Curs fizioterapie

Electroterapia ocupa un loc important an cadrul terapiei moderne, cuprinzand metode care folosesc
an scop terapeutic diferite forme de curent electric (curent continuu, curenti de joasa frecventa,
curenti de medie frecventa), forme ale energiei electro-magnetice de analta frecventa (undele scurte),
vibratii mecanice (ultrasunetul), campuri electro-magnetice de joasa frecventa si vibratii electro-
magnetice (radiatii infrarosii si ultraviolete).
Curentul electric se defineste ca miscare a particulelor ancarcate electric, iar mediul an care se
produce aceasta miscare constituie un conductor electric. Organismul uman, datorita componentelor
sale, intra an categoria conductorilor de gradul II. n compozitia sa, apa este prezenta an procent de
75-80 %. La trecerea curentului se produce disocierea ei an H+ si OH-, prezenta ionilor de H+
imprimand tesutului respectiv gradul de aciditate, iar prezenta OH- gradul de alcalinitate; numeroase
reactii din organism depind de ph-ul mediului. Sarurile minerale sunt an majoritate constituite din
saruri de Na, K, Mg, Ca. Ionii de sodiu si potasiu cresc excitabilitatea tesuturilor, ionii de calciu si
magneziu o scad.

RASPANDI REA CURENTULUI I N ORGANI SM

Modul an care curentii electrici terapeutici se raspandesc an organism are urmatoarele caracteristici:
indiferent de locul unde sant amplasati electrozii, liniile de forta ale curentului se raspandesc an tot
corpul, cantitatea cea mai mare trecand ansa pe zonele ce opun rezistenta cea mai mica;
pe regiunea cuprinsa antre electrozi, intensitatea curentului nu este egala, ci proportionala cu
conductibilitatea electrica a tesuturilor;
cu cat un segment este situat mai departe de electrozi, intensitatea curentului ajuns la el este mai
mica;
un tesut nu este un conductor uniform, deoarece membrana celulara si spatiile intercelulare opun
rezistente diferite trecerii curentului electric;
conductibilitatea electrica a unui tesut este direct proportionala cu continutul lui an apa. Din acest
punct de vedere lichidul cefalorahidian, limfa, secretia biliara, sangele sant cele mai bune
conducatoare de electricitate; rau conducatoare sant tesutul gras si cel osos.

MODUL DE PENETRARE AL CURENTI LOR IN TESUTURI

Curentii electrici penetreaza an mod diferentiat tesuturile an fuctie de tipul curentului:
- curentul galvanic si curentul alternativ de joasa frecventa se raspandesc exclusiv an spatiul
intercelular, deoarece membrana celulara le opune rezistenta;
- curentul alternativ de analta frecventa nu antampina rezistenta din partea membranelor celulare.


ELECTROFI ZI OLOGI E

Proprietatea celulelor vii de a reactiona la un stimul se numeste iritabilitate; ca o ractie primara la
un stimul, apare un raspuns local.
Excitabilitatea este considerata ca o reactie secundara a tesuturilor si se traduce prin transmiterea
mai departe a stimulului de catre celulele si fibrele nervoase.
Pentru declansarea excitatiei, stimulul trebuie aiba o intensitate minima precisa, care se numeste
intensitate de prag a stimulului. Actiunea stimulului trebuie sa se exercite un anumit timp minim
pentru a se declansa excitatia.
Numai stimulii peste prag pot determina o reactie care se propaga ca unda de excitatie si care
poate fi masurata la distanta de locul excitatiei.

Stimulii sub nivelul pragului au o actiune limitata la locul unde sant aplicati; o crestere a
intensitatii stimulului peste valoarea pragului nu duce la o crestere a raspunsului. Acest
comportament al structurilor celulare la diferite grade de intensitate ale stimulului este cunoscut an
fiziologie sub denumirea legea totul sau nimic. Daca prin stimuli electrici sant excitate mai multe
celule, an functie de intensitatea curentului si de suprafata stimulata apare un raspuns tisular variabil
ca marime.

POTENTI ALUL DE REPAUS

Membrana celulara, care este foarte subtire (70), fiind alcatuita din lipide si albumine si avand o
permeabilitate selectiva, joaca rolul hotarator atat an repaus cat si an timpul stimularii. La nivelul ei se
gaseste o repartitie caracteristica a ionilor, rolul principal avandu-l ionii de Na+ si K+, aflati an
concentratii diferite de o parte si de alta a membranei. Astfel, Na+ se gaseste an exteriorul celulei an
concentratie de 142-145 mEq/l, iar an interior an concentratie de 10-12 mEq/l (raport 12/1). K+ are o
concentratie extracelulara de 4 mEq/l si intracelulara de 140-155 mEq/l (raport 1/38). Aceasta
diferenta este mentinuta prin mecanismul de pompa, mecanism an cadrul caruia rolul principal ai
revine pompei de sodiu, care expulzeaza activ sodiul extracelular, potasiul intrand an celula printr-un
proces pasiv.
Datorita diferentei de concentratie a ionilor de Na+ si K+, la nivelul membranei celulare an repaus
se realizeaza o diferenta de tensiune numita potential de membrana sau de repaus, care masurat prin
tehnica microelectrozilor, are o valoare de -70 pana la -90 mV (interiorul celulei fiind ancarcat
negativ. Din calculul teoretic al potentialului de membrana an raport cu concentratia de Na+ si K+ din
exteriorul si interiorul celulei a rezultat o valoare de -86 mV.

POTENTI ALUL DE ACTI UNE

Depolarizarea

Stimularea celulei prin agenti fizici sau chimici produce schimbari rapide si importante ale
valorilor potentialului de membrana. La nivelul ei se produc modificari ale permeabilitatii pentru ionii
de sodiu care migreaza masiv dinspre exterior spre interior.
Are loc astfel procesul de depolarizare, prin care partea externa a membranei devine negativa, iar
cea interna pozitiva.
Ulterior are loc un flux invers al ionilor de potasiu, dar de mai mica amploare, viteza de migrare a
sodiului fiind de 7 ori mai mare decat cea a potasiului.
Datorita modificarilor de permeabilitate si concentratie ionica, stimulul cu nivel de prag reduce
potentialul de repaus cu 15-20 mV, acesta ajungand astfel la o valoare de -65 mV, numita potential
critic; este momentul depolarizarii membranei si declansarii potentialului de actiune.
Intensitate minima necesara pentru declansarea stimului se numeste reobaza.

Repolarizarea

n timpul fazei de repolarizare se produce o inactivare a mecanismului de transport al sodiului spre
interiorul celulei, cu cresterea permeabilitatii membranei pentru potasiu cu durata de 1 ms. Interiorul
celulei atinge an puctul maxim al acestui proces +40 mV fata de exteriorul celulei; cu aceasta
procesele declansate de stimulare anceteaza.
Modificarile de potential care au loc an timpul depolarizarii si repolarizarii alcatuiesc potentialul
de actiune.
Tensiunea de iesire era an timpul repausului membranal de -80 mV, iar tensiunea intracelulara
atinsa la sfarsitul repolarizarii era de +40 mV. ampreuna acestea realizeaza un potential de actiune de
120 mV.

Restitutia

Refacerea potentialului de repaus (restitutia) ancepe dupa terminarea fazei de repolarizare a
membranei celulare.
Prin pompa de sodiu-potasiu, Na+ suplimentar iese din celula, iar potasiul reintra an celula pana
cand potentialul atinge valoarea de repaus de -80 mV. In timpul potentialului de actiune
(depolarizare) membrana celulara nu poate reactiona la un alt stimul, motiv pentru care aceasta
perioada se numeste refractara absoluta. Pe parcursul fazei de repolarizare exista o perioada numita
refractara relativa, cand pragul de excitare este mai scazut.
Prin masuratorile efectuate, s-a stabilit ca o fibra nervoasa mielinizata poate conduce cel mult 800-
1000 de impulsuri pe secunda la o stimulare artificiala, dar dupa un timp scazut, la frecventele mari,
perioada refractara absoluta (1 ms) creste si frecventa maxima transmisa va scadea. Aceasta este
oboseala, tipica unui sistem care functioneaza dupa legea totul sau nimic.
La frecventele mai reduse (50-100 Hz) fibrele nervoase medulare pot fi ansa stimulate pe un timp
mai lung, fara a se instala fenomenul de oboseala.

CURENTUL GALVANI C

Este un curent continuu sau cu frecventa 0. Se poate propaga an tesuturi sub urmatoarele forme:
- electrolitic
- electroforetic
- electroosmotic
- conducere protonica (an mica masura)

APARATURA

Aparatele care furnizeaza curent continuu alaturi de alte forme de curent (curenti diadinamici) au
urmatoarea alcatuire:
sistem de alimentare cu curent electric de la retea (cordon, antrerupator)
dispozitiv de redresare (tranzistori care transforma curentul alternativ de retea an curent continuu)
dispozitiv de reglare a intensitatii (potentiometru)
instrument de masura (miliampermetru)
sistem de racordare la pacient (borne, cabluri, electrozi)

MOD DE APLI CARE

a) cu ajutorul unor electrozi din plumb sub forma de placi de diverse dimensiuni (galvanizare simpla)
b) ca baie hidro-electrolitica
c) ionogalvanizare (metoda de introducere a unor substante medicamentoase prin tegument cu
ajutorul curentului electric)

EFECTELE CURENTULUI GALVANI C

a) crestere a metabolismului tisular local;
b) hiperemie, atat la nivelul tegumentului, cat si an tesutul muscular subiacent;
c) crestere a difuziunii tisulare, ca efect al modificarii permeabilitatii membranelor;
d) reducere a edemelor locale si anlaturare a substantelor locale ce determina tendinta la extravazare
tisulara;
e) efecte asupra excitabilitatii musculare: la stabilirea si la antreruperea brusca a curentului continuu
se produce contractie musculara datorita probabil modificarilor bruste de concentratie ionica din jurul
membranelor celulare;
f) efecte polare:
- crestere a excitabilitatii la catod (catelectrotonus)
- scadere a excitabilitatii la anod (anelectrotonus)
g) efect sedativ si hipotensor an cazul aplicarii descendente a electrozilor.

GALVANI ZAREA SI MPLA

Electrozii utilizati pentru galvanizarea simpla, confectionati din placi metalice (plumb), au forme si
dimensiuni diferite an functie de regiunea pe care se aplica si de efectele urmarite. Cel mai adesea se
folosesc placi dreptunghiulare de marime egala sau diferita antre ele de 6/8, 8/10, 10/15 cm. Electrozii
se aplica ferm pe tegument prin intermediul unor anvelisuri hidrofile din tifon ambibate an solutii
fiziologice sau apa simpla.
Daca se urmareste obtinerea unui efect analgetic, electrodul activ este cel pozitiv, iar daca se
urmareste obtinerea unui efect excitant, electrodul activ este cel negativ.
Se utilizeaza doua modalitati de asezare a electrozilor:
- transversal, de oparte si de alta a regiunii afectate pe care o ancadreaza astfel fata an fata (umar,
glezna, genunchi);
- longitudinal, cu electrozii plasati la distanta, la extremitatile segmentului tratat (brat, gamba,
membru inferior).
Intensitatea curentului aplicat se dozeaza de la potentiometru an functie de toleranta individului si de
toleranta la locul de aplicare, senzatia corecta fiind cea de furnicatura placuta. Aceasta corespunde
unei intensitati a curentului de 0,1-0,2 mA pe cm2 de electrod.
Durata tratamentului trebuie sa fie suficient de lunga, an general 20-30 minute.
Numarul sedintelor necesare este de 8-10 an formele acute si 12-15 sau mai mult an cele cronice.
Pacientul trebuie avizat an prealabil asupra senzatiei pe care o va simti. Va fi asezat pe canapeaua
de tratament an pozitiile cele mai antalgice an functie de zona de tratat.
Ca incidente posibile mentionam arsurile tegumentare. Acestea se pot produce la pacienti cu
afectare a sensibilitatii cutanate. La trecerea curentului continuu, apa din anvelisurile hidrofile
disociaza an H+ si OH-. Pe tegument se gasesc an mod obisnuit ioni paraziti (Na, Cl, K) care se
combina cu H+ si OH- rezultand acidul sau baza respectiva, cu producere de arsura tegumentara.
Pentru prevenire se folosesc solutii de protectie cu urmatoarele formule:
Pentru polul pozitiv:
NaCl 5 g
NaOH 1 g
Apa distilata ad. 1000 ml
(pentru neutralizarea HCl)

Pentru polul negativ:
NaCl 6 g
HCl diluat 6,5 g
Apa distilata ad. 1000 ml
(pentru neutralizarea NaOH)

BAI LE GALVANI CE

Se aplica pentru tratarea unor regiuni mai antinse sau a antregului corp. Ele ambina efectul
curentului galvanic cu efectul termic al apei, care devine un mijlocitor antre electrozi si tegument.
Baile galvanice patru-celulare folosesc patru vase an care se afla apa la 34-380, vase care au
anglobati electrozi an peretii lor prin care circula curentul continuu. Pacientul poate introduce an
aceste vase doua, trei sau toate patru membrele.
Se poate folosi fie sensul ascendent, fie descendent al curentului, an functie de scopul urmarit.
Procedura se aplica zilnic, avand o durata de 20-30 minute.
Baia Stanger este o cada izolata cu material plastic an care se afla opt electrozi fixati pe pereti.
Curentul galvanic poate fi facut sa circule antre acesti electrozi an multiple variante: ascendent,
descendent, transversal, an diagonala.
Apa are temperatura de 36-370, iar intensitatea curentului se regleaza an functie de prescriptia
medicului si de senzatia subiectiva a pacientului (400-600 mA). Durata tratamentului este de 15-30
minute. Se fac 6-12 sedinte la doua-trei zile.
Contraindicatii
leziuni trofice ale tegumentului;
dermatoze;
solutii de continuitate ale tegumentului.

I ONOGALVANI ZAREA

Definitie

Ionogalvanizarea este metoda de introducere an tegument cu ajutorul curentului galvanic a diverse
substante cu efect terapeutic.
Se folosesc solutii electrolitice an care se ambiba unul din cei doi electrozi, solutii care disociaza
an campul electric, patrunderea ionilor activi terapeutic facandu-se la nivelul foliculilor pilosi si
glandelor sudoripare.
Profunzimea patrunderii are ca limita corionul, unde se realizeaza depozite de substanta activa care
se va resorbi an circulatie.
Exemplu de substante folosite: CaCl2, MgSO4, xilina, acetilcolina.
Avantajele ionogalvanizarii
se pot introduce doze relativ mari, folosind cantitati mici de medicament;
an regiunea tratata se realizeaza o repartitie egala a substantei introduse;
posibilitatea delimitarii precise a suprafetei de tratat;
sant asigurate conditiile unei asepsii perfecte (nu patrund bacteriile).

I NDI CATI I LE CURENTULUI GALVANI C
1. nevralgii si nevrite;
2. afectiuni reumatismale degenerative;
3. artrite;
4. tendinite, bursite, periartrite, epicondilite;
5. sechele posttraumatice;
6. boala Raynaud, acrocianoza, arteriopatii periferice;
7. pareze si paralizii;
8. sindroame de suprasolicitare;
9. distonii neuro-vegetative;
10. hipertensiunea arteriala stadiu I si II.

CURENII DE JOASA FRECVENTA

CURENTUL FARADI C
Curentul faradic este un curent alternativ de joasa frecventa de inductie electromagnetica, folosit la
ritmul de 50 Hz.
Proprietati fiziologice
- stimulare a excitabilitatii neuromotorii;
- actiune trofica;
- actiune vasomotorie.
Indicatii
- hipotrofii musculare de inactivitate (an afectiuni posttraumatice)
- stadii incipiente ale arteriopatiilor si venopatiilor periferice.

CURENTI I DI ADI NAMI CI
Curentii diadinamici (CDD) sant curenti de joasa frecventa ce provin din redresarea curentului
sinusoidal de retea de 50 Hz.
Aceasta forma de curenti a fost descrisa de Bernard an 1929.
an timpul aplicarii curentilor diadinamici predomina una din urmatoarele proprietati ale lor:
a) inhibitie
b) dinamogenie
La frecventele joase (50 Hz) predomina dinamogenia, la cele inalte (100 Hz), efectul inhibitor.
an conditiile nemodificarii intensitatii si frecventei an timpul unei sedinte, se manifesta si o a treia
proprietate si anume obisnuinta.
Aceste efecte ale curentilor diadinamici se manifesta asupra sensibilitatii, motilitatii si troficitatii.
Forme de curenti diadinamici
1. Monofazat fix (MF) curent pulsatil obtinut din curentul sinusoidal de 50 Hz prin anularea
semiundei negative. Are efect dinamogen; efectul analgetic apare tardiv. Subiectiv, se produc vibratii
care actioneaza ca un masaj profund.
2. Difazat fix (DF) curent pulsatil obtinut din curentul sinusoidal de 50 Hz prin redresare, adica prin
transformarea semiundei negative an semiunda pozitiva. Rezulta astfel un curent cu frecventa de 100
Hz. Efectul sau principal este acela inhibitor. Se foloseste ca forma de introducere anainea aplicarii
celorlalte forme.
3. Perioada lunga (PL) se obtine prin alternarea lenta a formelor MF si DF antr-un interval de 12
secunde. Efectul dinamogen este diminuat, dominand efectul inhibitor (analgetic, miorelaxant).
4. Perioada scurta (PS) se obtine prin alternarea brusca antre MF si DF cu ritm de 1 secunda.
Efectul dominant este cel dinamogen (resorbtiv).
5. Ritm sincopat (RS) se obtine prin antreruperea ritmica a formei MF cu pauze de 1 secunda. Este
forma de curent folosita pentru electrostimulare musculara.
curent de retea (frecventa=50Hz)
curent diadinamic difazat fix (DF) curent diadinamic monofazat fix (MF)

Modalitati de aplicare
aplicatii pe puncte dureroase circumscrise. Se utilizeaza electrozi mici, rotunzi, egali. Polul negativ
se aplica direct pe zona dureroasa, iar pozitivul proximal la 2-3 cm distanta;
aplicatii transversale (transregionale), la nivelul articulatiilor mari, a zonelor musculare mari ale
trunchiului si membrelor. Se folosesc electrozi plati, suficient de mari, asezati de o parte si de alta a
zonei dureroase;
aplicatii longitudinale, de-a lungul unui nerv sau al unei cai vasculare. Pentru nervi electrodul
pozitiv, mai mare, se aseaza proximal, iar cel negativ distal;
aplicatii paravertebrale, pe regiunile radacinilor nervoase, cu electrozi adaptati ca marime regiunii
afectate, cu polul negativ pe regiunea dureroasa si pozitivul de cealalta parte, sau electrozii de aceeasi
parte, pozitivul proximal;
aplicatii ganglionare, pe ganglionii vegetativi. Se utilizeaza electrozi mici, rotunzi, cu negativul pe
ganglionul respectiv si pozitivul la 2-3 cm distanta.

Tehnica de aplicare

Pacientul se aseaza an functie de regiunea de tratat pe paturi sau scaune de lemn. Electrozii se
aplica prin intermediul unor anvelisuri hidrofile, bine umezite.
Aparatul va avea la anceput potentiometrele la 0. Intensitatea se creste progresiv la un nivel
corespunzator efectului urmarit: analgetic sau dinamogen. Pe parcursul sedintei trebuie crescuta
intenstatea pentru mentinerea senzatiei de vibratie nedureroasa, senzatie care scade prin acomodare.
Durata tratamentului este scurta, de 4-8 minute sau chiar mai putin. Ritmul sedintelor se stabileste
an functie de stadiul afectiunii. an stadiile acute se pot aplica de doua ori pe zi sau cel putin o data pe
zi, zilnic. an scop analgetic este inutil sa se aplice mai mult de 6-8 sedinte.
Acestea se pot relua dupa o pauza de 7 zile. an scop dinamogen si hiperemiant se pot face peste 10
sedinte, an functie de caz.
Indicatiile curentilor diadinamici
stari posttraumatice:
- antinderi musculare
- redori articulare
artoze activate
artite
mialgii
reumatism abarticular:
- PSH
- epicondilite
lumbago discogen si musculo-ligamentar
boala Raynaud, acrocianoza, boala varicoasa
arteriopatii periferice obliterante
aplicatii segmentare, vizand zone neuro-reflexe an suferintele de tip neuro-vegetativ ale stomacului,
colecistului, colonului, an astmul bronsic, migrene

CURENTI I CU I MPULSURI DE J OASA FRECVENTA (ELECTRODI AGNOSTI CUL)

Diagnosticul prin electrostimulare al leziunilor neuromusculare cuprinde, an general, urmatoarele
metode :
- testul galvanic al excitabilitatii;
- testul faradic al excitabilitatii;
- metoda curbei I/t.
In toate aceste metode se folosesc stimuli de joasa frecventa. Metoda curbei I/t prezinta, fata de testul
galvanic si testul faradic, aprecieri cantitative mai precise ale proceselor de denervare si permite o
apreciere cantitativa a procesului de reinervare. Pe de alta parte, cu ajutorul curbei I/t, se pot stabili
parametrii optimi ai impulsurilor triunghiulare utilizate pentru tratarea paraliziilor flasce, an vederea
obtinerii unor rezultate cat mai bune.

Metoda curbei I/t

O posibilitate relativ facila de ridicare a curbei I/t o ofera aparatul TUR RS 12, fabricat an
Germania.
Determinarea curbei I/t se face, atunci cand muschiul an cauza o permite an tehnica bipolara,
deoarece, spre deosebire de tehnica monopolara, curentul strabate mai multe fascicule musculare.
Electrozii, de marime egala, se dispun la capetele muschiului. Marimea lor se adapteaza la
dimensiunile acesteia. Catodul se dispune distal an toate cazurile cand nu exista raspuns paradoxal
(IA>IC). an cazul raspunsului paradoxal, se inverseaza catodul cu anodul.
Datele obtinute an masuratorile facute pentru ridicarea curbei I/t se trec antr-un grafic cu scari
logaritmice. Pe ordonata se reprezinta curentul I an miliamperi, iar pe abscisa, timpul t, exprimat an
milisecunde.
Masuratorile se fac cu 2 tipuri de curenti : impulsuri dreptunghiulare, ce vor da curba notata CID
(curba cu impulsuri dreptunghiulare) si impulsuri triunghiulare, ce vor da curba notata CIT.
anainte de determinarile propriu-zise, se stabileste cu impulsuri dreptunghiulare (avand o durata de
1000 ms si pauza antre ele de 2000 si 3000 ms) raspunsul la fiecare dintre polaritati an parte, pentru a
stabili raspunsul normal sau paradoxal. Dupa cunoasterea acestui raspuns, se plaseaza electozii,
conform indicatiilor de polaritate mentionate mai sus :

1. Se selecteaza forma de impuls dreptunghiular ca succesiune de impulsuri. Durata impulsurilor se
fixeaza la 1000 ms, iar pauza antre 2000 si 3000 ms. Cu electrozii montati pe pacient, se creste treptat
intensitatea curentului, pana se obtine contractia minima. Valoarea intensitatii (mA) cu care se obtine
aceasta contractie minima se numeste reobaza.

2. Se scurteaza apoi durata impulsului, de exemplu an succesiunea 500, 400, 300, 200, 100, 50 ms,
etc., masurandu-se de fiecare data intensitatea curentului ce produce contractia minima. Valorile
obtinute se trec an grafic. La scaderea duratei impulsului, valoarea intensitatii curentului care produce
contractia minima, ramane un timp egala cu reobaza, ceea ce se traduce printr-o portiune orizontala a
curbei CID (b). La o anumita durata a impulsului, pentru obtinerea contractiei minime este necesara o
intensitate mai mare decat reobaza. Din acest punct, curba I/t devine ascendenta, pe masura ce durata
tinde spre 0. Timpul (durata impulsului) de la care curba ancepe sa devina ascendenta este denumit
timp util (an figura c). De mentionat ca valoarea timpului util variaza foarte mult, an functie de
pozitia electrozilor si de presiunea lor pe tegument. Din acest motiv, timpul util nu este considerat ca
un parametru important pentru elecrtrodiagnostic.

3. Se determina cronaxia, definita ca durata impulsului de curent dreptunghiular, cu amplitudinea
egala cu dublul reobazei, care produce contractia minima. Cronaxia poate fi determinata an doua
moduri :
- pe graficul curbei I/t, determinata an fazele precedente, se traseaza o dreapta paralela cu abscisa, la
valoarea de curent reprezentand dublul reobazei (an figura e), iar de la punctul de intersectie al
acestei drepte cu curba I/t, se duce o perpendiculara pe axa timpului, unde se obtine valoarea
cronaxiei (f).
- prin determinarea directa pe pacient. an timpul ridicarii curbei I/t se fixeaza valoarea de varf a
curentului la o valoare egala cu dublul reobazei, durata impulsului fiind foarte redusa si apoi se
mareste treptat durata impulsului, pana la obtinerea contractiei minime; durata impulsului
corespunzatoare contractiei minime este cronaxia.

4. Se ridica curba CIT an axeleasi conditii ca la curba CID. Durata frontului de descrestere se alege
practic zero. Valorile se trec an acelasi grafic ca si curba CID.

5. Se determina coeficientul de acomodare, notat cu ?, ce se defineste ca raportul dintre intensitatea
curentului triunghiular cu durata de 1000 ms si intensitatea curentului dreptunghiular cu aceeasi
durata, pentru valorile ce produc contractii minime. Prescurtat se poate exprima :la contractie minima

Coeficientul de acomodare are la muschii sanatosi ai scheletului valori antre 2,5 si 6. O scadere a
valorii sub limita inferioara denota o denervare partiala a muschiului, iar o scadere sub 1 arata o
denervare totala. Determinarea coeficientului de acomodare este foarte importanta, deoarece an
valorea acestuia se reflecta chiar leziunea incipienta a nervului.

Forma curbei I/t discutata, este valabila numai pentru un sistem muschi nerv intact. Pentru muschii
denervati, forma curbei se modifica mai mult sau mai putin si din alura ei se pot trage concluzii
privind gradul afectarii.
an aceasta figura se prezinta variatia curbei I/t (CID) an cursul regenerarii unui nerv. Astfel, la
muschiul total denervat, curba este deplasata an dreapta si an sus, ca urmare a cronaxiei crescute a
fibrelor musculare, care sunt excitate an locul fibrelor nervoase (a).
La un muschi partial denervat, curbele ocupa un loc intermediar antre curba precedenta si curba
muschiului sanatos. Se observa ca pe masura ce are loc reinervarea, curbele se deplaseaza de sus an
jos si de la dreapta spre stanga. Din variatia curbelor din aceasta figura se trage concluzia importanta
pentru diagnostic ca partea stanga a curbei I/t da an primul rand informatii asupra starii nervului
motor, iar partea dreapta asupra starii fibrelor musculare. O deteriorare an functionalitatea nervului
motor se traduce prin ridicarea partii stangi a curbei, adica prin necesitatea utilizarii unor intensitati
mai mari pentru excitatie.

Pentru optimizarea parametrilor alesi pentru electrostimularea terapeutica este utila determinarea
curbei CIT pentru muschiul corespunzator sanatos al nervului simetric. Aceasta din urma curba este
denumita an literatura de specialitate si climaliza.
Pe grafic se traseaza, ancepand de la origine, o dreapta aproape tangenta la curba climalizei. Suprafata
triunghiului hasurat descris de curba CID si aceasta dreapta reprezinta domeniul de intensitati si
durate, ce pot fi alese pentru excitarea muschiului bolnav cu impulsuri triunghiulare. De obicei se
alege un punct situat pe dreapta tangenta, caruia ai corespunde o intensitate mai mare cu cativa
miliamperi decat reobaza (punctul A pe figura). Dreapta verticala ce tre ce prin acest punct determina
la intersectia cu abscisa ( B ) durata frontului de crestere a impulsului, iar dreapta orizontala la
intersectia cu ordonata ( C ) indica intensitatea curentului. Durata frontului de descrestere a
impulsului se alege practic zero. Alegerea punctului pe tangenta cu cativa miliamperi mai mult decat
reobaza are an vedere nedepasirea unui anume nivel al intensitatii curentului, care sa provoace
oboseala muschiului stimulat. Pauza dintre impuslurile triunghiulare se alege de cateva ori mai mare
decat durata impulsului.


CURENTII DE MEDIE FRECVENTA

Sant curenti sinusoidali cu frecvente antre 2000 si 50000 Hz.
an terapeutica se folosesc frecventele de 5000 si 10000 Hz.
Avantajul acestor curenti terapeutici este acela ca pot determina contractia muschiului, fara a
influenta tegumentul. Mai au si actiune trofica si analgetica.

FORME DE CURENTI DE MEDIE FRECVENTA
a) medie frecventa pura de 5000 Hz, la care predomina efectul excitomotor;
b) medie frecventa pura de 10000 Hz, cu efect vasodilatator, analgezic;
c) medie frecventa modulata an lunga perioada, care determina contractie musculara puternica
aproape nedureroasa;
d) medie frecventa modulata an scurta perioada;
e) medie frecventa supramodulata scurta perioada an lunga perioada, cu important efect asupra
excitabilitatii neuro-musculare (contractie musculara indolora).
Mod de aplicare
Se folosesc electrozi de plumb, aplicati prin intermediul unor anvelisuri hidrofile. Acesti curenti nu au
polaritate. Intensitatea se prescrie an miliampermetri.
Indicatii
stari posttraumatice
arteriopatii periferice an stadii incipiente
afectiuni reumatismale


CURENII INTERFERENIALI
DEFINIIE
Curentii interferentiali rezulta din suprapunerea a doi curenti de medie frecventa decalati cu 100 Hz.
an acest mod apare un curent de medie frecventa (interferential) a carui modulatie an amplitudine se
produce cu o frecventa de la 0 la 100 Hz.

EFECTE FI ZI OLOGI CE
1. Efect excitomotor pe musculatura striata, care se produce la frecvente ale modulatiei an
amplitudine mici de la 0 la 10 Hz. Acest efect se exercita numai asupra musculaturii cu inervatie
pastrata, motiv pentru care acesti curenti pot fi folositi si an scop diagnostic. Daca muschiul nu
raspunde la curenti interferentiali prin contractie, anseamna ca inervatia sa este afectata.
2. Efect decontracturant, obtinut la frecventele medii de 12-35 Hz, dar mai ales la frecventele
variabile antre 0 si 100 Hz.
3. Efect vasculotrofic, hiperemiant si resorbtiv, realizat prin actiunea directa pe vase si prin
gimnastica musculara.
4. Efect analgetic, produs prin diminuarea excitabilitatii dureroase. Apare la frecventele rapide antre
80 si 100 Hz.
5. Efect excitomotor pe musculatura neteda, realizat de orice forma de curent interferential, mai ales
de frecventele antre 12 si 35 Hz.

MODALI TATI DE APLI CARE
Interferenta plana
Se folosesc patru electrozi, cate doi asezati an cruce pentru fiecare din cei doi curenti care realizeaza
interferenta. an mijlocul patratului format de cei patru electrozi se afla zona de tratat. Efectul se
produce numai an planul an care se afla electrozii.
Interferenta spatiala
Permite prin adaugarea unui al treilea circuit ca efectul sa se produca an mai multe planuri. Electrozii
folositi poarta numele de electrozi stelati.
Vectorul interferential
Pentru a nu exista directii preferentiale de exercitare a efectului s-a inventat un dispozitiv care
realizeaza o rotatie periodica cu 450 a vectorului principal de actiune. an acest fel toate directiile din
spatiu sant excitate succesiv cu aceeasi intensitate.
Interferenta dinamica
Este o modalitate de rotire a vectorului de actiune cu 3600 la fiecare ciclu, ca un radar.
Corectia distantei
Exista cazuri an care electrozii nu pot fi plasati la distanta egala antre ei. Unele aparate sant prevazute
cu un egalizor de distanta, care permite folosirea intensitatii optime necesare an conditii de buna
toleranta.

TEHNI CA DE APLI CARE
an practica se folosesc doua tehnici de aplicare: statica si dinamica.
an tehnica statica, electrozii se mentin an timpul procedurii an acelasi loc si asupra lor se exercita o
presiune constanta. Electrozii clasici sant de tip placa, introdusi antr-o textura umeda. Ei se fixeaza cu
benzi elastice sau cu saculeti de nisip. Se mai folosesc si electrozi tip pernita si electrozi tip
vacuum.
an tehnica dinamica sau cinetica se utilizeaza doi electrozi de tip manusa, care se aplica pe manile
asistentului. Ceilalti doi electrozi sant fixi.

ALEGEREA FRECVENTEI
Frecventa constanta
Aceasta modalitate mai poarta numele de manual si permite alegerea unei frecvente fixe antre 0 si
100 Hz, an functie de efectul dorit.
Frecventa variabila
Mai poarta si numele de spectru si permite o modulatie a curentului de interferenta crescatoare si
descrescatoare an 15 secunde antre anumite limite:
- spectru 0-10 Hz
- spectru 90-100 Hz
- spectru 0-100 Hz

DURATA SEDI NTELOR
an general se indica durate de 15-20 de minute, an prima parte facandu-se o aplicatie de tip manual,
iar an cea de a doua de tip spectru.

NUMARUL SEDI NTELOR
Este variabil dupa reactia pacientului. Sant cazuri an care sant suficiente 6-8 sedinte si altele an care
se ajunge la 14-16. Aplicatiile se pot face zilnic sau la doua zile.

INDICATIILE CURENTILOR INTERFERENTIALI
stari posttraumatice
artrite
periartrite
artroze
spondiloze, discopatii
nevrite, nevralgii
arteriopatii obliterante an stadiul I si II
anexite, metroanexite
dischinezii biliare
atonii intestinale postoperatorii
incontineta vezicala

CURENII DE NALT FRECVEN

Sunt curenti alternativi sinusoidali a caror frecventa depaseste 300000 de Hz.
Strabatnd mediile cu densitati diferite ale corpului omenesc, acesti curenti determina producerea
locala de caldura.
Fata de celelalte proceduri de termoterapie, procedurile care folosesc curenti de analta frecventa pot fi
definite ca fiind proceduri de termoterapie de profunzime.

FRECVENTA DENUMI REA GAMEI PROCEDURA
300 kHz-3 MHz(100-1000 m) Unde hectometrice sau unde medii -ultrasunet 800 kHz-diatermie (nu
se foloseste)
3 MHz- 30 MHz(10-100 m) Unde decametrice sau unde scurte -tratament cu unde scurte(11,06 m)
30 MHz-300 MHz(1-10 m) Unde metrice sau ultrascurte -nu se folosesc an terapeutica
300 Mhz-3 GHz(10-100 cm) Unde decimetrice -tratament cu unde decimetrice (69 cm) si microunde
(12,25 cm)
3 GHz-30 GHz(1-10 cm) Unde centimetrice -nu se folosesc an terapeutica
30 GHz- 300 GHz(1-10 mm) Unde milimetrice -nu se folosesc an terapeutica

PROPRI ETATI FI ZI OLOGI CE
Detremina ancalzirea tesuturilor profunde, fenomen denumit endotermie. Permeabilitatea si
ancalzirea tesuturilor profunde este cu atat mai buna cu cat frecventa curentului este mai mare si
lungimea de unda este mai mica;
Nu influenteaza excitabilitatea neuro-musculara;
Determina cresterea metabolismului local;
Accelereaza procesele de diviziune celulara;
Au actiune antialgica si miorelaxanta.

UNDELE SCURTE
Din gama frecventelor analte, an practica se folosesc cel mai mult undele scurte, an aplicatii an camp
condensator, fie folosind electrozi izolati an sticla (Schliephake), fie electrozi flexibili, izolati an
cauciuc.
Indicatii
afectiuni reumatismale degenerative
afectiuni cronice inflamatorii ale cailor aeriene superioare
otite, mastoidite cronice
anexite cronice
periviscerite
Contraindicatii
afectiuni cronice inflamatorii
tumori maligne
tumori benigne cu potential de malignizare
regiuni cu corpi straini metalici (tije, brose, etc.)

MI COUNDELE
Undele centimetrice sau microundele au unele caracteristici aparte fata de undele scurte:
- penetrabilitate inegala datorita capacitatii diferentiate de absorbtie an tesuturi;
- efect termic maxim la profunzimea de 2-2,5 cm;
- ancalzire minima a pielii si tesutului gras;
- ancalzire selectiva a tesutului bogat vascularizat si an mod special a musculaturii.

ULTRASUNETUL
Definitie
Ultrasunetele sant vibratii mecanice care rezulta din tranformarea variatiilor de potential electric ale
unui curent de analta frecventa prin intermediul efectului piezoelectric.
Efectul piezoelectric se refera la proprietatea unor cristale taiate antr-un anumit ax de a se dilata si
contracta cand sant supuse variatiilor de potential electric ale unui curent electric de analta frecventa.

Forme de ultrasunet
Ultrasunetul an camp continuu
Este forma de unda ultrasonora longitudinala neantrerupta cu actiune continua asupra mediului an
care se propaga si care produce asa-numitul micromasaj tisular intern.

Ultrasunetul an camp discontinuu
Este forma de ultrasunet care an timpul aplicarii este antrerupt ritmic, cu o anumita frecventa.

Efecte fizico-chimice ale ultrasunetelor
1. Efectul mecanic este reprezentat de vibratia care se produce si care se transmite din aproape an
aproape, fiecare molecula fiind pusa an miscare cu o frecventa egala cu cea a sursei.
2. Efectul termic apare prin transformarea unei parti din energia ultrasonora an energie termica. Acest
efect este mai pregnant an mediile neomogene, cum este corpul omenesc.
3. Efectul de cavitatie consta an producerea de goluri an interiorul lichidului traversat, fenomen
vizibil an apa prin formarea de bule. an acest moment se elibereaza mari cantitati de energie cu efecte
distructive locale.
4. Efectul de difuziune se refera la cresterea permeabilitatii membranelor.
5. Efecte chimice, de tipul oxidare, reducere, depolarizare si alterarea structurii chimice a
substantelor.
Efecte biologice
cresterea permeabilitatii membranelor;
hiperemie tegumentara si musculara;
actiune fibrolitica;
pe os dozele mici produc osteoporoza, dozele mari osteonecroza;
actiune termica de profunzime.
Efecte terapeutice
efect analgetic produs prin intermediul sistemului nervos central, printr-un mecanism asemanator ca
si la curentii de joasa frecventa;
efect miorelaxant, explicat prin actiunea vibratorie a ultrasunetului asupra receptorilor nervosi din
muschi si tendoane;
efect hiperemiant, prin vasodilatatia arteriolelor si capilarelor, cu activarea corespunzatoare a
circulatiei;
efect reflex, la distanta, prin aplicarea:
- pe zonele paravertebrale corespunzatoare radacinilor nervoase medulare ale membrelor;
- pe zonele cutanate corespunzatoare organelor interne;
- pe ganglionii simpatici (ganglionul stelat).
Aparatura pentru ultrasunete terapeutice
- generator de analta frecventa;
- cablu de racord;
- traductorul cu cristalul piezoelectric.
Pe panoul frontal de comanda se gasesc:
- comutator de pornire;
- potentiometru pentru reglarea intensitatii;
- ceas pentru marcarea timpului;
- borna pentru traductor;
- instrument de masura.

Tehnica de aplicare
Traductorul (emitatorul) se aplica pe tegument prin intermediul unui strat uleios, deoarece
ultrasunetele nu se propaga prin aer.
Se regleaza intensitatea antre 0,05 si 2 W/cm2.
Durata sedintelor este an general de 2-5 minute pentru o zona. Pentru articulatiile mari se poate
ajunge la 6-10 min.
Ritmul sedintelor este zilnic sau la doua zile, efectuandu-se an general un numar de 6 pana la 15
sedinte.

Recomandari
aplicatia de ultrasunet sa nu fie urmata imediat de alta procedura;
nu se recomanda succesiunea masaj-ultrasunet sau ultrasunet-masaj;
nu se aplica ultrasunet si roentgenterapie pe aceeasi regiune;
ultrasunetul poate precede kinetoterapia;
uneori se recomanda terapia combinata ultrasunet-curenti diadinamici.
Indicatiile ultrasonoterapiei
artroze, spondiloze
spondilite, artrite
tendinite, mialgii
algoneurodistrofie
fracturi recente
contuzii, entorse, luxatii
hematoame
cicatrici patologice
nevralgii, nevrite
arteriopatii obliterante stadiul I si II
maladia Raynaud

MAGNETODI AFLUX
DEFINITIE
Magnetodiafluxul este o procedura care foloseste campuri electromagnetice generate de curenti de
joasa frecventa (50 sau 100 Hz).
ACTIUNE
Actiunea campului magnetic asupra organismului uman este diferita an functie de modul de
administrare:
a) efect sedativ, cand sant administrate an camp continuu, cu actiune simpaticolitica si trofotropa;
b) efect excitant, cu actiune simpaticotona si ergotropa, an administrarile antrerupte ritmic sau
aritmic.
MOD DE APLICARE
Undele electromagnetice se aplica prin intermediul a doua bobine circulare, care se plaseaza cervical
si lombar. Pacientul se pozitioneaza an asa fel ancat nordul magnetic sa se suprapuna nordului
terestru.
Durata sedintelor este de 4-6-10 minute.

RADIATIILE INFRAROSII
DEFINITIE
Sant radiatii situate an spectrul electromagnetic imediat deasupra radiatiei rosii a spectrului vizibil,
cuprinse antre 760 m? si 50 m?. Toate corpurile ancalzite emit infrarosii.
EFECTELE INFRAROIILOR
determina hiperemie locala;
cresc activitatea fagocitara;
cresc metabolismul local;
determina aparitia eritemului caloric, care dispare dupa 30 de minute;
influenteaza pe cale reflexa circulatia viscerala;
activeaza secretia glandelor sudoripare;
au actiune antialgica, decontracturanta.
MOD DE APLICARE
Undele infrarosii se aplica prin intermediul lampii Solux cu puteri antre 500 si 2000 W, sau sub forma
bailor de lumina partiale, care folosesc un numar variabil de becuri de 40 W.
INDICATII
afectiuni reumatismale degenerative;
reumatism abarticular;
sechele algice posttraumatice.

RAZELE ULTRAVIOLETE
DEFINITIE
Sant raze luminoase situate an spectrul solar dincolo de violet, cuprinse antre limita spectrului vizibil
de 0,39 ? si 0,144 ?. an terapeutica se folosesc ultraviolete pana la limita inferioara de 0,20 ?.
PROPRIETATI
determina aparitia eritemului actinic dupa o perioada de latenta de 6-8 ore;
determina vasodilatatie prin eliberarea de histamina;
influenteaza metabolismul calciului prin transformarea ergosterolului an vitamina D2;
cresc metabolismul proteic;
determina aparitia pigmentatiei tegumentare prin mobilizarea melaninei;
scad glicemia;
au efect bactericid.
INDICATII
profilaxia si tratamentul rahitismului;
afectiuni reumatismale inflamatorii si degenerative;
afectiuni posttraumatice;
TBC osos si genital;
psoriazis.
CONTRAINDICAII
TBC pulmonar;
casexie;
stari nevrotice;
tumori maligne;
tumori benigne cu potential de malignizare;
hipertiroidie;
lupus eritematos diseminat;
insuficienta hepatica sau renala;