Metabolismul

Bioenergetica
Ciclul Krebs
 Noţiuni generale de metabolism. Catabolismui şi anabolismul.
Căile metabolice centrale, ciclice şi specifice.
 Metabolismul intermediar. Metode de studiere.
 Noţiuni de energie liberă standard. Compuşii macroergici -
structura chimică şi rolul lor. Ciclul ATP-ului.
 Caracteristica stării energetice a celulei. Indicii ce o
caracterizează. Reglarea metabolismului celular.
 Decarboxilarea oxidativă a acidului piruvic - enzimele, cofactorii,
reglarea.
 Ciclul Krebs - reacţiile parţiale. Esenţa biologică a ciclilui Krebs,
reglarea lui. Noţiune de fosforilare la nivel de substrat.
Stoichiometria ciciului Krebs.
 Reacţiile anaplerotice (reacţiile care furnizează produse
intermediare al ciclului acizilor tricarboxilici).
 Metabolismul
 Metabolismul – sistem coordonat de transformări a
substanţelor şi energiei sub acţiunea sistemelor
multienzimatice.
 Deosebim: metabolismul extern şi intermediar
 Metabolismul extern – include procesele necesare
pentru: asimilarea substanţilor nutritive , transportul
metaboliţilor intermediari între celulele diferitor organe şi
ţesuturi şi eliminarea produselor finale din organism.
 Metabolismul intermediar – totalitatea reacţiilor chimice
ce decurg într-o singură celulă vie (şi asigură viabilitatea,
creşterea şi reproducerea ei).
 Funcţiile metabolismului:

1. aprovizionarea celulelor cu energie

chimică (ce se formează la scindarea
substanţelor nutritive);
2. transformarea substanţelor nutritive în
precursori necesari pentru sinteza
macromoleculelor
3. asamblarea macromoleculelor în
componenţi celulari;
4. biosinteza şi degradarea biomoleculelor
cu destinaţie specială (h, mediatori,
cofactori);
 Fazele metabolismului

 Evidenţiem 2 faze:
1. Catabolismul – faza de degradare a
macromoleculelor în micromolecule.
 este însoţit de eliberarea energiei (care
poate fi acumulată sub formă de ATP sau
NADPH+H+
2. Anabolismul – faza de sinteză a
macromoleculelor din micromolecule,
 necesită utilizarea ATP sau NADPH+H+
 Etapele catabolismului:
 I etapă - decurge în TGI (fără eliminare
de E). Macromolecule alimentare se
scindează în monomerii săi.
 II etapă – monomerii se transformă într-
un precursor comun – Acetil-CoA (are loc
generare de energie).
 III etapă – amfibolică - ciclul Krebs si
fosforilarea oxidativă –(FO)  H2O+ CO2
are loc generare de energie
  Proteine Glucide Lipide
I

AA monozaharide AG+glicerol

gluco Ceto- Piruvat

I
I II
Acetil -CoA

c. Krebs CO2
L.R
III
H2O
FO
ADP + Pi ATP
 Deosebirile căilor catabolice
de anabolice
 considerentul energetic;
 succesiunea reacţiilor este reglată
separat;
 diferă după localizarea în celulă.
 CĂILE METABOLICE
- reprezintă reacţiile chimice in lant, cu o anumită
funcţie.
 S ==>A ==> B ==> C ==> P
DEOSEBIM CĂI METABOLICE:
A. a) centrale (comune pentru degradarea şi sinteza
principalelor macromolecule)
b) specifice (caracteristice doar pentru substanţe
individuale (cofactor).
B. a) liniare (glicoliza)
b) ciclice (ciclul Krebs)
C. a) anabolice
b) catabolice
c) amfibolice
D. a) aerobe
b) anaerobe
 Metode de studiu a căilor
metabolice
 Pe organismele intact – aport – eliminare – se
aplică atât pe organismele sănătoase cât şi pe
organismele bolnave (infectate) şi stresate. Se
efectuiază prin marcarea metaboliţilor cu izotopi.
 Studiul experimental prin perfuzarea organelor
intacte.
 Studiul secţiunilor tisulare.
 La nivel celular.
 La nivelul organitelor celulare.
 REGLAREA METABOLISMULUI
 Se realizează la diferite nivele:
1. la nivelul proprietăţilor specifice enzimelor (cantitatea de E şi S,
prezenţa Co, pH, t);
2. la nivelul E reglatoare alosterice;
3. Majoritatea reacţiilor sunt reglate de starea energetică a celulei.
Indicatorul ei este sarcina energetică

- SE = [ATP]+1/2[ADP]
[ATP]+[ADP]+[AMP] SE= 0,8-0,95

PF = [ATP]/[ADP]*[Pa] = 500
 Se = 0 ( AMP); Se=1 (ATP). Atkinson – căile metabolice, responsabile
de sinteza ATP sunt inhibate de Se înaltă; dar căile de utilizare ale ATP
sunt stimulate.
 Căile catabolice ca regulă sunt inhibate de ATP, NADH2 şi activate de
AMP, ADP, NAD+. Pentru căile anabolice acţiunea acestor compuşi este
inversă.
4. reglare prin modificarea covalentă a
enzimelor (fosforilare-defosforilare), modulată
de hormoni (adrenalina, glucagon ş.a)
5. inducţia şi represia enzimatică - modificarea
concentraţiei E la nivel de transcripţie a genelor
corespunzătoare sub acţiunea hormonilor
steroizi.
6. Reglarea dependentă de hormonii care
accelerează activitatea E (adaptare imediată)
sau de viteza sintezei enzimelor (adaptare de
lungă durată)
Exemple: adrenalina şi steroizii
7. Influienţa medicamentelor de
diferită origine
 Bioenergetica.
 Bioenergetica- ştiinţa ce studiază
transformările şi utilizarea energiei.
 În lumea vie sistemul termodinamic
poate fi reprezentat de un organism
întreg; un organ; o celulă; o reacţie
chimică.
 Organismele vii pot fi considerate sisteme
termodinamice, pentru care sunt valabile legile
termodinamicei:

 I. Principiul conservării – energia

reacţiilor chimice nu dispare şi nu apare din
nimic, dar se transformă dintr-o formă în
altă.
Ex.: E chimică se transformă în E termică,
electrică, mecanică.
 II Principiul evoluţiei – toate procesele
asociate cu transfer de energie se
desfăşoară de la sine numai într-o direcţie şi
numai pînă la o anumită limită - ce
corespunde entropiei maximale.
 Sistemele biologice sunt sisteme
deschise (schimb de energie şi materie
cu mediul înconjurător)
 Fiecare sistem are o energie internă
(E), care este constituită din energie
liberă (G) şi energie dependentă de
variaţiile TS (energie legată).
  E= G + TS
 Forţa motrice a reacţiilor este tendinţa
sistemului atît de a-şi spori gradul de
dezordine, cît şi de a-şi reduce conţinutul
de energie liberă ordonată.
Noţiune de energie liberă standard.
 Energie liberă reprezintă acea parte din energia (totală)
internă a sistemului, capabilă să efectuieze un lucru
asupra mediului în condiţii constante de T şi presiune -
 G  kcal/mol
Dacă  E= G + TS  G = E - TS.
 TS - energia legată - nu poate fi utilizată pentru
efectuarea lucrului (T- t absolută; S – variaţia entropiei
(gradul de dezordine al sistemului).
 Creşterea entropiei împedică revenirea la starea
iniţială, de aceea reacţiile însoţite de creşterea entropiei
- sunt ireversibile.
 Energia liberă standard este partea de energie totală a
sistemului, convertită în lucru în condiţii standard ( G0)
 T=298K, C% iniţiala – 1,0 mol, pH = 7, presiunea –
760 torii (1 atm).
 Referitor la o singură reacţie chimică - variaţia
energiei libere standard este diferenţa dintre
suma energiilor libere ale produşilor şi suma
energiilor libere ale reactanţilor.
 G pozitivă  0  când produşii conţin mai
multă energie decât reactanţii (substanţele
iniţiale)  endergonice (nu pot efectua un
lucru spontan, necesită energie din exterior).
AB  GB  GA
 G negativă  0  produşii conţin mai puţină
energie decât substanţele iniţiale  exergonice
(fără folosirea energiei) – stînga la dreapta 
pot efectua un lucru.
 G = 0 – nu evaluează nici într-un sens.
 Reacţiile catabolice  exergonice
 Anabolice  endergonice
 Legătura (conexiunea) între ele este ATP.
 Ciclul ATP
 ATP- transportor universal al
energiei
 În forma sa activă este un
complex cu ionii de Mg sau
Mn
 ATP – 2 legături
macroergice(valoare negativă
ridicată a ΔG0),
 Serveşte ca sursă de energie
în:
1. Lucrul mecanic: mişcare,
contracţie
2. Biosinteza moleculelor
biologice
3. Transport: transportul prin
membrană
4. În transmiterea
informaţiei genetice
 Ciclul ATP
 În condiţii standard hidroliza ATP are loc
pe 2 căi:
ATP

ADP
H3PO4 AMP PP

2H3PO4
7,3
kcal/mol
14,6 kcal/mol
 Sinteza ATP din ADP şi Pi – este posibilă
pe 2 căi:
 1. FO
 2. fosforilare la nivel de substrat – reacţiile
în care energia necesară pentru sinteza
legăturii macroergice fosfat e furnizată de
un substarat supermacroergic.
Particularităţile structurale ale ATP
ca donor de energie
 la pH=7 are 4 sarcini
negative, care se
resping mai puternic
comparativ cu cele 3 din
ADP
 Leg macroergice sunt de
tip anhidridă (unesc 2
resturi acide)
 Prezenţa ionilor de Mg
(afinitatea ADP este de
6 ori mai mare –
hidroliza este spre
formarea ADP+Pi)
Legătura macroergică. Substanţe macroergice
 Transportul principal al energiei de la
procesele catabolice spre cele anabolice şi
forma majoră de stocare a ei în organism
sunt legăturile macroergice fosfat şi
tioesterice din diverse substanţe
 Legătura macroergică – care la hidroliza
ei se eliberează mai mult de 5,2kcal/mol
(21 kJ/mol)
 Legătura macroergică. Substanţe macroergice
 Compuşii supramacroergici G0 (kJ/mol) kcal/mol
1. fosfoenolpiruvat -61,9 -14,8
2. 1,3 – difosfoglicerat -49,3 -11,8
3. creatinfosfat -43,1 -10,3
 Compuşii macroergici -G0 (kJ/mol)
1. ATP  ADP +H3PO4 -30,4 -7,3 (7,6)
2. ADP  AMP + H3PO4 -28,4
3. H4P2O7  2Pi+H+ -28,4 - 6,9 (-7,3-8)
4. acil~CoA -31,4 -7,5
 Compuşii submacroergici
Glucozo-1 P -5,0
Fructozo – 6 P - 3,8
Glucozo- 6- P - 3,3
 Decarboxilarea oxidativă a
piruvatului
 DOP la eucariote e localizat în mitocondrii; la procariote – citozol.
 Are loc sub acţiunea complexului multienzimatic – PDH, alcătuit din:
1. E1 – PDH Co1-TPP
2. E2 – dehidrolipoiltransacetilază
S
Co 2- AL
S
3. E3 – dehidrolipoilDH HSCoA – a.pantotenic
Co3 – FAD NAD+
 K – kinaza specifică
 F – fosfotaza specifică, dependentă de Ca2+ şi Mg2+
 X – proteina ligand (în E3)
 Caracteristica: la E.Coli  compus din 48 de lanţuri polipeptidice. Nucleul
îl ocupă E2; iar E1 şi E3 se leagă în exterior de nucleu. Lanţurile sunt
legate prin forţe necovalente.
 1. Atacul nucleofil - hidroxietiltiaminoPP,
2. gruparea hidroxiettilică se oxidează cu gr disulfidică- trece în
sulfhidrilică se formează acetillipoamidă

 CH3-CO-COOH +E1-TPP E1- TPP-CH- + CO2

CH3
OH

S SH
E1-TPP-CH-CH3 + E2 AL E1-TPP + E2-AL
S
S-C-CH3
OH

O
pyruvate dehydrogenase
complex
 SH
SH
E2-AL + HS-CoA
E2-AL + CH3COSCoA
C-CH3
SH
O

SH S
E2-AL + E3-FAD E2-AL + E3-FADH2
SH S

O
O
 E3-FADH2 +NAD E3-FAD+ NADH+H +
Reacţia sumară:
Complexul PDH:
S
E1-TPP, E2-AL S
E3-FAD HS-CoA, NAD
CH3-CO-COOH CH3-CO - S CoA + CO2 +NADH+H

LR =3 ATP
Ciclul Krebs
 P y r u v a te D e h y d r o g e n a s e
O O HSCo A O

H 3C C C O H 3C C S Co A + CO2
p y r u v a te + a c e ty l -C o A
NAD NADH
 Reglarea complexului PDH
 Inhibat prin retroinhibiţie: AcetilCoA–E2; NADH – E3
Efectul e reversibil la acţiunea NAD şi HSCoA
 Inhibiţia alosterică este amplificată de AG
macromoleculari
 Reglare nucleotidică, prin sarcina energetică: inhibat
de GTP şi activat de AMP
 Reglare covalentă: complexul PDH este inhibat prin
fosforilare (kinaza PDH), activat prin defosforilare
(fosfataza PDH).
 Fosforilarea se amplifică la raportul înalt ATP/ADP; acetil
CoA/HSCoA; NADH/NAD; defosforilarea – la concentraţii
mari de piruvat şi Ca
 Ciclul Krebs Rolul
 Constă dintr-o secvenţă de reacţii ce se
desfăţoară în ciclu (realizează degradarea lui
Acetil Co A pînă la 2 mol de CO2 şi produce
energie stocată în GTP, NADH+H, FADH2
 Are loc în matricea mitocondrială
 Caracter aerob
 Rolul:
1. Donor de protoni şi electroni pentru LR
2. Integrativă
3. Amfibolică
4. energetică
1. Condensarea lui Acetil CoA cu
OA
2. Izomerizaea citratului în izocitrat
3. DH şi decarboxilarea
izocitratului
 IDH NAD dependentă- localizată în MC
IDH NADP dependentă- atît în MC cât şi în citozol
4. Decarboxilarea oxidativă a alfa
cetoglutaratului
5. Fosforilare la nivel de substrat
6. DH succinatului
7. Hidratarea fumaratului
8. DH malatului
 Oxidarea
Diacilarea
4. 2. Trecerea
SuccinilCoA
Citratuluicu
alfa cetoglutaratului la
6.Dehidrogenarea
1
3.
la Oxidarea
Izocitrat
formare
succinil
 Condensarea
complexului
de
cetoglutarat
GTP,
E­A
CoA Izocitratului
Succinat
sub actiunea
polienzimatic
.la
ca rezultat
Succinatului
conitază- E-IzocitratDH,
ce al
Fumarat
contine Ciclul acizilor tricarboxilici
şi la Alfa-
Alfa
Fe şicare
cetoglutaratDH
Acetil
are caCoA
coenzimă
fosforilării asemănător
lacunivel
OANAD,
de necesită
E - SDH
glutation
cu
substrat
dependentă
 (380000D)-
Enzima
compus
FAD
redus.
complexul
E-Citrat
Mg2+,
există
din
cu formare de 5-
Piruvat
sintetaz
constă a 8 DH
din
sub
coenzime
este
subunităti
2
activată forme
şi 3 de:
(Krebs) COOH
enzime. Procesula.se
izoenzimatice:
Citrat. înNADH+H+ATP
Acetyl MC CoA I
ADP- inhibată
desfăşoară de:
în cinci
CHetape.
-C=O CH2
 b. Citoplasmă 3
I I
SCoA COOH
CS OH-C-COOH COOH

NADH OAA
I
I
CH2
Cit I
CH2
CH2 I
I
COOH NAD+ MDHI COOH H-C-COOH
I
C =O AC I
I CH- OH
CH2
Mal COOH I
I
HC-OH
3NADH+H+ => LR ICit COOH
I COOH
COOH FR NAD+
COOH FADH2 => LR I
ICDH
CH2
I
I
CH
II
Fum COOH
I COOH CH2 NADH
CH2 I I
-KG
CH
FADH2 CH2 CH=O
I SDHICH2 I I
COOH
I CH2 COOH
FAD+ Suc
COOH I
KGDH
C=O NAD+
7. Hidratarea Fumaratului la Malat SCoAS
I
SCoA
8. Oxidarea Malatului la OA E- MDH NADH
GTP
GDP
SCoA
 Reacţia sumară. Bilanţul
energetic
 CH3COSCoA +3NAD+FAD+GDP+Pi+2H2O
+ +
2CO2 +3NADH+H +FADH2+GTP+2H
+HSCoA
 Reglarea ciclului Krebs
 Citrat sintaza:
Inhibată - succinil CoA; AG; NADH; citrat
Activată: S- OA, Acetil CoA
 IzocitratDH:
Activată: ADP, Mg, Mn
Inhibată: NADH2 şi NADPH2, ATP
 Alfa cetoglutaratDH
Inhibată: succinil CoA; NADH2; Se mare
 Reacţiile anaplerotice
 Reacţiile ce furnizează produşii intermediari ai
ciclului Krebs
1. Formarea de OA
Piruvat +CO2+ATP▬►OA+ADP+Pi
E- piruvatcarboxilaza (biotin dependentă)
Asp+αcetoglutarat ▬►OA+Glu
În miocard şi muşchi:
Fosfoenolpiruvat +CO2+GDP ▬►OA +GTP
E- fosfoenolpiruvatcarboxikinaza
 Reacţiile anaplerotice
2. Formarea alfa cetoglutaratului:
Glu+Piruvat ▬►Ala + αcetoglutarat + Ala
3. Formarea lui succinil CoA – din propionil
CoA (1. din oxidarea AG cu număr impar
de atomi de C; 2. din catabolismul Val, Ile,
Met)
4. Formarea fumaratului (din catabolismul
Fen şi Tyr)