ENZIME

DEFINITIE:
• ENZIMA (ferment-din fr. enzyme) este un
compus organic de natură proteică, prezent în
celule vii, care dirijează procesele de sinteză şi
de degradare din organismele animalelor,
plantelor şi microorganismelor, producând şi
păstrând energie. Fără enzime , procesele
biochimice s-ar desfăşura cu viteze foarte
mici.
IMAGINI ENZIME
Importanţa studierii enzimelor din p.d.v. medical

• Absenţa ereditară a unei enzime  boli grave

ex. absenţa fenilalanil-hidrolazei  oligofrenia fenilpiruvică

• deficit de glucokinază  în diabet

• lipsa vitaminelor, componente ale sistemelor enzimatice  boli grave:

pelagră, scorbut, beri-beri, diverse forme de anemii, etc.

• determinarea activităţii unor enzime din sânge (ser) permite un

diagnostic precoce sau un diagnostic diferenţiat:
• Unele substanţe chimice toxice îşi manifestă acţiunea interferând cu
unele enzime
ex. organofosforicele (insecticide)

• unele substanţe antibacteriene îşi manifestă acţiunea blocând sistemele

enzimatice bacteriene, fără a afecta metabolismul gazdei

O
H2 N COOH H2N S NH2
O
acid p-amino-benzoic sulfamida
 SCURT ISTORIC:
• Reactii enzimatice au fost folosite din timpurile cele mai vechi pentru
fabricarea vinului, a otetului, a berii si a branzei.
• sec. al.XVII-lea - van Helmont - fermentaţia alcoolică - substanţe “excitante”
= “fermenţi”
• Lavoisier (1789) a facut un bilant de materiale al fermentatiei, aratind ca
oxigenul, hidrogenul si carbonul din zahar se regasesc in alcoolul si bioxidul
de carbon ce iau nastere.
• Payen si Persoz(1833) au izolat, prin precipitarea cu etanol, prima enzima,
amilaza
• Un moment istoric deosebit de important este recunoasterea clara, de catre
Berzelius, in 1835, a caracterului catalictic al reactiilor enzimatice, precum si
a rolului esential pentru viata animalelor si a plantelor jucat de aceste reactii.
 Scurt istoric

• inceputul sec. al XIX-lea - descoperirea multor reacţii enzimatice şi izolarea

unor “fermenţi”: amilaza, pepsina din sucul gastric, emulsina din migdalele
amare, tripsina din sucul pancreatic.
• 1860- Pasteur - procesele enzimatice au loc numai cu participarea celulelor
vii
• 1870 -Kuhner - introduce termenul de “enzime” = “in aluat”
• 1897- fraţii Buchner - sucul extras din celulele de drojdie pot fermenta
zahărul!!!
• 1926 - J.B. Sumner - izolează ureaza din extractele de fasole Jack - proteine!!?
• 1930-36- Northrop - cristalizează enzimele pepsina, tripsina, chimotripsina.
• In anul 1940,cercetatorul american Edward Howell a dovedit ca enzimele sunt
purtatori vietii din orice organismal viu, fiind deci si materia vie din alimentele
noastre
MECANISMUL REACTIEI:
• Enzima formează cu substratul un produs
intermediar reactiv, cu o viaţă scurtă. Sub
această formă intermediară, substratul intrat
în reacţie suferă modificări electronice sub
acţiunea centrilor activi ai enzimei,
rezultând produsul de reacţie.
 Catalizatorii

• participă la reacţiile chimice, dar se regăsesc neschimbaţi la sfârşitul

reacţiei (calitativ şi cantitativ);

• intervin doar în reacţii posibile termodinamic

• nu modifică poziţia echilibrului chimic, doar grăbesc atingerea stării

de echilibru

• măresc viteza de reacţie

 CATALIZĂ ŞI BIOCATALIZĂ

• In vivo • In vitro
• t ~ 37o C (ct) • t ridicate
• p ~ 760 mm Hg (ct) • p ridicate sau scăzute
 V = 0  V ‡ 0
 Q ‡ 0
H 2O2 H 2O + ½ O2

Pt fin divizata v = 104 v0

Catalaza v = 3 x 1011 v0

H 2O + CO2 H 2 CO3

Anhidraza carbonica v = 107 v0

Activitatea enzimatica "in vivo"

E+S ES E + P
 Specificitatea enzimelor

A. Specificitate de acţiune;
B. Specificitate de substrat: - absolută
- relativă;
C. Stereospecificitate
 Specificitate de acţiune

aa-oxidaza R C COOH NH3

+
O
H2N CH COOH aa-decarbonilaza
R CH2 NH2 + CO2
R
transaminaza
R C COOH

R' C COOH
O
R' C COOH
O NH2
 Selectivitate

COOH HOOC
succinat
CH2 dehidrogenaza
+ FAD CH CH + FADH2
CH2
COOH COOH

H COOH COOH
C C aspartaza H2N C H
+ NH4
HOOC H -H
CH2COOH
acid fumaric
acid L-aspartic
• Specificitatea de substrat
 
• O enzimă poate cataliza transformarea unui singur substrat sau a mai
multor substraturi cu structuri asemănătoare.

• Specificitate absolută: există enzime care catalizează transformarea

unui singur substrat şi care nu vor acţiona nici asupra unor molecule
foarte asemănătoare cu acesta. Exemple:ureaza, arginaza, etc.

• Specificitate relativă: enzime care acţionează asupra unui grup de

substraturi cu structuri asemănătoare; ex: proteazele, lipazele,
fosfatazele, etc.
 Specificitate de substrat

Ex. relaxanţi musculari

O CH3 O CH3
+ H2O
CH3 C O CH2 CH2 N CH3 CH3 C OH
HO+ CH2 CH2 N CH3
CH3 CH3
acetilcolina

CH3 O CH3
H3C N CH2 CH2 O C CH2 CH2 C O CH2 CH2 N CH3
CH3 O CH3
succinilcolina
• Stereospecificitatea

• catalizatorii artificiali nu pot, în general, să deosebească

formele stereoizomere, enzimele pot să acţioneze numai
asupra unuia din izomerii spaţiali, fiind fără acţiune asupra
celuilalt.
• enzima face distincţie între izomerii cis şi trans;
• Ex: fumaraza acţionează numai asupra acidului fumaric (izomerul trans)
şi nu asupra acidului maleic (izomerul cis).
• enzima face distincţie între enantiomeri.
• Ex: Lactat dehidrognaza poate acţiona numai asupra acidului L(+)-lactic
pe care îl transformă în acid piruvic .
• un caz special – asimetria biologică – enzima poate să
deosebească doi substituenţi identici de la un atom de carbon
 Nomenclatură

• Iniţial: ptialina. pepsină, tripsină.

• 1883 - substrat + “ază” ex. urează, arginază, aspatază.

• completare: substrat + tip reacţie + “ază” ex. alcool dehidrogenaza

• 1961 - Comisia pentru Enzimologie (Uniunea Internaţională de

Biochimie) - cod format din patru cifre
- enzimele clasificate în şase clase
Enzime Tipul reacţiei catalizate
Oxidoreductaze r. oxidare-reducere
Transferaze Transferul unei grupări de la
un compus la altul
Hidrolaze r. de hidroliză
Liaze Reacţii de adiţie sau eliminare
Izomeraze r. de izomerizare
Ligaze r. de condensare a două
molecule mici
• ex. E.C. 1.1.1.1. = alcooldehidrogenaza

• 1 - denumirea clasei

• 1 - legătura implicată CH2 - OH

• 1 - acceptorul de H+ - NAD +

• enzima: alcooldehidrogenaza
 MODALITĂŢI DE EXPRIMARE A
ACTIVITĂŢII ENZIMATICE

• Viteza unei reacţii enzimatice - cantitatea de substrat

transformată în unitatea de timp
• Unitatea enzimatică internaţională (U) reprezintă
cantitatea de enzimă care catalizează transformarea a 1
mol de substrat într-un minut în condiţii optime de reacţie
(temperatură, pH şi concentraţie a substratului).
• Katalul (kat) este o unitate catalitică definită prin
cantitatea de enzimă care catalizează transformarea unui
mol de substrat în timp de o secundă.
 Structura enzimelor

• Centrul activ
• Clasificarea enzimelor în funcţie de structură
» enzime de natură exclusiv proteică
» holoenzime - apoenzimă + cofactor
- gr. prostetică
- coenzimă
- ion metalic

apoenzima coenzima enzima activa

inactiva (parte neproteica) (holoenzima)
(proteina)
• În centrul activ se disting două tipuri de resturi (radicali):
– resturi catalitice implicate direct în interacţiunea cu
substratul;
– resturi pentru specificitate, care nu participă direct la
transformarea substratului dar influenţează reacţia.

• Enzime de natură exclusiv proteică - proteine simple cu

masă moleculară mică: Astfel ribonucleaza , tripsina,
pepsina.
• 2. Enzime cu structură binară numite holoenzime.
• apoenzima şi o parte neproteică numită şi cofactor.

• Dacă partea neproteică este legată de apoenzimă prin legături

covalente, stabile, neputându-se desprinde de aceasta, poartă
denumirea de grupare prostetică.

• Când partea neproteică este legată de apoenzimă prin legături labile

poartă denumirea de coenzimă. Ea poate trece uşor de la o apoenzimă
la alta.

• Tot ca şi componente neproteice pot funcţiona şi anumiţi ioni metalici.

 Proenzime

enterokinaza
tripsinogen tripsina + hexapeptid
(proenzima) (enzima activa)

HCl
pepsinogen pepsina + polipeptid
(proenzima) (enzima activa)
autocataliza
 Importanţă

- sinteza enzimelor la locul de acţiune ar fi mult prea

lentă;
- sintetizate în formă activă, enzimele şi-ar putea
manifesta activitatea imediat, la locul de sinteză,
determinând apariţia unor anomalii metabolice;
- transportul lor, de la locul de sinteză la locul de
acţiune în formă activă ar putea avea, de asemenea
consecinţe foarte grave.
 Izoenzime

• LDH - tetrameri: - tip cardiac pur H4

- tip muscular pur M4
- hibrizi: H1M3,, H2M2,, H3M1

CK (CPK) - dimer - CK- BB - în creier

CK - MM - în musculatura striată
CK- MB - doar din miocard!!,
 Enzime alosterice
 sunt proteine oligomere, alcătuite din subunităţi identice sau diferite, de regulă în număr
par: doi (mai rar), patru, şase,etc.
 reacţiile catalizate de aceste enzime sunt endoterme şi ireversibile; ele imprimă sensul unic
al căilor metabolice din care fac parte;
 intervin de obicei în prima etapă a unui lanţ de reacţii, asigurând prin aceasta controlul
intensităţii procesului şi ireversibilitatea lui;
 fiecare monomer posedă un centru activ, o moleculă de enzimă poate lega concomitent mai
multe molecule de substrat ;
 fixarea substratului pe una din subunităţi influenţează legarea lui pe celelalte, există deci
fenomenul de cooperativitate;
 pe lângă centrii activi, monomerii prezintă şi centri alosterici, de care se vor lega efectorii
alosterici (compuşi cu masă moleculară mică, fără analogie cu substratul, care pot activa
reacţiile enzimatice (efectori pozitivi) sau le pot inhiba (efectori negativi)). Efectorii
alosterici sunt, în general, prezenţi în locul de acţiune al enzimelor, variind doar
concentraţia lor;
 enzimele alosterice sunt inhibate de produsul final de reacţie printr-un proces numit
retroinhibiţie sau inhibiţie prin feed-back.
 Distribuţia intracelulară a enzimelor. Importanţă clinică
Enzima Provenienţă Modificări patologice Observaţii
Aspartat- Ficat, miocard, Creşteri marcate: infarct În ficat: 60% în
aminotransferaza muşchi, mici cantităţi miocardic, hepatită acută, leziuni citosol, 40% în
(AST, ASAT) în plămâni, rinichi, toxice ale ficatului mitocondrii
pancreas, eritrocite Creşteri moderate: hepatite
cronice, mononucleoză
infecţioasă, colici biliare
Alanin- Citosolul Creşteri marcate: hepatită acută Localizată mai ales
aminotransferaza hepatocitelor, mici şi leziuni toxice ale ficatului în hepatocitele de la
(ALT, ALAT) cantităţi în rinichi, Creşteri moderate: hepatite periferia lobului
pancreas, miocard, cronice, mononucleoză hepatic
muşchi infecţioasă, colici biliare
Lactat Musculatură, ficat, Creşteri marcate: infarct SE disting cinci
dehidrogenaza miocard, rinichi, miocardic, leziuni toxice ale izoenzime:LDH1 ,
(LDH) eritrocite ficatului, anemie megaloblastică, LDH2 cresc în
cancer testicular infarct miocardic şi
Creşteri moderate: boli anemie
musculare, hemoliză, limfoame megaloblastică
maligne,sindrom mielo- LDH4 , LDH5 cresc
proliferativ. în boli musculare şi
leziuni acute ale
ficatului.
Creatinkinaza Musculatură, miocard, Creşteri marcate: infarct S-au evidenţiat trei
(CK, CPK) creier miocardic, distrofie musculară izoenzime: dimerii
progresivă, dermatomiozite, CK-MM musculară)
rhabdomioliză. CK.-MB (miocard),
Creşteri moderate: injecţii CK-BB (creier)
intramusculare cu diazepam,
tetracicline; hipotiroidism.
Glutamat- Ficat, mici cantităţi în Creşteri în leziuni severe Enzimă
dehidrogenaza rinichi, plămâni şi (necroze) ale hepatocitelor. mitocondrială
miocard (uniloculară)
- amilaza Glande salivare, Creşteri importante: pancreatita s-au evidenţiat
pancreas acută izoenzime
Creşteri moderate: parotidită, pancreatice şi
ulcer perforat, insuficienţă renală, salivare. Amilaza se
opiacee, colici biliare şi elimină prin urină.
macroamilazemie.
Fosfataza alcalină Ficat, oase, duoden, Creşteri: colestază, boli osoase Se disting izoenime
(AlP) rinichi asociate cu reacţie osteoblastică osoase, hepatice şi
Scăderi: hipofosfatazie genetică, intestinale.
mixedem, acondroplazie.
Fosfataza acidă Prostată, eritrocite, Creşteri: carcinom de prostată cu Enzima este
(AcP) plăcuţe, rinichi şi depăşirea capsulei; uneori în instabilă. Izoenzima
ficat. carcinoame mamare cu metastaze prostatică este
osoase tartrat-inhibabilă.
-glutamil- Rinichi, pancreas, Creşteri importante: colestază, Enzimă inductibilă
transferaza (GT, ficat alcoolism, tumori hepatice
GGT) Creşteri moderate: hepatite
cronice, pancreatite, tratamente
îndelungate cu barbiturice
Colinesteraza Secretată activ de Scăderi importante: ciroză s-au descris mutaţii
(CHE) către hepatocite hepatică, intoxicaţii cu care afectează
organofosforice activitatea CHE şi
Scăderi moderate: denutriţie, mai ales deficit de
hipotiroidism, anemii severe, hidroliză a
reacţie de fază acută. succinilcolinei.
Creşteri: sindrom nefrotic,
obezitate androidă, diabet de tip2.
Influenţa concentraţiei substratului
V
Vmax

Vmax
2

KM S
 Influenţa concentraţiei
enzimei
V

V=k E

E
 Influenţa temperaturii
V

T
 Influenţa pH-ului
V

pH
• Corpul nostru produce enzime atunci cand sanatatea nostra
este echilibrata. Ele efectueaza toata munca din corp. Ele sunt
responsabile cu lupta impotriva infectiilor, cu digestia, cu
refacerea corpului – functiile lor sunt infinite. Ele lucreaza
non-stop si nu obosesc niciodata sau nu-si inceteaza lucrul
daca sanatatea este echilibrata.

• Cand sanatatea nu este in echilibru, atunci este o

deficienta enzimatica. Enzimele pot fi usor extrase din
alimente nutritive usor de digerat, care sunt alimente crescute
intr-un sol sanatos, nefertilizat, si care sunt preparate special
prin mixare, germinare, fermentare si cantitati mici de suc, nu
prin gatire.

• Aceste enzime extind energia vitala a corpului catre o

stare totala de bine. Consumarea alimentelor sanatoase este
cea mai eficienta cale de a suplimenta rezerva de enzime
existenta in corp, pentru a imbunatati sistemul digestiv
Enzimele se pot gasi in special in alimentele negatite
precum: germenii de grau, laptele de vaca crud (tolerat
numai de cei cu ficatul sanatos), galbenusul de ou de
gaina, sucurile de legume,legumele si zarzavaturile
tinere, afinele, caisele, ceapa, ciresele si visinele,
coacazele negre, morcovii,prunele, rosiile, salata verde,
sfecla rosie,spanacul, usturoiul, mierea, lucerna (care
contine un numar de 8 enzime esentiale), carnea si
pestele etc. Aceste substante au un rol foarte bine
determinat, fiecare actionand asupra unui anumit
component din alimente, neputandu-se inlocui una pe
cealalta. Prin urmare, o cantitatea insuficienta, sau
absenta unei singure enzime poate determina
imbolnavirea.
Enzime anticancer

Câteva studii recente efectuate în cadrul

universităţilor Johns Hopkins din SUA şi
Tsukuba din Japonia arată că inducţia unor
enzime speciale din corp, capabile să
neutralizeze şi să înlăture substanţele
cancerigene, are şanse mari să devină o
metodă eficace de reducere a riscului de
cancer.
Pentru a-şi putea exercita efectul dăunător
asupra ADN-ului celulelor în care pătrund,
substanţele cancerigene trebuie să fie mai
întâi activate. În urmă cu câţiva ani, oamenii de
ştiinţă au descoperit că anumite enzime ale
corpului omenesc (numite enzime de faza II-a )
pot detoxifia compuşii cancerigeni înainte să
fie activaţi. Dr. Paul Talalay a apărut pe primele
pagini ale ziarelor când a descoperit că o
substanţă nutritivă din broccoli, numită
sulforafan , poate determina creşterea
nivelurilor acestor enzime protectoare, iar
cercetările ulterioare au identificat multe alte
astfel de substanţe.  
 Enzime digestive si flora intestinala

Enzimele sunt fermenti de natura proteica si structura

complexa, specifici plantelor si animalelor, necesare pentru
digestie deoarece au roluri importante in transformarea
alimentelor in substante primare necesare nutritiei, precum
minerale, vitamine, aminoacizi.
Enzimele pot fi insa distruse de factori precum
anumite conditii termice.
In transformarile biochimice care au loc in organismul
uman, actioneaza doua tipuri de enzime, si anume:
•enzime endogene, sub forma de fermenti secretati de
glandele digestive; au rol de reglare a digestiei;
•enzime exogene sau enzime propriu-zise, care trebuie
procurate din mediul exterior, prin consumul de alimente de
origine vegetala sau animala.
Coenzimele respiratiei.

Este cunoscut rolul important al reactiilor de oxidare

cu oxigen molecular, pentru producerea energiei
necesare functiilor vitale ale organismelor. Nu exista
nici o enzima capabila sa transfere direct unei
molecule de oxigen hidrogenul eliminat de
substraturile curente din organismele vii. Pentru a se
combina cu oxigenul, este necesara interventia unui
sistem complex de enzime si coenzime. Enzimelele
fac parte din clasa oxido-reductazelor
(dehidrogenaze si oxidaze).