Referat Biofizica

Bioelectricitate

Elev

Clasa IC

Bioelectricitate
Bioelectrogeneza este fenomenul de producere de electricitate de catre
biosisteme, fiind un proces permanent de care depinde insasi existenta
materiei vii.Din punct de vedere electric, sistemul viu este un mediu
neomogen, neuniform, anizotrop, diferentiat structural si functional. El
poate fi privit ca un conductor electrolitic, in care purtatorii de sarcina sunt
ionii pozitivi si negativi. Trebuie mentionat ca exista situatii, cum este in
cazul proceselor de respiratie si fotosinteza, cand se poate realiza si un
transport de electroni prin intermediul unor enzime specializate. Procesele
energetice rezultate din metabolism genereaza diferente de potential de
ordinul mV, iar migrarea cationilor si anionilor duce la aparitia biocurentilor,
care pot fi continui sau pulsatorii, de frecvente mici, sub 1
kHz.Bioelectrogeneza se intalneste la toate nivelele de dezvoltare, atat in
lumea vegetala, cat si in cea animala. Materia vie sub aspect electric este
foarte unitara, toate celulele vii, vegetale si animale, isi manifesta starea de
activitate si prin generarea unor fenomene electrice.Fenomenele
bioelectrice se produc la limitele de separare a doua medii distincte, printr-
o membrana activa, prin urmare sunt fenomene electrice de membrana.
Ele se manifesta in doua directii:

a) realizarea si mentinerea unei stari electrice, caracterizata printr-o

anumita polaritate a membranei reprezentata de potentialul de repaus
(VR)

b) schimbarea tranzitorie a polaritatii membranei, ca urmare a

interactiunii biosistemului cu stimulii din mediul extern sau intern,
modificare ce se poate propaga la distanta, reprezentata de potentialul
de actiune.

Cercetarile efectuate in cadrul unei categorii mari de celule au pus in

evidenta o distributie inegala a ionilor de o parte si alta a membranei
celulare. Aceasta genereaza o asimetrie electrica, in sensul ca
membrana este polarizata pozitiv in exterior si negativ in interior,
ceea ce determina existenta unei diferente de potential electric intre
cele doua fete ale membranei.In stare stationara se atinge echilibrul
de membrana, cand se stabileste o relatie bine determinata intre toti
parametrii biosistemului: potential chimic, potential electric, presiune
etc.Echilibrul de membrana este determinat de o serie de factori
dependenti de caracteristicile membranei si de particularitatile
mediilor de dispersie despartite de membrana celulara.Astfel, mediile
intra- si extracelular contin diferite tipuri de particule: ioni atomici, ioni
 moleculari, molecule mici difuzibile prin membrana. Insa, mediul
intracelular cuprinde si anioni proteici nedifuzibili prin membrana,
ceea ce determina o diferenta de potential intre cele doua fete ale
membranei, data de relatia lui Nernst, deci apare o asimetrie a ionilor
difuzibili.De asemenea, si transportul activ, impunand un raport bine
stabilit al concentratiilor, duce la aparitia unei diferente de potential
intre cele doua fete ale membranei.Membranele au permeabilitati
diferite pentru speciile ionice. Astfel, ionul ce difuzeaza mai usor prin
membrana, impune un gradient de potential electric, care va accelera
difuzia ionului de semn contrar, asa incat la echilibru nu se
egalizeaza concentratiile si nu se anuleaza diferenta de
potential.Transportul pasiv prin difuzie si osmoza tind sa antreneze
sistemul spre echilibru termodinamic, insa transportul activ, prin
procese cuplate, indeparteaza sistemul de echilibrul termodinamic,
plasandu-l intr-o stare stationara.In concluzie, prin actiunea factorilor
amintiti mai sus se atinge echilibrul de membrana, care corespunde
unei stari stationare si impune in cele doua compartimente
intracelular si extraxcelular: - egalizarea potentialului
elctrochimic, deci anularea transportului net de solvit prin membrana;

- neutralitatea electrica a solutiilor

- izotonicitatea sistemelor disperse, deci anularea fluxului osmotic.

Determinarea potentialului membranar de repaus,diferenta de potential ce
se creeaza la nivelul membranei celulare, in stare stationara, datorata
concentratiilor diferite de sarcini electrice pe fetele membranei, se
numeste potential de repaus (VR). El reprezinta suma potentialelor de
echilibru ale principalelor specii ionice aflate in mediul intra- si
experimental, potentialul membranar de repaus poate fi masurat cu ajutorul
unor microelectrozi ce se introduc in celula. Un microelectrod este format
dintr-o pipeta cu varf efilat, cu diametru de 0,5 mm, umpluta cu solutie
saturata de KCl si avand in interior un electrod de argint. Strapungerea
membranei de catre microelectrod nu produce o lezare considerabila.
Scurtcircuitarea intre citoplasma si lichidul interstitial nu are loc, deoarece
membrane se strange in jurul varfului pipetei datorita tensiunii interficiale.

Montajul pentru masurarea potentialului de repaus trebuie sa contina un

milivoltmetru cu impedanta de intrare mare. Potentialul masurat este
negativ, valoarea lui depinzand de tipul celulei, compozitia mediului
extracelular si de starea functionala a celulei. Din cauza valorilor foarte mici
ale biocurentilor si potentialelor, sistemul de masurare presupune utilizarea
de amplificatoare sau comparatoare, precum si a unor metode electronice
diverse extracelular, si este o masura a starii de polarizare a membranei.
Excitabilitatea membranei celulare,organismele vii receptioneaza informatii
din mediul inconjurator prin intermediul unor structuri senzoriale si le
transmit sistemului nervos. Astfel, sistemul nervos central si periferic poate
fi privit ca o retea complexa de comunicatie in organism, care prelucreaza
informatii atat din mediul extern cat si din cel intern, informatii necesare
functionarii coordonate a organismului.In ansmblul proceselor de
comunicatie, pozitia centrala este ocupata de influxul (impulsul) nervos,
considerat ca “echivalent universal”, in care sunt convertiti toti stimulii
externi si o mare parte din cei interni. Influxul nervos este un fenomen de
natura bioelectrica.Fenomene ca generarea excitatiei in celulele
receptoare, propagarea impulsurilor nervoase si transmiterea informatiei
intre celule se desfasoara in special la nivelul membranei celulare. Aceasta
are proprietatea ca sub influenta stimulilor sa sufere variatii tranzitorii
propagabile de permeabilitate, constituind baza activitatii electrice a
celulelor excitabile. Manifestarea electrica a procesului de excitatie
celulare,celulele excitabile raspund la actiunea stimulilor prin modificarea
permeabilitatii membranei celulare pentru diferite specii ionice, care din
punct de vedere electric se manifesta prin variatia tranzitorie a potentialului
membranar, de la valoare negativa la una pozitiva. Deci, apare o
depolarizare a membranei specifica pentru marea majoritate a celulelor.
Exista cazuri cand membrana se poate hiperpolariza.In repaus,
permeabilitatea membranei pentru ionii Na+ este foarte scazuta, ei fiind
mentinuti in concentratie mare in exteriorul celulei prin transport activ.
Pentru ionii K+ permeabilitatea este foarte mare, ei parasind celula prin
transport pasiv.In momentul aparitiei unui excitant se produce o
depolarizare locala a membranei, ceea ce determina deschiderea canalelor
de sodiu comandate electric, avand drept consecinta un influx masiv de
ioni Na+ in sensul gradientului electrochimic. Efluxul de ioni K+ are tendinta
de a restabili echilibrul, insa numarul de sarcini transferate prin canalele de
potasiu este mult mai mic, si in consecinta se produce o depolarizare mai
avansata a membranei celulare.

La actiunea unui stimul exista doua tipuri de raspuns electric al membranei

celulare: potential local (electrotonic) si potential de actiune. Intre momentul
aplicarii stimului si a declansarii raspunsului celulei exista o intarziere
numita perioada latenta. Aceasta depinde de caracteristicile specifice ale
excitantului, de mecanismele membranare implicate si de constantele de
timp ale reactiilor biochimice ce determina deschiderea canalelor ionice.

Potentialul local (electrotonic) este raspunsul membranei la actiunea unui

stimul slab, aflat sub intensitatea de prag, denumit stimul subliminar.
Acesta nu se constituie intr-un influx nervos.Modificarile tranzitorii locale
ale potentialului de membrana se manifesta printr-o depolarizare redusa,
de exemplu de 30-35 mV fata de potentialul de repaus, in cazul membranei
axonale. Dupa depolarizare, potentialul membranei revine la valoarea
initiala, de echilibru, datorita efluxului de ioni K+.Potentialele locale se
propaga pe suprafata membranelor datorita proprietatilor electrice pasive
ale acestora, pe distante mici (maximum 1 mm). Propagarea este
decrementala (cu consum de energie), amplitudinea potentialului scazand
exponential cu distanta.Potentialul electrotonic este specific anumitor zone
specializate ale sistemului nervos cum sunt: membrana postsinaptica, unde
formeaza potentialul postsinaptic excitator sau inhibitor, si celulele
senzoriale, unde se manifesta sub forma de potential receptor sau
generator.