Excitabilitatea

Este proprietatea celulelor vii de a intra în activitate prin manifestări specifice, sub actiunea unui stimul.
Raspunsul celulelor umane vii la actiunea unui stimul este specific:
 Celulele musculare- răspund prin contracție
 Celulele glandulare – răspund prin secreție
 Neuronii- elaborează influx nervos
Excitația = răspunsul neuronului la acțiunea unui stimul (elaborarea influxului nervos).
Stimulul = orice modificare bruscă de energie din preajma membranei neuronale, care mărește permeabilitatea
membranei pentru Na+.

Tipuri de stimului după natura lor:

o Fizici: mecanici , termici, electrici, radiații
o Chimici: acizi, baze, săruri, gaze

Legile generale ale excitabilității:

Pentru ca un stimul sa producă o excitație, stimului trebuie să îndeplinească anumite condiții:
1. Stimulii trebuie sa aibă o anumită INTENSITATE:
o Intensitatea minimă a stimulului pentru a produce influx nervos se numește prag (=reobaza)
o Stimuli - Subliminali: I mai mica decât I prag
- Liminali: I= I prag
- Supraliminali: I mai mare decât I prag
Stimulii supraliminali nu determină o reacție mai amplă decât a stimulului prag. (Legea totul sau nimic)
Stimulii subliminali nu produc excitație, ci numai modificări membranare locale

2. Stimuluii trebuie să acționeze cu o anumită BRUSCHEȚE:

o Dacă intensitatea stimulululi crește lent și progresiv, nu produce excitația ci apare acomodarea
țesutului la stimuli.

3. DENSITATEA stimulilor pe unitatea de suprafată:

o Excitația pleacă mai repede de la electrodul cu suprafață mai mică ( densitatea stimulilor e mai
mare).

4. DURATA stimularii:
o Stimulii trebuie să acționeze o anumită perioadă de timp pentru a se produce excitația.

1
 Potențialul membranar de repaus

Orice celulă vie, în condiții de repaus, este polarizață electric: încărcată cu sarcini + pe suprafața externă a membranei
și cu sarcini – pe suprafața internă.

PR= diferența de potențial transmembranar

PR are valori diferite în diferite tipuri celulare. In medie de la -65 mV la -85 mV: -70mV neuron
-90 mV fibra musculara striată
Factorii ce intervin în realizarea PR :
o transportul activ al ionilor cu ajutorul pompei Na+/K+, prin care se realizează un gradient
electochimic ( electric: + ext și – int , chimic: Na la ext. și K la int)
o difuziunea ionilor prin membrana celulară:
- datorită gradientului electrochimic
- datorită permeabilității selective a membranei

Potențialul de acțiune

PA= totalitatea modificărilor suferite de către potențialul membranar sub acțiunea unui stimul

Canalele ionice implicate în generarea PA

2
A. Canalele voltaj-dependente de Na+
Sunt alcătuite din mai multe subunități care traversează membrana celulară (proteine integrale).
Au în interior un por canalar de formă cilindrică, care asigură :
-selectivitatea canalului pentru Na+,
-conductanța ionică ,
-reprezintă și situsul de legare pentru substanțe care blocheaă specific canalele de Na+ voltaj-dependente.

Din punct de vedere FUNCȚIONAL, canalul ionic se caracterizează prin:

o Selectivitate - dată de prezența filtrului de selectivitate ( zonă de constricție prezentă în ¼ externă a
porului canalar, delimitată de un inel electronegativ)
o Permeabilitate – dată de prezența porților canalare m și h, localizate pe fața internă a porului canalar

=Capacitatea canalului ionic de a se lăsa traverst de un anumit flux ionic

B. Canalele voltaj-dependente de K+
Sunt alcătuite din mai mute subunități ce traversează membrana celulară (proteine integrale).
Canalul de K+ prezintă o singură barieră n la interior, barieră ce este închisă la PR.
Același stimul supraliminal care a deschis canalele de Na+ voltaj-dependente deschide și bariera n a canalului
de K+, însă mult mai lent, fiind complet deschisă la PV (potențial de vârf).

3
4
 1. Perioada de latență ( depolarizarea lentă)
o Timpul scurs de la aplicarea stimulului supraliminal și până la apariția PA
o Potențialul de membrană urcă de la -70mV la -55mV (=potențialul prag PP)
o La locul de acțiune a stimulului se deschid mai multe canale pt. Na+ decât in repaus și Na+ pătrunde în celulă
( permeabilitatea pentru Na+ crește lent)

2. Depolarizarea (rapidă)
o Inversarea polarității : de la -55mV la +35mV (= potențial de vârf PV =
creșterea și descreșterea rapidă a potențialului membranar)
o Toate canalele de Na+ sunt deschise, iar Na+ pătrunde în celulă în direcția
gradientului electrochimic (influx masiv de Na+)
o Încep să se deschidă lent canalele de K+
o La PV celula este complet depolarizată

3. Repolarizarea
a) Repolarizarea rapidă (70% din totalul repolarizării)
o Potențialul revine spre valorile de repaus : de la +35mV la -55mV
o Canalele pentru Na+ se inactivează, astfel sodiul pătruns în etapa
precedentă rămâne prizonier în celulă
o La PV, canalele de K+ voltaj dependente sunt deschise: K+ difuzează din
celulă spre exterior
b) Repolarizarea lentă
o Potențialul ajunge de la -55mV la -70mV
o Există un exces de sarcini pozitive ale ionilor de Na+ sechestrați în celulă,
care nu poate fi echilibrat în totalitate prin esirea ionilor de K+
o Celula este hipopolarizată până ajunge la PR

4. Postpotențialul pozitiv / posthiperpolarizarea

o Potențialul de membrană se mai poate negativa după ce a atins valoarea
de repaus: de la -70mV la -80/-90mV
o Canalele de K+ sunt deschise (K+ continuă să iasă), dar se închid treptat.
o Canalele de Na+ sunt inchise, dar poarta de inactivare a Na+ începe să se
deschidă. (Na+ e prins în celulă)
o Se activează pompa Na+/K+: scoate 3 Na+, introduce 2 K+.
o Celula este hiperpolarizată

Variațiile excitabilității:
o Perioada refractară absolută= timpul în care celula nervoasă rămâne inexcitabilă
= se întinde pe durata depolarizării, vârfului PA si repolarizării ( lente+ rapide) și se
datorează deschiderii și , ulterior, inactivării canalelor de Na+
o Perioada refractară relativă=perioada în care doar stimulii suficient de puternici pot sa declanșeze un nou
potențial de actiune, dar viteza de apariție a acestuia va fi mai întârziată, iar amplitudinea mai mică
=cuprinde posthiperpolarizarea ( ultima parte a pantei descendente)
= celula este hipoexcitabilă