Sunteți pe pagina 1din 59

| 

   
  
á CH3COSCoA +3NAD+FAD+GDP+Pi+2H2O
î î
x x x
x
 
|      
á Citrat sintaza:
Inhibată - succinil CoA; AG; NADH; citrat
Activată: S-
S- OA, Acetil CoA
á IzocitratDH:
Activată: ADP, Mg, Mn
Inhibată: NADH2 şi NADPH2, ATP
á Alfa cetoglutaratDH
Inhibată: succinil CoA; NADH2; Se mare
|   
á |eacţiile ce furnizează produşii intermediari ai ciclului
Krebs
1. Formarea de OA
Piruvat +CO2+ATPɺɼ
+CO2+ATPɺɼOA+ADP+PiOA+ADP+Pi
E- piruvatcarboxilaza (biotin dependentă)
Asp+ơơcetoglutarat ɺɼOA+Glu
Asp+ ɺɼOA+Glu
În miocard şi muşchi:
Fosfoenolpiruvat +CO2+GDP ɺɼOA ɺɼOA +GTP
E- fosfoenolpiruvatcarboxikinaza
|   
2. Formarea alfa cetoglutaratului:
cetoglutaratului:
Glu+Piruvat ɺɼAla
ɺɼAla + ơcetoglutarat + Ala
3. Formarea lui succinil CoA ² din propionil CoA
(1. din oxidarea AG cu număr impar de atomi de
C; 2. din catabolismul Val, Ile, Met)
4. Formarea fumaratului (din catabolismul Fen şi
Tyr)
’   

   


    

’ 
á Oxidarea biologică. Dehidrogenarea substratelor - sursa energetică pentru sinteza ATP - ului.
Enziniele dehidrogenăni.
á Lanţul respirator (schema). Complexele enzimatice. Acceptorii principali de electroni şi
protoni, structura lor chimică.
á Potenţialul de oxido-
oxido-reducere a componentelor lanţului respirator. Fosforilarea oxidativă.
Locurile de fosforilare. Produsele finale ale oxidării.
á |eglarea intensităţii funcţionării lanţului respirator. Coeficientul P/O, controlul
respirator.
á Decuplarea produselor de oxidare şi fosforilare, principalii agenţi decuplanţi. |olul biologic al
produsului de decuplare, respiraţia liberă.
á Mitocondriile, structura şi permeabilitatea selectivă a membranelor pentru diferiţi cumpuşi..
Sistemele--navetă de transport al echivalenţilor de reducere.
Sistemele
á Ipotezele principale, care explică procesele fosforilării oxidative. Ipoteza lui Mitchell.
á Oxidarea microzomală, rolul citocromului P450 în reacţiile de oxido-
oxido-reducere.
á Vitaminele şi rolul lor în procesele de oxidare biologică.
á Noţiune de radicali liberi. Oxidarea peroxidică a acizilor graşi nesaturaţi din membrane.
Sistemele de protecţie a celulei de acumilarea radicalilor liberi.
Oxidarea biologică. Dehidrogenarea substratelor.
Enzimele dehidrogenării.
á ’  
  ’ a a 

  a 
a  
 a  a  
a

 a
á |

 aa 
   a 
|

 aa 
 

a 
á  a 
 aa    a  a 
å  a  
a  !a 
a
a !å
!å  ü
á a 
    
aå

aå
 a   "
 aa#$%&
'%
© ©| !
1.6 a &$%å
6 a &$% å


  
 a &$%

 a &$% &
(  a %
!
  
 a &$%
!
 
 a &$%å å  
# 
&$% &
(
 
 a %
)*
&$%
)*
 &$%å å&
&$%
$% &
(
%
+,  &$%
+,   &$%å åa- &
a- &$%$% &
(
 %
./
 a
   &$%& )+å )+å0")

 a &$%
a &$% &
( /%
1  a 
# &$%
&$%å å  
#
 
#&
&$%
$% &
( a 

 a 
#%
© ©|!   

á Succinat +FAD å 



 

(   %
á





å 
 






  
 
á $% & &'% !a 
 
a 
  a   a
a  a  a2
 

a a a
Lanţul respirator (L|). |olul. Structura
Structura..
á ,|
,|   
3 
4   
    
 a  a " 
 a 
a  a
 &2 
#
a  3$% "'% !4
! 
a a  !
á ( 
     a a a 
á ( 

  a   a *#
'  ,|
0 aa  a
a
a
a
aå
a
aå
# a  "  a 
 a a  a 
! # #
#  #  a  " 
 a 
 a   a-  
  
  |
1. NADH+H sau FADH2
2. Flavoproteinele FP: preiau p şi " de la NADH+H sau FADH2
á FPN (NADH DH) - ca Co FMN - preia H2 de la NADH+H
á FPs (succinatDH)-
(succinatDH)- ca Co FAD-
FAD- preia H2 de la FADH2
3. CoQ-
CoQ-ubichinona ² până la CoQ sunt transportaţi atât p cât şi "
4. Sistemul de citocromi: b, c1, c, a şi a3
- ©#$    %
     
  $ 
& '  ((( ( " XX  ((
  
  '
) &   
 & " " ) "    ) 
5. Fe
Fe--S proteinele ²sunt localizate :
a. între FP şi CoQ
b. între cit b şi citc1
©$ |
©     |
„
’
  ’  

 
  ’      
’        „
„
 
„ „ „ „ „

’ 
  ’  

 
  ’      
’         „
 „


      

N
 
N  N
   
’’     
N


 



’’ d „„
„
a    ’
’|
|
á ¦   
¦   
’   
 
á    ’!" 
##  $% &

  
á ' a  a  ,|   

 
 a  a 3  
a 4" a
4" a  
 a-

á   

a   a 5
  a 5(65
(65 a  

a
a a  a -

a -
"
" 
 a     a"  a  a
  # 
a
    a
a  
 0"6

"

"


7!.8
7!.8 "
" 9"6
9"6a: 
a:  
a

a 

a 
   
 # 
 a

 a
a  a
 a
á Cu cît potenţialul redox este mai electronegativ cu atât este mai
înaltă capacitatea de a ceda ü, şi invers, cu cît potenţialul este mai
electropozitiv, cu atât este mai înaltă capacitatea sistemului de a
adiţiona electroni.
á Sistemele redox su
sunt aranjate în ordinea creşterii potenţialului de
oxido--reducere.
oxido
á a  aa


a   a 
 a a   a 
;   <  a  -
 a   =a

5
=a

59")
>
?
3

?
3 :   
 
% )+4
)+4
á a 
 2 a   a   aa
 a 
 a   

á #    a   a    

 a !
a  a å
å    a    a 
 a 
 a 
a  a
2
á ´   

a 
 a  a  


  a   a 
 a   a 
á @/7'@(
@/7
á a
 2
á '   
' a A3!)61!
?BC
4
á @(6  a     

á @/7!C!)61!D&6"E!
@/7 !C!)61!D&6"E!36")!4F7
6")!4F7.!"1>

á 9"))7!0"G

á |   

a  a 
 a 5 5 +!H
’©’||’!*
á reprezintă sinteza ATP din ADP şi Pi (cuplată
cu L|), pe seama
seama energiei eliberate la transferul
echivalenţilor reducători în L| de la coenzimele
reduse la O2.
á Deoarece transferul de ü are loc treptat, energia
se eliberează Åîn pacheteµ ² în trepte . Pentru a
se forma ATP diferenţa de potenţial trebuie să
fie nu mai mică de 0,22V.
á Funcţionarea cuplată a L| şi FO este asigurată
de 5 complexe
|   +$
 
  


M  
 
  
 

M      !
 
  "#

M  #  "M $ & ! '&(!


 %  "#

M  M $"  ))  '&*! '&!


 %   "©%  )!

M  M  
 )-   !  -!M
+ ,  
  "
 " !,-.'' /

!,-.

á Căderea de potenţail 0,42V Ⱥ


á ƅG0 = -19,4 kcal/mol - 1mol ATP, restul se se degajă sub
formă de căldură
á Inhibat: rotenonă(otravă pentru peşti), Na amital
(barbiturat); pericidină (antibiotic)
  "
 " 
"" .
."" /
á Variaţia de potenţial este de 0,07V;
á ƅG0 = -3,2 kcal/mol ² nu se sintetizează ATP
á Inhibat ² malonat (inhibiţie competitivă)
  "
 " .
.""   /
á Variaţia de potenţial este de 0,2
0,21V;
á ƅG0 = -7,75 kcal ² se sintetizează 1mol de ATP.
ATP.
á Inhibat Ⱥ antimicina A
  
 ""   /

á Catalizează adiţia a 4ü la O2 molecular (a 2ü la ½O).


á O2 + 4ü + 4H+ Ⱥ 2H2O
á Căderea de potenţial de 0,54V.
á ƅG = -24,8 kcal Ⱥ se sintetizează 1mol de ATP
á Inhibat: CO, ozide, cianide.
   ' a
a"" /

á alcătuită din:
1. F0 Ⱥ străbate membrana internă a MC, constă din 4 tipuri de
proteină ce formează un sistem de pori transmembranari prin
care trec protonii-
protonii- canal de protoni
2. F1-- partea catalitică
F1 catalitică - factor de cuplare 1:
a. se află în intregime în matrixul mitocondrial (formă de sferă).
b. e alcătuită din cinci tipuri de proteine ơơơ (ơ3), ƢƢƢ (Ƣ3), ƣ, Ƥ,
ƥ.
c. la acest nivel are loc reacţia de condensare a ADP + Pi
ȺATP+H2O
á Inhibată: oligomicină, atractilatul (glicozidă)
Ú   „„ „„„„„ „„ 
 „ „   „  „„„ „ „
  „ „   „„ „ „„ „ „
 „  „  „   „ „  „ 
   | 0   

   
.# /
 %      
   /
0
á Locusurile unde are loc sinteza ATP se numesc
puncte de fosforilare.
fosforilare.
á În L| (lanţul respirator) deosebim 3 puncte
de fosforilare:
1. NADH+H----
NADH+H ----CoQ
CoQ
2. Cit b----
b----citc
citc
3. cita--
cita --cita3
cita3
 
   
 ××   # × 
!

! 
!
× × ! ! !
 ×
×!
   

 ×   
× 

!* +!


 "  × 
! !
! #

 ! !
$ %& '!() × 
     0   |"
|"’

á NADH + H+ + ½O2 + 3ADP + 3Pi Ⱥ NAD+ + 3ATP +


4H2O
á FADH + H+ + ½O2 + 2ADP + 2Pi Ⱥ FAD + 2ATP +
3H2O
á |aportul între numărul de moli de ATP produşi şi O2 consumat
este numit Åcît de fosforilareµ P/O.
P/O.
á !   !,(,0
 ’)
!,(,0
 ’)"" a’12&'
a’12&'   
%
á !  !,)0
 ’)"
 !,)0
 ’)" a’1)&'
a’1)&'   
á P/O reflectă cuplarea transportului H+ şi ü (respiraţia) şi
fosforilarea (sinteza ATP). Coeficient indică ce cantitate de P
anorganic (H3PO4) se transformă în P organic (ATP) la
transportul unei perechi de H+ şi ü în L|.
Ipoteze principale cu privire la procesele de FO.
Ipoteza lui Mitchell
á Prin ce mecanism energia eliberată în L| este cuplată
cu formarea ATP?
á Teoria chimică,
chimică, numită şi a intermediatorilor comuni
(produşi intermediatori macroergici, precursori de
ATP).
á Teoria conformaţională (energia este preluată de o
proteină într-
într-o conformaţie activă, ce stimulează ATP).
á Teoria chemiosmotică (Mitchell, 1961).
Ipoteza lui Mitchell
á Ce postulează că starea intermediară energetică care
determină sinteza ATP din ADP+Pi e reprezentată de
gradientul de protoni,
protoni, ce se stabileşte între faţa
interioară şi cea exterioară a membranei interne a MC în
timpul transferului de electroni.
á O la transferul unei perechi de ü (energia eliberată)
pompează 3 perechi de H2+ din interiorul MC spre
exterior(spaţiu intermembranar).
á Astfel partea externă a membranei interne a MCȺ
pozitiv, dar cea internă ² negativ ²
á apare gradient de c%/
c%/ potenţialul
potenţialul transmembranar
/a  
a
a a !   
0(
a 3
a 3  
  a  a  IJ
!  3I 4a 4a  
 &
á Protonii revin din spaţiu intermembranar în mitocondrii prin
partea F0 (deoarece restul membranei este impermiabilă).
á Acest flux de protoni este forţ
forţa morice care determină la
nivelul subunităţii F1 sinteza de ATP din ADP+Pi
Unul din postulatele teoriei chemiosmotice prevede că că apa rezultată
în reacţ
reacţia de formare a ATP din ADP şi Pi se ionizează spontan,
ionii H+fiind dirijati spre interiorul mitocondriei (ei urmînd să
creeze gradientul protonic) în timp ce ionii OH- sînt dirijati spre
spapul intermembranar
Datele experimentale ce confirmă:
á S-a confirmat generarea gradientului de protoni în
cele 3 puncte ale L|. Anume ² gradientul de protoni
se utilizează la sinteza ATP.
á S-a demonstrat ca pH matrixului mitocondrial creşte,
iar cel al mediului extern al membranei MC ² scade
(acid).
á S-a argumentat că transferul H+ din MC în timpul
transportului de ü şi revenirii lor prin ATP-
ATP-sintetaza
sunt comparabile cu viteza lor din cadrul FO în MC
intacte.
      a#
!a
á ATP/ADP-translocazei-
ATP/ADP- translocazei-
asigură transferul ADP „„„„„ „„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„ 

„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„
 .
/01
din citozol în MC în 
schimbul ATP din MC- MC- „„f f
citozol.
îî 
á Fosfattranslocaza ² „„„„„„„„„„„ „„„„„„„„„„„„„„ „„
transferă Pi în MC, 
2

3
  
/01
însoţit de deplasarea „„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„

  
„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„ „„„„„„„„„„„„„„„„„„„2  
ionilor de H2.
Controlul respirator

á Organismele vii sintetizează ATP în raport cu necesititatea lui


² de aceea FO cuplată cu L| este riguros controlată.
á Deoarece L| şi FO ² etapa finală a degradării G, L, P
controlul respirator se poate efectua atât prin compuşi direct
implicaţi în L| şi FO, cât şi prin intermediatorii degradării
celor 3 clase.
á |olul primordial îi revine ADP.
1. F1 din ATP - sintetază rămâne blocat în lipsă de ADP.
2. Intensitatea transferului de protoni prin F0 deasemenea e
determinată de nivelul ADP.
3. ADP ² reglator alosteric (+) pentru mai multe E ce sunt
implicate în degradarea G, L şi P.
     
á Controlul respiraţ
respiraţiei se înfăptuie
înfăptuieşşte prin
intermediul acceptorului - ADP.
á Lipsa de ADP - inhibă respiraţ
respiraţia şi stopează
fosforilarea. La adăugarea de ADP cre creşşte brusc
consumul de 02 ---- se activeaza lantul respirator
şi ADP se fosforilează la ATP.
Decuplarea produselor de oxidare şi fosforilare, principalii
agenţi decuplanţi.
á La FO contribue:
1. Integritatea membranei interne a MC Ⱥ orice leziune duce la
perderea capacităţii de FO (în timp ce transferul de ü poate
continua).
2. Impermeabilitatea membranei interne pentru ionii H+ OH- OH-
K+ Cl-
Cl-.
á FO poate fi decuplată cu ajutorul unor substanţe chimice, ce
inhibă sinteza ATP dar neafectînd decuplanţi ² agenţi
decuplanţi. La acţiunea lor respiraţia creşte, iar FO este
inhibată.
protonofori
AD
ionoforele
á Protonoforii Ⱥ măresc permeabilitatea membranei
pentru protoni(H+), lichidând potenţialul
transmembranar.
1. a.g. liberi
2. 2,4 dinitrofenol
3. salicilaţii (antiinflamatoare)
4. dicumarol (anticoagulant)
5. T3 şi T4 (h.gl.tiroide)
á Ionoforele ² ei leagă şi transferă ionii prin membrană:
- valinomicina (ȹ K+) , nigericina (ȹ K+), gramicidina A
Ⱥ Na+, K+; H+.
 
 

x 





    







   
á Inhibitorii ai fosforilării acţionează asupra ATP-
ATP-
sintetazei. Oligomicina blochează pătrunderea H+ prin
FO (închide canalul) O cu încetul slăbeşte respiraţia Ⱥ
întrerupere.
6 
 
6 
 
   
   
 
’  

 


á Fosforilarea oxidativă este influenţ
influenţată de o serie de
agenţţi clasaţ
agen clasaţi în 3 grupe :
á - agenti de decuplare-
decuplare- permit transportul electronilordar
blochează fosforilarea. Ex.2,4 dinitrofenolul facilitează
trecerea prin membrană a H+
á - inhibitorii fosforilării oxidative Ex Oligomicina -
împedică şi transportul şi fosforilarea oxidativă.
á - Ionoforii - formează complexe liposolubile cu cationi
specifici trecîndui prin membrană.
|   

á ² are loc decuplarea FO de L| şi toată energia este


convertită în căldură, care nu se utilizează la executarea
funcţiilor celulare.
á Astfel MC devin o sobă, ce produc căldură. E necesar
în situaţii, când necesitatea căldurii este mai mare decât
ATP.
á În ţesutul adipos brun ² MC sunt specializate la
producerea căldurii (nou-
(nou-născuţi, animale în hibernare)
² termogenina.
Oxidarea microsomală
á Un alt tip de reacţii de OB este cel oxigenazic. Acestea sunt
catalizate de monooxigenaze.
á Lanţurile monooxigenazice de oxidare sunt lanţuri scurte de
transport al H+ şi ü a căror sursă sunt NADPH+H
á SH + O2 +NADPH + H+  S-OH + H2O + NADP+ O
reducerea O2 şi incorporarea lui în anumiţi compuşi chimici
(include un atom de O, celălalt este redus la H2O).
á un asemenea lanţ este microsomial - localizat în |E al
celulelor hepatice şi suprarenale. |ol esenţial îl are cit P450
(activatorul O2). El cuprinde o FP (FAD) la nivelul căreia H2
este disproporţionat în H+ şi ü.
|  ’
á |olul: plastic şi dezintoxicare.
|olul:
á În ficat ² hidroxilarea medicamentelor,
neutralizarea toxinelor, hormonilor (sunt
eliminaţi).
á În medulosuprarenale ² sinteza noradrenalinei şi
adrenalinei.
á În corticosuprarenale ² sinteza colesterolului,
hormonilor gluco-
gluco- şi mineralocorticoizi.
Noţiune de radicali liberi. Oxidarea peroxidică a AG
nesaturaţi. Sistemul de protecţie.

á La reducerea incompletă a O2 se formează


forme reactogene şi agresive ale substanţei cum
ar fi: superoxidanionul, peroxid; hidroxil sau
peroxidul de hidrogen.
á
á Aceşti produşi iniţiază OPL, ce se petrece în lanţ cu generarea
de peroxizi a AG nesaturaţi.
á În condiţii fiziologice O|L şi OPL sunt implicate în
reînnoirea membranelor biologice, degradarea substanţelor
fagocitare; biosinteza icosanoizilor.
á Amplificarea lor poate condiţiona moartea celulei (lezarea
membranelor).
á SAO  sistem de protecţie  AO (enzimatic, neenzimatic)
á SOD  transformarea O2- O2- în H2O2
á O2- +2H+  O2
2 O2- O2-- + H2O2
á Catalaza 2H2O2  2H2O + O2
á Glutation reductaza
á glutationperoxidaza
,1

22,3
 $   
-


 


!! -0
! ×
× × - ×
! &)$ 4

×
4
 × ×

× ","
× 
,
"

×
× . ,

"
56 5"6
× 

- *, 
- ",
..
 /**
 /