METABOLISMUL

ENERGETIC
 METABOLISMUL

este totalitatea transformărilor materiei

şi energiei în sistemele vii,
ce asigură viabilitatea, creşterea şi
reproducerea lor
 FUNCŢIILE METABOLISMULUI

1. Captarea şi depozitarea energiei

necesare pentru efectuarea lucrului
(sinteza compușilor chimici; transportul
prin membrane, contracția musculară,
menținerea potențialelor membranare)

2. Transformarea substanţelor nutritive în

monomeri ai compuşilor complecşi
specifici organismului
 FUNCŢIILE METABOLISMULUI

3. Biosinteza substanţelor endogene

polimere şi formarea din ele a
structurilor supramoleculare;

4. Sinteza şi scindarea substanţelor cu

funcţii particulare (mediatori nervoşi,
hormoni, etc.).
 RAMURILE METABOLICE

I. Metabolismul extern –
a) asimilarea substanţelor nutritive
alimentare;
b) transportul substanţelor inter-
mediare ale metabolismului
între diferite organe şi ţesuturi
c) eliminarea deşeurilor metabolice.
 RAMURILE METABOLICE

II. Metabolismul intermediar –

totalitatea proceselor ce au loc într-o
singură celulă
 FAZELE METABOLISMULUI INTERMEDIAR

I. Anabolismul –
totalitatea proceselor biosintetice, ce au loc
într-o celulă
 ANABOLISMUL
 Din substanţe micromoleculare se produc
polimerii şi ulterior structurile
supramoleculare

 Reacţiile necesită aport energetic, deci sunt

endergonice
FAZELE METABOLISMULUI INTERMEDIAR

Catabolismul
totalitatea proceselor degradative, ce au loc
într-o celulă
 CATABOLISMUL

 Include procesele degradării substanţelor

complexe, inclusiv, a polimerilor biologici la
compuşi micro-moleculari
 Reacţiile catabolice sunt însoţite de
degajare de energie, deci, sunt exergonice
 Energia eliberată este parţial stocată în
formă de substanţe macroergice şi utilizată
în faza anabolică
 ETAPELE CATABOLISMULUI

I. Scindarea polimerilor biologici la

monomerii constituienţi;
II. Scindarea monomerilor până la un număr
limitat de compuşi intermediari metabolici
comuni;
III. Scindarea intermediarilor metabolici
comuni până la produşii finali ai
metabolismului – CO2, H2O şi NH3
 ETAPELE ANABOLISMULUI

I. Formarea precursorilor metabolici comuni

ai monomerilor
II. Sinteza monomerilor specifici fiecărei clase
de substanţe din precursorii metabolici
comuni
III. Sinteza din monomeri specifici a
polimerilor biologici – proteine, glucide,
lipide, etc.
Etapele metabolismului
 CONEXIUNEA FAZELOR METABOLISMULUI

I. Metabolică – produşii intermediari ai

catabolisului pot fi utilizaţi ca substrate în
anabolism şi vice versa

II. Energetică – energia eliberată în procesele

degradative – catabolice, este necesară
pentru sinteza substanţelor în faza
anabolică
CONTRIBUŢIA ENERGETICĂ
A ETAPELOR CATABOLICE

I etapă – 1-2%

II etapă – 18-19 %

III etapă – 80%

 ENERGIA
ELIBERATĂ ÎN PROCESELE CATABOLICE:

I. Parţial este stocată şi utilizată ulterior

pentru efectuarea lucrului.

II. Parţial este degajată în formă de căldură.

 Forma de stocare a energiei:
legătura macroergice

O legătură este considerată macroergică,

dacă la hidroliza ei se eliberează
5 kcal sau mai mult
 TIPURILE DE SUBSTANŢE
DIN PUNCT DE VEDERE ENERGETIC

I. Microergice – la hidroliza lor se eliberează

mai puţin de 5 kcal
II. Macroergice – la hidroliza lor se eliberează
cca 5 kcal
III. Supermacroergice - la hidroliza lor se
eliberează peste 5 kcal
LEGĂTURILE MACROERGICE
 ATP

1. Transportatorul universal al energiei

2. Substanţă macroergică
3. Formă de stocare temporară a energie în
organismele vii.
STRUCTURA ATP-ULUI
CICLUL ATP-ului
 SCINDAREA ATP-ului

I. ATP + H2O → ADP + Pi;

ΔGo = - 7,3 kcal

II. ATP + H2O → AMP + PPi;

PPi + H2O → 2Pi;
ΔGo = - 7,3 + (-8,0) = - 15,3 kcal
 SINTEZA ATP-ului

I cale:
fosforilare la nivel de substrat
– sursa energetică pentru formarea legăturii
macroergice sunt substanţele
supermacroergice
 FOSFORILARE
LA NIVEL DE SUBSTRAT (I)
 FOSFORILARE
LA NIVEL DE SUBSTRAT (II)
 FOSFORILARE
LA NIVEL DE SUBSTRAT (III)
 SINTEZA ATP-ului

II cale
fosforilarea oxidativă,
– sursa energetică pentru formarea legăturii
macroergice sunt protonii şi electronii (H+, ē)
transportaţi prin lanţul respirator
 FOSFORILAREA OXIDATIVĂ

1. Se petrece în lanţul respirator;

2. Procesul asigură eliberarea treptată a 53
kcal - energia reducerii complete a O2
4H+ + 4ē + O2 → 2H2O;
3. H+(ē) sunt furnizaţi de reacţiile de dehidro-
genare a diferitor substrate;
4. Astfel: SURSA ENERGETICĂ PRINCIPALĂ ÎN
ORGANISMUL UMAN SUNT REACŢIILE DE
DEHIDROGENARE
 GENERAREA ENERGIEI ÎN ORGANISMUL UMAN

Principalele procese ce furnizează H+ (ē) lanţului

respirator sunt:
1. decarboxilarea oxidativă a piruvatului;
2. ciclul acizilor tricarboxilici (Krebs).
 DECARBOXILAREA OXIDATIVĂ
A ACIDULUI PIRUVIC (PIRUVATULUI)
1. Sursele piruvatului:
 glucoza şi alte monozaharide ce se oxideză pe cale
glicolitică;
 aminoacizii (alanina, cisteina, serina, etc.);
 glicerolul (catabolismul lipidelor).
2. Localizarea procesului – matricea mitocondrială.
3. Catalizată de complexul polienzimatic “Piruvat
dehidrogenaza” (PDH).
 DECARBOXILAREA OXIDATIVĂ A ACIDULUI
PIRUVIC (PIRUVATULUI)
COMPLEXUL PIRUVAT DEHIDROGENAZA
componenţa:
 E-1 – piruvat dehidrogenaza (decarboxilantă),
conţine TPP (derivatul vit. B1)
 E-2 – lipoil transacetilaza, conţine AL –
acidul lipoic
 E-3 – lipoat dehidrogenaza, conţine FAD+
(derivatul vit. B2)
 HS-CoA
 NAD+
DECARBOXILAREA OXIDATIVĂ A ACIDULUI
PIRUVIC (PIRUVATULUI)

Reacţia sumară:
 DECARBOXILAREA OXIDATIVĂ
A ACIDULUI PIRUVIC (PIRUVATULUI)
MECANISMUL:
 DECARBOXILAREA OXIDATIVĂ
A ACIDULUI PIRUVIC (PIRUVATULUI)
 DECARBOXILAREA OXIDATIVĂ
A ACIDULUI PIRUVIC (PIRUVATULUI)
Conexiunea cu ciclul Krebs și Lanţul respirator
1. Acetil-CoA se oxidează în ciclul Krebs
2. NADH.H+ se oxidează în lanţul respirator
 Ciclul Krebs
sau ciclul acizilor tricarboxilici
Premiul Nobel în Fiziologie
sau Medicină, 1953
a fost acordat egal lui
Hans Adolf Krebs
„pentru descoperirea ciclului
acizilor tricarboxilici“
și lui Fritz Albert Lipmann
„pentru descoperirea HS-CoA și
semnificației ei în metabolism".
 CICLUL KREBS

1. Rolul catabolic – oxidarea acetil~SCoA

2. Sursele acetil~SCoA:
 decarboxilarea oxidativă a piruvatului;
 oxidarea acizilor grasi;
 oxidarea aminoacizilor cetogeni.
3. Localizarea – matricea mitocondrială, cu
excepţia succinat dehidrogenazei – fixată de
suprafaţa internă a membranei interne
mitocondriale
 CICLUL KREBS
Reacţia globală

CH3-CO-SCoA + 3 NAD+ + FAD+ + GDP + Pi + 2 H2O

↓
2 CO2 + 3 NADH + FADH2 + GTP + 2H+ + HS-CoA
 CICLUL KREBS
– REACȚIA CITRATSINTAZICĂ (NR. 1)
 CICLUL KREBS
– REACȚIA ACONITAZICĂ (NR. 2)
 CICLUL KREBS
– REACȚIA IZOCITRAT DEHIDROGENAZICĂ (NR. 3)

 Reacție ireversibilă
 Izocitrat dehidrogenază - oxido-reductază (EC 1.1.1.42)
 Asigură livrarea de H+ și e- prin NAD către complexul I din
Lanțul respirator și producția de energie (3 ATP)
 CICLUL KREBS
– REACȚIA α–CETOGLUTARAT DEHIDROGENAZICĂ
(NR. 4)

 Complex α-cetoglutarat dehidrogenază - similar cu complexul

PDH (E1-TPP, E2-AL, E3-FAD, NAD+, HS-CoA)
 Reacție ireversibilă
 Asigură livrarea de H+ și e- prin NAD către complexul I al
Lanțului respirator și producția de energie (3 ATP)
 CICLUL KREBS
– REACȚIA SUCCINIL-COA SiNTETAZICĂ (NR. 5)

 Reacție de fosforilare la nivel de substrat

 GTP mitocondrial este utilizat într-o reacție de trans-
fosforilare (E - nucleozid difosfochinază) pentru a
fosforila ADP, producând ATP: GTP + ADP → ATP + GDP
 CICLUL KREBS
– REACȚIA SUCCINATE DEHIDROGENAZICĂ (NR. 6)

 Situat în membrana internă mitocondrială

 Este la identic complexului II al lanțului de transport al
electronilor
 Asigură livrarea de H+ și e- prin intermediul FAD către
lanțul respirator și producția de energie (ATP)
 CICLUL KREBS
– REACȚIA FUMARAZICĂ (NR. 7)
 CICLUL KREBS
– REACȚIA MALAT DEHIDROGENAZICĂ (nr. 7)

Asigură livrarea de H+ și e- prin NAD către

complexul I al lanțului respirator și producția de
energie (3 ATP)
GENERAREA ENERGIEI DATORITĂ CONEXIUNII
CICLULUI KREBS CU LANȚUL RESPIRATOR

 NADH·H+ –3 ATP

 FADH2 – 2 ATP
CICLUL KREBS - SUMAR
 REACŢIILE ANAPLEROTICE

Rolul – completarea rezervelor compuşilor intermediari

ai ciclului Krebs în caul când este necesar de a crește
intensitatea procesului

1. Piruvat + ATP + H2O → OA + ADP + Pi

E – piruvat carboxilaza, CoE – biotina;
2. Fosfoenolpiruvat + CO2 + GDP → OA + GTP
E – fosfoenolpiruvat carboxikinaza
 REGLAREA CICLULUI KREBS
1. Citratsintaza:
 dependentă de concentraţia acetil~CoA şi OA;
 Inhibată de citrat, succinil~CoA, acizi graşi şi NAD+
2. Izocitrat DH – mecanismul reglării - alosteric:
 activată de ADP, AMP și izocitrat
 inhibată de HADH şi ATP
3.Complexul α–cetoglutarat dehi-drogenaza –
mecanismul reglării - alosteric:
 inhibat de produsele reacției - succinil-CoA, NADH, și
de sargina energetică mare a celulei (↑ATP)
 activat de ADP, Pi, Ca2+, HS-CoA
 LANŢUL RESPIRATOR (LR)

Reprezintă un complex de proteine conjugate cu

proprietăţi enzimatice localizate în membrana internă
mitocondrială

Rolul – sinteza ATP-ului, din contul energiei eliberate

la transportul H+ şi ē prin LR către O2 – fosforilare
oxidativă

4 H+ + 4 ē + O2 → 2 H2O + ΔG0
ΔG0 = ― 52,6 kcal
MITOCONDRIILE – SEDIUL LR
CONSTITUIENȚII LR – NAD+/NADH
CONSTITUIENȚII LR – FMN/FMNH2
CONSTITUIENŢII LR – PROTEINELE Fe-S
CONSTITUIENŢII LR – COENZIMA Q
 CONSTITUIENŢII LR –
CITOCROMII b560, b562, b566, c1, c, a şi a3
SUCCESIUNEA ELEMENTELOR LR
(REPREZENTAREA SCHEMATICĂ)
 ORGANIZAREA FUNCŢIONALĂ A LR

1. Acceptori-donori 2. Transportatori de
de H+ şi ē H+ şi ē – complexe
 NAD enzimatice:
 CoQ  Complexul I

 cit. c  Complexul II

 O2 (acceptor)  Complexul III

 Complexul IV
 COMPLEXUL I
1. NADH-CoQ reductaza
2. Conţine flavoproteina
cu FMN şi proteine
Fe-S
3. Transferă H+ şi ē de la
NADH la CoQ
 COMPLEXUL II
1. Succinat-CoQ
reductaza
2. Conţine FAD,
proteine Fe-S şi cit.
b560
3. Transferă H+ şi ē de
la succinat la CoQ
 COMPLEXUL III
1. CoQ-citocrom c
reductaza
2. Conţine FAD, cit. b562
, cit. b566 , proteine
Fe-S şi cit. c1.
3. Transferă ē de la CoQ
la cit. c
 COMPLEXUL IV
1. Citocrom oxidaza
2. Conţine cit.a cu ionul de
CuA şi cit.a3 cu ionul de
CuB.
3. Transferă ē de la cit.c la O2
https://doi.org/10.1016/j.mad.2016.09.003
TRANSPORTUL H+ ŞI Ē PRIN LR
 POTENŢIALUL OXIDO-REDUCĂTOR

1. Fiecare verigă a LR poate exista în 2 forme –

redusă şi oxidată, deci,
2. Formează o pereche oxido-reducătoare
3. Caracteristica lor principală este potenţialul
oxido-reducător (redox)
4. El este măsura valorică a capacităţii de
oxidare sau reducere a compusului
 POTENŢIALUL OXIDOREDUCĂTOR

5. Cu cât compusul este un reducător mai potent

cu atât potenţialul lui redox este mai mare
(negativ) –
de ex. HAD+/NADH.H+ - (-0,32V)

6. Cu cât este un oxidant mai potent compusul

cu atât potenţialul lui redox este mai mic
(pozitiv) –
de ex. O2/H2O - +0,82V
 POTENŢIALUL OXIDO-REDUCĂTOR

7. În LR potenţialul redox al constituienţilor

scade, deci, scad proprietăţile reducătoare şi
cresc cele oxidante

8. În consecinţă, H+ şi ē se transportă într-o

singură direcţie – de la NAD sau FAD spre O2
 POTENŢIALUL OXIDOREDUCĂTOR

Lanţul respirator asigură eliberarea treptată a

energiei reacţiei:
4 H+ + 4 ē + O2 → 2 H2O + ΔG0
ΔG0 = ― 52,6 kcal
Cantitatea energiei eliberate depinde de
potenţialul redox
 Relaţia dintre potenţialul redox şi
energia eliberată

ΔG0 = ― n٠ F ٠ ΔE0
unde
n – numărul electronilor transportaţi (2);
F – echivalentul caloric al unui Faraday
(23,062 kcal)
ΔE0 – potenţialul redox standard
 POTENŢIALUL OXIDOREDUCĂTOR
AL VERIGILOR LR
1. NAD+/NADH.H+ ― (-0,32V)
2. FMN+/FMNH2 – (-0,05)
3. CoQ/CoQH2 ― +0,05
4. cit.b (Fe3+)/cit.b (Fe2+) ― +0,12
5. cit.c1 (Fe3+)/cit.c1 (Fe2+) ― +0,22
6. cit.c (Fe3+)/cit.c (Fe2+) ― +0,27V
7. cit.a (Fe3+)/cit.a (Fe2+) ― +0,29
8. cit.a3 (Fe3+)/cit.a3 (Fe2+) ― +0,55V
9. ½O/H2O ― +0,82V
PUNCTELE DE FOSFORILARE
 MECANISMUL CUPLĂRII PROCESELOR DE
OXIDARE ŞI FOSFORILARE

1. Explicat de teoria “chemiosmotică”

2. formulată de Piter Mitchell
 Piter D. Mitchell
(1920-1992)

Premiul Nobel
în chimie, 1978

The Nobel Prize in Chemistry

1978 was awarded to Peter
Mitchell "for his contribution
to the understanding of
biological energy transfer
through the formulation of the
chemiosmotic theory".
 TEORIA CHEMIOSMOTICĂ

postulează:

energia care determină sinteza ATP din ADP şi

Pi îşi are originea în gradientul de protoni ce
se stabileşte între suprafaţa internă şi cea
externă a membranei interne mitocondriale în
timpul transportului de electroni.
 GRADIENTUL DE PROTONI
DETERMINĂ FORŢA PROTON-MOTRICE (ΔP)

Δp = Δψ – 2,303(RT/F)· ΔpH,

unde: ψ – potenţialul membranar;

R – constanta gazelor;
T – temperatura
F – constanta Faraday
ATP sintaza

F0 –
canalul
pentru H+

F1 –
porţiunea
catalitică
DECUPLAREA FOSFORILĂRII OXIDATIVE
 OXIDAREA MICROZOMIALĂ

 Proces oxidativ în lanţ

 Localizarea – reţeaua endoplasmatică
 Rolul – biosintetic (plastic) şi de dezintoxicare
 Organele şi ţesuturile în care activitatea este
maximă: ficatul, suprarenalele, ţesutul adipos,
glandele mamare în perioada lactaţiei
LANŢUL OXIDĂRII MICROZOMIALE
LANŢUL OXIDĂRII MICROZOMIALE
 LANŢUL OXIDĂRII MICROZOMIALE
participă la
1. Sinteza lipidelor
2. Sinteza acizilor biliari
3. Sinteza hormonilor steroizi
4. Transformarea vitaminei D3 în calcitriol
5. Dezintoxicarea diferitor substanţe în ficat
SPECII INCOMPLET REDUSE ALE OXIGENULUI
1. O2 + ē → O2― (anionul superoxid)

2. O2― + 2H+ + 2ē → H2O2 (apa oxigenată)

sau
O2― + O2― + 2H+ → H2O2 + O2

3. H2O2 + O2― → HO• (radicalul hidroxil) + HO― + O2

sau
H2O2 + H+ + ē → HO• + H2O
 ROLUL BIOLOGIC

 Sinteza eicosanoizilor
 Reînnoirea membranelor biologice
 Apoptoza
 Transmiterea semnalelor intra- şi
intercelular
 SPECIILE REACTIVE ALE OXIGENULUI

sunt implicate în patogeneza:

1. Cancerului
2. Infarctului miocardic
3. Aterosclerozei
4. Hipertensiunii arterială
5. Diabetului zaharat
6. Artritei reumatismale
7. etc.
 SISTEMUL DE PROTECŢIE ANTIOXIDANTĂ
Enzimatic Neenzimatic
1. Catalază 1. α-tocoferolul (vit.E)
2. SOD – superoxid 2. GSH (glutationul)
dis- mutaza 3. Ac. Ascorbic (vit. C)
3. Glutation 4. Polifenolii
peroxidaza
5. Carnozina
4. Glutation-S-transfe-
6. etc.
raza
5. Glutation reductaza
6. etc.