Sunteți pe pagina 1din 27

A elaborat Semzenisi Ecarina studenta anului II Gr.

I Medicina Veterinara A verificat lector universitar superior Balan Diana

Tesuturile

musculare, nervoase si secretorii se pot afla in trei

de repaus excitatie si inhibitie


stari fiziologice : manifestind diferite aspecte ale activitatii lor generale.

constitue

trecerea tesuturilor excitabile de la starea de repaus la cea de activitate specifica sub actiunea iritantilor. Excitatiea este un proces biologic ce consta dintrun cuplaj de modificari fizice chimice si fiziologice. Excitatiea in celulele nervoase provoaca aparitiea curentului electric, care se raspindeste pe toata suprafata membranei celulare.

Starea

este o forma biologica foarte importanta a celulelor. Inhibitiea este o forma activa a proceselor celulare ,iar ca rezultat al actiunii iritantilor aceasta se stopeaza si excitabilitatea se propaga.

de inhibitie

Dupa

sensul energetic iritantii se impart in: Mecanici Chimici Termici Electrici O raspindire mai larga in conditii de experiment a capatat-o curentul electric care se poate usor doza(dupa forta, frecventa impulsurilor , forma si durata acestora)

Externi
Lumina sunetul Substante

Interni
Hormonii Electrilotii Metaboliti fermenti

mirositoare

Subliminali

care nu provoaca excitarea Pragali stimuli minimali Suprapragali forta loe este mai mare decit cea pragala. Reactiea de raspuns la iritantii de aceeasi intensitate depinde de starea functionala a tesutului, pentru obtinerea reactiei de raspuns e nevoe de un stimul cu o forta mai mica. Deci concluzionam cu cit excitabilitatea este mai mare , cu atit e mai jos pragul de excitatie.

Pentru

a trece un oarecare tesut din starea de repaus in starea de actiune , sunt necesare 3 conditii !

Intensitatea

stimulului Tipul lui de actiune Viteza de crestere a fortei iritantului Cu cit excitabilitatea tesutului e mai mare, cu atit e mai joasa intensitatea liminala care poate provoca excitarea si

Din

cauza sporii lente a intensitatii stimulului excitatiea poate sa nu apara. Spre exemplu la incalzirea treptata a muschiului sau nervului, tesutul poate fi degradat dar excitatiea nu poate aparea. Celulele dispun de numeroase niveluri de acomodare.

Prin intermediul electrolizilor este dovedita existenta unei diferente de potential intre interiorul celulei si lichidul extracelular . Acest fenomen a fost numit Potentialul de membrana. Valoarea numerica a cestui Potential este caracteristica Pentru fiecare tip de celula. Fibrele musculare dispun de 90 mV , ale miocardului 80mV , secretorii 30 40 mV.Prin variattiea acestuipotential se pot determina starile functionale alecelulelor, si ne pot oferi multe informatii despreunul sau alt organism

potentiel de repos / resting potential. *Potentialul de membrana al unei celute vii In absenta stimularii. Pentru celulele excitabile (celule nervoase si musculare) valoarea sa este de la -55 mV pana la -100 mV, interiorul celutei fiind Intotdeauna Incarcat electric negativ. Celulele non-excitabile (ex.: celule gliale) pot prezenta, de asemenea, un p. de r. Cauzele p. de r. sunt repartitia inegala a ionilor prin membrana celulara si o permeabilitate crescuta a membranei pentru K*, deoarece In repaus canalele speci-fice acestui cation sunt deschise. De aceea, p. de r. este In esenta un potential de K*. *Pompa de sodiu, care antreneaza o deplasare de sarcini pozitive In afara celulei nu contribuie decat cu -10 mV pana la -20 mV la producerea p. de r. Sin.: potential de membrana.

De

aceea, p. de r. este In esenta un potential de K*. *Pompa de sodiu, care antreneaza o deplasare de sarcini pozitive In afara celulei nu contribuie decat cu -10 mV pana la -20 mV la producerea p. de r. Sin.: potential de membrana.

Apare

ca o reactie de raspuns drept rezultat a unei excitatii cu o forta pragala. Acest potential este un proces electric de scurta durata . De aceia se utilizeaza aparatul numit

OsciolograF

Diferena de potenial electric dintre interiorul i exteriorul celulei se reduce pn cnd la un moment dat se inverseaza polarizrile: pozitiv n interior i negativ n exterior. Valoarea care trece de 0mV se numete overshot(+35mV).

Creterea i scderea rapid a potenialului se numete spike potential sau potenial de vrf. Dupa aceasta se revine la potenialul de repaus. Postpotenialul negativ(sau postdepolarizare) este peste valoarea de repaus. Dupa ce s-a atins valoarea de repaus, potenialul scade i se afla puin sub valoarea de repaus, timp de 40-50ms, ceea ce constituie postpotenialul pozitiv(sau posthiperpolarizare). Trecerea ionilor de Na+ prin membran se face pasiv i este dependent exclusiv de gradientul de concentraie. In

concluzie geneza impulsurilor nervoase nu consum


energie. Cnd membrana este stimulat subliminal, neaparand acea diferena de 15mV, nu se produce un potenial de aciune dar crete sensibilitatea membranei, ceea ce rezult intr-un potenial local.

Conductibilitatea nervilor consta in proprietatea lor de a transmite un impuls generat intr-un anumit punct. Impulsul este transmis in ambele directii, asa cum reiese din inregistrarea curentilor de actiune. Mecanismul propagarii potentialului de actiune include 2 componenti: a) aparitiea potentialului de actiune local aparut in urma excitatiei b) excitarea zonei vecine nepolarizate ca rezultat al careia incepe raspindirea potentialului de actiune.La baza acestui mecanism se afla teoriea curentilor locali Conform acestei teorii

aparitiea potentialului de actiune in zona excitata nu este un indice al starii de excitatie a sectorului, dar si focar de excitatie a portunilor adiacente ale membranei Aceasta are loc in urma aparitiei curentilor circulari sau locali intre zonele depolarizate. (-) si nedepolarizate (+) ale membranei celulare.

teoriea

curentilor locali Conform acestei teorii aparitiea potentialului de actiune in zona excitata nu este un indice al starii de excitatie a sectorului, dar si focar de excitatie a portunilor adiacente ale membranei Aceasta are loc in urma aparitiei curentilor circulari sau locali intre zonele depolarizate. (-) si nedepolarizate (+) ale membranei celulare.

Atunci

cind in zona deja excitata incepe a se restabili potentialul de repaus in portunile adiacente ale membranei apare potentialul de actiune . Propagarea are loc doar intr-o singura directie deoarece in zona deja excitata se instaleaza zona refractara

Ast

fel de proprietati de propagare continua a impulsurilor sunt caracteristice pentru fibre nervoase amielinice,mielinice si musculare.

Viteza

de transmitere a excitatiei este in functie de dimensiunile fibrei si de mielinizarea nervului. Este mai mare in fibrele mai groase si in cele mielinizate (de 50 de ori). Dupa viteza de transmitere a excitatiei, ca si dupa grosimea lor, nervii sunt impartiti in diferite categorii.

Viteza

mare din fibra mielinizata se datoreste transmisterii saltatorii a impulsului de la o strangulatie Ranvier la alta, singurele zone excitabile in aceste conditii. De la o strangulatie Ranvier la alta, stimulul este transmis prin mediu, care este un bun conductor datorita compozitiei electrolitice cu proprietati de conducere.

St.

Turcanu Fiziologiea animalelor domestice Chisinau 2006 Haulica I. Fiziologie umana, Ed. Medicala,Bucuresti 1986\ Melnic Boris Fiziologiea omului si a animalelor, ed. Stiinta Chisinau 1993 http://www.ymed.ro/conductibilitatea/