Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Conferențiar universitar,
Diagnosticul biochimic şi mai ales cel enzimatic reprezintă mijloace de bază în investigarea
bolilor.
Biochimia clinică are rolul de a informa clinicianul asupra noilor date de biochimie şi asupra
modului în care acestea şi-ar putea găsi o aplicare în diagnosticul şi tratamentul diferitelor
afecţiuni.
DEFINIŢIE:
Caracteristicile enzimelor:
NOMENCLATURA. CLASIFICARE
un hormon sau
un ion metalic
Unele enzime au fost denumite în raport cu funcţia lor – lactat dehidrogenaza (LDH); altele au
căpătat numele în funcţie de substratul pe care acţionează, urmat de sufixul „ ază “ – urează
(catalizează hidroliza ureei), lipaza (catalizează hidroliza lipidelor), arginaza (catalizează
hidroliza argininei la uree şi ornitină); unele enzime importante în patologia clinică au primit
nume particulare: tripsina, chimotripsina, pepsina.
Au fost identificate peste 2000 de enzime, dintre care aproximativ 30 sunt utilizate în
patologia clinică.
1. oxidoreductaze
2. transferaze
3. hidrolaze
4. liaze
5. izomeraze
6. ligaze
II. Cifra a doua indică subclasele, care sunt concepute după criterii specifice ficărei clase –
natura substratului transformat, tipul de legătură scindat etc.
IV. Cifra a parta este numărul de serie al enzimelor individuale în sistemul de clasificare.
Exemplu: Lactat dehidrogenaza are numărul EC 1.1.1.27: este o oxidoreductază (EC 1) şi este
a 27-a enzimă clasificată în subclasa 1.1.1.
1. OXIDOREDUCTAZE
- substratul: hidroxiacizii, acid malic, acid lactic, alcooli secundari, glicerina, glucide etc.
- oxidaze
- peroxidaze
- hidroxilaza
- oxigenaze
1.1. DEHIDROGENAZE
NAD+ oxidoreductaza
alcool etilic aldehidă acetică + NADH + H+
1.2. OXIDAZE
1.3. OXIGENAZE
1.4. PEROXIDAZE
1.5. CATALAZA
2. TRANSFERAZE
Grupele funcţionale transferate sunt: grupări cu un atom de carbon, resturi de aldehide sau
cetone, grupări cu azot, cu fosfor, cu sulf etc.
- aciltransferaze
- fosfotransferaze
2.1. TRANSAMINAZE
= enzime care transferă o grupare amino ( NH2 ) de la un aminoacid donor la un cetoacid,
rezultând un nou aminoacid ( AA ) şi un nou cetoacid.
COOH COOH
H C – NH2 C=O
piridoxal-P
CH2 + CH2 C COOH CH2 + CH3 C COOH
COOH COOH
2.2. KINAZE
= enzime care catalizează transferul unei grupări fosforil de pe ATP sau alţi nucleozid
trifosfat, pe grupări acceptoare alcool sau amino.
hexokinază
ATP + α – D – glucopiranoza glucozo – 6 fosfat + ADP
(adenozin trifosfat) (adenozin difosfat)
3. HIDROLAZE
hidrolază
Proteine + HOH AA
hidrolază
Polizaharide + HOH monozaharide
hidrolază
Lipide + HOH AG + glicerină
3.1.1. CARBOXILESTERAZE
= enzime care catalizează sindarea hidrolitică a esterilor carboxilici.
+ HOH
R1 – CO – O – R2 R1 – COOH + R2 – OH
Ester - HOH
CH2 – O – C – R1 CH2 – OH
O
lipază
CH – O – C – R2 + 3 HOH CH – OH + 3 R – COOH
O
CH2 – O – C – R3 CH2 – OH
glicerol
glucozo – 6 – fosfataza
3.1.3. TIOESTERAZE
3.2. GLICOZIDAZE
3.3. PEPTIDAZE
O O
peptidaze
R1 – C – NH – R2 + H2O R1 – C – OH + NH3 – R2
3.4. HIDROLAZE care acţionează asupra legăturilor C – N, altele decât cele peptidice
4. LIAZE
= enzime ce catalizează scindarea nehidrolitică a unor legături chimice din substrat (intervin
în reacţiile de sinteză şi degradare fără hidroliză şi fără fenomenul de tip redox).
4.1. DECARBOXILAZE
= scindează legăturile C – C
CH2
H
C=O CH2O PO3H2 C O
1,6- bifosfat aldolaza
HO CH C=O + HC OH
HC – OH CH2 OH CH2OPO3 H2
(HO)2 aceton fosfat gliceraldehid-3-fosafat
HC – OH
CH2OPO3H2
Fructozo – 1,6 – bifosfat
- ex.: hidrolaze = enzime ce catalizează adiţia sau eliberarea unei molecule de apă dintr -un
compus organic sau mineral:
COOH COOH
fumaraza
CH + H2O HO – C – H
CH CH
COOH COOH
acid fumaric acid malic
anhidraza carbonică:
anhidraza carbonică
H2CO3 CO2 + H2O
5. IZOMERAZE
5.2. MUTAZE
COOH COOH
fosfogliceromutaza
H – C – PO3H2 H – C - OH
6. LIGAZE (sintetaze)
= enzime care catalizează formarea unor molecule mari prin combinarea a 2 molecule mai
simple, cu intervenţia ATP.
Exemple: piruvatcarboxilaza, acil CoA sintetaze, 8 – L – glutamil – L – cisteinil – glicin
lipaza ( glutation sintetaza ).
COOH COOH
biotina; Mg2+
ATP + HCO3 + C = O C=O + ADP + Pa
piruvatcarboxilaza
CH3 CH2
piruvat
COOH
oxalacetat
acil - CoA
R → COOH + HS – CoA + ATP R – CO S – CoA + AMP + Pa
glutationsintetaza
Acid – L – glutamic + L – cisteină + glicocol + ATP gluation redus + ADP
+ Pa
Este important de cunoscut locul de producere al diverselor enzime, mecanismele prin care
ajung aceste enzime din celule în sânge. Din acest punct de vedere se deosebesc:
- enzime secretate activ în plasmă, mai ales de ficat, care acţionează asupra unor substrate din
plasmă îndeplinind aici un rol fiziologic. Astfel de enzime specifice plasmei se numesc
enzime plasmatice funcţionale. Enzimele coagulării, pseudocolinesteraza, sunt enzime
plasmatice. Lezarea organului care produce aceste enzime determină scăderea activităţii
enzimelor în plasmă;
- enzime ale secreţiilor exocrine care pot difuza pasiv în sânge, fără a avea rol specific la acest
nivel. Astfel de enzime sunt: amilaza, lipaza, tripsina pancreatică, pepsinogenul gastric,
precum şi fosfataza alcalină biliară şi fosfataza acidă prostatică. Enzimele din această
categorie vor scădea în sânge în cazul atrofiei organului care le sintetizează sau vor creşte
când apar creşteri ale permeabilităţii membranei celulelor ce le sintetizează;
- enzimele celulare acţionează exclusiv intracelular, se mai numesc şi enzimele plasmatice
nefuncţionale deoarece substratele şi cofactorii lor specifici nu se găsesc în plasmă.
Concentraţia lor în spaţiul intracelular este mult mai mare decât în plasmă.
- Pătrunderea enzimelor celulare în sânge, în condiţii patologice, are loc prin creşterea
permeabilităţii membranei celulare sub acţiunea unor factori infecţioşi, toxici.
- În leziunile distructive, atât enzimele citoplasmatice cât şi cele legate de organitele celulare,
trec în sânge.
S-au identificat peste 2000 de enzime, dintre care circa 30 sunt folosite în diagnosticul clinic.
Enzimele sunt produse în diferite celule ale organismului, fiind localizate intracelular ceea ce
ajută la înţelegerea semnificaţiei modificărilor enzimatice în ser.
d) TGP (transaminaza glutamic piruvică / ALAT) este localizată în citoplasmă. TGO (ASAT /
transaminaza glutamic – oxalacetică) şi malat dehidrogenaza (MLDH) sunt localizate atât în
citoplasmă, cât şi în mitocondrii.
- pepsinogenul gastric
Inducţie microzomală
În afecţiune hepatică
GPT
=>
În afecţiune hepatică
GLDH
STRUCTURA ENZIMELOR
Marea majoritate a enzimelor sunt de natură proteică, având structură primară, secundară şi
terţiară; multe enzime au şi structură cuaternară.
● chimotripsina
● lizozim
Ribonucleaza – e alcatuită dintr-un singur lanţ polipeptidic format din 124 AA (are structură
primară, secundară, terţiară).
HOLOENZIMA
(activă)
CCC
Caracteristicile apoenzimei:
Categorii de coenzime:
Coenzimă de decarboxilare a
Vitamina B1(tiamina) Tiaminpirofosfat(TPP) cetoacizilor (acid piruvic, α-
cetoglutaric)
Coenzimă a NADH-
dehidrogenazei
Flavin mononucleotid(FMN)
Vitamina B2(riboflavina) Coenzimă acil-CoA
Flavin adenin-dinucleotid(FAD) dehidrogenazei
Coenzimă în reacțiile de
Vitamina B6(piridoxal) Piridoxalfosfatul
transaminare
Coenzimă a unor
Vitamina B12(cobalamina) Coenzima B12
transmetilaze
A1. Tiaminpirofosfatul(TPP)
- Acționează drept grupări prostetice ale unor enzime heteroproteice denumite flavinproteine;
- FMN și FAD pot funcționa drept transportori de hidrogen (datorită capacității lor de a lega
hidrogenul la atomii N1 și N10).
- Pentru multe flavin enzime, acceptorul imediat al hidrogenului este oxigenul. Astfel, L-
aminoacidoxidaza are ca și grupare prostetică FMN și catalizează reacția de dehidrogenare
dezaminantă (dezaminarea oxidativă) a acizilor aminați:
(FMN)
- În alte cazuri, flavin enzima cedează hidrogenul unui transportor intermediar de hidrogen
sau de electroni. Astfel, succinat dehidrogenaza are drept grupare prostetică a FAD și
catalizează reacția: - prima etapă oxidativă în procesul de degradare a acizilor grași:
- Sub formă redusă NADH și NADPH, ei pot deveni donatori de H, trecând în forma oxidată.
- Intră în compoziția coenzimei A, care este formată dintr-un rest ADP fosforilat, un rest de
acid pantotenic și un rest de cisteamină.
NADH + H+ NAD+
S-adenozil-Met
Metilcobalamină
B. Coenzime tetrapirolice
B1. Citocromii
B2. Catalaza
B3. Peroxidazele
- Unele enzime necesită pentru activitatea lor prezența în mediu a anumitor ioni:
citocromoxidaza,
2+ + xantinoxidaza,
Cu (Cu ) tirozinaza, Mo2+
nitratreductaza
ascorbicoxidaza
carboxipeptidaza,
Zn2+ Co2+ coenzima vitaminei B12
alcool dehidrogenază
K+ piruvatkinaza
fosfataze,
Mg2+ adenozintrifosfataza(ATP-
fosfattransferaze Na+
ază)
- Are loc o reacție biochimică labilă între substrat (S) și centrul activ al enzimei (E)
(substratul se potrivește ca cheia în broască).
- Apoi substratul părăsește enzima, iar zona activă poate fixa o nouă moleculă de substrat încă
netransformată.
E S
E + S ES E + P (reacții reversibile)
Exemple:
Definiție: IM acut = ischemia acută a unei zone din miocard (datorită unei obstrucții
coronariene), care poate fi urmată de leziuni necrotice și care favorizează eliberarea unor
enzime din celulele miocardului și în final ducând la creșterea activității lor în ser.
- Dinamica creșterii TGO, CPK și LDH are o anumită specificitate astfel încât ea va fi
coroborată cu timpul scurs de la producerea infarctului, respectiv de la apariția simptomelor
clinice (durere retrosternală/precordială persistentă și trinitrorezistență + modificări ECG unda
Q/QS prezentă).
!!! CPK crește cel mai repede dupa un IM acut, dar de scurtă durată.
!!! LDH seric- LDH1 și LDH2 cresc mai târziu, dar se normalizează cel mai târziu (sunt cele
mai persistente).
CPK totală (creatinfosfo-kinaza)
- Modificări patologice:
- dermatomiozite (colagenoze)
- mioglobinurie
Dacă nu putem stabili cauza creșterii CPK și nu se pot efectua celelalte teste (CPK-MB,
LDH), se indică stabilirea raportului CPK/TGO : - în IM : CPK/TGO ⋍ 5
În țesutul muscular există aproape în exclusivitate doar izoenzime CPK-MM ( CPK-MB < 3%
). În creier există doar izoenzima CPK-BB, care în mod normal nu traversează bariera
hemato-encefalică și nu apare în ser.
VN < 20 U/l
- Modificări patologice:
-Proveniență: mușchi striat, ficat, miocard, rinichi, ganglioni limfatici, în cavități mici în
pancreas, eritrocite, plămâni
LDH ( NADH+H+ )
Piruvat lactat
NAD+
-LDH2 (H3M)
-LDH3 (H2M2)
-LDH4 (HM3)
-LDH5 (M4)
-Modificări patologice:
Creșterea activității LDH (LDH1 și LDH2 ) ajută la dignosticul pozitiv de boală la pacienții
investigați doar la câteva zile de la instalarea leziunii.
Creșterea maximă
Enzima Intervalul de timp (multipli ai limitei
superioare)
Valori
Inițial
maxime Normalizarea (zile)
(ore)
(ore)
CPK 4-8 ore 16-36 ore 3-6 zile 7x (2x-25x)
- Intensitatea creșterilor CPK, ASAT și LDH poate fi folosită ca prognostic rezervat: creșteri a
ASAT de peste 5-7x și a LDH de peste 4x a valorilor normale.
- În diagnosticul biochimic al IM acut se folosește numai determinare CPK – MB; țesutul cel
mai bogat în CPK e mușchiul.
- Aprecierea suprafeței curbei obținute prin determinări seriate de CPK-MB se poate evalua
extinderea leziunii miocardice și prognosticul IM (risc de instalare a insuficienței cardiace).
LDH
TGO
TGP
B. ANEMII HEMOLITICE:
LDH + ASAT + ALAT (TGP)
D. LEUCEMII ACUTE
LDH + ASAT + ALAT – inconstant
B. DERMATOMIOZITE
- CPK + LDH + TGO + TGP
- Tratamentul cu corticosteroizi ¿> ¿ normalizarea acestor enzime
C. TRAUMATISME MUSCULARE
- CPK + ALAT + ASAT + LDH + aldolaza
ENZIMELE ȘI NEOPLAZIILE
În 40-90% cazuri cu tumori maligne se constată LDH, modificare nespecifică, fiindcă este
întâlnită și în alte boli (anemie Biermer, IM, hepatită).
Fracțiunea prostatică a fosfatazei acide (ACP) este tartrat-inhibabilă este crescută în 80% din
carcinoamele de prostată.
În bolile pancreasului (pancreatita acută, pancreatita cronică reacutizată) apar creșteri ale:
- Dupa 48-72 ore valorile amilazemiei se normalizează (deoarece amilaza se excretă urinar);
- Creșterea amilazei urinare chiar și după ce amilazemia revine la normal are importanță
relevând puseurile trecătoare de pancreatită (amilazemie normală).
- În cancerul de cap de pancreas este nesimnificativă creșterea amilazemiei și dispare când are
loc atrofia pancreasului. În atrofiile țesutului pancreatic-postinflamator, postnecrotic, în
mucoviscidoză - nu apar scăderi ale amilazei (pentru că amilaza serică poate fi și de origine
hepatică).
-Modificările patologice ale lipazei apar mai repede și sunt mai persistente decât creșterea
amilazemiei.
Pancreatita cronică N, ↑ N, ↑ N, ↑
Carcinomul pancreasului ↑ ( 50 % ) ↑ ↑ ( 70 % )
Macroamilazemia ↑ N N
- histaminaza
Uterul gravid conține de 3x mai mult LDH și de 10x mai mult CPK decât uterul negravid.
E. ICTERELE LA GRAVIDE
Din fericire nu orice mutație ce apare în populație afectează și funcția enzimei respective ( în
present sunt identificate peste 2000 de enzime ).
(după Harris )
34. decarboxilaza cetoacizilor cu lanț ramificat boala urinii cu miros ca siropul de arțar
(Maple syrup)
40. lizincetoglutaratreductazăhiperlizinemie
- TGO/ASAT
- TGP/ALAT
TGO
- Raportul , egal cu 1,33 la normali, după Ritis
TGP
- Glutamodehidrogenza = indicator de leziune mitocondrială
TGO+TGP
- Raportul ( Schmidt si Scamidt )
γ LDH
- Enzime specifice hepatice: ● sorbiatoldehidrogenaza ( SDH ), ● ornitilcarbamil-
transferaza (OCT), ● fructozo-1-fosfataldolaza (1-fosfofructoaldolaza, FFAld),
● guanaza, ● izocitrat dehidrogenaza (1CDH), ● lecucinaminopeptidaza (LAP), ● 1,6-
difosfofructoaldolaza
- Dozarea LDH, izoenzime
- Alcooldehidrogenza
- Enzime indicatoare de icter obstructiv: ● 5-nucleotidaza, ● FAL, ● γGT (gama-
glutamiltranspeptidaza), ● leucinaminopeptidaza
- pseudocolinesteraza serică
- ceruoplasmina
A. Hepatita acuă virală
B. Hepatite cronice
C. Ciroze hepatice
D. Leziuni toxice ale ficatului (intoxicații cu CCl4, intoxicații cu ciuperci)
E. Tumori hepatice maligne (primare, metastatice)
F. Afectarea ficatului în alte boli
- ↑ ALAT începe în perioada preicterică, înainte de creșterea bilirubinei, iar în cursul primelor
2 săptămâni ajung la valori de 15-30x valorile normale.
- GLDH (enzimă localizată în mitocondriile ficatului) poate ↑↑ (la valori comparabile cu ale
ALAT), fiind un indiciu de necroză extinsă hepatocitară.
a) ALAT, fiind o enzimă localizată strict în citosolul hepatocitului, va părăsii rapid celula în
cazul hepatitei cu leziuni moderate ale hepatocitelor.
- 5-nucleotidaza ↑
- γ - GT ↑
-
leucinaminopeptidază ↑
B. HEPATITE CRONICE
- ↑ GLDH
TGO
- raportul → 1 prin ↓ numărului de celule secretoare de TGP
TGP
● ↓ pseudocolinesteraza în CH atrofică.
● Intoxicații cu ciuperci;
● Medicamente (clorpromazină, anticonvulsivante – fenobarbital sau fenitoină)
● Alcool
- Enzimele celulare cresc la valori enorme, iar gradul de creștere în ser este în ordinea:
LDH>TGO/ASAT > TGP/ALAT > GLDH
În hepatite (inflamații) ordinea este TGP/ALAT >TGO/ASAT > LDH > GLDH
- ±↑ γ-GT
♦ Colestaza intrahepatică (ciroză biliară), unde γ-GT are valori constant crescute și
B. ICTER MECANIC
- ↑ acizii biliari.
- Are loc o retenție a enzimelor eliminate prin bilă și creșterea lor în ser:
- γ-GT
- 5’-nucleotidază (5’-NT)
- Leucinaminopeptoidaza (LAP)
- Ceruloplasmina
a) FAL poate crește și în afecțiuni osoase și intestinale. Se exclude afectarea osoasă dacă
creșterea FAL este insoțită și de creșteri aleγ-GT, 5’-NT și LAP.
b) γ-GT crește în ser, la valori de 10-50x față de valori normale. În hepatocit γ-GT predomină
ca formă legată de membrana plasmatică a canaliculilor biliari având rol în transportul AA
prin membrane.
OBSERVAȚII:
● Modificările serice ale enzimelor nu oferă informații asupra stării funcționale a ficatului.
Aceasta poate fi evoluată prin determinarea proteinenzimelor secretate activ de către ficat, cu
excepția imunoglobulinelor (Ig).
Cele mai des utilizate proteinenzime în depistarea unei scăderi a proteinsintezei hepatice sunt:
- pseudocolinesteraza serică
- albumina
- prealbumina
- Activitate crescută ↑ (prin stimulare specifică a sintezei de enzimă sau în situația unei
stimulări generale a proteosintezei hepatocitare):
Insuficiență hepatică;
Stază hepatică;
Malabsorbție;
Denutriție proteică;
Anemii megaloblastice;
Hipotiroidism sever;
Tumori maligne;
Sarcină;
Contraceptive orale;
Reacții de fază acută (postoperator, infecții acute, infarct miocardic).