfurice

• His - 57 din lanţul B;

• Ser - 195 din lanţul C;

• Asp - 102 din lanţul B.

Structura tridimensionalã a chimotripsinei
Triada Asp-His-Ser
• Centrul activ

conţine resturi aa

ce crează o entitate tridimensională

complementară cu substratul
 Centrul activ al enzimelor

• centru de legare prezintă resturi aminoacidice care

asigură legarea substratului

• centru catalitic prezintă resturi aa responsabile de

catalizarea propriu-zisă

• Resturile de aa din situsurile catalitice ale enzimelor

sunt: Cys, Ser, His, Tyr, acid Glu şi Asp, Lys cu
grupările funcţionale:
+
HN
OH, SH, NH3+, COO-
NH
imidazol
 Complexul enzimă – substrat
(ES)
• structuri labile, cu o viaţă foarte scurtă
• între E şi S se stabilesc:
- forţe necovalente (punţi de hidrogen,
interacţiuni hidrofobe, interacţiuni electrostatice)
sau
-covalente reversibile

• Complementaritatea chimică şi geometrică

determină legarea E-S
 Modelul clasic (lacăt – cheie)
• al CA al enzimei în raport cu structura substratului,
propus de Emil-Fischer

Substrat
Enzimã Complexul ES
Modelul lacãt cheie

• Este un model rigid.

 Modelul dinamic „centrul indus“sau
„complementaritate indusă“,
• produs de Koshland, este acela de mâna în mănuşă
• Modelul indus presupune o flexibilitate a
zonei în care se află centrul activ

Substrat Enzimã Complexul ES

Modelul centrului indus
• Energia liberă de activare
 Cum acţionează enzimele ?

• Mecanismul de acţiune privit din 2 perspective:

– modificarea energiei în timpul reacţiei;

– rolul centrului activ în realizarea catalizei din punct

de vedere chimic
• Ce este energia liberă de
activare ?
• Toate reacţiile chimice sunt însoţite de variaţii
ale energiei

• In organismele vii temperatura şi presiunea ==

constante

• Energia liberă de reacţie G caracterizează reacţiile

din lumea vie
• Reacţiile posibile termodinamic decurg cu
scăderea energiei libere a reactanţilor

Gproduşi – Greactanţi <0

– reacţie „exergonică“, G<0

– reacţie „endergonică“, G>0

 Cum se modifică energia în timpul reacţiei ?

• Virtual, toate reacţiile chimice au o barieră energetică ce separă

rectanţii de produşi

• Această barieră numită energie liberă de activare este

diferenţa dintre energia reactanţilor şi energia intermediarului

care se produce în timpul formării produsului.


A
 T 
 B
 Energia liberã de activare
Energia liberã

a reactiei (necatalizate)
Stare de tranzitie
(reactie necatalizatã)

Stare de tranzitie
(reactie catalizatã) Energia liberã de activare
Stare initialã a reactiei (catalizate)
Reactanti A + B

Energia totalã
eliberatã Stare finalã
Produsi C + D

Durata reactiei
• Enzima nu modifică energia liberă a reacţiei
catalizate (G0), a reactanţilor sau produşilor, şi deci
nu modifică echilibrul recţiei (constanta de echilibru)

• Enzima furnizează o cale de reacţie alternativă, prin

micşorarea energiei libere de activare (ca urmare
a micşorării entropiei substratului)
Formarea stãrii de tranzitie
Mecanisme chimice folosite de centrul

activ pentru a transforma

Substrat Produşi
• Centrul activ al E stabilizează starea T* a
substratului
 Cataliza covalentă

• Enzime care formează intermediari covalenţi enzimă-substrat:

• Clasa serinei
• Tripsina, Chimotripsina, Elastaza, Acetilcolinesteraza

• Clasa cisteinei
• Gliceraldehid 3P-dehidrogenaza, Papaina

• Clasa histidinei
• Glucozo 6-fosfataza, Succinil~CoA sintetaza

• Clasa lizinei
• D-aminoacid oxidaza, Transaldolaza
Triada Asp-His-Ser
 Cataliza acido-bazică
• Enzimele conţin grupări funcţionale care pot
acţiona ca donori sau ca acceptori de protoni:
amino, carboxil, sulfhidril, imidazol, hidroxilul
fenolic.

• hidroliza esterilor carboxilici şi fosforici, reacţii de

izomerizare
Glucozo-6-fosfat izomeraza
Există un factor de tensiune în cataliza
enzimatică ?
• legarea S la E poate deforma atât enzima cât şi
substratul

• centrul activ al unor enzime este relativ nepolar

• Factori care influenteaza activitatea
enzimelor
• Ecuatia Michaelis Menten

• Ec LB

• Inhibitia activitatii
 Cinetica enzimatică

• Cinetica studiază reacţiile chimice:

–desfăşurarea în timp a reacţiei;

–factori care influenţează viteza reacţiilor;

–etapele intermediare prin care trec

reactanţii până devin produşi.
• Cum caracterizăm cinetic o reacţie

chimică ?
• Prin viteza de reacţie
• Viteza unei reacţii = variaţia în timp a
concentraţiei reactanţilor sau a
produşilor de reacţie.

• A B

d[A] d[B]
v v
dt dt

• ecuaţii cinetice
 Ce postulează Legea cinetică ?

☻ Viteza de reacţie este proporţională cu

produsul concentraţiilor reactanţilor
• Pentru o reacţie:
A Produşi V = K [A]

Pentru o reacţie:
A+B Produşi V = K [A][B]

K = constanta de viteză sau viteza specifică

(V de reacţie la concentraţii 1M ale reactanţilor)
 Activitatea enzimatică
• U.I. (unitatea internaţională) = activitatea enzimei care
transformă 1 mol substrat/minut în cond standard de pH,
temperatură, cofactori

• Activitatea moleculară = nr. molecule de S transformate în

produs de către o moleculă de E /secundă.

• Activitatea specifică = nr. de unităţi de activitate enzimatică /

mg de proteină totală.

• Constanta catalitică (turn-over number) = nr. de transformări

S P catalizate de fiecare CA al E în unitatea de timp.
 Factorii care influenţează
activitatea enzimatică
• Temperatura;
• pH;
• [E];
• [S];
• prezenţa inhibitorilor
 Temperatura
• T optimă = temp. la care activitatea enzimelor
este maximă
activitatea
enzimaticã
%
100

50

20 40 Toptimã 60
temperatura
 pH
• pH-uri extreme denaturează enzimele
• Variaţii mici de pH în zona de stabilitate a enzimei
modifică v.

Viteza de reactie (v)

amilaza salivara
Pepsina Fosfataza
alcalinã
 [E]
• [S] = constantă, v este proporţională cu
cantitatea de enzimă
activitatea
enzimaticã
%

concentratia enzimei
 Ecuaţia Michaelis Menten
K1 K3
E+S ES E + Produs
K2

• V = f([s]) la [E], temp., pH = constante

activitatea
enzimaticã

vmax
saturatie
vmax
2

KM concentratia substratului

• Michaelis şi Menten au introdus

parametrii cinetici KM şi Vmax

 K1 K3
E+S ES E + Produs
K2
Etapa rapidã Etapa lentã

Unde E, ES şi S sunt în echilibru

[Etotal]=[ES]

Vmax=K3[Etotal]

• La echilibru
• v1 = v2 + v3
• K1[E][S] = K2[ES] + K3[ES]
• K1[E][S] = [ES](K2 + K3)
 KM
• KM este o măsură a afinităţii dintre E şi S

• afinităţile enzimelor pentru substraturile lor

sunt cu atât mai mari

cu cât valorile KM sunt mai mici

[E ][S] K 2  K 3
  KM
[ES] K1
 Ecuaţia Michaelis - Menten
• Ecuaţia de viteză a reacţiilor enzimatice cu un singur

substrat sau ecuaţia lui Michaelis-Menten

Vmax .[ S ]
v 
K M  [S ]

• reprezentare grafică v = f([S]) este un arc de hiperbolă.

activitatea
enzimaticã

vmax
saturatie
vmax
2

KM concentratia substratului
 Vmax Vmax  [S]
  K M  [S]
2 K M  [S]

• KM este numeric egală cu [S]

la care viteza reacţiei este semimaximă

 Ecuaţia Lineweaver – Burk
• Ecuaţia Michaelis-Menten inversată este ecuaţia unei drepte.

Vmax .[ S ]
v 
K M  [S ]

1 KM 1 1
  
V Vmax [ S ] Vmax
 1/V

Panta = KM/Vmax

1/Vmax

- 1/KM 0 1/[S]
 Inhibiţia activităţii enzimelor
• scăderea activităţii catalitice a enzimei

în prezenţa unui compus chimic denumit inhibitor

Inhibitorii pot fi:

– endogeni (metaboliţi)

– exogeni (substanţe toxice,medicamente)

Inhibiţia poate fi:

- ireversibilă

- reversibilă
 Inhibiţia ireversibilă

• legături covalente între E şi I

E + I EI

• Când [I] = [E]

activitatea catalitică a enzimei

este redusă la zero.

• diizopropil-fluorofosfatului (DIFP)

inhibă acivitatea serin enzimelor

NH CH CO NH CH CO
CH2 CH2
OH
+ - HF CH3 O CH3
CH3 F CH3 HC O P O CH
HC O P O CH CH3 O CH3
CH3 O CH3
DIFP
☺acetilcolinesteraza este foarte sensibilă
la acţiunea
DIFP

DIFP este utilizat ca paralizant

• Hemoproteinele (citocromi, hemoglobina)

sunt inactivate de către:

CO -CN

care se leagă de ionul de Fe2+ din hem

 Inhibiţia reversibilă
E + I EI

• Ce efecte are Ic

asupra celor doi parametrii cinetici

vmax şi
KM ?
• Inhibiţia reversibilă poate fi:

– Competitivă

– Necompetitivă

– Uncompetitivă
 Inhibiţia reversibilă competitivă

• Ic este analog structural al S

• se leagă în centrul activ al enzimei

prin aceleaşi grupări ca S;

• Într-un sistem cu: E, S şi Ic au loc reacţiile:

E+S ES E + Produsi
+
I

EI
• reacţia enzimatică atinge Vmax
dar la concentraţii mari de S.

• aparent creste KM,

deci afinitatea enzimei pentru S scade şi
nu se modifică Vmax;
activitatea
enzimaticã + Ic
1/V
vmax
saturatie
vmax + Ic
1/Vmax
2

KM K ` concentratia substratului - 1/KM - 1/KM` 0 1/[S]

M
 Ic (compuşi naturali sau de
sinteză)
• Acizii dicarboxilici: oxalic, malonic,
malic, oxaloacetic, pirofosfat sunt inhibitori
competitivi ai succinat dehidrogenazei
(SD).
COOH H COOH
CH2 Succinat dehidrogenazã C

CH2 C
HOOC H
COOH FAD FADH2
Acid succinic Acid fumaric
 Sulfanilamida
• Folat sintetaza, la bacterii este păcălită şi sintetizează un
intermediar cu sulfanilamidă în locul acidului para-amino-
benzoic care nu se poate transforma în acid folic.
• Cum acidul folic este indispensabil bacteriilor, acestea
mor.

NH2 NH2

SO2 NH2 Sulfanilamida COOH Acid p-aminobenzoic

 COOH
OH 9 10
N CH2 NH CO NH CH
N 5
CH2

H2 N N N CH2

pterina acid p-aminobenzoic COOH

acid glutamic
acid pteroic
 Analogi structurali ai bazelor
purinice şi pirimidinice

• se utilizează în chimioterapia cancerului.

• inhibă sinteza de acizi nucleici,

împiedicând diviziunea celulară care este
mult mai rapidă în tumori
 Metotrexat

• analog al acidului folic se foloseşte în

chimioterapia leucemiilor.
NH 2
O COO- O
N
N CH2 N C N CH CH2 C O-

R H
H2N N N
H R=H aminopterinã
R= -CH3 metotrexat
 Inhibiţia reversibilă
necompetitivă

• Substratul şi inhibitorul necompetitiv (In)

– nu sunt analogi structurali

– nu au dimensiuni comparabile

– In nu se leagă în centrul activ

E+S ES E + Produsi
+ +
I I

EI + S ESI
activitatea
enzimaticã
1/v
vmax + Ic

v`max + Ic
1/v`max
vmax / 2
v`max / 2 1/vmax

KM concentratia substratului - 1/KM 0 1/[S]

• Se modifică Vmax

• KM nu se modifică în prezenţa inhibitorului

• grupări - SH libere (nu din centrul activ), pot
lega slab:
– Ag+
– Hg2+
– Pb care micşorează sau chiar anulează
activitatea enzimelor

aşa se explică efectul otrăvitor al unor metale grele

• Pb inhibă ferochelataza
 Inhibiţia reversibilă uncompetitivă

• Un astfel de inhibitor modifică şi

– KM şi

– Vmax

E+S ES E + Produsi
+
I

ESI
• Enzime alosterice
• Reglarea cantitativă a enzimelor
• Reglarea eficienţei catalitice
• Complexe multienzimatice
• Antienzime
• Izoenzime
 Enzime alosterice

• Sunt proteine oligomere (dimeri, tetrameri,

etc.)

• Au mai multe centre de legare pentru S

(câte un centru pentru fiecare subunitate).
• Curbele v = f([S]) sunt sigmoide

• Vmax se atinge atunci când toate centrele

active sunt ocupate cu S

• Parametrii cinetici pentru enzimele oligomere
sunt:
• -Vmax şi

-S0,5(S50)  concentraţia substratului pentru

care reacţia are o viteză semimaximă
 activitatea
enzimaticã
vmax

vmax / 2

KM concentratia substratului

• Aspectul sigmoid al curbei v = f([S]) reflectă o

modificare a afinităţii enzimei pentru substrat

• Enzimele care dau curbe v=f([s])
sigmoide sunt denumite
alosterice

• Liganzii fixaţi pot fi:

– identici (de ex. Substraturi în ambele centre)
sau
– diferiţi
• centru izosteric leagă substratul

• centru alosteric (allos=altul)

(poate fi situat pe acelaşi lanţ polipeptidic dar în regiune
diferită)

leagă un efector alosteric

• Activatori alosterici
• Inhibitori alosterici

activitatea vmax
enzimaticã 100
%
3 1 2
50

KM [S]
• După natura centrelor de legare şi a liganzilor
pentru aceste centre, efectele alosterice sunt:

• –Efecte homotrope (presupun cooperarea

între două centre izosterice

• –Efecte heterotrope (cooperare între un

centru izosteric şi un centru alosteric)
• Alosteria

capacitatea unor liganzi de a modifica funcţiile

unor proteine

prin

inducerea unor tranziţii alosterice (modificări

conformaţionale).
Caracteristici esenţiale pentru Enzimele
alosterice:

-catalizează etape cheie din căile metabolice;

ireversibile, cu Go < 0

-au structură cuaternară

• Două Modele explică
mecanismul de acţiune
al Enzimelor Alosterice

1.modelul concertat (simetric)

2.modelul secvenţial
 Modelul simetric
Subunităţile dimerului, pot avea două
conformaţii;
-R (relaxată) cu afinitate mare pentru
substrat
-T (tensionată) cu afinitate mică pentru
substrat.
• Modelul impune simetria dimerului,
care există numai în forma R sau T.
• La enzimele heterotrope:

• Activatorii stabilizează starea R

• Efectorii negativi stabilizează starea T

 Modelul secvenţial

• admite interacţia stării R cu starea T

• Legarea lui S la primul monomer se face

cu dificultate
• Ce tip de cooperare am întâlnit la

realizarea rolurilor Hemoglobinei ????

Hemoglobina fixează

• O2 prin cooperativitate (homotropă)

• coordonată de factorii: H+; CO2; 2,3-DPG

(heterotropă)
 Reglarea activităţii enzimelor

• Viteza reacţiilor enzimatice cheie din căile

metabolice depinde de:

• –cantitatea de enzimă;

• –eficienţa enzimelor
 Reglarea cantităţii de enzimă
• prin dinamica proceselor de biosinteză
şi de degradare

•
Ks
Aminoacizi Proteine
Kd
 Enzimele constitutive: Ks = Kd

• Catalizează procese fundamentale pentru

existenţa celulei.
• Se găsesc în celule în cantităţi relativ
constante.
• Ele nu suferă fluctuaţii mari în raport cu
factorii de mediu.
• Enzimele inductibile: Ks > Kd

• Sunt implicate în căi catabolice.

• se sintetizată numai în prezenţa substratului

• Substratul acţionează ca un inductor,

accelerând sinteza enzimelor.
• Enzimele represibile: Ks < Kd

• Sunt implicate în procese anabolice

• Sinteza lor este încetinită de produsul final al

reacţiei catalizate;

• Represia se face de obicei, prin intermediul

complexelor corepresori - aporepresori.
• Controlul degradării proteinelor (enzimelor)

-se face independent de controlul sintezei;

-se face prin intermediul ubiquitinei;

-este proces dependent de ATP.

Reglarea eficienţei catalitice a enzimelor

Factorii ?????
• Activitatea unor Enzime alosterice depinde de concentraţia
substratului:
E1 E2 E3
A B C P

• Reglarea printr-un intermediar (feed forward stimulare):

E1 E2 E3
A B C D Produsi
 Glucozã
ATP
1
ADP
Glucozo-6-fosfat
2
Etapa hexozelor
Fructozo-6-fosfat
ATP
3
ADP
Fructozo-1,6-bisfosfat
4

Gliceraldehid-3-fosfat Dihidroxiaceton-fosfat
H3PO4
NAD+
NADH + H+ 5

1,3-Bisfosfoglicerat
ADP
6 Fosforilare la nivel de substrat
ATP
Etapa triozelor
3-Fosfoglicerat
7
2-Fosfoglicerat

8
H2O
Fosfoenolpiruvat
ADP
9 Fosforilare la nivel de substrat
ATP
Piruvat
activitatea
enzimaticã
vmax

vmax / 2

KM concentratia substratului
 Glucozã + ATP Glucozo-6-P + ADP

• Hexokinaza:
-prezentă în toate ţesuturile extrahepatice,
-are afinitate mare pentru glucoza (KM = 0,15 mM)
-ţesuturile preiau glucoza din sânge la orice valoare
a glicemiei

• Glucokinaza:
-prezentă numai în ficat
-are afinitate mică pentru glucoza (KM = 10 mM)
- este activă după ingestia de glucide
 CH=O CH=O H2C OH

H C OH H C OH C O
ATP ADP
HO C H HO C H HO C H
Hexokinaza
H C OH H C OH Glucozo-6-fosfat H C OH
Mg2+ izomeraza
H C OH H C OH H C OH

H2C OH H2C OPO 3 H 2 H2C OPO 3 H 2

Glucozã Glucozo-6-fosfat Fructozo-6-fosfat
• Reglarea activităţii enzimelor alosterice prin produsul final
(inhibiţie de tip feed back)

E1 E2 E3
A B C D Produsi

E3 D P1
E1 E2
A B C
E4 E P2
 Reglarea covalentă
• Apare la organismele superioare

şi presupune activare prin

ruperea unor legături covalente

Conversia are loc prin:

–fosforilare-defosforilare;

–nucleotidilare

☺ enzime interconvertibile
☺activare prin proteoliză

proces unidirecţional
 Enzime interconvertibile prin fosforilare
<==> defosforilare

• Fosforilările:
-sunt catalizate de kinaze
(reglate hormonal, interconvertibile fosfo-defosfo);
-sunt ireversibile;
-necesită ATP

• Defosforilările:
-sunt ireversibile;
-se fac hidrolitic în prezenţa unor fosfataze;
-fosfatazele sunt supuse unui control hormonal.
 ATP ADP
proteinkinaze

Enzimã (Ser-OH) Enzimã (Ser-OP)

forma defosfo forma fosfo

fosfataze
Pi H 2O
• enzime active în forma fosforilată

glicogen fosforilaza implicată în catabolismul

glicogenului

• Enzime active în forma defosfo

glicogen sintaza implicată în proces anabolic

• activarea este implicată într-o cascadă de evenimente

declanşate de legarea unui hormon la o membrană celulară
 Reglarea covalentă prin
proteoliză

• Proenzimele (zimogenii)

– sunt produse la locul de sinteză în formă

inactivă

– activarea se face la locul de acţiune.

• Activarea se face

– sub influenţa factorilor de mediu şi

– Autocatalitic
• printr-un proces ireversibil de rupere a unor legături
peptidice specifice.
De ce este necesară existenţa
zimogenilor ?

se obţin foarte rapid

• prin transformări minore
– cantităţi mari de enzime active.
• Enzimele proteolitice digestive

–secretate de stomac: pepsinogenul

–secretate de pancreas: tripsinogenul,

chimotripsinogenul, proelastaza,
procarboxipeptidaza

• Enzimele coagulării sângelui

(secretate de ficat în formă de proenzime)

• Enzimele sistemului complement

• a.Enzimele proteolitice digestive
hidrolizează proteine:

• Transformarea
HCl
• pepsinogen pepsina
(- segment terminal (44 aminoacizi) cu
caracter bazic)
• Transformarea
Tripsinogen tripsină
enteropeptidază
(denumire veche enterokinază)

(fragment N-terminal de 6 aminoacizi din tripsinogen)

Tripsina activează tripsinogenul, chimotripsinogenul,

proelastaza, şi procarboxipeptidaza.

Zimogenii pancreatici se activează când conţinutul

stomacal a ajuns în duoden.
• Transformarea
chimotripsinogen chimotripsină

este activată de tripsină

se face prin îndepărtarea a două dipeptide

• Chimotripsina cuprinde trei lanţuri peptidice şi

cinci punţi de sulf.
 Centrului activ al chimotripsinei

S S S S S S
A B C

S S S S
-chimotripsina contine 5 legãturi disulfurice

• His - 57 din lanţul B;

• Ser - 195 din lanţul C;

• Asp - 102 din lanţul B.

Structura tridimensionalã a chimotripsinei
 In intestin
Chimotripsinogen
Tripsinogen

Enteropeptidazã Chimotripsinã

Procarboxipeptidaza A
Tripsinã
Carboxipeptidaza A

Procarboxipeptidaza B

Carboxipeptidaza B
• Enzimele coagulării şi fibrinolizei.

• Există două căi iniţiate de activatori diferiţi

care converg într-o cale finală comună

–calea intrinsecă, cu participare de factori

sanguini;

–calea extrinsecă, la care participă şi factori

de origine exclusiv tisulară.
 Calea intrinsecã
Calea extrinsecã
Kalikreinã, Kininogen
Traumã tisularã
Factor XII Factor XIIa
Factor tisular
Factor XI Factor XIa
Factor VIIa Factor VII

Factor IX Factor IXa

VIIIa

VIII Factor X
Factor X Factor Xa
Va
V

Protrombina Trombinã
Factor XIII
II

Fibrinogen Fibrinã Factor XIIIa

I

Retea stabilizatã de fibrinã

Iniţierea procesului de coagulare este urmată de
activarea în cascadă a factorilor de coagulare

Care sunt avantajele unui răspuns reglator în

cascadă ?

-o cantitate foarte mică de iniţiator declanşază un

răspuns amplu.
-fiecare etapă a cascadei amplifică răspunsul
• Fibrinoliza. Componenţii necesari
dezagregării chiagului se găsesc în sânge
în formă inactivă şi se activează proteolitic

Factor tisular

Plasminogen Plasminã

Cheag de fibrinã Peptide solubile

Care dintre următoarele enzime proteolitice este
activată prin hidroliza acidă a proenzimei
inactive?
• a. tripsina
• b. chimotripsina
• c. elastaza
• d. pepsina
• e. carboxipeptidaza
• Antienzime (antiproteaze) = proteine
reglatoare

Serpinele sunt inhibitori de serin proteaze

Se leagă necovalent în centrul activ al serin
proteazelor:
Antienzimele
• antitrombina III
 1 antiproteaza

(denumită şi 1 antitripsina)
• inhibitorul pancreatic al tripsinei

• inhibitorul proteinei C (proteina C este o

serin protează plasmatică dependentă de
vitamina K, activată de trombină, care
transformă factorii activi VIIIa şi Va ai
coagulării în forme inactive).
Antitrombina III:

-prezentă în plasmă;

-inactivează trombina şi alţi factori ai coagulării: IXa, Xa, XIa

Cine măreşte viteza de formare a complexelor ireversibile

între antitrombina III şi serin proteazele coagulării ?

Heparina
 1-antiproteaza:
-proteină plasmatică;
-este 1-globulină

inhibă elastaza, tripsina şi alte proteaze

 1-antiproteaza sintetizată

• de ficat

• de monocitele şi macrofagele alveolare

– are rol în protejarea ţesuturilor de acţiunea elastazei

☺ Elastaza = enzimă proteolitică distructivă, secretată de

neutrofilele activate poate distruge elastina din pereţii
alveolelor pulmonare
• O deficienţă la nivelul 1-antiproteazei poate
duce la instalarea emfizemului pulmonar
• Inhibitorul pancreatic al tripsinei:
-este o proteină cu masa mică, produsă de
pancreas.

-se leagă de tripsină, prevenind distrugerea

pancreasului.
 Izoenzimele
• Izoenzimele:
- proteine oligomere
-catalizează aceeaşi reacţie în toate
ţesuturile;
-diferă prin:
☺structură
☺distribuţie tisulară.
• Diferenţele structurale pot influenta
proprietăţile fizico-chimice:

• –pH izoelectric

• –mobilitate electroforetică

• –masa moleculară
• diferenţiere prin însuşirile catalitice:

– afinităţi diferite faţă de acelaşi substrat;

– sensibilităţi diferite la acţiunea unor efectrori

alosterici;
_ specificităţi distincte pentru coenzime
 Izoenzimele LDH (lactat dehidrogenaza)

enzimă intracelulară

• LDH are structură cuaternară omogenă sau

heterogenă;
lanţuri M (muscle)
• LDH = tetramer
lanţuri H (heart).
• LDH are cinci izoenzime:
H4, H3M, H2M2, HM3, M4

sau

după mobilitatea electroforetică

LDH1  LDH5
• Reacţia catalizată:

Lactat dehidrogenaza
H3 C CH COOH H3 C C COOH

OH O
Acid L-lactic Acid piruvic
NAD+ NADH + H+
 Izoenzimele LDH au afinităţi diferite pentru
piruvat (sau lactat):
• H4 şi H3M
 inimă
 afinitate mică pentru piruvat
(îl transformă greu în lactat)

• M4 şi M3H
 muşchi scheletici şi ficat
afinitate mare pentru piruvat
 Determinarea activităţii enzimelor serice
poate fi folosită în clinică pentru stabilirea
originii ţesutului lezat
 Izoenzimele creatin kinazei
(creatin fosfokinaza)
• Creatin kinaza:
-enzimă intracelulară;
-dimer format din două subunităţi:
☼ B (de la brain)
☼ M (de la muscle)

• Are trei izoenzime:

–MM (prezentă în muşchi şi miocard)
–BB (prezentă în creier şi muşchi)
–MB (prezentă în urme numai în miocard).
• reacţia catalizată este reversibilă:

Creatină + ATP Fosfo-creatină + ADP

• Creşterea activităţii creatin kinazei-MB în ser,

indică lezarea miocardului
(infarct de miocard)
 Activitatea LDH
Activitatea CK2 în plasmã la 36 -
în plasmã la 24 40 ore de la
ore dupã infarct infarct

Ore
Infarct
 Complexe multienzimatice
• Asamblări de proteine într-un complex, cu
scopul de a creşte eficienţa globală a
procesului.
• Rolul lor:
• –cataliza coordonată a unei succesiuni de
reacţii;
• –minimalizarea unor reacţii secundare.

• Exempl: acid gras sintază, complexul piruvat

dehidrogenazei, etc.
Denumirea enzimelor

Clasificarea enzimelor
Lipide
AG
TG
Fosfatide
 Clasificarea şi denumirea
enzimelor
• Denumirea enzimelor
• se pot utilza trei modalităţi:
-adăugarea sufixului –ază la numele
substratului (zaharază, urează, glucozidază)

-denumire după acţiunea specifică a enzimei

(guanilat ciclază, lactat dehidrogenază, glutation
reductază)

-denumiri particulare fără legătură cu reacţia

catalizată: pepsină, chimotripsină, tripsină.
• Numele enzimei cuprinde:
-denumirea substratului,
-tipul reacţiei catalizate,
-coenzima

• Fiecare enzimă este codificată de patru cifre, care

definesc:
-clasa;
-subclasa;
-sub-subclasa;
-numărul de ordine al enzimei din şir.
 Clasificarea enzimelor

• Sunt 6 clase de enzime după tipul de reacţie

catalizat:
• 1.Oxidoreductaze
• 2.Transferaze
• 3.Hidrolaze
• 4.Liaze
• 5.Izomeraze
• 6.Ligaze
 Oxidoreductazele catalizează reacţii redox
(transfer de electroni sau de hidrogen)

Subclase:
• Dehidrogenazele catalizează
transferul de hidrogen
de la substrat (SH2)
pe o coenzimă redox
(NAD+; NADP+; FMN; FAD):

SH2 + Co Sox + CoH2

 Vitamina PP
CONH2

+
CONH2 N
COOH O H2 C
O
O P O-
NH2
N N
O OH OH
Acidul nicotinic Amida acidului nicotinic N
- N
(niacina) (niacinamida) O P O

O H2 C N N
O

OH OR
Nicotinamid-adenin dinucleotid (NAD+)

(R = H formeazã NAD+ ; R = -PO3H2 formeazã NADP+)

 Vitamina B2
• Conţine heterociclul numit izoaloxazină
NH2
N
N
O O
N N
CH2 CH CH CH CH2 O P O P O H2 C
O
- -
OH OH OH O O
H3C N N O
OH OH
NH
H3C N adenozinã

O
(H)
lumicrom
lumiflavinã (H)
(OH)
riboflavinã (H) adenozin 5`-monofosfat
(H) (AMP)
flavin mononucleotid (FMN)

flavin adenin dinucleotid (FAD)

• Reductazele catalizează transferul de hidrogen de
la o coenzima redusă (adesea NADPH) la un
acceptor:

Sox + CoH2 SH2 + Co

• Oxidazele catalizează
transferul de echivalenţi reducători de la un substrat
la dioxigen,
reducându-l fie la apă, fie la peroxid de hidrogen:

SH2 + 1/2 O2 Sox + H2O

SH2 + O2 Sox + H2O2

• Peroxidazele catalizează transferul de echivalenţi
reducători de la un substrat la un peroxid (HOOH sau R-
OOH)

SH2 + HOOH Sox + 2 H2O

• 2G-SH + HOOH  G-S-S-G + 2 HOH
glutation peroxidază
• Dioxigenazele încorporează dioxigenul în molecula
de substrat (care cuprinde o legătură dublă):

CH CH + O2 CH O + O CH
 H3 C
H3 C CH3 CH3 CH3

CH3 CH3 H3 C CH3

CH3 -caroten

O2 în prezenta sãrurilor biliare

caroten dioxigenaza

H3 C CH3 CH3 CH3

CH O

CH3 Retinal (retinalaldehidã)

Reducere Oxidare

H3 C CH3 CH3 CH3 H3 C CH3 CH3 CH3

CH2 OH COOH

CH3 Retinol (Vitamina A1) CH3 Acid retinoic

• Monooxigenazele încorporează numai un atom de
oxigen în substrat, celalalt atom al dioxigenului este
redus la apă.

Multe monooxigenaze sunt hidroxilaze care implică

participarea sistemului redox:
NADP+ - (NADPH+ H+)

R-H + O2 + (NADPH + H+) R-OH + H2O + NADP+

 Transferazele

catalizează reacţii de transfer a unei grupări de la un donor către un

acceptor
AX + BY AY + BX

• Subclase:
Aminotransferaze (transaminaze) catalizează transferul
unei grupări amino între un amino şi un cetoacid.
Coenzima participantă este piridoxal fosfatul.

R1 CH COOH + R2 C COOH R1 C COOH + R2 CH COOH

NH2 O O NH2
 HC O HC O O
HO CH2 OH ATP ADP HO CH2 O P O-
O-
piridoxal-kinaza
H3 C N H3 C N
Piridoxal Piridoxalfosfat

H2 C NH2 H2 C NH2 O
CH2 OH ATP ADP
HO HO CH2 O P O-
O-
piridoxamin-kinaza
H3 C N H3 C N
Piridoxamina Piridoxaminfosfatul
 COOH COOH

CH2 GPT CH2

H3 C CH COOH + H3 C C COOH +
NH2 CH2 O CH2
Alaninã Acid piruvic
C O HC NH2

COOH COOH
Acid-cetoglutaric Acid glutamic
 COOH COOH COOH COOH

CH2 CH2 CH2 CH2

HC NH2 + GOT C O
CH2 + CH2
COOH C O COOH HC NH2
Acid aspartic Acid oxaloacetic
COOH COOH
Acid-cetoglutaric Acid glutamic
• Aciltransferazele catalizează transferul restului acil
de pe compuşi cu potenţial chimic ridicat
(R-CO~SCoA), pe acceptori potriviţi cu formare de
esteri, amide, anhidride:

R-CO~S-CoA + R1-OH R-CO-OR1 + CoA-SH

 Coenzima A - SH
Acid pantotenic
OH CH3
NH CO CH2 CH2 NH C CH C CH2 O
Tioetanolamina

CH2 O CH3 O P O-
NH2
CH2 O
N
SH O P O - N

ADP
O H2C N N
O

O
OH O P O-
O-
• Fosforil transferazele (kinaze)
catalizează transferul resturilor fosforil
de pe ATP
pe substraturi:

Glucozã + ATP Glucozo-6-P + ADP

 CH=O CH=O H2C OH

H C OH H C OH C O
ATP ADP
HO C H HO C H HO C H
Hexokinaza
H C OH H C OH Glucozo-6-fosfat H C OH
Mg2+ izomeraza
H C OH H C OH H C OH

H2C OH H2C OPO 3 H 2 H2C OPO 3 H 2

Glucozã Glucozo-6-fosfat Fructozo-6-fosfat
• Metiltransferazele catalizează transferul
grupărilor cu un atom de carbon
• coenzima care poartă aceste grupări este
tetrahidrofolatul (FH4).
 COOH
OH 9 10
N CH2 NH CO NH CH
N 5
CH2

H2 N N N CH2

pterina acid p-aminobenzoic COOH

acid glutamic
acid pteroic
• Transportă grupări:

• metil (-CH3)
• hidroximetil (-CH2OH)
• formil (-CHO)
• formimino (-CH=NH)
• metilen (-CH2-),
 • transformarea serinei în glicină:

CH2
H 9 10
N CH2 NH CH2 N
H2 C OH N
5
+ serin hidroximetil H2 C NH2 +
HC NH2
transferazã
COOH N COOH N
H H
Serinã FH4 Glicinã N5, N10-metilen FH4
• formarea grupărilor metil:

N5,N10-metilen-FH4 + (NADH + H+) N5-metil-FH4 + NAD+

• metilarea homocisteinei la metionină

CH3
H
H2 C SH N CH2 NH H2 C S CH3 CH2 NH
N
5 homocistein- H2 C
H2 C + metiltransferaza +
HC NH2 metilcobalamina HC NH2
N N
COOH H COOH H
5
Homocisteinã N -metil FH4 Metioninã FH4
• transformarea deoxiuridilatului în
deoxitimidilat (folosit în sinteză de ADN):
O O
H3 C
NH NH
CH2
O O
N O CH2 N N O
O P O H2C
- N -
O P O H2 C
O timidilat sintaza O
O- + - + FH4
O
N
H
OH H OH H
5 10
dUMP N , N -metilen FH4 dTMP
 Hidrolazele
A-B + H2O A-H + B-OH

Subclase
• Esterazele care pot fi:
–carboxilesteraze (cu substrat R-COOR’)
–tiolesteraze (cu substrat R-CO -SR’)
–fosfomonoesteraze (substrat R-O-PO 3H2)

–fosfodiesteraze sau fosfataze (substrat R-O-PO 2H-O-R1)

• Glicozidaze
• Peptidaze
 NH 2 NH 2
HR
N N
N N
O O O

O
-
P O P O P O H 2C N N N N
O Adenilatciclaza O H 2C
O
-
O
-
O
- O
O
P
HO HO
O
- O OH
ATP
AMPc
 NH 2
Metilxantine NH 2
N
N N
N
O
N N
Fosfodiesteraza O
-
P O H 2C N N
O H 2C O
O -
O
O
P
Insulinã HO HO
5`-AMP
O
- O OH

AMPc Ca2+-Calmodulinã
 Liazele

• catalizează reacţii de adiţie reversibile,

la legături multiple.
• Anhidraza carbonică catalizează
hidratarea dioxidului de carbon:

CO2 + H2O H2CO3

• Fumaraza catalizează hidratarea acidului
fumaric la acid malic:

H COOH COOH
C Fumaraza HC OH
+ H2O
C CH2
HOOC H
COOH
Acid fumaric Acid malic
 Izomerazele
• catalizează reacţii de izomerizare:

Racemazele transformă un enantiomer dextrogir

în enantiomerul levogir

(+)-Alanina (-)-Alanina
– Epimerazele schimbă configuraţia unui singur
atom de carbon asimetric

D-Glucozã D-Galactozã
 HC O HC O HC O
H C OH H C OH HO C H
HO C H 40 HO C H 20 HO C H
HO C H H C OH H C OH
H C OH H C OH H C OH
H2C OH H2C OH H2C OH
D-Galactozã D-Glucozã D-Manozã
• Izomerazele cis-trans modifică configuraţia unei
duble legături

Acid fumaric Acid maleic

• Mutazele schimbă poziţia unei grupări în
moleculă

COOH COOH
mutazã
HC OH HC OPO3 H2
H2 C OPO3 H2 H2 C OH

Acid 3-fosfogliceric Acid 2-fosfogliceric

 Ligazele
• catalizează reacţii de condensare cuplate cu scindare de
ATP
A-H + B-OH A-B
ATP
ADP + Pi

• Sinteza glutaminei catalizată de glutaminsintetază:

Acid glutamic + NH3 Glutaminã

ATP
ADP
 O
COOH
C NH 2
CH2
Glutamin sintetazã CH2
NH3 + CH2
CH2
HC NH2
ATP HC NH2
COOH ADP+Pi
Acid glutamic COOH
Glutaminã
• Sintazele catalizează legarea a două molecule fără

implicarea ATP

☺aminolevulinat sintaza
☺glicogen sintaza
☺NOS - nitric oxid sintaza
• Vitaminele care pot fi transformate în coenzime pentru a
participa la reacţii de oxido-reducere sunt:
A.Nicotinamida şi riboflavina

B.Vitamina C şi biotina

C.Biotina şi nicotinamida

D.Tiamina şi riboflavina

E.Tiamina şi Biotina