ELEMENTE DE FIZIOLOGIE SI FIZIOPATOLOGIE A

NERVULUI ŞI MUŞCHIULUI

I. Electrofiziologia membranelor nervoase şi musculare

Fibrele nervoase şi musculare – proprietaţi comune

1) Polarizare de repaus: diferenţa de potenţial extra/intra celulară
2) Excitabilitate: producerea potenţialului de acţiune
3) Conductibilitate: propagarea potenţialului de acţiune la suprafaţa membranei

 nerv: transmiterea semnalului şi comenzii;

 muşchi: declanşarea contracţiei mecanice.

Generarea semnalelor electrice schimbari rapide şi tranzitorii ale curenţilor

ionici care intră/ies din celulă.

Controlaţi prin canalele ionice de la nivelul membranei

 axonului = axolemă
 musculare = sarcolemă

Canalele ionice
- densitate mare
- structură complexă = proteine glicozilate transmembranare ce conţin un por
ionic
Canale fară poartă – por ionic permanent permeabil - crearea
potenţialului de repaus.
Canale ionice cu poartă – por ionic ce se închide/deschide rapid ca
raspuns la stimuli electrici, mecanici, chimici - generarea
potenţialului de acţiune propagat şi a raspunsului local membranar.
- selectivitate înalta pentru un singur tip de ion: Na, K, Cl, Ca.
Potenţialul de repaus
= negativ -60_____-75 celula nervoasă
-80_____-90 celula musculară

se datorează:

1) Concentraţie crescută de K intracelular gradient de concentraţie

intra/extracelular iesirea K

Canale K gradient electric intrarea K in celula

Fară poartă
număr

Consecinţe: H K intracelular – hiperpolarizare (pot repaus crescut)

h K intracelular – depolarizare (scade pot repaus prin scăderea
gradientului

2) Activitatea pompei Na-K

= proteina transmembranară complexă cu 2 subunitaţi:
- faţa externă a membranei: locusuri pt. K şi oubaină
- faţa internă a membranei: locusuri pt. Na şi ATP
intră K
cu consum ATP
iese Na

Consecinţe: T scăzută
Depolarizare
deficit metabolic

3)Cl – se distribuie pasiv

- rol de stabilizator al membranei

int K _ K Cl
________ _________ ______ ________

________ _________ ________ ________

+ _
+ Na Cl
 ext

Potenţialul de acţiune

1. Începe prin depolarizarea membranei

- prin deschiderea secvenţială a canalelor de Na voltaj

dependente intrarea Na în celulă (concomitent cu ieşirea
K) deschide alte canale Na
- amplitudinea pot = nr. de canale Na activate
- = perioada refractară absolută
K Na

2. Repolarizarea membranei prin:

- închiderea canalelor de Na acţionarea pompei de Na/K

- deschiderea canalelor de K voltaj dependente
hiperpolarizare tranzitorie, apoi:
Cl - deschiderea canalelor voltaj dependente pentru Cl

restabilirea potenţialului de repaus

K Na = perioada refractară relativă

T scăzută – încetineşte procesul şi scade amplitudinea potenţialului

Potenţialul local de membrană (PLM)

= depolarizarea membranei (activarea canalelor ionice) la un stimul:
- mecanic – întinderea fusului neuromuscular = modificarea mecanică a
proteinelor membranare
- chimic – neurotransmiţător la nivel postsinaptic (Glu, Acy)

- nepropagat / propagat pe distanţe scurte cu decrement datorită:

- rezistenţei longitudinale a membranei
- scăderii densităţii curenţilor la distanţă
- depinde de excitabilitatea membranei:
- grosimea fibrei
- densitatea canalelor ionice
PLM poate fi:
- crescut = hiperpolarizare
- scăzut = depolarizare
ex: stimularea electrică externă: - sub anod (+) – hiperpolarizare
- sub catod (-) – depolarizare

Caracterele PLM condiţionează geneza potenţialului de acţiune (PA):

- este configurat de permeabilitatea şi conductivitatea membranei – creşte mai
lent decât curentul cauzator
- este gradat funcţie de intensitatea curentului de excitaţie:
- intensitate mică (subliminal) = NU PA
- viteză lentă de creştere a intensităţii (fenomen de acomodare a
membranei) = NU PA

Propagarea potenţialului de acţiune prin curenţi locali

de-a lungul fibrelor musculare şi nervoase nemielinizate, continuu:

- fara decrement
- cu aceeaşi formă şi durată = legea ,,totul sau nimic”
3-5 m/s – fibre musculare
- v= uniformă
< 1 m/s – fibre nemielinizate

Caracteristici:
Curent local de - viteză direct proporţională cu
depolarizare densitatea canalelor de Na
Interior- amplitudinea descreşte cu distanţa
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ - amplitudinea scade cu distanţa
_____________+ + + +____________
_____________//////////////____________
+ + + + + + ------------ + + + + + +

Curent local
 Disfuncţia electrică a membranelor axonale şi musculare

Are ca substrat disfuncţia canalelor ionice:

- de activare / inactivare
- instabilitate de conformaţie
- alterarea selectivităţii ionice

1. Disfuncţia canalelor de Na voltaj dependente

Rolul canalelor = generează PA

- inactivare (ca I sau viteză) – conducere lentă sau bloc de conducere:

- intoxicaţii alimentare
- Ac anti-canal Na (anti-GM1)
- boli inflamatorii

- activare excesivă:
moderata (parţial compensat de K) – hiperexcitabilitate (descărcări
repetitive PA)
severa (peste capacitatea de compensare a pompei Na/K) - inexcitabilitate
- axolemă: toxine scorpion - descărcări axonale repetitive (salve miokimice,
neuromiotonice)
- sarcolemă: mutaţii la niv subunităţilor proteice ale canalelor – paralizii
periodice HK, paramiotonie, miotonie, distrofie miotonică Steinert

- activare persistentă- rămâne în perioadă refractară:

- lidocaina, cocaina (pe fibre subţiri)
- toxina scorpion

2. Disfuncţia canalelor K
Rol – asigură P R
- modulează pragul şi frecvenţa de apariţie a PA
- opresc PA şi repolarizează fibrele

- inactivare a canalelor K voltaj dependente: depolarizare persistentă =

hiperexcitabilitate – axolemă:
- toxine (şarpe, scorpion), droguri
- Ac specifici – sindromul activităţii continue a unităţii motorii (Isaacs)
- Genetică: ataxia periodică tip 1
- inactivare a canalelor K dependente de Ca : HK extratracelulară + Ca extratracelular
ionizat scăzut (hipocalcemie, alcaloză prin hiperventilaţie) – scade capacitatea de
acomodare a membranei la fluctuaţii lente - hiperexcitabilitate cu activitate ritmică
spontană

- activare a canalelor K voltaj dependente: excitabilitate scăzută = bloc de conducere:

toxine şarpe

3. Disfuncţia canalelor de Cl
Rol: - conductanţa membranară de repaus
- facilitează repolarizarea şi stabilizarea potenţialului de membrană

- deficit de permeabilitate a canalelor Cl voltaj dependente: instabilitatea PR =

facilitarea PA – miotoniile congenitale Thomsen, Becker

- deficit de inactivare / închidere: hiperpolarizare

4. Disfuncţia canalelor de Ca
Mec incomplet cunoscut

-deficit de activare a canalelor voltaj dependente: scade activarea canalelor K =

acomodare redusă membranei = hiperexcitabilitate:
- axolemă – ataxia episodică tip 2
- sarcolemă – paralizia periodică hipoK

- deficit de inactivare: intrare excesivă Ca în celulă – depolarizare prelungită

- deficit de cuplare excitaţie - contracţie : anomalii sarcolemă

5. Disfuncţia pompei Na/K ATP dependente

- exces de activitate (T° , exces Na intracelular): hiperpolarizare – deficit de

generare PA

- deficit de activitate (T° ): depolarizare până la inexcitabilitate –

- digitalina (se fixează pe R specifici ai prot pompă)
- deficit ATP (ischemie) – bloc de conducere tranzitor
 II. Electrofiziologia fibrei nervoase

Fb. Motorii: TC / MS – rădăcina anterioară – nerv periferic

Fb. Senzitive: Ggl spinal – preggl – rădăcina post
- postggl – nerv periferic
Axonii
- grupaţi în fascicule
- teacă mielină + înveliş conjunctiv – distruse – transmitere efaptică
(vecinătate)
- conducere numai ortodromică / şi antidromică în: stimulare artificială;
generare ectopică PA

Structura fibrei nervoase

Citoscheletul
 neurofilamente = osatura citoscheletului
 microtubuli = polimeri de tubulină ptr transportul axonal anterograd rapid

Transportul axonal – creştere, funcţionalitate, schimburi cu cel gliale şi mielină

- anterograd rapid (400 mm/zi) – organite subcelulare
- anterograd lent (1-4 mm/zi) – elemente fibrilare ale citoscheletului
- retrograd – materiale spre corp celular

 microfilamente = polimeri actină - prin spectrină (prot transmembranară) se

leagă de integrină (membrană, legată de canale ionice, pompa Na/K,
molecule adeziune) şi proteinele matricei extracelulare (colagen, laminină,
proteoglicani, fibronectine) == protecţie mecanică a fibrei

Membrană
= 2 straturi lipidice + glicolipide (comp zaharidică extramembranară – Ac)
 gangliozide – reg nodală, paranodală, termin sinaptică, cel Schwann
- rol: activit. canalelor ionice, creştere şi recunoaştere celulară
- patol: Ac: - anti-GM1: neuropatie motorie – G-B forma axonală
- anti-GQ1b: neuropatii motorii – Miller-Fischer
- anti-GD1b: neuropatie senzitivă (n + ggl)
 galactocerebrozide – cel Schwann
- rol: relaţia cel Schwann – axon
- patol: derivat sulfatat – autoAc: neuropatie senzitivă

 paraglobozide – Ac: anti-LM1 (sialozil-paraglobozidă)

anti- SGPG (glucuronilsulfat-paraglobozidă)
anti-MAG (mielină) – neuropatie senz-motorie
Funcţia fibrei nervoase

= conducerea PA (informaţiei)

 conducere prin curenţi locali: ≤ 1 m/s - fibre nemielinizate

 conducere saltatorie internodală (Lillie): 50 m/s – fibre mielinizate

Teaca de mielină
- înconjoară mai multe fb nemielinizate / fiecare fibră mielinizată (50 ori)
- segmentară: segment = 1-2 mm, nod Ranvier = 2-5 μm
- structură: 70% lipide – izolant electric
30 % proteine - relaţie trofică, funcţională cu axonul
- mielina compactă: PO, P1, P2, PMP-22
- mielina non-compactă: MAG, Conexina-32
- mutaţii: forme Charcot – Marie – Tooth

Conducere saltatorie

mecanism:
1. rezistenţă electrică mare a mielinei (20.000x/ nod)
2. densitate mare a canalelor Na la nivelul nodului (10.000/μm faţă de 25/ μm sub
mielină)
3. dispunere perinodală canalelor K

factori de variaţie a conducerii într-un nerv:

 grosimea fibrelor (axon + mielină): - direct proporţională (5 m/s la 1 μm diametru)
- max la 3 – 5 ani

 heterogenitatea diametrelor fibrelor: viteze diferite (N: 10-60 m/s) – dispersie la

distanţă – desincronizare

 densitatea curenţilor locali: direct proporţională

 temperatura: influenţează configuraţia şi deschiderea canalelor ionice

- 2m/s la 1°C
Alterările structurale ale fibrelor nervoase

1. Disfuncţii membranare primitive

2. Demielinizarea
3. Degenerescenţa axonală primitivă

2. Demielinizarea
= alterarea / dispariţia tecii de mielină de la nivelul a 1 sau mai multe spaţii
internodale

Cauze:
- fizice: compresii focale
- toxice / infecţioase: toxina difterică
- imunitare: Ac, citokine
- genetice: mutaţii prot mielinice
Consecinţe:
- încetinirea / blocarea transmiterii nervoase
- hiperexcitabilitatea fibrei demielinizate – descărcări ectopice
- transmitere efaptică
Evoluţie:
- bloc de conducere (boală ac, subac)
- conducere internodală lentă (boală cr) – prin migrarea canalelor Na din
regiunea nodală şi inserţia unora noi
- remielinizare – de către cel Schwann; recuperare funcţională după câteva
săptămâni
3. Degenerescenţa axonală primitivă

Cauze:
- fizice: secţiune
- metabolice, ischemice
- imunitare
- genetice

Histopatologic (din primele 24 ore – câteva săptămâni)

 segment distal – degenerescenţă walleriană (excitabil şi conductibil încă 4-5 zile)
- fragmentarea axonului (influx Ca, stop flux axoplasmic)
- descompunerea precoce tecii mielină (cel Schwann = fagocit temporar – 2-3
săptămâni)
 segment proximal – retracţie axonală + demielinizare (1-2 segm) = conducere lentă
 corp celular – cromatoliză centrală reacţională

Regenerarea

 axonului
- după 6-36 ore: înmugurirea segmentului proximal
- după 2-3 zile: con de creştere – 0,25 mm/zi - conexiune cu segmentul distal
(2-n săpt)
- regenerare axonală – 1-4 mm/zi (transport axonal lent)

 mielinei
- odată cu înmugurirea
- favorizează regenerarea axonală
 III Electrofiziologia fibrei musculare

Structura muşchiului
Fibre musculare + teacă conjunctivă = matrice extracelulară (izolantă)

Fascicule musculare + înveliş conjunctiv

Muşchi

Structura fibrei musculare striate

- dimensiuni: ф = 0,1 mm, lung = 100 mm

- nuclei: multipli – regenerare (+ celulele satelite sub-matriceale)
- membrană + schelet proteic – conectat actina (celulă)
colagen (matrice) rol mecanic –
leziunea = distrofii

intracelular: distrofina (Duchenne, Becker)

sintrofina
β-distroglicani
extracelular: α-distroglicani
sarcoglicani α β γ δ (distrofii
centură)
laminina-2 = merozina
joncţiunea mio-tendinoasă: utrofina

- sarcoplasma: conţine miofibrile =) sarcomere =) miofilamente - miozină

-actină (+ troponină, tropomiozină)
tendon = joncţiunea mio-tendinoasă: actina

talina + integrina
(membrană)

tendon
Cuplajul electro-mecanic

Terminaţia axonală
Joncţiunea neuro-musculară
Placa motorie

PA

- propagare lentă suprafaţă: 5 m/s

- prin invaginaţii (sistemul tubilor transverşi) + canale Ca

potenţial local

eliberare Ca din reticulul sarcoplasmic

reconfigurarea troponinei + deplasarea tropomiozinei

cuplaj actină - miozină

-decuplare: prin activitatea ATP-azică a miozinei

Latenţa - PA = 1-2 ms
- contracţiei musculare = zeci – sute ms reexcitare =) sumare mecanică =
tetanizare

Viteza de contracţie – depinde de activitatea ATP-azică a miozinei

Disfuncţiile fibrelor musculare

1.Disfuncţia membranară primitivă (canale ionice, pompa Na/K, metabolice)

2.Disfuncţii prin denervare (fără alterare structurală)

3.Degenerescenţa fibrelor musculare (alterare structurală)

4.Disfuncţii mecanice primitive (disociaţie electromecanică)

2. Denervarea

= leziunea axon / terminaţiei axonale

Consecinţe:
 deficit de forţă de contracţie

 apariţia fibrilaţiilor – la 48 ore de la denervare (1 săptămână de la leziunea axonală)

prin reconfigurarea sarcolemei:
- reducerea PR
- apariţia noi canale Na
- apariţia noi R la Acy pe sarcolemă =) hipersensibilitate la Acy

 atrofie musculară – prin reducerea nr de miofibrile până la 20 % (lez structurale

axon) – 70% (lez funcţionale axon = bloc conducere)
- reversibilă în 18 – 24 luni, apoi fibroză
- hipertrofie a musculaturii restante

Reinervarea
- prin colaterale
- prin regenerare axonală
4. Degenerescenţa fibrelor musculare

leziuni membranare (toxice, metabolice, endocrine, inflamatorii)

influx intracelular de Ca

necroză (activarea proteazelor):

- parţială – cu denervare, hipertrofie compensatorie
- totală – degenerescenţă fibroasă

Regenerarea
- prin creşterea din fibrele restante (multinucleate)
- prin transformarea celulelor satelite situate între membrană şi învelişul
conjunctiv
În condiţii de inervaţie normală

5. Disfuncţiile musculare mecanice primitive

= tulburare de contractilitate cu activitate electrică normală

 Afectarea structurilor contractile (miofibrile + proteine)

Ex: catabolism sever – corticoterapie, hipercorticism, caşexie – distrugerea
proteinelor miofibrilare

 Tulburări metabolice de sinteză ATP =) deficit de recaptare a Ca =) deficit de

relaxare
Ex: glicogenoze, rigiditate cadaverică

 Tulburări de cuplare a canalelor Ca membranare (sist T) cu cele de la niv

reticulului sarcoplasmic =) deficit de contracţie

 Deficit al sistemelor de recaptare a Ca

 IV. Electrofiziologia unităţii motorii

Unitatea motorie (UM) = 1 axon + fibrele musculare inervate de el

- fiecare fibră musculară primeşte o ramificaţie nervoasă

- are autonomie funcţională

Aria UM depinde de mărimea ei

- UM învecinate se întrepătrund

Mărimea UM depinde de funcţia ei:

- oculomotori: 10-20 fibre musculare
- mm mâinii: 100-200 fibre musculare
- mm membrelor inferioare (gradare limitată a forţei): 1000-2000 fibre
musculare

Compoziţia UM, omogenă, e corespunzătoare inervaţiei:

- tip I (lente) – axoni de calibru mic
- tip II (rapide) – axoni de calibru mare
dar poate fi modulată funcţie de utilizarea muşchiului

Activitatea reflexă a UM

Excitaţia = întinderea muşchiului prin percuţia tendonului

Aferenţă senzitivă – fibre Ia

MS - sinapsă =) motoneuron = potenţial post-sinaptic excitator (PPSE) la

nivelul segmentului proximal al axonului (10 mV faţă de corp celular = 30 mV)
(Glu)
=) interneuroni

UM (Acy)

PA = 10 mV – se obţine prin sumarea:

- mai multe PPSE (sub 1 mV) = mai multe aferenţe senzitive
- interneuroni
- depolarizare prealabilă: căi excitatorii supramedulare
Activitatea voluntară a UM

PPSE multiple, la originea axonului, de la:

- fasciculul cortico-spinal
- alte căi medulare descendente (rubro-, reticulo-, vestibulo-spinal)
- căi reflexe
=) contracţia UM

Creşterea forţei de contracţie

Prin:
 Creşterea frecvenţei de contracţie
- de la 8 Hz la 30 Hz (tetanizare)
- prin creşterea frecvenţei de descărcare a PA axonale (per refractară mai
mică, latenţă mai scurtă)

 Recrutarea noi UM
- de la nivelul nucleului motor din MS
- în ordinea crescătoare a taliei
- gradare liniară prin activarea asincronă a diferitelor UM

Consecinţele electrofiziologice ale afectării funcţionale sau structurale

a UM

 Reducerea UM funcţionale
- lez musculare =) reducerea eficacităţii mecanice
- lez axonale
desincronizarea UM (viteze diferite pe rr
normale / afectate)
- lez transmisiei neuro-musc
Compensare prin: - accelerarea UM restante
- reorganizarea UM
 Reorganizarea UM

reinervare colaterală :
- creşterea dimensiunii UM
- omogenizare enzimatică şi funcţională treptată (prin includerea fibrelor
reinervate) = grupare
în: lez axonale =) înmugurire la nivelul nodurilor şi terminaţiilor (z 4)
lez musculare =) inervarea resturilor cel musculare şi a cel satelite (stem)

reinervare prin regenerare axonală

- iniţial UM mai mică şi desincronizată (reinervează fibrele aceleiaşi UM dat
acţiunii celulelor de adeziune ale fostei plăci motorii)
- 10% din fibre se suprapun peste reinervarea colaterală
- după 1-2 zile începe transmisia neuro-musculară

PRINCIPIILE ELECTROFIZIOLOGIEI PRACTICE

ÎN STUDIUL PATOLOGIEI NEURO-MUSCULARE

Obiectiv: detectarea, amplificarea şi măsurarea activităţii electrice generate

de contracţia musculară şi conducerea nervoasă

Depolarizarea membranelor

Curenţi locali în ţesuturile învecinate = volum (câmp) conductor

Culegere – electrozi amplasaţi (cm) în câmpul conductor =) semnal

electric

Culegerea: 2 electrozi în câmpul conductor = diferenţă de potenţial

măsurabilă
Câmpul conductor :
- fiziologic – contracţie voluntară, reflexă, involuntară (examen de detecţie)
- artificial indus – stimulare externă (examen de stimulo-detecţie)

Semnalul electric = suma algebrică a poziţiilor frontului de depolarizare (Dp) şi

repolarizare (Rp) faţă de un punct receptor (R) din câmpul conductor
Convenţional: undă pozitivă = descendentă
undă negativă = ascendentă
A
R 1. Dp se apropie, cu polaritatea + spre R =)
undă pozitivă mică
2. Dp sub R cu ambele extremităţi =)se
sumează =) undă negativă amplă
3. Dp se depărtează =) Re + spre R =) undă
1 2 3 pozitivă mică

-/+ +/- -/+ +/-

B Semnalul electric = unda - poate fi bifazică: R este amplasat deasupra plăcii motorii

Forma undei depinde de:

- poziţia faţă de electrodul receptor
- proprietăţile conductoare ale ţesutului: atenuează frecvenţele înalte şi scad
amplitudinea
- calităţile electrozilor utilizaţi

Sistemul de achiziţie:

 Electrozi:
G = de împământare
- referinţă pentru amplificator
- convenţional nul
- amplasat între stimulare şi culegere (ENG) / lângă culegere (EMG)
- din aliaj /inox, cu soluţie conductoare
 Culegere: Activ (-), Referinţă (+)
- amplasaţi în câmpul conductor – ambii = culegere bipolară
- activul = culegere monopolară
- pot fi de suprafaţă = disc Ag, aliaj
măsoară activitatea global (arie mare)
ac – bipolar: arie mică de captare (1 mm = 20-30 UM)
monopolar: arie mai mare (R suprafaţă) dar artefacte
de fibră unică: arie 25 μm (fereastră laterală)

 Amplificatorul

Captarea semnalului de la electrozi şi amplificarea de 1.000 – 1.000.000

Înlăturarea semnalului de fond prin:
- apropierea electrozilor (din acelaşi material)
- utilizarea filtrelor: HFF (înalte): 30 kHz – captarea evenimentelor rapide
(PUM, potenţialul senzitiv)
LFF (joase): 2 Hz – captarea undelor lente (răspuns
motor, descărcări repetitive)
Artefacte:
- reţea: sinusoidă 50 Hz =) se verifică G, cablajele
se debranşează alte aparate
se întind firele (câmp electromagnetic)
- radio =) izolare cu panou metalic
schimbarea laboratorului
- de contracţie musculară =) poziţie relaxată
R pe tendon
- zgomot de fond al aparatului =) se scade HFF
- zgomot de electrod =) imperfecţiune tehnică / instalare

 Sistemul de redare analog / digital

- exprimă parametrii de măsurare (timp, amplitudine)
- programe de măsurare, analiză

 Redarea – interpretarea rezultatelor

- personificarea rezultatului
- redarea anomaliilor – raportare la valori de referinţă
- interpretare: fiziopatologică, topografică, evolutivă