Fenomene bioelectrice

Notiuni de electrochimie. Potentialul Nernst

Bioelectrogeneza
producerea
de
electricitate n org.vii (aparitia unor fenomene
electrice n tesuturile vii reprezinta una dintre
manifestarile fundamentale ale vietii celulelor).
n urma proceselor metabolice care au loc
distributii asimetrice ale ionilor de
semne contrare care determina gen
555f51f erarea unor diferente de potential
electric numite potentiale biologice.
Diferentele de potential dau nastere la
rndul lor unorbiocurenti.
Diferentele de potential exista att n
repausul celular (potential de repaus) ct
si n timpul activitatii celulei (potential de
actiune).
n organismele vii purtatorii de sarcini
electrice sunt ionii iar distributia ionilor de o
parte si de alta a membranei se face
inegal.
= 0 + RT ln c + nFV (potentialul chimic)
i = 0 + RT ln ci + n FVi (n mediul intracelular)

e = 0 + RT ln ce + n FVe (n mediul extracelular)

i = e

conditia de echilibru

pot.

Nernst-

Planck (pot.de electrodifuzie)

Unde:
Vi, respectiv Ve reprezinta potentialul ionilor n
interiorul, respectiv exteriorul membranei, R
constanta universala a gazelor, T temperatura, n
valenta, F numarul lui Faraday, ce si ci concentratia
ionului n interiorul, respectiv exteriorul membranei.
Potentialul de electrodifuzie apare ca
urmare a difuziei mai rapide a unor ioni
dect a altora.
Diferenta de potential de o parte si de alta
a membranei depinde numai de diferenta
de concentratie.
La formarea potentialului de membrana un
rol hotartor l au ionii K+.
Aplicnd relatia de mai sus, potentialul de
echilibru este dat de relatia:

Obs.
pe baza concentratiilor ionilor de K+ din interior
si exterior s-acalculat pentru potentialul de repaus
o valoare de aproximativ -95 mV (fata de valoare
determinata experimental -90 mV).
contrib. ntr-o masura mai mica si ceilalti ioni
prezenti si avnd n vedere ca se gaseste ntr-o
faza stationara, potentialul de membrana de
repaus este redat mai corect de relatia:

Relatia lui Goldmann:

Potentialul de repaus al unei celule vii se

masoara prin tehnica microelectrozilor care au
dimensiuni de 0,6

 Membrana excit. se produce o scadere a

permeabilitatii pentru ionii K+ si creste
permeabilitatea pentru Na+
potentialul de
membrana se modifica.
Initial se produce o reducere a potentialului de
repaus la 0, o depolarizare, iar apoi se
polarizeaza n sens contrar, pozitiv n interior si
negativ n exterior (proces foarte rapid).
Originea potentialelor celulare se datoreaza
proceselor de oxidare si de reducere.
n procesele de oxidare se desprind electroni
de pe substrat. (aceasta desprindere de
electroni este efectuata de catre anumite
enzime speciale numite dehidrogenaze).
Electronii si protonii formati trec spre straturile
superficiale ale celulei unde se gasesc
oxidazele).
Potentialul de repaus

 tehnica microelectrozilor fiecare celula

vie este polarizata n raport cu lichidul
interstitial, adica ntre suprafata interna si
cea externa a membranei exista
o diferenta de potentialnumita potential
de repaus al membranei celulare. (se
considera potentialul fetei interioare a
membranei fata de potentialul fetei
exterioare, socotit ca reper).
Valoarea potentialului de repaus al
membranei celulare difera de la specie la
specie si de la celula la celula.
Dupa moartea celulei, diferenta de
potential dintre cele doua fete ale
membranei se anuleaza.
Potentialul de repaus al membranei se
datoreaza, n esenta, unei inegalitati de
concentratie, unei asimetrii de repartizare
a diferitilor ioni, care exista n exteriorul
membranei celulare (lichidul interstitial) si
n interiorul ei (lichidul intracelular).
Obs.
Dintre ionii care populeaza mediile intra- si
extracelular prezinta importanta n special ioni de
Na+, K+ si Cl-, precum si anionii organici cu

molecula mare,
proteinele.

cum

sunt

polipeptidele

si

Potentialul de actiune
Se realizeaza n
polarizarii membranei.

urma

modificarii

Rezulta o variatie a potentialului electric

de membrana prin efluxul de ioni K+ si
influxul de ioni Na+. Restabilirea echilibrului
initial se face cu consum de energie.
Excitatia aparuta ntr-un loc pe suprafata
membranei celulei excitate este difuzata
pe ntreaga ei suprafata. Fibrele nervoase
se bucura cu predilectie de aceasta
proprietate.
Transmiterea influxurilor nervoase ntre doi
neuroni
se
face
prin
intermediul sinapselor care au proprietatea
de a lasa fluxul nervos sa treaca numai
ntr-o singura directie.

Tipuri de raspunsuri celulare la stimularea

electrica
Fazele potentialului de actiune:
depolarizarea

vrful de potential
repolarizarea

Caracteristicile potentialului de actiune:

1. Legea "totul sau nimic"

n cazul fibrei musculare striate cardiace,

daca aceasta este stimulata (excitata) cu
stimuli liminali, fibra da un raspuns maxim
si, orict am mari intensitatea stimulului,
raspunsul este acelasi.
Obs.

Aceasta lege nu poate fi aplicata sistemelor cu un

grad nalt de organizare ca la receptori sau
neuroni, unde raspunsul este n functie de
intensitatea excitantului.
2. Relatia amplitudine-durata
Pentru masurarea excitabilitatii unui nerv
sau muschi se folosesc stimuli electrici
rectangulari. Pentru a primi raspuns la o
excitatie, trebuie ca excitantul sa aiba o
anumita intensitate si curentul sa dureze
un anumit timp.
3. Perioada refractara
Este de doua feluri: refractara si absoluta.
Perioada refractara
absoluta este
perioada potentialului de vrf, cnd
membrana se gaseste n perioada de
inexcitabilitate, adica nu mai este capabila
sa primeasca noi stimuli, deci nu se pot
genera potentiale de actiune (depolarizari).
Perioada refractara relativa este perioada
n care se genereaza potentialul de
actiune daca stimulii sunt ndeajuns de
puternici, nsa amplitudinea si viteza de
depolarizare
si
de
declansare
a
depolarizarii sunt diminuate.
3. Acomodarea

Mecanismul
actiune:

generarii

potentialului

Propagarea potentialului de
lungul membranei excitabile:

actiune

de

de-a

Mecanismul propagarii excitatiei este

explicat cu ajutorulteoriei cablului.
o Zona excitata B este caracterizata
printr-o inversare a polarizarii.
o Ca urmare a acestei inversari apar
curenti locali att n interiorul fibrei ct
si n exterior.
o Acesti curenti tind sa excite dintr-o
zona excitata si zonele vecine.

o Propagarea se face din aproape n

aproape n sensul indicat mai sus,
deoarece zona C care a fost excitata
naintea zonei B nu mai este sensibila
la depolarizare pentru ca ea se
gaseste ntr-o perioada refractara.
o Excitatiile se propaga deci ntr-un
singur sens
o Viteza impulsului nervos atinge zeci
de metri pe secunda n cazul fibrelor
amielinice.
o La fibrele mielinice conducerea
(propagarea) excitatiei se face n
salturi si mult mai repede dect n
cazul fibrelor amielinice.
o

Stratul de mielina este de natura lipoproteica si deci este un bun izolant. n

acest caz curentii locali trec n afara,
prin lichidul interstitial, fapt ce
determina o crestere a conductiei.