Enzimele.

Catalizatorii
reactiilor chimice din organism

Proprietatile enzimelor
 Enzime

Enzimele sint catalizatori biologici care faca posibila desfasurarea reactiilor

chimice din organisme la temperatura fiziologica.

Componenta macromoleculara a enzimelor este de natura proteica cu

exceptia enzimelor implicate in metabolismul acizilor ribonucleici care se
numesc genetic ribozimi. Ribozimii sint de fapt acizi ribonucleici si este
singurul caz cunoscut de cataliza biologica in care nu sint implicate
Proteine.

Enzimele sint raspindite in toate tesuturile si lichidele organismului.

Enzimele. Generalitati
• Actioneaza ca si catalizatori – sunt
de obicei proteine ce maresc viteza
de reactie
• Reprezinta puncte de control
metabolic si reglare a cailor
metabolice din organism
• Leaga un anumit substrat si il
converteste in produsi de reactie pe
care apoi ii elibereaza –
specificitate de substrat
• In decursul acestui proces enzimele
isi schimba conformatia revenind la
forma initiala la finalul reactiei
 Nomenclatura
• Nomenclatura enzimelor – majoritatea
enzimelor au sufixul “-aza”. Enzimele
prezinta o denumire comuna si
• o denumire sistematica ca cuprinde un
nume si un numar (Enzyme Comission
number) – 6 clase
 Enzime
ENZIME: Clasificare

Numar Clasa Functie biochimica

1. Oxidoreductase Catalizeaza schimbul de protoni (H+) si electroni (e-)

Catalizeaza transferul de grupari functionale intre

molecule donoare si acceptoare. Din aceasta
2. Transferase categorie fac parte si kinazele care sint transferase
specializate in transferul de grupari fosfat de la ATP
catre alte molecule.
Catalizeaza reactii de hidroliza cu participarea
3. Hydrolases apei
Catalizeaza aditia de apa, amoniac sau bioxid de
4. Lyases carbon la legaturi duble sau elimina aceste molecule
si rezulta legaturi duble.
Catalizeaza reactii de izomerizare, de exemplu
5. Isomerases conversia formei L in forma D la aminoacizi;
reactii de mutare.
Catalizeaza reactii de unificare (legare) a doua
6. Ligases grupari chimice cu ajutorul energiei din ATP
Enzimele sunt

A. simple, constituite numai din partea proteica sau,

B. complexe, constituite dintr-o parte proteica care se mai
numeste si apoenzima plus o molecula organica simpla cu masa
moleculara mica comparativ cu a partii proteice, care se numeste:

grupare prostetica, daca legatura dintre partea proteica

(apoenzima) si molecula organica este covalenta, deci stabila;
sau
coenzima,daca legatura dintre partea proteica
(apoenzima) si molecula organica este necovalenta, deci
labila.
Daca acesta componenta neproteica este un ion metalic (Fe, Zn. Mg)-
cofactor

Partea prostetica sau coenzima sint in foarte multe cazuri vitaminele

(NAD, FAD) si de fapt tulburarile metabolice legate de avitaminoze se
datoreaza de fapt inactivarii enzimelor, care nu functioneaza
corespunzator fara vitamine
• coenzime cu transfer de echivalenţi
reducători (hidrogen şi electroni) de natură
vitaminică – catalizeaza reactiile redox si
sunt: FAD (flavin-adenin-dinucleotid) si
NAD (nicotinamid adenin dinucleotid)
• coenzime de transfer al unor grupări
chimice (de natură vitaminică)- TPP
(tiaminpirofosfat), CoA, Biotina, PALPO
(piridoxalfosfat)
• nucleozidtrifosfaţi macroergici (ATP, UTP,
CTP, GTP) VIDEO
 Concepte cheie
• Situsul de legare al substratului – o enzima leaga substratul prin
interactia cu resturile de aminoacizi dintr-o zona speciala numita
situs de legare al substratului. Geometria spatiala a acestor interactii
intre enzima si substrat determina specificitatea enzimei pentru un
anumit substrat si asigura astfel formarea unui produs de reactie
specific.

• Situsul catalitic al enzimelor – situsul de legare al substratului

devine situs catalitic, regiune in care au loc reactii chimice. La
acestea participa gruparile functionale oferite de catre coenzime,
ioni metalici si resturile de aminoacizi.

• Energia de activare si starea de tranzitie - Excesul de energie

necesar moleculelor reactanţilor, pentru a fi antrenate în ciocniri
eficace, faţa de energia medie a moleculelor ce se ciocnesc, se
numeşte energie de activare. În această stare energetică, se pot
forma sau se pot rupe legături chimice

• starea de tranziţie S* reprezintă o barieră energetică, care poate fi

diminuată prin intervenţia catalizatorilor S** sau a enzimelor S***
 Concepte cheie
• Temperatura si pH-ul – enzimele au un
anumit interval de ph pentru functionarea
optima, dependent de caracteristicile
aminoacizilor de la nivelul situsului catalitic
si de interactiunile necesare structurii 3D.

• Inhibitori – efectul multor medicamente si

toxine depinde de capacitatea lor de a
inhiba o anumita enzima
• Fiecare enzima catalizeaza o reactie chimica specifica.
Aceasta proprietate a enzimelor de a selecta doar un
anumit substrat sau un grup de substraturi se numeste
specificitate
• Aceasta proprietate rezulta din secventa unica a
aminoacizilor ce formeaza structura 3D a unei enzime
 Specificitatea enzimatica
• Specificitatea de acţiune constituie o
caracteristică esenţială a enzimelor care este
conferită de partea sa proteică (apoenzima).

• Enzimele prezinta o înaltă specificitate de

substrat deoarece majoritatea lor participă la
transformarea unui anumit substrat, sau a
unui număr limitat de substrate înrudite
structural:
• specificitatea de reacţie
• specificitatea de substrat.
 Specificitatea de reactie
• Specificitatea de reacţie este capacitatea fiecărei
enzime de a cataliza un anumit tip de reacţie şi acest
criteriu stă la baza clasificării enzimelor
• un α-aminoacid poate constitui substrat de reacţie pentru
mai multe enzime care catalizează reacţii diferite de
transformare a aceluiaşi substrat cu formare de produşi
diferiţi de reacţie:
R CH2 NH2 Amină

Decarboxilaza

H H Transaminaza O
Oxidaza
R C COOH R C COOH R C COOH
α-cetoacid
OH NH2
α-hidroxiacid
Dezaminaza
α-cetoacid R C COOH + NH3
O
Fig. 4.15 Enzime diferite actioneaza asupra aceluiasi substrat
 Specificitatea de substrat
Gradul specificităţii de substrat variază de la o enzimă la
alta, în funcţie de natura acesteia şi de mecanismul de
reacţie. Enzimele prezintă trei tipuri distincte de
specificităţi:
♦ specificitatea geometrică sau stereochimică,
♦ specificitatea relativă de grup,
♦ specificitatea absolută.

O consecinţă a specificităţii de substrat este aceea că un

anumit compus, care poate fi transformat în mai mulţi
produşi de reacţie, necesită pentru fiecare transformare
o enzimă specifică,
 Specificitatea stereochimica
• - Enzimele prezinta de asemenea o specificitate
sterica, actionind numai asupra zaharidelor din seria
D dau nu si asupra celor din seria L
• III. In cazul aminoacizilor, enzimele vor utiliza ca
substrat
• numai aminoacizii din seria L dar nu si izomerul
optic corespunzator, D.

• Observatie: Exista o clasa de enzime numita

racemaze care ne ofera o exceptie de la regula:
racemazele convertesc isomerii D in izomeri L
 Enzime
ENZIME: Izoenzime

Exista si cazuri inversate. Adica acelasi substrat sa fie

Utilizat de mai multe enzime si sa rezulte acelasi produs dar cu o
eficienta diferita. Enzimele cu astfel de proprietati se numesc
izoenzime. Izoenzimele au structuri primare (secventa de
aminoacizi) similare dar nu identice si sint rezultatul evolutiei.

.
 Enzime
ENZIME: Izoenzime, Exemple

Cel mai cunoscut caz de set de izoenzime este lactat

dehidrogenaza (LDH). LDH este un tetramer compus din
combinatiile a doua subunitati:
H (heart, inima
M (for skeletal muscle).

Combinatia dintre H si M furnizeaza 5 izoenzime;

.
 Enzime
ENZIME: Izoenzime, Exemple

Lactat dehidrogenaza

LDH-Izoenzima Compozitie
LDH-Izoenzima I1 H H H H; specific pt tesutul cardiac

LDH-Izoenzima I2 M H H H

LDH-Izoenzima I3 M M H H
.
LDH-Izoenzima I4 M M M H

LDH-Izoenzima I5 M M M M; specifc pt muschi, ficat

 Enzime
ENZIME: Izoenzime, Exemple

De un interes medical deosebit este Creatin kinaza (CK) care are

3 Izoenzime, fiecare fiind un dimer

CK-Izoenzima Compozitie
CK-Izoenzima I1 M M; specific pt muschi de schelet

CK-Izoenzima I2 B B; (B= brain, creier) dar prezenta in tumori

ale tractului gastrointestinal
. CK-Izoenzima I3 M B; specifica pt muschiul cardiac
 Modul de actiune al enzimelor
A. Schimburile energetice survenite in timpul reactiei

Prezinta 3 pasi de baza:

1. Legarea substratului: E + S ↔ ES
2. Conversia substratului legat in produs de
reactie: ES ↔ EP
3. Eliberarea produsului de reactie:
EP ↔ E + P
Enzimele leaga substratul si il orienteaza in
pozitia necesara desfasurarii reactiei.

Fara puterea catalitica a enzimelor, reactii

precum cele implicate in transmiterea
impulsului nervos, contractia inimii, digestia
alimentelor s-ar desfasura cu o viteza mult
prea lenta, incopatibila cu viata
 Formarea complexului de tranzitie

• Interactiile multiple dintre enzima si substrat la

nivelul situsului catalitic initiaza urmatoarea
etapa a reactiei: formarea complexului de
tranzitie
• Pentru ca reactia sa aiba loc substratul trebuie
activat
• Nivelul cel mai inalt de energie este atins in
starea de tranzitie
• Diferenta de energie dintre substrat si starea de
tranzitie este numita energie de activare
Starea de tranzitie.Schimbul de energie
dintre substrat si produsul de reactie
• Conform teoriei formarii starii de
tranzitie, rata de reactie este determinata
de numarul de molecule de substrat care
ating energia de activare necesara formarii
complexului de tranzitie.
• Enzimele cresc viteza de reactie prin
scaderea acestei energii,
• Complexul de tranzitie format poate sa se
descompuna in produs de reactie sau
poate sa elibereze substratul
 Enzimele stabilizeaza starea de tranzitie

Energie
ST
Energy required (no catalysis)

Energy decreases (under catalysis)

EST
S

ES
EP P

Reaction direction
T = Transition state Care este diferenta?
Adapted from Alberts et al (2002) Molecular Biology of the Cell (4e) p.166
• Deoarece complexul de tranzitie se leaga mult
mai strans la enzima decat substratul, analogi
structurali ai complexului straii de tranzitie sunt
inhibitori mult mai puternici decat analogii
substratului.
Medicamentele cu analogie structurala cu starea
de tranzitie sunt inhibitori cu o specificitate
crescuta
Design-ul unor astfel de medicamente se
confrunta cu problema instabilitatii acestor
compusi
• Daca structura starii de tranzitie poate fi
modelata, aceasta poate fi folosita ca antigen
pentru productia de abzime (anticorpi
catalizatori)
• Acesti anticorpi au aranjamentul aminoacizilor
din regiunea variabila asemanatoare cu cel al
enzimei in strae de tranzitie. In consecinta pot
actiona ca si enzime artificiale
• Ex: abzime impotriva complexului de tranzitie al
cocain-esterazei (enzima ce degradeaza
cocaina in organism), injectarea lunara a
acestuia este utilizata pentru a degrada cocaina
din sange, scazand dependenta de drog
 Situsul catalitic
• Situsul catalitic este o zonă specifică şi
delimitată, alcătuită dintr-un număr mic de
radicali de aminoacizi, care au rol în legarea
substratului la enzimă, fiind cunoscut şi sub
denumirea de centrul activ sau centrul
catalitic.

• Substratul enzimelor (S) reprezintă un compus

chimic (biomoleculă), care se poate lega specific
de o enzimă formând un complex enzimă –
substrat (ES) din care în final se va forma
produsul (P) de reacţie
 Situsul catalitic
• Initial substratul se leaga la situsul de legare din
structura enzimei determinand schimbarea
conformationala a acesteia ce va favoriza
interactiile ulterioare cu substratul
• Au loc rearanjamente conformationale ale
substratului la nivelul situsului de legare ce
favorizeaza reactia chimica
• Situsul catalitic contine si grupari functionale ce
participa direct la formarea produsului de
reactie.
• Gruparile functionale sunt oferite de lantul
polipeptidic sau de catre cofactori (coenzime).
 Situsul catalitic
• Substratul activat si enzima formeaza un
complex de tranzitie cu o energie de
activare ridicata ce reprezinta o stare
intermediara (instabila) intre substrat si
produs.

• Complexul de tranzitie se transforma apoi

in produs ce este eliberat cu revenirea
enzimei la forma initiala
 Substrat

Stare de tranzitie Produs

X Daca enzima doar leaga substratul

Nu are loc reactia chimica

Enzima nu numai ca recunoaste substratul dar

Induce si starea de tranzitie
Adapted from Nelson & Cox (2000) Lehninger Principles of Biochemistry (3e) p.252
● Enzima ofera suprafata catalitica

● Aceasta suprafata stabilizeaza starea de tranzitie (ES

● Transforma starea de tranzitie in produs

B
A

A B Catalytic surface
Juang RH (2004) BCbasics
 Recunoaste substratul leaga si stabilizeaza
Legarea Atg la Atc prin
starea de tranzitie.
complementaritate.
Nu are loc nici o reactie chimica

Adapted from Nelson & Cox (2000) Lehninger Principles of Biochemistry (3e) p.252
 Situsul catalitic este un buzunar adanc

De ce energia necesara atingerii starii de tranzitie

este mai mica in situsul catalitic?
Este un buzunar magic

+ (1) Stabilizeaza starea de tranzitie

(2) Elimina apa
CoE (1) (2)
(3) Contine grupari functionale
(4) - (4) Coenzimele ajuta
(3)
Juang RH (2004) BCbasics
 Chimotripsina. Mecanism de
actiune
• Chimotripsina este o enzima a tubului digestiv,
eliberata in intestin ce catalizeaza hidroliza
(desfacerea legaturilor cu ajutorul apei)
legaturilor peptidice specifice din structura
proteinelor
• In absenta enzimei viteza de reactie este foarte
mica deoarece numai cateva dintre gruparile OH
ale apei ating energia de activare si numai
cateva dintre gruparile OH ale substratului au
orientarea adecvata pentru ca interactia sa aiba
loc
• Strategiile catalitice ale unei enzime sunt: cataliza
acido-bazica, cataliza covalenta, stabilizarea starii de
tranzitie
• Reactia catalizata de chimotripsina are loc in mai
multe etape:

1. Legarea substratului si activarea serinei de catre

histidina (prezenta celor 2 aminoacizi in situsul catalitic
este strict necesara)
2. Stabilizarea complexului intermediar
3. Ruperea legaturii peptidice din proteinele denaturate si
formarea unui intermediar covalent acil-enzima
4. Hidroliza intermediarului acil pentru a elibera produsul
de reactie
Chymotrypsin Catalytic Mechanism A1

Catalytic Triad
His57

Asp102 Ser195
H H
O

[HOOC] C N C C [NH2]
N C H C N C
O

Check substrate specificity

Chymotrypsin Catalytic Mechanism A2

His57

Asp102 Ser195
H H
O

First Transition State

Chymotrypsin Catalytic Mechanism A3

H O
H

Acyl-Enzyme Intermediate
Chymotrypsin Catalytic Mechanism D1

H O

Acyl-Enzyme Water Intermediate

Chymotrypsin Catalytic Mechanism D2

H O
O
H

Second Transition State

Chymotrypsin Catalytic Mechanism D3

H O

O
H

Deacylation
 Influenta temperaturii
• Majoritatea enzimelor umane functioneaza
optim la temperatura de 37°C, cresterea
temperaturii de la 0 la 37°C, creste vitea
de reactie prin cresterea energiei de
vibrare a particulelor de substrat
• Maximum de activitate este atins la 37°C
deoarece la temperaturi crescute (peste
40°C) are loc denaturarea (pierderea
structurii secundare si tertiare)
 Influenta pH-ului
• Influenţa pH-ului asupra enzimelor este mult mai
complexă şi mai variată. Enzimele sunt active într-un
domeniu limitat de pH, în majoritatea cazurilor efectul
catalitic fiind maxim la o anumită valoare de pH
denumită pH optim de acţiune.
• Reprezentarea grafică a vitezei reacţiilor enzimatice în
funcţie de pH-ul mediului este o curbă în formă de
„clopot” (gaussiană) al cărei maxim constituie pH-ul
optim de acţiune al enzimei respective.
• Valoarea pH-ului optim este determinată de:
♦ gradul de ionizare al radicalilor aminoacizilor implicaţi
în activitatea enzimatică;
♦ natura şi originea enzimei;
♦ mediul de reacţie şi forţa sa ionică.
Influenta pH-ului
 Influenta ph-ului
• În general activitatea enzimelor din organismul uman
este optimă între pH 5,0 şi 9,0 şi reprezintă chiar pH-ul
normal al mediului în care ele îşi îndeplinesc funcţia
catalitică.
• Există şi enzime care prezintă activitate optimă în afara
acestui interval, spre exemplu pepsina are pH optim 1,5,
iar arginaza şi ureaza au un pH optim cuprins între 9-10.
• Acidul lactic – factorul de oboseală rezultat al unei
activităţi musculare intense, duce duce la acea stare de
epuizare prin acidifierea celulei (modificarea pH-ului) şi
blocarea proceselor de sinteză a ATP, deoarece sunt
inhibate enzimele din întreg fluxul glicolitic.
 Medicamente cu structura
analoaga starii de tranzitie
• Penicilina – este un antibiotic ce se leaga strans
de glicopeptidaza (enzima necesara bacteriei
pentru sinteza peretelui celular)
• Allopurinol – medicament folosit in tratamentul
gutei ce scade sinteza de acid uric prin inhibitia
xantinoxidazei
• Metalele grele (Pb, Al, Fe): sunt toxice pentru
organism deoarece se leaga la gruparile
functionale ale enzimei, inhibandu-i activitatea
 Enzime
ENZIME: Cinetica
Michaelis-Menten

Video: A0221901

Constanta Michaelis-Menten este o caracteristica (parametru) specific

fiecarei enzime si reprezinta concentratia substratului la care viteza
maxima de reactie este injumatatita
 Enzime
ENZIME: Cinetica
Michaelis-Menten

O forma utila de reprezentare grafica a relatiei dintre concentratia substratului

si viteza de reactie este clasica diagrama Lineweaver-Burk
 Enzime
ENZIME: Inhibitori
Videoclip: A0223501

Cele mai multe medicamente se bazeaza pe anihilarea (inhibitia) activitatii

Enzimelor (cellular workers). Exemple de astfel de medicamente:

Methotrexate in terapia cancerului

Aspirina care inhibiba sinteza prostaglandinelor
. Sulfamidele care inhiba acidul folic si prin urmarea stopeaza
cresterea bacteriilor (agenti patogeni)
Cianurile care inhiba enzime din lantul respirator, etc.
 Enzime
ENZIME: Inhibitori
Videoclip: A0223501

Cele mai multe medicamente se bazeaza pe anihilarea (inhibitia) activitatii

Enzimelor (cellular workers). Exemple de astfel de medicamente:

Methotrexate in terapia cancerului

Aspirina care inhibiba sinteza prostaglandinelor
. Sulfamidele care inhiba acidul folic si prin urmarea stopeaza
cresterea bacteriilor (agenti patogeni)
Cianurile care inhiba enzime din lantul respirator, etc.
 Enzime
ENZIME: Inhibitori
Cele mai multe medicamente se bazeaza pe anihilarea (inhibitia) activitatii
enzimelor (cellular workers).

Inhibitorii necompetitivi nu modifica Inhibitorii competitivi au structuri

afinitatea enzimei fata de substrat. Inhibitia asemanatoare substratului. Inhibitia poate fi
nu poate fi anihilata prin cresterea anihilata prin cresterea concentratiei
concentratiei substratului substratului
 ENZIME: Inhibitori competitivi

Acidul folic este foarte important pt cresterea si diviziunea celulara de aici

si deficientele care apar in singe din cauza tulburarii hematopoiezei.

Aceasta proprietate poate fi folosita si in scop

terapeutic si anume prin inhibitia competitiva a
dihidrofolatreductazei de catre Amethopterin
(Methotrexat) se realizeaza inhibitia diviziunii
celulelor canceroase (cancer de sin; tumori de
vezica, osteosarcoame).

Similar, agenti patogeni care realizeaza sinteza

acidului folic din acid p-aminobenzoic, pot fi
opriti din crestere cu sulfonamide care actioneaza
ca un inhibitor competitiv.
ENZIME: Inhibitori competitivi
 ENZIME: Inhibitori competitivi

Antagonisti ai bazelor purinice si pirimidinice sint folositi in special ca

agenti antivirali si Chemoterapia cancerului (de ce?):
Antagonisti ai hipoxantinei
6-Mercaptopurin
5-Fluorouracil
Acid 5-Fluouridic
5-Iodo-2-desoxyuridina
 Enzime
ENZIME Alosterice

Enzimele pot fi modulate in activitatea lor de molecule mici care se leaga

de enzima la situsuri diferite de cele ale substratului, deci nu la centrul
activ al enzimei. Prin legare aceste molecule mici determina schimbari in
conformatia enzimei cu efecte fie negative asupra activitatii enzimatice fie
postive. Legarea acestor molecule mici de enzima care are ca efect
. schimbarea de conformatie a enzimei si a activitatii enzimei defineste
efectul alosteric. Este important pt enzime situate in puncte cheie de
reglaj metabolic.

Video A0223301; 302

 Vitamine
Enzime in Diagnostic si Patologie

Determinarea cantitativa a activitatii enzimatice in ser s-a dovedit a avea o

semnificatie cu putere de diagnostic. Schimbari in activitatea enzimatica
raportate la valorile normale ne furnizeaza informatii despre starea
functionala a unui organ

Logica functioneaza si invers: un medic care doreste sa stie daca ficatul unui
pacient functioneaza in limite normale, recomanda efectuarea unor teste
legate de enzime implicate strins in metabolismul ficatului cum ar fi
amino transferazele
1. alanine transaminaza, ALT
2. aspartate aminotransferaza, AST
3. lactate dehydrogenaza, LDH
 ENZIME: Patobiochimie Enzime
De un interes medical deosebit este Creatin kinaza (CK) care are
3 Izoenzime, fiecare fiind un dimer
CK-Izoenzima Compozitie

CK-Izoenzima I1 M M; specific pt muschi de schelet; 100% of the normal

serum total.
CK-Izoenzima I2 B B; (B= brain, creier) este caracteristica pt creier; de asemenea
prezenta in muschiul neted; 0% in serul normal; prezenta in
tumori ale tractului gastrointestinal.
CK-Izoenzima I3 M B; specifica pt muschiul cardiac; 35% in muschiul cardiac;
aprox. 5% in muschi de schelet; 0% in serul normal
.

Dupa un infarct miocardic creste concentratia isoformei CPK-MB fata de CPK-total

in primele 3-6 ore post-infarct si atinge un maxim la 12-24 ore post-infarct.
 ENZIME: Patobiochimie Enzime

.
CONCLUZII