Sunteți pe pagina 1din 55

Prof. univ. dr.

Tofan Lucica
Tematica
• Cursul I – Electricitatea membranei • Cursul IX - Fiziologia respiratiei in
celulare si potentialul de repaus lumea animala si adaptarea acestei
functii la diferite tipuri de mediu
• Cursul II - Potentialul de actiune ca
rezultat al excitarii membranei celulare • Cursul X - Fiziologia sistemului
cardiovascular si adaptartea lui la
• Cursul III - Sinapsa neuro-neuronala si diferitele conditii de mediu
proprietatile sinapselor
• Cursul XI – Fiziologia excretiei si
• Cursul IV – Sinapsa neuro-musculara diferitele tipuri de organe excretoare
intalnite la animalele nevertebrate care
traiesc in diferite medii
• Cursul V – Fiziologia efectorilor:
muschi, organe electrice, cromatofori
• Cursul XII- Fiziologia excretiei si
diferitele tipuri de organe excretoare
• Cursul VI – Sensibilitatea exteroceptiva intalnite la animalele vertebrate care
traiesc in diferite medii
• Cursul VII - Sensibilitatea interoceptiva
• Cursul XIII – Metabolismul energetic si
• Cursul VIII– Fiziologia tubului digestiv reglarea temperaturii corpului la
si adaptarea acestui organ la diferite animalele nevertebrate si vertebrate care
conditii de mediu traiesc in diferite medii

• Cursul XIV – Reproducerea la animale si


adaptarea acestui proces la mediu.
Electricitatea membranei celulare si
potentialul de repaus ( PR )
• PR – este o forma de depozitare a energiei existenta in toate celulele vii, in membrana
• - desemneaza diferenta de voltaj intre exteriorul si interiorul membranei unei celule;
• Pentru neuronii neexcitati ( in repaus) , valoarea este intre – 40 mV pana la – 90 mV;
• PR este exprimat in raport cu lichidul extracelular, interiorul celulei fiind mai negativ decat
exteriorul membranei celulare.

• Voltajul membranar ( Vm) : se masoara prin introducerea unui microelectrod in interiorul


celulei si conectarea lui la un voltmetru sau osciloscop.
Introducerea
electrodului

PR
• Cand potentialul de membrana este mai putin negativ decat PR, adica separarea
sarcinilor electrice scade, membrana este depolarizata.
• Depolarizarea inseamna ca potentialul de membrana scade de la -60 mV la – 40
mV.
mV Potential de actiune
+60
+30
0
-30
+ -60
-90 Potential
Electronic
local

Curent de
Ext.
membrana
Int.
Generator de curent pozitiv timp
10 msec
• Cand potentialul de membrana este mai negativ decat PR, celula este hiperpolarizata
• Hiperpolarizarea inseamna cresterea potentialului membranar de la -60 mV la – 80 mV.

mV
+60
+30
0
-30
- -60
-90
Ext.
Curent de
membrana Int.

timp 10 msec
Generator de curent negativ

Dupa Kandel, Schwartz, Jessee, 2000


• POTENTIALUL ELECTROCHIMIC este un fenomen fizico-chimic
care mentine acest potential de repaus la valori constante.

• Acest fenomen consta in existenta si functionarea unor proteine


membranare specializate pentru transportul selectiv si uneori
energizat al ionilor de Na, K, Cl si Ca.

Aceste proteine sunt canalele ionice neselective sau selective


pentru anumiti ioni si pompele ionice care prin consum de ATP
realizeaza gradienti ionici transmembranari.

- Presupunem ca o membrana selectiv permeabila desparte 2


compartimente ale unui vas.
- Compartimentul 1 ( extracelular) are o solutie de Cl K de 10 ori mai
diluata fata de compartimentul 2 (intracelular).
- Membrana este selectiv permeabila, permite trecerea ionului K+ dar
nu permite trecerea ionilor Cl-
A. Voltmetrul indica un potential electric nul.

+
KCl
KCl + Cl B
A
K+
Ext.
Int. +
KCl
+
- KCl
-

Vm = 0 Membrana
selectiv Vm = 0
permeabila
• Voltajul necesar pentru anularea fluxului ionului permant ( K+) se
numeste potential de echilibru electrochimic pentru ionul care
difuzeaza (E K ).
• E K depinde de diferenta de concentratie ( ∆c) transmembranara pentru K+
• Cu cat ∆c este mai mare , cu atat voltajul necesar anularii fortei care produce
difuzia K+ este mai mare.
• Relatia intre gradientul chimic si gradientul electric a fost stabilita de
Walter Nerst ( sfarsitul sec. 19) :
RT (K+) ext
• E K= ln
zF (K+) int
• R = constanta gazelor, T= temp Kelvin, z = sarcina ionului, F= numarul lui Faraday
• ( nr. Sarcini purtat de I mol ioni monovalenti)

• Pentru ionii monovalenti la temp. 20 0C, ecuatia Nerst se reduce la:

(K+) ext
• E K = 58 log 10
(K+) int
• Pentru un gradient de concentratie de 10 ori mai mare in
compartimentul 2 fata de compartimentul 1, echilibrul
electrochimic se stabileste la -58 mV, sau altfel spus
cand compartimentul 2 este cu 58mV mai negativ decat
compartimentul 1, gradientul de voltaj anuleaza
gradientul de concentratie si nu mai exista flux net de
ioni prin membrana.

• Daca insa se modifica fie permeabilitatea membranei


despartitoare, fie gradientul de concentratie, se va
modifica si potentialul de echilibru electrochimic.
Membrana celulara reala

• Daca in loc de exemplul dat ( vasul cu 2


compartimente), ne imaginam ca membrana
despartitoare este membrana celulara, comp. 1 este
spatiul extracel si comp.2 este cel intracel, putem
aplica ecuatia Nernst pentru descrierea potentialului
de repaus care apare in orice celula vie.

• In lumea reala situatia se complica pt ca :


• - membr celulare au permeabilitati diferite si
variabile in timp pentru diferiti ioni;
• - in diferitele celule exista gradienti chimici variabili.

• Axonul gigant de sepie/ calmar Loligo foarte studiat
Membrana celulara - structura
• Plasmalema ( neurilema/ neuron) :
• Un bistrat fosfolipidic, in care sunt dispersate
molecule proteice;
• Proteinele se pot misca liber in bistratul lipidic ( “
mozaic fluid).
• Cele doua componente vor defini
permeabilitatea selectiva a membranei:
• -subst liposolubile vor trece direct prin bistratul
lipidic, dar subst hidrosolubile vor traversa
membrana prin intermediul proteinelor
membranare.
Mecanisme de transport pasiv
• Difuzia : miscarea pasiva a moleculelor unui gaz sau a unui
lichid de la o regiune unde exista in conc mai mare spre o
regiune unde exista in concentratie mai mica.

• De ex: puneti un cub de zahar intr-un pahar, foarte lent, sau


mai rapid prin agitare, se va ajunge la difuzia pana la
omogenizare.

• Difuzia simpla: - compusii apolari ( fara sarcina electrica), si


cei liposolubili difuzeaza direct prin stratul bilipidic ( Oxigen,
dioxid C, alcool, lipide)
• Compusii hidrosolubili si ionii sunt respinsi de bistratul lipidic;
ei traverseaza membrana la nivelul unor canale speciale
formate de proteinele membranare, care au in interior un por
hidrofil, prin care compusii hidrofili sau ionii traverseaza
membrana. Aceste proteine sunt ca niste porti care in functie
de stimuli se deschid sau nu.
Osmoza: difuzia apei prin membrana;
moleculele de apa pot sa traverseze foarte usor bistratul lipidic
chiar daca sunt polare, deoarece sunt molecule foarte mici, care
se strecoara printre fosfolipidele alaturate.

• - daca o celula este plasata intr-o solutie


izotona (aceeasi concentratie de solviti ca si
in celula), nu se modifica (nu se zbarceste
sau se umfla);
• - daca este intr-o solutie hipertona (mai multi
solviti), celula se va zbarci, va pierde apa !
• - daca este intr-o solutie hipotona (mai putini
solviti), celula se va umfla !
Difuzie facilitata
• Se realizeaza prin intermediul unei
proteine transportoare, de care se leaga
moleculele de solvit;
• Proteinele transportoare isi pot modifica
forma pe durata transportului, apoi revin la
forma initiala;
• Se realizeaza numai de la o concentratie
mare la o concentratie mica si nu necesita
consum de energie.
Generarea si mentinerea
potentialului de repaus ( PR)
• Necesita functionarea mai multor proteine
specializate pentru transportul ionic,
situate in membrana celulara:
• - canalele ionice deschise continuu,
care sunt permeabile in majoritate pentru
K; intr-un numar mic permeabile pentru Na
(mecanism pasiv)
• - pompele de Na/K (mecanism activ)
Canalele ionice

• Sunt proteine transmembranare care au un por


central hidrofil si permit atunci cand sunt
deschise , trecerea unui flux ionic.

• Conduc ionii Na, K, Ca, si Cl.

• Recunosc si selecteaza ionii;

• Se deschid si se inchid ca raspuns la semnale


chimice, mecanice sau electrice.
Fluxul de difuzie: canale ionice si pompa ionica
(dupa Flonta si colab., 2007)
• In acest fel se mentin gradientii
electrochimici pentru ionii de Na si K, care
sunt esentiali in functionarea celulelor
excitabile.
• Pompa de Ca sechestreaza in mod activ Ca
in diferite compartimente celulare
(mitocondrii, ret.sarcoplasmic) sau il scoate
din celula.
• Se creaza astfel un gradient electrochimic
ce va determina fluxuri pasive, atunci cand
canalele permeabile pentru Ca se deschid.
Transportul activ – impotriva gradientului electrochimic

• Se realizeaza pe calea transportului activ, de catre


pompa Na+/K+ ( o enzima Na-K-ATP-aza), care prin
hidroliza unei molecule de ATP duce la eliberarea de
Energie necesara transportului ionilor.

• Na+ este pompat continuu afara din celula,


• K+ este introdus in celula.

• Pentru 3 ioni de Na+ eliminati din celula, sunt introdusi


(reintrodusi) 2 ioni de K+

• Ca urmare,
• Conc. K+ intracel. 20 X > extracel.,
• Conc. Na+ extracel. 10 X < intracel.
Fluxurile ionice pasive si active
PMR - sinteza
• Intr-un neuron ( alta celula), diferenta de potential transmembranar in repaus este
determinata de:
• A. distributia inegala a ionilor pe cele doua fete ale membranei( ext. si int.);
• B. existenta unor canale ionice cu permeabilitate selectiva.

• Principalii ioni implicati in generarea PMR: Na+ si K+

• Au loc urmatoarele fenomene:


• 1. prin pompa ionica (transportul activ) Na este pompat afara din celula iar
• K este introdus in celula ;
• pentru 3 ioni de Na expulzati sunt reintrodusi 2 ioni de K.
• Ca urmare, conc. K intracel. este de 20 de ori mai mare ca cea extracel., iar conc. Na
extracel. este de 10 ori mai mare decat cea intracel.
• 2. Permeabilitatea membranei pentru ionii de Na este foarte redusa ! Gradientul de Na
nu poate fi anulat prin difuzia pasiva.
• Permeabilitatea membranei pentru ionii de K este relativ ridicata ! Canalele ionice
pentru K sunt deschise permanent ( canale de scurgere = leak channels”)
• Membrana este impermeabila pentru anioni ( mentine fata interna mai negativa!)
Transmiterea informatiei prin neuron
• Neuronii, spre deosebire de alte celule, pot genera semnale electrice
rapide care se propaga la distanta.
• Aceste semnale de comunicare sunt utilizate la receptia, integrarea si
transmiterea informatiilor.

• In functie de distanta pana la care se propaga aceste semnale avem:

• - potentiale locale - PL, care apar la stimuli slabi si a caror amplitudine


scade pe masura ce creste distanta de la locul stimularii;

• - potentiale de actiune - PA, care apar dupa aplicarea unor stimuli ce


depasesc un anumit prag si a caror amplitudineramane constanta pe
toata lungimea axonului.
PL – semnalizarea locala
• - modificari locale ale PMR, ce pot fi depolarizari sau hiperpolarizari.
• - generaza fluxuri locale de curent, care scad in amplitudine pe masura
ce distanta parcursa creste;
• - se numesc gradate pentru ca amplitudinea lor este proportionala cu
intensitatea stimulului ce le declanseaza.

• Au denumiri diferite in functie de structura unde apar:

• Potential de receptor ( excitarea unui receptor senzorial printr-o forma


de energie cum ar fi caldura, lumina, deformare mecanica);

• Potential postsinaptic ( daca stimulul este un neurotransmitator eliberat


la o sinapsa).

• Stimularea se face cu un stimul subliminar ( sub prag).


PA – semnalizarea la distanta
• Aplicarea unui stimul suficient de mare ( cu intensitate liminara, sau de
prag), declanseaza PA, care este o variatie tranzitorie si propagabila fara
descrestere a PR.
• PA este o scurta inversare a potentialului membranar , avand o
amplitudine totala ( variatie a voltajului) de aprox 110 mV ( de la – 70 mV
pana la +40 mV).
• PA dureaza cateva milisecunde si amplitudinea lui ramane constanta pe
toata lungimea axonului.
• PA sau impulsul nervos este generat la nivelul colului axonal, daca
suma potentialelor gradate ( PL) ce vin pe dendrite sau soma
neuronala ( corp )depaseste pragul de excitare a colului axonal .
• Inregistrarea PA : circuit de culegere ( microelectrozi plasati intracel si
extracel) legat la un osciloscop ( permite vizualizarea unor semnale
electrice mult mai rapid decat un voltmetru).
Mecanismul de generare a PA
Teoria lui Alan Hodgkin si Andrew Huxley

• Teoria lui Hodgkin si Huxley pune la baza fenomenului fluxurile de ioni


care apar prin membrana neuronala si care sunt reglate prin activitatea
canalelor ionice ( Teoria ionica a excitatiei). – In repaus majoritatea
canalelor ionice axonale sunt inchise, cu exceptia celor care genereaza
PR.
• In timpul celor 4 faze ale PA , canalele de Na si K exista in diferite stari ce
determina modificarile conductantei ( sau permeabilitatii) membranei
pentru Na si K.:
• 1. faza de latenta: sau de repaus, canalele inchise;
• 2.faza ascendenta( depolarizare): deschiderea canalelor pentru Na;
• 3. faza descendenta ( repolarizare): inchiderea canale Na si
• deschidere canalelor pentru K;
• 4. postpotential hiperpolarizare: canalele Na raman inchise, dar unele
canale pentru K raman inca deschise (apare surplus de sarcini + la
exterior, depaseste nivelul de repaus al membranei)
• In 1-2 msec se revine la starea de repaus si sistemul este gata sa
raspunda unui nou stimul.
Teoria lui
Alan Hodgkin si Andrew Huxley

Este un model cantitativ al


inițierii și propagării
potențialului de acțiune în
neuroni. Este un set de
ecuații diferențiale ordinare
neliniare, care
aproximează
caracteristicile electrice ale
celulelor excitabile.
Alan Hodgkin și Andrew Huxley au folosit terminalul postsinaptic,
porțiunea inițială a axonului gigant de la calamar, în experimentele lor
cu tehnica campului de tensiune.
Potentialul de actiune
Este caracterisitic sistemului nervos central (SNC). fiind manifestarea
electrica a influxului nervos. Are urmatoarele caracteristici principale:

• Apare atunci cind intensitatea excitantului depaseste un anumit prag


(sitmul supraliminar).
• Reprezinta o depolarizare puternica a membranei, pina la
pozitivarea fetei interne.
• Are caracteristici strict determinate (amplitudine, forma etc.),
indiferent de intensitatea excitantului (cu singura conditie de a depasi
pragul): PA este deci de tipul 'tot-sau- nimic', in sensul ca ori nu apare
deloc ori apare avind aceleasi caracteristici.
• Intensitatea stimulului se traduce, in general, in frecventa de repetitie
a PA; este deci un semnal discret. modulat in frecventa.
• Se propaga in toate directiile, la distante mari, fara pierderi (de fapt
nu e o propagare a semnalului electric, ci o propagare a excitatiei).
• Valoarea pragului difera de la o celula la alta. Mecanismul generarii
PA si, in consecinta, forma lui sunt deosebit de complexe, recunoscind
mai multe faze.
Faza I – Prepotential

Sub actiunea stimulului are loc o


depolarizare locala mai lenta a
membranei pana se atinge valoarea
de prag, cand influxul de Na+ este
egalat de efluxul de K+. In aceasta
faza permeabilitatea membranei
pentru Na+ devine de 30-40 ori mai
mare decat pentru K+ si se constata o
pozitivare a fetei interne a membranei
in raport cu cea externa.
Faza II – Faza ascendenta/ de polarizare

In momentul atingerii valorii critice a


depolarizarii (55 mV pentru membrana
axonala) se declanseaza potentialul de
actiune. Are loc o crestere rapida si
foarte mare a permeabilitatii membranei
pentru Na+ (~ 500 de ori fata de starea
de repaus) prin deschiderea canalelor de
sodiu. Astfel, se declanseaza un proces
in avalansa de patrundere a Na+ in
interiorul celulei, care nu mai poate fi
compensat de transportul activ si de
efluxul de K+. Rezultatul influxului masiv
de Na+ este o depolarizare accelerata si
accentuata a membranei, potentialul
membranar creste rapid, atingand
valoarea de varf de +30 mV. Aceasta
duce la inversarea polaritatii membranei:
fata interna devine pozitiva, iar cea
externa negativa.
Faza III – Faza descendenta/ repolarizare

Cand se atinge potentialul de varf


scade permeabilitatea membranei
pentru Na+ la valoarea starii de
repaus relativ prin blocarea specifica
a canalelor de sodiu si creste
permeabilitatea pentru K+ prin
deschiderea canalelor de potasiu.
Deci, are loc un eflux masiv de K+ din
celula, in urma caruia se restabileste
polarizarea initiala a membranei,
ajungandu-se la valoarea
potentialului de repaus. In acest
moment s-a restabilit echilibrul
electric, dar nu si cel ionic initial.
Faza IV– Postpotential / hiperpolarizare

La sfarsitul fazei descendente


(de repolarizare) in celula exista
exces de Na+ si deficit de K+, ceea
ce implica o usoara
hiperpolarizare a membranei.
Echilibrul ionic initial este refacut
prin transport activ, cu ajutorul
pompei ionice Na+/K+.
Postpotentialele negativ si pozitiv
sunt expresia electrica a
metabolismului celular de
refacere.
Pragul de excitabilitate

Nu orice depolarizare produce un PA. Depolarizarea membranei pentru aparitia PA apare cand se
depaseste un prag.

Ce determina aceasta valoare PRAG?


PRAGUL este valoarea potentialului de membrana la care curentul de K spre ext este egal cu
curentul de Na spre interior.
Pragul se plaseaza la aprox 15-20 mV depolarizare fata de PMR.
PRAGUL corespunde unei stari de echilibru instabil, cand se pot intampla 2 lucruri:
- daca mai intra ioni de Na creste depolarizarea care poate deschide canale de Na invecinate,
permitand intrarea unui numar si mai mare de ioni de Na,
- daca insa vor mai iesi ioni de K, potentialul de membrana se indeparteaza de prag, canalele de
Na se inchid si K continua sa difuzeze spre exterior pana la revenirea la PR.

Depolarizarile locale ( PL) sunt potentiale gradate a caror marime depinde de intensitatea
stimulilor. Stimuli foarte slabi nu declanseaza un PA, pentru ca curentii locali produsi in acest caz
sunt atat de mici incat se disipeaza inainte de a atige pragul de excitabilitate al neuronului.

PA este un fenomen TOTUL sau NIMIC, adica fie se declanseaza cu amplitudine maxima, fie
nu apare deloc.

Stimulii care nu reusesc sa produca o depolarizare egala cu pragul de excitabilitate (subliminari)


nu produc un PA.

Stimulii liminari care reusesc sa atinga pragul de excitabilitate produc un PA de amplitudine


maxima, iar stimulii supraliminari produc un PA cu aceeasi amplitudine ca si stimulii liminari.
Codificarea intensitatii stimulilor

• Odata generate, PA au o amplitudine independenta de


marimea stimulilor.

• Se pune intrebarea: Cum este informat sistemul nervos


central despre amplitudinea stimulului?

• Codificarea amplitudinii stimulilor se face prin frecventa de


generare a PA (numarul de impulsuri generate pe secunda)

• Stimuli puternici ( ampli) genereaza o serie de PA cu


frecventa mai mare, decat stimulii slabi.
Perioadele refractare

• In timpul PA ( fazele ascendenta si descendenta 2, 3), nu se poate


declansa un alt PA, chiar daca aplicam un stimul puternic
• - este faza refractara absoluta, care dureaza din momentul
deschiderii canalelor pentru Na pana la inchiderea portii lor de
inactivare.
• Aceasta asigura ca fiecare PA sa fie un eveniment separat,
• TOT sau NIMIC

• In faza post potentialului ( 4), se poate declansa un nou PA, daca se


aplica un stimul mai puternic decat cel initial
• – faza refractara relativa, cand canalele de sodiu sunt inactivate,
dar multe din ele s-au intors la starea initiala de repaus, iar unele
canale de Ka sunt inca deschise, situatie care creeaza usoara
hiperpolarizare in aceasta faza.
Propagarea PA

• Impulsul nervos generat trebuie sa se propage pe toata lungimea axonului


pentru a-si indeplini functia de transmitere a informatiei.

• Propagarea – prin curenti locali


• - apar in zona depolarizata unde a fost generat PA si zonele invecinate unde
exista inca polarizarea de repaus:

• Ionii pozitivi intrati in interiorul celulei difuzeaza spre zonele ramase negative, iar
cei pozitivi din fluidul extracelular migreaza spre zona depolarizata negativa, in
acest fel inchizandu-se circuitul curentilor locali.

• Curentii locali depolarizeaza zonele invecinate si deschid canalele de Na voltaj


dependente, generand un nou PA

• - in axonul izolat experimental, proparea este in ambele directii;

• - in axonul functional in corpul nostru, sensul este unic, de la colul axonului spre
terminatia axonului.

• - are loc prin fibrele nemielinizate.


Propagarea PA

Timpul = 0 ms

Timpul = 1 ms

Timpul = 2 ms
Propagarea PA prin axon este importanta pentru
functionarea Sistemului nervos
• 2 mecanisme distincte care cresc viteza de propagare:

• - marirea diametrului axonului, de ex la cefalopode ( nevertebrate cu


miscari foarte rapide, de ex sepia are un axon gigant cu diametrul de 1
mm );

• - mielinizarea. Mielina actioneaza ca un bun izolator ce previne


scurgerea sarcinilor electrice din axon, care astfel pot iesi numai la
nivelul nodurilor Ranvier. La nivelul acestora sunt concentrate canalele
de Na voltaj dependente. Curentul generat la nivelul nodului, nu se mai
disipaeaza in zonele imediat apropiate, ci el sare de la un nod la celalat,
in acest fel deplasandu-se cu pasi mari, mai rapid ! Conducere
saltatorie !

• Importanta mielinei in boala “scleroza multipla – boala autoimuna ,


inlocuirea tecii de mielina cu un tesut fibros, disfuntionarea propagarii
PA, efecte foarte grave: vederea, coordonarea motorie, mictiunea, etc, (
solutii pentru ameliorare cu interferon!
Transmiterea sinaptica
• 1. Structural, avem urmatoarele tipuri de
sinapse:

• Receptor- fibra nervoasa

• Neuro-neuronale (axo-somatice; axo-dendritice,


axo-axonale, dendro-dendritice);

• Neuro-efectoare: neuro-glandulare si neuro-


musculare

• 2. Functional:
• sinapse electrice si chimice
Sinapsele electrice
• formate din jonctiuni comunicante sau jonctiuni gap
• - permit ionilor sa treaca dintr-o celula in alta, fara a mai tranzita mediul
extracelular.
• - la nivelul unor canale ce leaga direct citoplasma celor doua celule.

• Canalele au diametrul de 1-2 nm, permite trecerea de ioni dar si unii


metaboliti si mesageri secundari.

• Jonctiunile gap permit o semnalizare rapida si coordonarea activitatii


electrice ( la nevertebrate pentru coordonarea unor reflexe rapide)

• La vertebrate- intre neuroni ( soma-somatice, pentru coordonarea


sincrona a tuturor neuronilor din acel centru nervos), intre celule cardiace
sau in muschii netezi, in sistemul nervos embrionar, iar pe masura ce
sistemul nervos se maturizeaza sunt inlocuite de sinapsele chimice.
Modul de functionare a unei sinapse chimice
• A. Transmiterea sinaptica implica mai multe etape:

• - sosirea unui PA la nivelul butonului terminal;


• - deschiderea canalelor de Ca dependente de voltaj, cu
cresterea Ca in butonul terminal;
• - migrarea veziculelor sinaptice si fuzionarea lor cu
membrana presinaptica;
• - eliberarea acetilcolinei in spatiul sinaptic si legarea de
receptorii specifici din membrana postsinaptica.

• B. Receptorii pentru acetilcolina din fibrele musculare striate


sunt de tip nicotinic ( legarea a doua molecule de acetilcolina
induce o modificare care permite trecerea Na si K ( in
masura mai mica).

• intarzierea sinaptica: 0,3-0,5 ms


Placa neuro-musculara
intre neuronul motor si fibra musculara striata inervata

• - componenta presinaptica = butonul terminal al neuronului presinaptic +


vezicule ce contin neuro transmitatorul ( mediatorul chimic);
• - componenta postsinaptica = zona de membrana a neuronului
postsinaptic, care contine receptori pentru mediatorii chimici;
• - spatiul sinaptic : 30-50 nm;

• Placa motorie: mediator colinergic : acetilcolina (Ach).

• PA ajunge la butonul terminal deschiderea canalelor Na si Ca


• Influx de Ca in int. butonului terminal fuzionarea veziculelor de Ach
cu membrana presinaptica si eliberarea mediatorului in spatiul sinaptic
• Ca este indepartat rapid prin captarea in mitocondrii sau cu ajutorul unei
pompe Ca.
• Legarea reversibila a mediatorului chimic de receptorii din membrana
postsinaptica; actioneaza ca un stimul deschiderea canalelor
pentru Na, producerea unui potential postsinaptic, care daca este suficient
de amplu (prag) va determina deschiderea canalelor Na voltaj dependente
si va declansa un PA
Sinapsele chimice
• Transmiterea sinaptica inceteaza cand moleculele de
mediator ch sunt deculpate de receptorii membranei
postsinaptice, prin:
• - degradarea mediatorului de enzime asociate cu membrana
postsinaptica sau din spatiul sinaptic;
• - recaptarea mediatorului in butonul terminal unde este
depozitat sau degradat de catre enzime;
• - difuzia mediatorului ch in afara spatiului sinaptic.

- Sinapsele chimice, in functie de mediatori, pot fi:


- - Excitatorii, prin sumarea unor potentiale postsinaptice
excitatorii ( PPSE) se produce un PA.

- - Inhibitorii: - inhibitie presinaptica


- - inhibitie postsinaptica
Sinapse excitatorii
Sinapse inhibitorii