ENZIMELE

Svetlana Protopop
doctor în științe medicale,
conferențiar universitar
• Ferment – din l. latină «fermentum»
(anul 1877).
• Enzimă – «еn zyme» – în drojdii.
• Enzimele sunt catalizatori biologici de natură
proteică.
 Noțiuni de enzimologie

• E (enzimă,ferment).
• S (substrat) – compusul chimic supus acțiunii
unei enzime.
• P (produs al reacției) – compus chimic care se
formează în urma unei reacții catalizate de o
enzimă.
E
S →P
 Asemănările enzimelor și a catalizatorilor
nebiologici

• Catalizează doar reacțiile posibile din punct de

vedere energetic prin micșorarea energiei de
activare a reacției.
• Nu schimbă direcția reacției chimice.
• Nu modifică echilibrul reacției chimice.
• Se regăsesc nemodificate la sfârșitul reacției (nu
se consumă în reacția chimică).
Enzimele micșorează energia de activare a
reacției chimice
 Deosebirile dintre enzime și catalizatorii
nebiologici
• Viteza reacțiilor enzimatice este mai mare,
comparativ cu viteza reacțiilor catalizate de
catalizatorii nebiologici.
• Enzimele posedă specificitate de acțiune.
• Enzimele catalizează reacțiile chimice în condiții
”blânde” (temperatura corpului, pH-ul fiziologic,
presiunea atmosferică obișnuită).
• Activitatea enzimelor este reglată.
 Enzimele

Complexe –
Simple
holoenzime

Partea proteică –
Partea neproteică
аpoenzimă

Coenzimă –
Cofactor – ioni metalici
compus organic

Grupare prostetică –
coenzima legată trainic
cu apoenzima
 Centrul activ (CA) al enzimelor
• Reprezintă o porțiune a enzimei la care se
leagă substratul.
• CA este o structură spațială, adică se formează
la împachetarea lanțului polipeptidic în
structura terțiară.
 Centrul activ al enzimelor
• CA al enzimelor simple constau din radicali ai
aminoacizilor:
• Ser, Thr, Tyr (–OH)
• Asp, Glu (–COO-)
• Lys (–NH3+)
• His (imidazol)
• Cys (–SH)
• CA ale enzimelor complexe conțin și coenzima.
 Centrul activ ale enzimei
constă din:
• Centrul de recunoaștere și fixare a substratului.

• Partea catalitică – participă la transformarea

chimică a substratului.
Mecanismul de acțiune a enzimelor

• Teoria Fisher, teoria ”lacăt-cheie”.

• Centrul activ este o structură rigidă, ce
corespunde absolut conformației substratului.
 Mecanismul de acțiune a enzimelor
• Teoria Koshland, teoria ”coincidenței induse”.
• Centrul activ este o structură flexibilă.
• Substratul induce modificări conformaționale în
structura enzimei necesare pentru legarea
substratului.
Mecanismul de acțiune a enzimelor
E + S ↔ E-S ↔ E-P ↔ E + P
• I etapă – legarea substratului la centrul activ al
enzimei cu formarea complexului E-S.
• Etapa II – transformarea substratului sub
acțiunea enzimei în produs al reacției (Е-Р).
• Etapa III – eliberarea produsului de la centrul
activ al enzimei.
 Coenzime pot fi:
• Vitaminele – biotina, vitamina C;
• Derivații fosforilați ai vitaminelor – tiamin-
pirofosfat, piridoxal-fosfat;
• Nucleotidele – FAD, NAD+;
• Porfirinele – hemul;
• Peptidele – glutationul.
 Vitaminele în calitate de enzime
• Vitamina В1 (tiamina)
• Vitamina В2 (riboflavina)
• Vitamina РР (vitamina В3)
• Vitamina В6
• Acidul ascorbic (vitamina С)
• Acidul pantotenic (vitamina В5)
• Biotina (vitamina Н)
• Acidul folic (vitamina Вс, vitamina В9)
 Vittamina В1 (tiamina)

NH2

N CH2 N CH3
CH2 CH2OH
H3C N S

Inelul pirimidinic Inelul tiazolic

 Coenzima vitaminei В1:
tiaminpirofosfat (ТРР)
NH2

N CH2 N CH3 O O
CH2 CH2 O P O P OH
H3C N S
OH OH
 Rolul metabolic al ТРР:

• Participă la reacții de decarboxilare

oxidativă a alfa-cetoacizilor (piruvat, alfa-
cetoglutarat).
 Exemplu de reacție cu participarea ТРР –
decarboxilarea oxidativă a acidului piruvic

O
CH3 C COOH CH3 C + CO2
H
O
Piruvat Aldehida acetică

Enzima – piruvat decarboxilaza

Mecanismul reacției de decarboxilare oxidativă a
acidului piruvic
 Vitamina В2 (riboflavina)

O
H3C N H
N Inelul izoalocsazinic
H3C N N O

CH2
CH OH 3
Ribitol
CH2 OH
 Coenzima vitaminei В2:
FMN (flavin mono nucleotid)
O
H3C N H
N

H3C N N O
CH2
CH OH 3
CH2
O

HO P O

OH
 O
H3C N H
N

H3C N N O
CH2
Coenzima CH OH 3
vitaminei В2: CH2
FAD (flavin adenin O
dinucleotid) HO P O

O NH2
HO P O N N
O CH2 N
O N

OH OH
 Rolul metabolic al FMN иi FAD:
Participă la reacții de oxido-reducere

O H O
H3C N H +2H+, +2e- H3C N H
N N
SH2 + S +
H3C N N O -2H+, -2e- H3C N N O
H
R R

FAD (FMN) FADH2 (FMNH2)

forma oxidată forma redusă

Enzima – dehidrogenaza
SH2 + FAD S + FADH2
Exemplu de reacție cu participarea FAD

COOH COOH
CH2 CH
FAD FADH2
CH2 HC
COOH COOH
Succinat Fumarat

Enzima – succinat dehidrogenaza

 Vitamina РР

COOH CONH2

N N

Acidul nicotinic Nicotinamida

Coenzima vitaminei РР:
NAD+ (nicotinamid adenin dinucleotid)
H
CONH2
O CH2
N
HO P O O

O
HO P O OH OH
NH2
O CH2 N N
N N
O

OH OH
Coenzima vitaminei РР:
NAD+ (nicotinamid adenin dinucleotid fosfat)
H
CONH2
O CH2
N
HO P O O

O
HO P O OH OH
NH2
O CH2 N N
N N
O

OH O PO3H2
 Rolul metabolic al NAD+ și NADP+:
participă la reacții de oxido-reducere

H
H H
CONH2 CONH2
+2H+, +2e-
SH2 + S + + H+
N -2H+, -2e- N
R R
NAD+ (NADP +) NADH+H+ (NADPH+H +)
forma oxidată forma redusă
Enzima – dehidrogenaza
SH2 + NAD+ S + NADH+H+
Exemplu de reacție cu participarea NAD+

COOH COOH
CH OH NAD + C O NADH+H+
CH3 CH3
Lactat Piruvat

Enzima – lactat dehidrogenaza

 Vitamina В6
CH2OH COH CH2NH2
HO CH2OH HO CH2OH HO CH2OH

H3C N H3C N H3C N

Piridoxină Piridoxal Piridoxamină

(piridoxol)
 Coenzimele vitaminei В6:

COH CH2NH2
HO CH2OPO3H2 HO CH2OPO3H2

H3C N H3C N

Piridoxalfosfat Piridoxaminfosfat
 Rolul metabolic al piridoxalfosfatului:

• Transaminarea aminoacizilor;
• Dezaminarea aminoacizilor;
• Decarboxilarea aminoacizilor;
• Transsulfurarea aminoacizilor.
 Exemplu de reacție cu participarea
piridoxalfosfatului – transaminrea aminoacizilor

COOH COOH COOH COOH

CH NH2 + C O C O + CH NH2
CH3 CH2 CH3 CH2
CH2 CH2
COOH COOH
Alanina Piruvat
α-cetoglutarat Gluamat

Enzima – alanin amino transferaza

 Exemplu de reacție cu participarea
piridoxalfosfatului – decarboxilarea aminoacizilor

N CH2 CH NH2 -СО2 N CH2 CH2 NH2

COOH
NH NH

Histidina Hisamina

Enzima – histidin decarboxilaza

 Acidul ascorbic (vitamina С)
O O
C C
- 2Н
HO C O C
HO C O O C O
HC + 2Н
HC
HO CH HO CH
CH2 OH CH2 OH

Acidul ascorbic Acidul dehidroascorbic

 Vitamina C:

Roluil metabolic:
Reacții de reducere:
• Fe3+ → Fe2+ (în timpul absorbției fierului);
• Methemoglobina → hemoglobina;
Reacții de hidroxilare:
• Prolina → hidroxiprolina;
• Lizina → hidroxilizina.
Exemplu de reacție cu participarea vitaminei С –
reacția de hidroxilare a prolinei
OH
O COOH O COOH
C N CH2 O2 C N CH2 CO2
H H
CH2 CH2
C N C N
C O COOH
O O
COOH
Radicalul Pro în
componența Radicalul hidroxiprolinei
lanțului polipeptidic (4-Hyp)
al colagenului

Enzima – prolilhidroxilaza
 Rolul metalelor în calitate de
cofactori
• Stabilizarea substratului (Mg2+-ATP reprezintă substrat
pentru kinaze) Е-S-Ме.
• Stabilizarea centrului activ al enzimei (Mg2+ servește
pentru legarea substratului la piruvatkinază) – Е-Ме-S.
• Stabilizarea structurii enzimei (Zn2+ stabilizează
structura cuaternară a alcooldehidrogenazei).
• Participă nemijlocit la cataliză (citocromii participă la
transportul electronilor).
• Activarea enzimei (Са2+ este activator al proteinkinazei
C).
Hexokinaza
Piruvatkinaza
Alcooldehidrogenaza
 Clasificarea și nomenclatura
enzimelor
Denumirea trivială a enzimelor se formează:
• Denumirea substratului + terminația ”aza”
(ureaza, lipaza, nucleaza) sau
• denumirea substratului + tipul de transformare
chimică + terminația ”aza”
(lactatdehidrogenaza, piruvatcarboxilaza).
 Clasificarea enzimelor
În funcție de tipul reacției chimice –
7 clase de enzime:
1. Oxidoreductaze
2. Transferaze
3. Hidrolaze
4. Liaze
5. Izomeraze
6. Ligaze (sintetaze)
7. Translocaze
Cifrul (codul) enzimei este alcătuit din 4 cifre

1 – clasa
2 – subclasa

3 – subsubclasa

4 – numărul de ordine al enzimei în

subsubclasa respectivă
 1. Oxidoreductazele
• Catalizează reacții de oxido-reducere.
• 23 subclase (în funcție de natura chimică a
donorului sau acceptorului de electroni).
Denumirea sistematică –
donor:acceptor-oxidoreductaza.
Denumirea trivială –
substrat-subclasă.
 Oxidoreductaze

Exemple:
• Dehidrogenaze AH2 + B → A + BH2
• Reductaze A + BH2 → AH2 + B
• Oxidaze AH2 + ½O2 → A + H2O
AH2 + O2 → A + H2O2
• Monooxigenaze (hidroxilaze)
AH + O2 + BH2 → A-OH + B + H2O
 COOH COOH
I I
CH-OH C=O
I I
CH2 CH2
I NAD+ NADH+H+ I
CООН CООН

Malat Oxaloacetat

Enzima – malat dehidrogenaza

 2. Transferazele
• Catalizează reacții de transfer al grupărilor
funcționale de la un substrat-donor la un
substrat-acceptor.
• 9 subclase (în funcție de grupa transferată).
Denumirea sistematică – donor:acceptor-grupă
transferată-transferaza.
Denumirea trivială –
donor(sau acceptor)-grupă transferată-
transferaza.
 Transferaze
Schema generală a unei reacții catalizate de
transferaze:
А-Х + В ↔ А + В-Х
Exemple:
• Aminotransferaze
• Aciltransferaze
• Metiltransferaze
• Fosfotransferaze (kinaze)
COOH COOH COOH COOH
CH NH2 + C O C O + CH NH2
CH3 CH2 CH3 CH2
Alanuna CH2 CH2
Piruvat
COOH COOH
α-cetoglutarat Glitamat

Enzima – alanin amino transferaza

 CH2OH CH2OPO3H2
O O
OH OH
OH OH OH OH
OH ATP ADP OH

Glucoza Glucozo-6-fosfat

Enzima – glucokinaza, hexokinaza

 3. Hidrolazele
• Catalizează reacții de scindare a substratului
cu participarea apei (are loc scindarea
legăturilor covalente cu adiționarea apei la
legătura scindată).
• 13 subclase (în funcție de tipul legăturii
chimice sau a substratului).
• Denumirea – substrat-hidrolaza sau substrat-
aza.
 Hidrolaze
Schema generală a unei reacții catalizate de
hidrolaze:
А-В +НОН →А-ОН + Н-В
Exemple:
• Peptidaze
• Esteraze
• Glicozidaze
• Fosfataze
 CH2OPO3H2 CH2OH
O O
OH OH
OH OH OH OH
OH H2 O H3PO4 OH
Glicozo-6-fosfat Glucoza

Enzima – glucozo-6-fosfataza
 4. Liazele
• Catalizează reacții de scindare a legăturilor
covalente C-C, C-N, C-O (scindarea СО2,
Н2О, NН3) sau de formare a acestor legături.
• 7 subclase (în funcție de tipul legăturii chimice
sau a grupării chimice scindate/adiționate).
• Denumirea – substrat-grupă scindată sau
adiționată-aza.
 Liaze
Schema generală a unei reacții catalizate de
liaze:
А → В + С или А + В → С
• Decarboxilaze
• Hidrataze/dehidrataze
• Aldolaze
 COOH COOH
I I
CH CH-OH
II I
HC + H2O CH2
I I
CООН CООН

Fumarat Malat

Enzima – fumarat hidrataza (fumaraza)

N CH2 CH NH2 -СО2 N CH2 CH2 NH2
COOH
NH NH

Histidină Histamină

Enzima – histidin decarboxilaza

 5. Izomerazele
• Catalizează reacții de transformări
intramoleculare.
• 6 subclase (în funcție de tipul reacției de
izomerizare).
• Denumirea – substrat-tip de izomerie-aza.
 Izomeraze
Schema generală a unei reacții catalizate de
izomeraze:
А1 ↔ А 2
Exemple:
• Cis-trans-izomeraze
• Epimeraze
• Racemaze
• Mutaze
 CH2OPO3H2 CH2OH
O O
OH OH
OH OH OH OPO3H2
OH OH
Glucozo-6-fosfat Glucozo-1-fosfat

Enzima – glucozo fosfat mitaza (fosfoglucomutaza)

 6. Ligaze (sintetaze)
• Catalizează reacții de legare a 2 substraturi
(formarea legăturilor covalente C-C, C-N, C-O) cu
utilizarea energiei eliberate la hidroliza ATP-lui.
• 6 subclase (în funcție de tipul legăturii chimice
formate)
• Denumirea sistematică – substrat-substrat-ligaza.
• Denumirea trivială – produs al reacției-sintetaza.
 Ligaze (sintetaze)
Schema generală a unei reacții catalizate d
ligaze:
А + В + АТР → С + ADP + Pi
Exemple:
• Glutamin sintetaza
• Piruvat carboxilaza
 COOH COOH
I I
C=O + CO2 C=О
I I
CH3 ADP CН2
ATP I
Piruvat H3PO4 CООН
Oxaloacetat

Enzima – piruvat carboxilaza

 7. Translocazele
transportă ionii și moleculele de pe o parte pe alta a unei
membrane.
6 subclase (în funcție de ionii sau moleculele transportate).
Subclasele:
• Translocaze de protoni (Н+-АТР-aza)
• Translocaze pentru cationii anorganici (Na +/K+-ATP-aza)
• Translocaze pentru anionii anorganici
• Translocaze pentru aminoacizi și peptide
• Translocaze pentru glucide și derivații lor
• Translocaze pentru alte molecule
 ATP + H20 + Na+[side1] + K+[side2] →
ADP + Pi + Na+ [side2] + K+ [side1]

Enzima – Na +,K + -ATP-aza

Determinați clasa enzimei și
denumiți enzima

CH2 OPO3H2 O
CH2 OH C
O CH2 OPO3H2 H
HO C O CH OH
OH
OH CH2 OPO3H2 CH2 OPO3H2
 Determinați clasa enzimei și
denumiți enzima

CH2 CH COOH + O2 + NADPH+H+ HO CH2 CH COOH +H2O + NADP+

NH2 NH2
Determinați clasa enzimei și
denumiți enzima

CH3
SH S
CH2 CH2
CH2 + N5-CH3-THF + THF
CH2
CH NH2 CH NH2
COOH COOH
Determinați clasa enzimei și
denumiți enzima

CH2 OPO3H2 CH2 OPO3H2

O O CH2OH
OH HO
HO OH OH
OH OH
Determinați clasa enzimei și
denumiți enzima

COOH COOH
CH NH2 + NH3 +ATP CH NH2 + ADP + H3PO4
CH2 CH2
CH2 CH2
COOH CONH2
Determinați clasa enzimei și
denumiți enzima

NH
C NH2 NH2
NH CH2 NH C NH2
CH2 NH2 NH
CH2
CH2 CH2 COOH CH2 COOH
CH2
CH2 CH NH2
CH NH2 COOH
COOH
Determinați clasa enzimei și
denumiți enzima

COOH COOH
CH NH2 + H2O CH NH2 + NH3
CH2 CH2
CH2 CH2
CONH2 COOH
Determinați clasa enzimei și
denumiți enzima

COOH COOH
CH NH2 + NAD+ + H2O C O + NADH+H+ + NH3
CH2 CH2
CH2 CH2
COOH COOH
 Determinați clasa enzimei și
denumiți enzima

N CH2 CH COOH N CH CH COOH NH3

NH2
NH NH
 Specificitatea de acțiune a
enzimelor
• Proprietate a enzimelor de a cataliza
transformarea unui substrat sau a unui număr
restrâns de substraturi.
• Tipurile de specificitate:
1.Specificitate stereochimică.
2.Specificitate absolută de substrat.
3. Specificitate relativă de substrat.
 Specificitatea stereochimică
• Enzima catalizează transformarea unui singur stereoizomer
al substratului.
• Exemple:
o Hexokinaza – specificitate față de izomerii D ai
hexozelor, nu acționează asupra izomerilor L.
o Oxidazele L-aminoacizilor – specificitate față de L-
aminoacizi, nu acționează asupra D-aminoacizilor.
o Amilaza scindează legăturile α-glicozidice din amidon,
nu scindează legăturile β-glicozidice din celuloză.
o Fumaraza posedă specificitate față de fumarat (izomerul
trans), nu acționează asupra maleatului (izomerul cis).
 Specificitatea stereochimică
Exemplu – fumaraza catalizează reacția de
adiționare a apei la fumarat (izomerul trans), dar nu
și la maleat (izomerul cis).
COOH COOH
CH CH OH
H2O
HC CH2
COOH COOH

COOH
CH
CH
COOH
 Specificitatea stereochimică
• Enzima catalizează transformarea substratului doar
în unul din izomerii posibili ai produsului de
reacție.
• Exemplu – succinatdehidrogenaza transformă
succinatul în fumarat, dar nu și în meleat.

COOH COOH COOH

CH2 CH CH
FAD FADH2
CH2 HC CH

COOH COOH COOH

Succinat Fumarat Maleat

 Specificitatea absolută de substrat
• Enzima catalizează transformarea unui singur
substrat.
• Exemple:
o Arginaza catalizează doar hidroliza argininei:
Arginina + H2O → ornitină + uree
o Ureaza catalizează doar hidroliza ureei:
Ureea + H2O → 2NH3 + CO2
o Anhidraza carbonică catalizează doar scindarea
acidului carbonic H2CO3 :
H2CO3 ↔ CO2 + H2O
Specificitatea relativă de substrat
• Enzima catalizează transformarea unui grup de
substanțe asemănătoare.
• Exemple:
o Lipaza pancreatică – scindează toate trigliceridele.
o Enzimele proteolitice (pepsina, tripsina) –
acționează asupra proteinelor, dar selectează
legăturile formate de anumiți aminoacizi.
o Alcooldehidrogenaza scindează nu numai alcoolul
etilic, dar și metanolul, etilenglicolul, etc.
 Cinetica enzimatică
• Compartiment al enzimologiei ce studiază
dependența vitezei reacției chimice de natura
chimică a substanțelor participante în reacție și
de factorii fizico-chimici.
 Viteza reacției chimice
(activitatea enzimatică)

• Reprezintă măsura activității enzimei și poate fi

redată prin:
• cantitatea de substrat care se transformă de către
enzimă într-o unitate de timp
sau
• prin cantitatea de produs al reacției care se formează
sub acțiunea enzimei într-o unitate de timp.
 Principiile de determinare a activității
enzimelor

↓ S →P ↑ E

• Determinarea micșorării concentrației

substratului.
• Determinarea creșterii concentrației
produsului de reacție.
Unitățile de măsură a activității enzimelor

• Unitatea internațională (IU) – cantitatea de

enzimă ce catalizează transformarea unui μmol
de substrat într-o minută.
• Katal (kаt) – cantitatea de enzimă ce
catalizează transformarea unui mol de substrat
într-o secundă.
 Viteza reacției chimice depinde de:

• Concentrația substratului;
• Concentrația enzimei;
• Temperatură;
• pH-ul mediului.
 Dependența vitezei reacției chimice de
concentrația substratului

• La etapele inițiale viteza reacției enzimatice crește

proporțional cu creșterea concentrației substratului,
dar la o anumită concentrație a substratului, când
toate centrele active ale enzimelor sunt saturate cu
substrat, viteza reacției rămâne constantă.
• Aceasta este Vmax pentru enzima dată.
• Dependența grafică a vitezei reacției chimice de
concentrația substratului este o hiperbolă.
Dependența vitezei reacției chimice de
concentrația substratului
Constanta Michaelis-Menten, КM
reprezintă concentrația substratului pentru care
viteza reacției enzimatice este egală cu
jumătate din viteza maximală.
КM reprezintă măsura afinității enzimei față de
substrat.
Cu cât КM este mai mică, cu atât este mai mare
afinitatea enzimei față de substrat și invers.
 Vmax și КM – principalele caracteristici cinetice ale eficacității
enzimei

• Vmax – caracterizează activitatea catalitică a

enzimei.
• КM – caracterizează afinitatea enzimei față de
substrat.
 Dependența vitezei reacției chimice de
concentrația enzimei
Pe un anumit domeniu de concentrație, viteza
reacției variază direct proporțional cu
concentrația enzimei. Dependența grafică este
o linie dreaptă.
 Dependența vitezei reacției chimice de
temperatură
• În zona de temperaturi 0 – 40°C viteza de
reacție crește cu creșterea temperaturii.
• La temperaturi mai mari are loc denaturarea
enzimei care are ca și consecință scăderea
vitezei reacției enzimatice. La temperaturi
peste 60 - 70°C activitatea enzimei este 0.
• Dependența vitezei reacției enzimatice de
temperatură se numește termolabilitate.
Dependența vitezei reacției chimice de
temperatură
Dependența vitezei reacției chimice de pH-ul
mediului
• Fiecare enzimă are un pH optimal la care viteza de
reacție este maximală.
• Modificarea pH-lui de la valoarea pH-lui optimal
schimbă gradul de ionizare a grupărilor funcționale
acide și bazice din componența enzimei, ca urmare are
loc diminuarea activității enzimatice.
• La valori extremale de pH poate avea loc și
denaturarea enzimei.
• Dependența grafică a vitezei reacției chimice de pH
este o cupolă.
Dependența vitezei reacției chimice de pH-ul
mediului
 Proenzimele (zimogenii)
• Unele enzime se sintetizează în formă de
precursori neactivi numiți proenzime (zimogeni).
• Mecanismul de activare – proteoliza limitată
(proteoliza parțială). Proteoliza limitată constă în
scindarea unei porțiuni din lanțul polipeptidic al
proenzimei, ca urmare are loc restructurarea
conformației enzimei și activarea ei.
• Proteoliza limitată este un proces ireversibil.
Exemple de enzime care se activează prin
proteoliza limitată
Proenzima (zimogenul) Enzima activă
Pepsinogen Pepsina
Tripsinogen Tripsina
Procarboxipeptidaza Carboxipeptidaza
Protrombină Trombina

Denumirile proenzimelor conțin în denumire

Pro- sau -gen.
Din denumirea enzimelor active pro- și -gen se omit.
 Inhibiția enzimelor
micșorarea activității enzimatice sub acțiunea
unor compuși chimici numiți inhibitori.
Tipuri de inhibiție:
• Reversibilă și ireversibilă.
• Specifică și nespecifică.
• Mecanisme:
• Concurentă, neconcurentă.
 Inhibiția competitivă a enzimelor
• Inhibitorul este un analog structural al
substratului.
• Inhibitorul se leagă în centrul activ al enzimei
împiedicând legarea substratului.
• Se formează concomitent complexele ES și EI.
• Procesul este reversibil – poate fi înlăturat prin
creșterea concentrației substratului.
• Vmax nu se modifică, КM crește.
Inhibiția competitivă a enzimelor
 Inhibiția competitivă a enzimelor

• Graficul dependenței vitezei reacției enzimatice de

concentrația substratului:
• 1. în absența inhibitorului competitiv;
• 2. în prezența inhibitorului competitiv.
Exemplu de inhibiție competitivă a enzimelor

• Succinatul este substrat pentru succinat dehidrogenaza,

are loc reacția.
• Malonatul este analog structural al succinatului, se
fixează în centrul activ al enzimei, dar nu poate fi
transformat sub acțiunea enzimei.

COOH COOH
CH2 CH COOH
FAD FADH2
CH2
CH2 HC
COOH
COOH COOH
Succinat Fumarat Malonat
Mecanismul antibacterial al sulfamidelor ca
exemplu de inhibiție competitivă
• Sulfamidele sunt analogi structurali ai acidului
para-aminobenzoic ce intră în componența
acidului folic.
Mecanismul antibacterial al sulfamidelor ca
exemplu de inhibitor competitiv
• Acidul folic este o vitamină din care se
formează coenzima THF (acidul tetrahidrofolic).
• THF participă la sinteza nucleotidelor.
• Sulfamidele, fiind analogi structurali ai acidului
para-aminobenzoic, inhibă sinteza acidului folic
prin inhibarea enzimelor bacteriene ce participă
la sinteza acidului folic.
• Corespunzător, se dereglează sinteza acizilor
nucleici și se încetează dezvoltarea
microorganismelor.
Inhibiția necompetitivă a enzimelor

• Inhibitorul nu este analog structural al

substratului.
• Inhibitorul se leagă într-un loc distinct de centrul
activ.
• Se formează complexul triplu ESI.
• Inhibitorul împiedică transformarea substratului. .
• Vmax scade, КM nu se modifică.
Inhibiția necompetitivă a enzimelor

• Graficul dependenței vitezei reacției enzimatice de

concentrația substratului:
• 1. în absența inhibitorului necompetitiv;
• 2. în prezența inhibitorului necompetitiv.
Inhibiția necompetitivă a enzimelor
 Reglarea activității enzimatice
• O proprietate a unor enzime este reglarea
activității lor. În funcție de condiții, enzimele
pot fi activate sau inhibate reversibil.
• Principalele mecanisme de reglare a activității
enzimelor sunt:
• Reglare covalentă (fosforilare/defosforilare)
• Reglare alosterică.
 Reglarea covalentă a enzimelor
prin fosforilare/defosforilare
• Unele enzime pot fi fosforilate la anumite
resturi de Ser, Thr sau Tyr. Fosforilarea
enzimelor este catalizată de enzime numite
proteinkinaze. Donor de resturi fosfat este ATP-
ul.
• Procesul de fosforilare a enzimelor este
reversibil.
• Defosforilarea enzimelor are loc hidrolitic sub
acțiunea enzimelor numite
 Fosforilarea/defosforilarea
Proteinkinaza

ATP ADP

E-OH E-OPO3H2
Enzima Enzima
defosforilată fosforilată
H3PO4 H2O
Fosfoprotein fosfataza
 Fosforilarea/defosforilarea
Unele enzime sunt active în formă fosforilată,
altele – în formă defosforilată.
Exemple:
• Glicogenfosforilaza (enzima reglatoare a
scindării glicogenului) este activă în formă
fosforilată.
• Glicogensintaza (enzima reglatoare a sintezei
glicogenului) este activă în formă defosforilată.
 Enzimele alosterice

• Sunt enzime oligomere.

• Posedă centru alosteric, spațial izolat de centrul
activ al enzimei.
• La centrele alosterice ale enzimelor se leagă
necovalent modulatorii alosterici care reglează
activitatea enzimei.
• Modulatorii pot fi activatori și inhibitori, sau
pozitivi și negativi.
• Procesul de reglare alosterică este reversibil.
 Inhibiția alosterică
• Fixarea inhibitorului alosteric la centrul alosteric modifică
conformația enzimei și implicit a centrului activ (îl
deformează), ca urmare are loc inhibiția enzimei.
 Activarea alosterică
• Fixarea activatorului alosteric la centrul alosteric
modifică conformația enzimei și implicit a centrului
activ (îl activează), ca urmare are loc activarea enzimei.
 Enzimele alosterice
• Dependență grafică a vitezei reacției chimice de
concentrația substratului este o curbă sigmoidală

1. Graficul dependenței vitezei

reacției catalizate de o
enzimă alosterică;
2. în prezența activatorului
alosteric;
3. în prezența inhibitorului
competitiv.
 Izoenzimele
• Forme multiple ale unei enzime ce catalizează
aceeași reacție chimică, dar se deosebesc între
ele prin structură chimică, proprietăți fizico-
chimice și cinetice.
• Ca regulă, sunt enzime oligomere (posedă
structură cuaternară).
• Constau din 2 sau mai mulți protomeri diferiți.
 Izoenzimele
• Exemplu:
• Lactatdehidrogenaza (LDH)

• Reacția catalizată de LDH:

COOH COOH
CH OH NAD+ C O NADH+H+
CH3 CH3

Lactat Piruvat
 Izoenzimele LDH
• LDH constă din 4 subunități (enzimă tetrameră) de 2
tipuri:
• М (de la muscle)
• Н (de la heart)
• 5 izoenzime ale LDH (toate combinațiile posibile):
• LDH1 – НННН (inimă, rinichi)
• LDH2 – НННМ (inimă, rinichi)
• LDH3 – ННММ (rinichi)
• LDH4 – НМММ (ficat, mușchi scheletici)
• LDH5 – ММММ (ficat, mușchi scheletici)
 Importanța diagnostică a izoenzimelor
• Determinarea izoenzimelor în serul sanguin are
importanță diagnostică.
• În infarctul miocardic crește activitatea LDH1.
• În bolile ficatului crește activitatea LDH4 și LDH5.

Elecroforeza LDH