ELECTROTERAPIE

Electroterapia ocupa un loc important n cadrul terapiei moderne, cuprinznd metode care folosesc n scop terapeutic diferite forme de curent electric (curent continuu, curenti de joasa frecventa, curenti de medie frecventa), forme ale energiei electro- magnetice de nalta frecventa (undele scurte), vibratii mecanice (ultrasunetul), cmpuri electromagnetice de joasa frecventa si vibratii electro- magnetice (radiatii infrarosii si ultraviolete). Curentul electric se defineste ca miscare a particulelor ncarcate electric, iar mediul n care se produce aceasta miscare constituie un conductor electric. Organismul uman, datorita componentelor sale, intra n categoria conductorilor de gradul II. n compozitia sa, apa este prezenta n procent de 75-80 %. La trecerea curentului se produce disocierea ei n H+ si OH-, prezenta ionilor de H+ imprimnd tesutului respectiv gradul de aciditate, iar prezenta OH- gradul de alcalinitate; numeroase reactii din organism depind de ph-ul mediului. Sarurile minerale snt n majoritate constituite din saruri de Na, K, Mg, Ca. Ionii de sodiu si potasiu cresc excitabilitatea tesuturilor, ionii de calciu si magneziu o scad.

RASPNDIREA CURENTULUI N ORGANISM

Modul n care curentii electrici terapeutici se raspndesc n organism are urmatoarele caracteristici: indiferent de locul unde snt amplasati electrozii, liniile de forta ale curentului se raspndesc n tot corpul, cantitatea cea mai mare trecnd nsa pe zonele ce opun rezistenta cea mai mica; pe regiunea cuprinsa ntre electrozi, intensitatea curentului nu este egala, ci proportionala cu conductibilitatea electrica a tesuturilor; cu ct un segment este situat mai departe de electrozi, intensitatea curentului ajuns la el este mai mica; un tesut nu este un conductor uniform, deoarece membrana celulara si spatiile intercelulare opun rezistente diferite trecerii curentului electric; conductibilitatea electrica a unui tesut este direct proportionala cu continutul lui n apa. Din acest punct de vedere lichidul cefalorahidian, limfa, secretia biliara, sngele snt cele mai bune conducatoare de electricitate; rau conducatoare snt tesutul gras si cel osos.

MODUL DE PENETRARE AL CURENTILOR N TESUTURI

Curentii electrici penetreaza n mod diferentiat tesuturile n fuctie de tipul curentului:

- curentul galvanic si curentul alternativ de joasa frecventa se raspndesc exclusiv n spatiul intercelular, deoarece membrana celulara le opune rezistenta; - curentul alternativ de nalta frecventa nu ntmpina rezistenta din partea membranelor celulare.

ELECTROFIZIOLOGIE
Proprietatea celulelor vii de a reactiona la un stimul se numeste iritabilitate ; ca o ractie primara la un stimul, apare un raspuns local. Excitabilitatea este considerata ca o reactie secundara a tesuturilor si se traduce prin transmiterea mai departe a stimulului de catre celulele si fibrele nervoase. Pentru declansarea excitatiei, stimulul trebuie aiba o intensitate minima precisa, care se numeste intensitate de prag a stimulului. Actiunea stimulului trebuie sa se exercite un anumit timp minim pentru a se declansa excitatia. Numai stimulii peste prag pot determina o reactie care se propaga ca unda de excitatie si care poate fi masurata la distanta de locul excitatiei. Stimulii sub nivelul pragului au o actiune limitata la locul unde snt aplicati; o crestere a intensitatii stimulului peste valoarea pragului nu duce la o crestere a raspunsului. Acest comportament al structurilor celulare la diferite grade de intensitate ale stimulului este cunoscut n fiziologie sub denumirea legea totul sau nimic. Daca prin stimuli electrici snt excitate mai multe celule, n functie de intensitatea curentului si de suprafata stimulata apare un raspuns tisular variabil ca marime.

POTENTIALUL DE REPAUS
Membrana celulara, care este foarte subtire (70L), fiind alcatuita din lipide si albumine si avnd o permeabilitate selectiva, joaca rolul hotartor att n repaus ct si n timpul stimularii. La nivelul ei se gaseste o repartitie caracteristica a ionilor, rolul principal avndu-l ionii de Na+ si K+, aflati n concentratii diferite de o parte si de alta a membranei. Astfel, Na+ se gaseste n exteriorul celulei n concentratie de 142-145 mEq/l, iar n interior n concentratie de 10-12 mEq/l (raport 12/1). K+ are o concentratie extracelulara de 4 mEq/l si intracelulara de 140-155 mEq/l (raport 1/38). Aceasta diferenta este mentinuta prin mecanismul de pompa, mecanism n cadrul caruia rolul principal i revine pompei de sodiu, care expulzeaza activ sodiul extracelular, potasiul intrnd n celula printr- un proces pasiv. Datorita diferentei de concentratie a ionilor de Na+ si K+, la nivelul membranei celulare n repaus se realizeaza o diferenta de tensiune numita potential de membrana sau de repaus, care masurat prin tehnica microelectrozilor, are o valoare de -70 pna la -90 mV (interiorul celulei fiind ncarcat negativ. Din calculul teoretic al potentialului de

membrana n raport cu concentratia de Na+ si K+ din exteriorul si interiorul celulei a rezultat o valoare de -86 mV.

POTENTIALUL DE ACTIUNE
Depolarizarea
Stimularea celulei prin agenti fizici sau chimici produce schimbari rapide si importante ale valorilor potentialului de membrana. La nivelul ei se produc modificari ale permeabilitatii pentru ionii de sodiu care migreaza masiv dinspre exterior spre interior. Are loc astfel procesul de depolarizare, prin care partea externa a membranei devine negativa, iar cea interna pozitiva. Ulterior are loc un flux invers al ionilor de potasiu, dar de mai mica amploare, viteza de migrare a sodiului fiind de 7 ori mai mare dect cea a potasiului. Datorita modificarilor de permeabilitate si concentratie ionica, stimulul cu nivel de prag reduce potentialul de repaus cu 15-20 mV, acesta ajungnd astfel la o valoare de -65 mV, numita potential critic; este momentul depolarizarii membranei si declansarii potentialului de actiune. Intensitate minima necesara pentru declansarea stimului se numeste reobaza .

Repolarizarea
n timpul fazei de repolarizare se produce o inactivare a mecanismului de transport al sodiului spre interiorul celulei, cu cresterea permeabilitatii membranei pentru potasiu cu durata de 1 ms. Interiorul celulei atinge n puctul maxim al acestui proces +40 mV fata de exteriorul celulei; cu aceasta procesele declansate de stimulare nceteaza. Modificarile de potential care au loc n timpul depolarizarii si repolarizarii alcatuiesc potentialul de actiune. Tensiunea de iesire era n timpul repausului membranal de -80 mV, iar tensiunea intracelulara atinsa la sfrsitul repolarizarii era de +40 mV. mpreuna acestea realizeaza un potential de actiune de 120 mV.

50 mV

4 ms

potenial de aciune prag

-100

potenial local

Restitutia
Refacerea potentialului de repaus (restitutia) ncepe dupa terminarea fazei de repolarizare a membranei celulare. Prin pompa de sodiu-potasiu, Na+ suplimentar iese din celula, iar potasiul reintra n celula pna cnd potentialul atinge valoarea de repaus de -80 mV. n timpul potentialului de actiune (depolarizare) membrana celulara nu poate reactiona la un alt stimul, motiv pentru care aceasta perioada se numeste refractara absoluta . Pe parcursul fazei de repolarizare exista o perioada numita refractara relativa , cnd pragul de excitare este mai scazut. Prin masuratorile efectuate, s-a stabilit ca o fibra nervoasa mielinizata poate conduce cel mult 800-1000 de impulsuri pe secunda la o stimulare artificiala, dar dupa un timp scazut, la frecventele mari, perioada refractara absoluta (1 ms) creste si frecventa maxima transmisa va scadea. Aceasta este oboseala, tipica unui sistem care functioneaza dupa legea totul sau nimic. La frecventele mai reduse (50-100 Hz) fibrele nervoase medulare pot fi nsa stimulate pe un timp mai lung, fara a se instala fenomenul de oboseala.

CURENTUL GALVANIC
Este un curent continuu sau cu frecventa 0. Se poate propaga n tesuturi sub urmatoarele forme: - electrolitic - electroforetic - electroosmotic

- conducere protonica (n mica masura)

APARATURA
Aparatele care furnizeaza curent continuu alaturi de alte forme de curent (curenti diadinamici) au urmatoarea alcatuire:

sistem de alimentare cu curent electric de la retea (cordon, ntrerupator) dispozitiv de redresare (tranzistori care transforma curent ul alternativ de retea n curent continuu) dispozitiv de reglare a intensitatii (potentiometru) instrument de masura (miliampermetru) sistem de racordare la pacient (borne, cabluri, electrozi)

MOD DE APLICARE
a) cu ajutorul unor electrozi din plumb sub forma de placi de diverse dimensiuni (galvanizare simpla) b) ca baie hidro-electrolitica c) ionogalvanizare (metoda de introducere a unor substante medicamentoase prin tegument cu ajutorul curentului electric)

EFECTELE CURENTULUI GALVANIC

a) crestere a metabolismului tisular local; b) hiperemie, att la nivelul tegumentului, ct si n tesutul muscular subiacent; c) crestere a difuziunii tisulare, ca efect al modificarii permeabilitatii membranelor; d) reducere a edemelor locale si nlaturare a substantelor locale ce determina tendinta la extravazare tisulara; e) efecte asupra excitabilitatii musculare: la stabilirea si la ntreruperea brusca a curentului continuu se produce contractie musculara datorita probabil modificarilor bruste de concentratie ionica din jurul membranelor celulare; f) efecte polare: - crestere a excitabilitatii la catod (catelectrotonus) - scadere a excitabilitatii la anod (anelectrotonus) g) efect sedativ si hipotensor n cazul aplicarii descendente a electrozilor.

GALVANIZAREA SIMPLA
Electrozii utilizati pentru galvanizarea simpla, confectionati din placi metalice (plumb), au forme si dimensiuni diferite n functie de regiunea pe care se aplica si de efectele

urmarite. Cel mai adesea se folosesc placi dreptunghiulare de marime egala sau diferita ntre ele de 6/8, 8/10, 10/15 cm. Electrozii se aplica ferm pe tegument prin intermediul unor nvelisuri hidrofile din tifon mbibate n solutii fiziologice sau apa simpla. Daca se urmareste obtinerea unui efect analgetic, electrodul activ este cel pozitiv, iar daca se urmareste obtinerea unui efect excitant, electrodul activ este cel negativ. Se utilizeaza doua modalitati de asezare a electrozilor: - transversal, de oparte si de alta a regiunii afectate pe care o ncadreaza astfel fata n fata (umar, glezna, genunchi); - longitudinal, cu electrozii plasati la distanta, la extremitatile segmentului tratat (brat, gamba, membru inferior). Intensitatea curentului aplicat se dozeaza de la potentiometru n functie de toleranta individului si de toleranta la locul de aplicare, senzatia corecta fiind cea de furnicatura placuta. Aceasta corespunde unei intensitati a curentului de 0,1-0,2 mA pe cm2 de electrod. Durata tratamentului trebuie sa fie suficient de lunga, n general 20-30 minute. Numarul sedintelor necesare este de 8-10 n formele acute si 12-15 sau mai mult n cele cronice. Pacientul trebuie avizat n prealabil asupra senzatiei pe care o va simti. Va fi asezat pe canapeaua de tratament n pozitiile cele mai antalgice n functie de zona de tratat. Ca incidente posibile mentionam arsurile tegumentare. Acestea se pot produce la pacienti cu afectare a sensibilitatii cutanate. La trecerea curentului continuu, apa din nvelisurile hidrofile disociaza n H+ si OH-. Pe tegument se gasesc n mod obisnuit ioni paraziti (Na, Cl, K) care se combina cu H+ si OH- rezultnd acidul sau baza respectiva, cu producere de arsura tegumentara. Pentru prevenire se folosesc solutii de protectie cu urmatoarele formule: Pentru polul pozitiv: NaCl 5 g NaOH 1 g Apa distilata ad. 1000 ml (pentru neutralizarea HCl) Pentru polul negativ: NaCl 6 g HCl diluat 6,5 g Apa distilata ad. 1000 ml (pentru neutralizarea NaOH)

BAILE GALVANICE
Se aplica pentru tratarea unor regiuni mai ntinse sau a ntregului corp. Ele mbina efectul curentului galvanic cu efectul termic al apei, care devine un mijlocitor ntre electrozi si tegument. Baile galvanice patru-celulare folosesc patru vase n care se afla apa la 34-380 , vase care au nglobati electrozi n peretii lor prin care circula curentul continuu. Pacientul poate introduce n aceste vase doua, trei sau toate patru membrele. Se poate folosi fie sensul ascendent, fie descendent al curentului, n functie de scopul urmarit. Procedura se aplica zilnic, avnd o durata de 20-30 minute. Baia Stanger este o cada izolata cu material plastic n care se afla opt electrozi fixati pe pereti. Curentul galvanic poate fi facut sa circule ntre acesti electrozi n multiple variante: ascendent, descendent, transversal, n diagonala. Apa are temperatura de 36-370 , iar intensitatea curentului se regleaza n functie de prescriptia medicului si de senzatia subiectiva a pacientului (400-600 mA). Durata tratamentului este de 15-30 minute. Se fac 6-12 sedinte la doua-trei zile.

Contraindicatii

leziuni trofice ale tegumentului; dermatoze; solutii de continuitate ale tegumentului.

IONOGALVANIZAREA
Definitie
Ionogalvanizarea este metoda de introducere n tegument cu ajutorul curentului galvanic a diverse substante cu efect terapeutic. Se folosesc solutii electrolitice n care se mbiba unul din cei doi electrozi, solutii care disociaza n cmpul electric, patrunderea ionilor activi terapeutic facndu-se la nivelul foliculilor pilosi si glandelor sudoripare. Profunzimea patrunderii are ca limita corionul, unde se realizeaza depozite de substanta activa care se va resorbi n circulatie. Exemplu de substante folosite: CaCl2 , MgSO4 , xilina, acetilcolina.

Avantajele ionogalvanizarii

se pot introduce doze relativ mari, folosind cantitati mici de medicament; n regiunea tratata se realizeaza o repartitie egala a substantei introduse; posibilitatea delimitarii precise a suprafetei de tratat; snt asigurate conditiile unei asepsii perfecte (nu patrund bacteriile).

INDICATIILE CURENTULUI GALVANIC

1. nevralgii si nevrite; 2. afectiuni reumatismale degenerative; 3. artrite; 4. tendinite, bursite, periartrite, epicondilite; 5. sechele posttraumatice; 6. boala Raynaud, acrocianoza, arteriopatii periferice; 7. pareze si paralizii; 8. sindroame de suprasolicitare; 9. distonii neuro- vegetative; 10. hipertensiunea arteriala stadiu I si II.

CURENTII DE JOASA FRECVENTA CURENTUL FARADIC

Curentul faradic este un curent alternativ de joasa frecventa de inductie electromagnetica, folosit la ritmul de 50 Hz.

Proprietati fiziologice
- stimulare a excitabilitatii neuromotorii; - actiune trofica; - actiune vasomotorie.

Indicatii
- hipotrofii musculare de inactivitate (n afectiuni posttraumatice) - stadii incipiente ale arteriopatiilor si venopatiilor periferice.

CURENTII DIADINAMICI
Curentii diadinamici (CDD) snt curenti de joasa frecventa ce provin din redresarea curentului sinusoidal de retea de 50 Hz. Aceasta forma de curenti a fost descrisa de Bernard n 1929. n timpul aplicarii curentilor diadinamici predomina una din urmatoarele proprietati ale lor: a) inhibitie b) dinamogenie La frecventele joase (50 Hz) predomina dinamogenia, la cele nalte (100 Hz), efectul inhibitor. n conditiile nemodificarii intensitatii si frecventei n timpul unei sedinte, se manifesta si o a treia proprietate si anume obisnuinta.

Aceste efecte ale curentilor diadinamici se manifesta asupra sensibilitatii, motilitatii si troficitatii.

Forme de curenti diadinamici

1. Monofazat fix (MF) - curent pulsatil obtinut din curentul sinusoidal de 50 Hz prin anularea semiundei negative. Are efect dinamogen; efectul analgetic apare tardiv. Subiectiv, se produc vibratii care actioneaza ca un masaj profund. 2. Difazat fix (DF) - curent pulsatil obtinut din curentul sinusoidal de 50 Hz prin redresare, adica prin transformarea semiundei negative n semiunda pozitiva. Rezulta astfel un curent cu frecventa de 100 Hz. Efectul sau principal este acela inhibitor. Se foloseste ca forma de introducere nainea aplicarii celorlalte forme. 3. Perioada lunga (PL) - se obtine prin alternarea lenta a formelor MF si DF ntr-un interval de 12 secunde. Efectul dinamogen este diminuat, dominnd efectul inhibitor (analgetic, miorelaxant). 4. Perioada scurta (PS) - se obtine prin alternarea brusca ntre MF si DF cu ritm de 1 secunda. Efectul dominant este cel dinamogen (resorbtiv). 5. Ritm sincopat (RS) - se obtine prin ntreruperea ritmica a formei MF cu pauze de 1 secunda. Este forma de curent folosita pentru electrostimulare musculara.

curent de retea (frecventa=50Hz)

curent diadinamic difazat fix (DF)

curent diadinamic monofazat fix (MF)

Modalitati de aplicare

aplicatii pe puncte dureroase circumscrise. Se utilizeaza electrozi mici, rotunzi, egali. Polul negativ se aplica direct pe zona dureroasa, iar pozitivul proximal la 2-3 cm distanta; aplicatii transversale (transregionale), la nivelul articulatiilor mari, a zonelor musculare mari ale trunchiului si membrelor. Se folosesc electrozi plati, suficient de mari, asezati de o parte si de alta a zonei dureroase; aplicatii longitudinale , de-a lungul unui nerv sau al unei cai vasculare. Pentru nervi electrodul pozitiv, mai mare, se aseaza proximal, iar cel negativ distal;

aplicatii paravertebrale , pe regiunile radacinilor nervoase, cu electrozi adaptati ca marime regiunii afectate, cu polul negativ pe regiunea dureroasa si pozitivul de cealalta parte, sau electrozii de aceeasi parte, pozitivul proximal; aplicatii ganglionare , pe ganglionii vegetativi. Se utilizeaza electrozi mici, rotunzi, cu negativul pe ganglionul respectiv si pozitivul la 2-3 cm distanta.

Tehnica de aplicare
Pacientul se aseaza n functie de regiunea de tratat pe paturi sau scaune de lemn. Electrozii se aplica prin intermediul unor nvelisuri hidrofile, bine umezite. Aparatul va avea la nceput potentiometrele la 0. Intensitatea se creste progresiv la un nivel corespunzator efectului urmarit: analgetic sau dinamogen. Pe parcursul sedintei trebuie crescuta intenstatea pentru mentinerea senzatiei de vibratie nedureroasa, senzatie care scade prin acomodare. Durata tratamentului este scurta, de 4-8 minute sau chiar mai putin. Ritmul sedintelor se stabileste n functie de stadiul afectiunii. n stadiile acute se pot aplica de doua ori pe zi sau cel putin o data pe zi, zilnic. n scop analgetic este inutil sa se aplice mai mult de 6-8 sedinte. Acestea se pot relua dupa o pauza de 7 zile. n scop dinamogen si hiperemiant se pot face peste 10 sedinte, n functie de caz.

Indicatiile curentilor diadinamici

stari posttraumatice: - ntinderi musculare - redori articulare

artoze activate artite mialgii reumatism abarticular: - PSH - epicondilite

lumbago discogen si musculo- ligamentar boala Raynaud, acrocianoza, boala varicoasa arteriopatii periferice obliterante aplicatii segmentare, viznd zone neuro-reflexe n suferintele de tip neuro- vegetativ ale stomacului, colecistului, colonului, n astmul bronsic, migrene

CURENTII CU IMPULSURI DE JOASA FRECVENTA (ELECTRODIAGNOSTICUL)

Diagnosticul prin electrostimulare al leziunilor neuromusculare cuprinde, n general, urmatoarele metode : testul galvanic al excitabilitatii; testul faradic al excitabilitatii;

metoda curbei I/t. n toate aceste metode se folosesc stimuli de joasa frecventa. Metoda curbei I/t prezinta, fata

de testul galvanic si testul faradic, aprecieri cantitative mai precise ale proceselor de denervare si permite o apreciere cantitativa a procesului de reinervare. Pe de alta parte, cu ajutorul curbei I/t, se pot stabili parametrii optimi ai impulsurilor triunghiulare utilizate pentru tratarea paraliziilor flasce, n vederea obtinerii unor rezultate ct mai bune.

Metoda curbei I/t

O posibilitate relativ facila de ridicare a curbei I/t o ofera aparatul TUR RS 12, fabricat n Germania. Determinarea curbei I/t se face, atunci cnd muschiul n cauza o permite n tehnica bipolara, deoarece, spre deosebire de tehnica monopolara, curentul strabate mai multe fascicule musculare. Electrozii, de marime egala, se dispun la capetele muschiului. Marimea lor se adapteaza la dimensiunile acesteia. Catodul se dispune distal n toate cazurile cnd nu exista raspuns paradoxal (IA>IC). n cazul raspunsului paradoxal, se inverseaza catodul cu anodul. Datele obtinute n masuratorile facute pentru ridicarea curbei I/t se trec ntr- un grafic cu scari logaritmice. Pe ordonata se reprezinta curentul I n miliamperi, iar pe abscisa, timpul t, exprimat n milisecunde.

Masuratorile se fac cu 2 tipuri de curenti : impulsuri dreptunghiulare, ce vor da curba notata CID (curba cu impulsuri dreptunghiulare) si impulsuri triunghiulare, ce vor da curba notata CIT. nainte de determinarile propriu-zise, se stabileste cu impulsuri dreptunghiulare (avnd o durata de 1000 ms si pauza ntre ele de 2000 si 3000 ms) raspunsul la fiecare dintre polaritati n parte, pentru a stabili raspunsul normal sau paradoxal. Dupa cunoasterea acestui raspuns, se plaseaza electozii, conform indicatiilor de polaritate mentionate mai sus : 1. Se selecteaza forma de impuls dreptunghiular ca succesiune de impulsuri. Durata impulsurilor se fixeaza la 1000 ms, iar pauza ntre 2000 si 3000 ms. Cu electrozii montati pe

pacient, se creste treptat intensitatea curentului, pna se obtine contractia minima. Valoarea intensitatii (mA) cu care se obtine aceasta contractie minima se numeste reobaza . 2. Se scurteaza apoi durata impulsului, de exemplu n succesiunea 500, 400, 300, 200, 100, 50 ms, etc., masurndu-se de fiecare data intensitatea curentului ce produce contractia minima. Valorile obtinute se trec n grafic. La scaderea duratei impulsului, valoarea intensitatii curentului care produce contractia minima, ramne un timp egala cu reobaza, ceea ce se traduce printr-o portiune orizontala a curbei CID (b). La o anumita durata a impulsului, pentru obtinerea contractiei minime este necesara o intensitate mai mare dect reobaza. Din acest punct, curba I/t devine ascendenta, pe masura ce durata tinde spre 0. Timpul (durata impulsului) de la care curba ncepe sa devina ascendenta este denumit timp util (n figura - c). De mentionat ca valoarea timpului util variaza foarte mult, n functie de pozitia electrozilor si de presiunea lor pe tegument. Din acest motiv, timpul util nu este considerat ca un parametru important pentru elecrtrodiagnostic. 3. Se determina cronaxia, definita ca durata impulsului de curent dreptunghiular, cu amplitudinea egala cu dublul reobazei, care produce contractia minima. Cronaxia poate fi determinata n doua moduri : pe graficul curbei I/t , determinata n fazele precedente, se traseaza o dreapta paralela cu abscisa, la valoarea de curent reprezentnd dublul reobazei (n figura - e), iar de la punctul de intersectie al acestei drepte cu curba I/t, se duce o perpendiculara pe axa timpului, unde se obtine valoarea cronaxiei (f). prin determinarea directa pe pacient. n timpul ridicarii curbei I/t se fixeaza valoarea de vrf a curentului la o valoare egala cu dublul reobazei, durata impulsului fiind foarte redusa si apoi se mareste treptat durata impulsului, pna la obtinerea contractiei minime; durata impulsului corespunzatoare contractiei minime este cronaxia. 4. Se ridica curba CIT n axeleasi conditii ca la curba CID. Durata frontului de descrestere se alege practic zero. Valorile se trec n acelasi grafic ca si curba CID. 5. Se determina coeficientul de acomodare , notat cu , ce se defineste ca raportul dintre intensitatea curentului triunghiular cu durata de 1000 ms si intensitatea curentului dreptunghiular cu aceeasi durata, pentru valorile ce produc contractii minime. Prescurtat se poate exprima :
= I tr (1000 ms) I dr (1000 ms)

la contractie minima

Coeficientul de acomodare are la muschii sanatosi ai scheletului valori ntre 2,5 si 6. O scadere a valorii sub limita inferioara denota o denervare partiala a muschiului, iar o scadere sub 1 arata o denervare totala. Determinarea coeficientului de acomodare este foarte importanta, deoarece n valorea acestuia se reflecta chiar leziunea incipienta a nervului. Forma curbei I/t discutata, este valabila numai pentru un sistem muschi - nerv intact. Pentru muschii denervati, forma curbei se modifica mai mult sau mai putin si din alura ei se pot trage concluzii privind gradul afectarii.

n aceasta figura se prezinta variatia curbei I/t (CID) n cursul regenerarii unui nerv. Astfel, la muschiul total denervat, curba este deplasata n dreapta si n sus, ca urmare a cronaxiei crescute a fibrelor musculare, care sunt excitate n locul fibrelor nervoase (a). La un muschi partial denervat, curbele ocupa un loc intermediar ntre curba precedenta si curba muschiului sanatos. Se observa ca pe masura ce are loc reinervarea, curbele se deplaseaza de sus n jos si de la dreapta spre stnga. Din variatia curbelor din aceasta figura se trage concluzia importanta pentru diagnostic ca partea stnga a curbei I/t da n primul rnd informatii asupra starii nervului motor, iar partea dreapta asupra starii fibrelor musculare. O deteriorare n functionalitatea nervului motor se traduce prin ridicarea partii stngi a curbei, adica prin necesitatea utilizarii unor intensitati mai mari pentru excitatie. Pentru optimizarea parametrilor alesi pentru electrostimularea terapeutica este utila determinarea curbei CIT pentru muschiul corespunzator sanatos al nervului simetric. Aceasta din urma curba este denumita n literatura de specialitate si climaliza .

Pe grafic se traseaza, ncepnd de la origine, o dreapta aproape tangenta la curba climalizei. Suprafata triunghiului hasurat descris de curba CID si aceasta dreapta reprezinta domeniul de intensitati si durate, ce pot fi alese pentru excitarea muschiului bolnav cu impulsuri triunghiulare. De obicei se alege un punct situat pe dreapta tangenta, caruia i corespunde o intensitate mai mare cu ctiva miliamperi dect reobaza (punctul A pe figura). Dreapta verticala ce tre ce prin acest punct determina la intersectia cu abscisa ( B ) durata frontului de crestere a impulsului, iar dreapta orizontala la intersectia cu ordonata ( C ) indica intensitatea curentului. Durata frontului de descrestere a impulsului se alege practic zero. Alegerea punctului pe tangenta cu ctiva miliamperi mai mult dect reobaza are n vedere nedepasirea unui anume nivel al intensitatii curentului, care sa

provoace oboseala muschiului stimulat. Pauza dintre impuslurile triunghiulare se alege de cteva ori mai mare dect durata impulsului.

CURENTII DE MEDIE FRECVENTA

Snt curenti sinusoidali cu frecvente ntre 2000 si 50000 Hz. n terapeutica se folosesc frecventele de 5000 si 10000 Hz. Avantajul acestor curenti terapeutici este acela ca pot determina contractia muschiului, fara a influenta tegumentul. Mai au si actiune trofica si analgetica.

FORME DE CURENTI DE MEDIE FRECVENTA

a) medie frecventa pura de 5000 Hz, la care predomina efectul excitomotor; b) medie frecventa pura de 10000 Hz, cu efect vasodilatator, analgezic; c) medie frecventa modulata n lunga perioada, care determina contractie musculara puternica aproape nedureroasa; d) medie frecventa modulata n scurta perioada; e) medie frecventa supramodulata scurta perioada n lunga perioada, cu important efect asupra excitabilitatii neuro- musculare (contractie musculara indolora).

Mod de aplicare
Se folosesc electrozi de plumb, aplicati prin intermediul unor nvelisuri hidrofile. Acesti curenti nu au polaritate. Intensitatea se prescrie n miliampermetri.

Indicatii

stari posttraumatice arteriopatii periferice n stadii incipiente afectiuni reumatismale

CURENTII INTERFERENT IALI DEFINITIE

Curentii interferentiali rezulta din suprapunerea a doi curenti de medie frecventa decalati cu 100 Hz. n acest mod apare un curent de medie frecventa (interferential) a carui modulatie n amplitudine se produce cu o frecventa de la 0 la 100 Hz.

EFECTE FIZIOLOGICE
1. Efect excitomotor pe musculatura striata, care se produce la frecvente ale modulatiei n amplitudine mici de la 0 la 10 Hz. Acest efect se exercita numai asupra musculaturii cu inervatie pastrata, motiv pentru care acesti curenti pot fi folositi si n scop diagnostic. Daca muschiul nu raspunde la curenti interferentiali prin contractie, nseamna ca inervatia sa este afectata.

2. Efect decontracturant, obtinut la frecventele medii de 12-35 Hz, dar mai ales la frecventele variabile ntre 0 si 100 Hz. 3. Efect vasculotrofic, hiperemiant si resorbtiv, realizat prin actiunea directa pe vase si prin gimnastica musculara. 4. Efect analgetic, produs prin diminuarea excitabilitatii dureroase. Apare la frecventele rapide ntre 80 si 100 Hz. 5. Efect excitomotor pe musculatura neteda , realizat de orice forma de curent interferential, mai ales de frecventele ntre 12 si 35 Hz.

MODALITATI DE APLICARE
Interferenta plana
Se folosesc patru electrozi, cte doi asezati n cruce pentru fiecare din cei doi curenti care realizeaza interferenta. n mijlocul patratului format de cei patru electrozi se afla zona de tratat. Efectul se produce numai n planul n care se afla electrozii.

Interferenta spatiala
Permite prin adaugarea unui al treilea circuit ca efectul sa se produca n mai multe planuri. Electrozii folositi poarta numele de electrozi stelati.

Vectorul interferential
Pentru a nu exista directii preferentiale de exercitare a efectului s -a inventat un dispozitiv care 0 realizeaza o rotatie periodica cu 45 a vectorului principal de actiune. n acest fel toate directiile din spatiu snt excitate succesiv cu aceeasi intensitate.

Interferenta dinamica
Este o modalitate de rotire a vectorului de actiune cu 3600 la fiecare ciclu, ca un radar.

Corectia distantei
Exista cazuri n care electrozii nu pot fi plasati la distanta egala ntre ei. Unele aparate snt prevazute cu un egalizor de distanta, care permite folosirea intensitatii optime necesare n conditii de buna toleranta.

TEHNICA DE APLICARE
n practica se folosesc doua tehnici de aplicare: statica si dinamica. n tehnica statica, electrozii se mentin n timpul procedurii n acelasi loc si asupra lor se exercita o presiune constanta. Electrozii clasici snt de tip placa, introdusi ntr-o textura umeda. Ei se fixeaza cu benzi elastice sau cu saculeti de nisip. Se mai folosesc si electrozi tip pernita si electrozi tip vacuum. n tehnica dinamica sau cinetica se utilizeaza doi electrozi de tip manusa, care se aplica pe mnile asistentului. Ceilalti doi electrozi snt fixi.

ALEGEREA FRECVENTEI
Frecventa constanta
Aceasta modalitate mai poarta numele de manual si permite alegerea unei frecvente fixe ntre 0 si 100 Hz, n functie de efectul dorit.

Frecventa variabila
Mai poarta si numele de spectru si permite o modulatie a curentului de interferenta crescatoare si descrescatoare n 15 secunde ntre anumite limite: - spectru 0-10 Hz - spectru 90-100 Hz - spectru 0-100 Hz

DURATA SEDINTELOR
n general se indica durate de 15-20 de minute, n prima parte facndu-se o aplicatie de tip manual, iar n cea de a doua de tip spectru.

NUMARUL SEDINTELOR
Este variabil dupa reactia pacientului. Snt cazuri n care snt suficiente 6-8 sedinte si altele n care se ajunge la 14-16. Aplicatiile se pot face zilnic sau la doua zile.

INDICATIILE CURENTILOR INTERFERENTIALI

stari posttraumatice artrite periartrite artroze spondiloze, discopatii nevrite, nevralgii arteriopatii obliterante n stadiul I si II anexite, metroanexite dischinezii biliare atonii intestinale postoperatorii incontineta vezicala

CURENTII DE NALTA FRECVENTA

Snt curenti alternativi sinusoidali a caror frecventa depaseste 300000 de Hz. Strabatnd mediile cu densitati diferite ale corpului omenesc, acesti curenti determina producerea locala de caldura.

Fata de celelalte proceduri de termoterapie, procedurile care folosesc curenti de nalta frecventa pot fi definite ca fiind proceduri de termoterapie de profunzime.

FRECVENTA 300 kHz-3 MHz (100-1000 m) 3 MHz- 30 MHz (10-100 m) 30 MHz-300 MHz (1-10 m) 300 Mhz-3 GHz (10-100 cm) 3 GHz-30 GHz (1-10 cm) 30 GHz- 300 GHz (1-10 mm)

DENUMIREA GAMEI Unde hectometrice sau unde medii Unde decametrice sau unde scurte Unde metrice sau ultrascurte Unde decimetrice

PROCEDURA -ultrasunet 800 kHz -diatermie (nu se foloseste) -tratament cu unde scurte (11,06 m) -nu se folosesc n terapeutica

-tratament cu unde decimetrice (69 cm) si microunde (12,25 cm) -nu se folosesc n terapeutica

Unde centimetrice

Unde milimetrice

-nu se folosesc n terapeutica

PROPRIETATI FIZIOLOGICE

Detremina ncalzirea tesuturilor profunde, fenomen denumit endotermie. Permeabilitatea si ncalzirea tesuturilor profunde este cu att mai buna cu ct frecventa curentului este mai mare si lungimea de unda este mai mica; Nu influenteaza excitabilitatea neuro- musculara; Determina cresterea metabolismului local; Accelereaza procesele de diviziune celulara; Au actiune antialgica si miorelaxanta.

UNDELE SCURTE
Din gama frecventelor nalte, n practica se folosesc cel mai mult undele scurte, n aplicatii n cmp condensator, fie folosind electrozi izolati n sticla (Schliephake), fie electrozi flexibili, izolati n cauciuc.

Indicatii

afectiuni reumatismale degenerative

afectiuni cronice inflamatorii ale cailor aeriene superioare otite, mastoidite cronice anexite cronice periviscerite

Contraindicatii

afectiuni cronice inflamatorii tumori maligne tumori benigne cu potential de malignizare regiuni cu corpi straini metalici (tije, brose, etc.)

MICOUNDELE
Undele centimetrice sau microundele au unele caracteristici aparte fata de undele scurte: - penetrabilitate inegala datorita capacitatii diferentiate de absorbtie n tesuturi; - efect termic maxim la profunzimea de 2-2,5 cm; - ncalzire minima a pielii si tesutului gras; - ncalzire selectiva a tesutului bogat vascularizat si n mod special a musculaturii.

ULTRASUNETUL
Definitie
Ultrasunetele snt vib ratii mecanice care rezulta din tranformarea variatiilor de potential electric ale unui curent de nalta frecventa prin intermediul efectului piezoelectric. Efectul piezoelectric se refera la proprietatea unor cristale taiate ntr-un anumit ax de a se dilata si contracta cnd snt supuse variatiilor de potential electric ale unui curent electric de nalta frecventa.

Forme de ultrasunet
Ultrasunetul n cmp continuu Este forma de unda ultrasonora longitudinala nentrerupta cu actiune continua asupra mediului n care se propaga si care produce asa-numitul micromasaj tisular intern. Ultrasunetul n cmp discontinuu Este forma de ultrasunet care n timpul aplicarii este ntrerupt ritmic, cu o anumita frecventa.

Efecte fizico-chimice ale ultrasunetelor

1. Efectul mecanic este reprezentat de vibratia care se produce si care se transmite din aproape n aproape, fiecare molecula fiind pusa n miscare cu o frecventa egala cu cea a sursei. 2. Efectul termic apare prin transformarea unei parti din energia ultrasonora n energie termica. Acest efect este mai pregnant n mediile neomogene, cum este corpul omenesc.

3. Efectul de cavitatie consta n producerea de goluri n interiorul lichidului traversat, fenomen vizibil n apa prin formarea de bule. n acest moment se elibereaza mari cantitati de energie cu efecte distructive locale. 4. Efectul de difuziune se refera la cresterea permeabilitatii membranelor. 5. Efecte chimice , de tipul oxidare, reducere, depolarizare si alterarea structurii chimice a substantelor.

Efecte biologice

cresterea permeabilitatii membranelor; hiperemie tegumentara si musculara; actiune fibrolitica; pe os dozele mici produc osteoporoza, dozele mari osteonecroza; actiune termica de profunzime.

Efecte terapeutice

efect analgetic produs prin intermediul sistemului nervos central, printr-un mecanism asemanator ca si la curentii de joasa frecventa; efect miorelaxant, explicat prin actiunea vibratorie a ultrasunetului asupra receptorilor nervosi din muschi si tendoane; efect hipe remiant, prin vasodilatatia arteriolelor si capilarelor, cu activarea corespunzatoare a circulatiei; efect reflex, la distanta, prin aplicarea: - pe zonele paravertebrale corespunzatoare radacinilor nervoase medulare ale membrelor; - pe zonele cutanate corespunzatoare organelor interne; - pe ganglionii simpatici (ganglionul stelat).

Aparatura pentru ultrasunete terapeutice

- generator de nalta frecventa; - cablu de racord; - traductorul cu cristalul piezoelectric. Pe panoul frontal de comanda se gasesc: - comutator de pornire; - potentiometru pentru reglarea intensitatii; - ceas pentru marcarea timpului; - borna pentru traductor; - instrument de masura.

Tehnica de aplicare
Traductorul (emitatorul) se aplica pe tegument prin intermediul unui strat uleios, deoarece ultrasunetele nu se propaga prin aer. Se regleaza intensitatea ntre 0,05 si 2 W/cm2 . Durata sedintelor este n general de 2-5 minute pentru o zona. Pentru articulatiile mari se poate ajunge la 6-10 min. Ritmul sedintelor este zilnic sau la doua zile, efectundu-se n general un numar de 6 pna la 15 sedinte.

Recomandari

aplicatia de ultrasunet sa nu fie urmata imediat de alta procedura; nu se recomanda succesiunea masaj- ultrasunet sau ultrasunet- masaj; nu se aplica ultrasunet si roentgenterapie pe aceeasi regiune; ultrasunetul poate precede kinetoterapia; uneori se recomanda terapia combinata ultrasunet-curenti diadinamici.

Indicatiile ultrasonoterapiei

artroze, spondiloze spondilite, artrite tendinite, mialgii algoneurodistrofie fracturi recente contuzii, entorse, luxatii hematoame cicatrici patologice nevralgii, nevrite arteriopatii obliterante stadiul I si II maladia Raynaud

MAGNETODIAFLUX DEFINITIE
Magnetodiafluxul este o procedura care foloseste cmpuri electromagnetice generate de curenti de joasa frecventa (50 sau 100 Hz).

ACTIUNE
Actiunea cmpului magnetic asupra organismului uman este diferita n functie de modul de administrare:

a) efect sedativ, cnd snt administrate n cmp continuu, cu actiune simpaticolitica si trofotropa; b) efect excitant , cu actiune simpaticotona si ergotropa, n administrarile ntrerupte ritmic sau aritmic.

MOD DE APLICARE
Undele electromagnetice se aplica prin intermediul a doua bobine circulare, care se plaseaza cervical si lombar. Pacientul se pozitioneaza n asa fel nct nordul magnetic sa se suprapuna nordului terestru. Durata sedintelor este de 4-6-10 minute.

RADIATIILE INFRAROSII DEFINITIE

Snt radiatii situate n spectrul electromagnetic imediat deasupra radiatiei rosii a spectrului vizibil, cuprinse ntre 760 m si 50 m. Toate corpurile ncalzite emit infrarosii.

EFECTELE INFRAROSIILOR

determina hiperemie locala; cresc activitatea fagocitara; cresc metabolismul local; determina aparitia eritemului caloric, care dispare dupa 30 de minute; influenteaza pe cale reflexa circulatia viscerala; activeaza secretia glandelor sudoripare; au actiune antialgica, decontracturanta.

MOD DE APLICARE
Undele infrarosii se aplica prin intermediul lampii Solux cu puteri ntre 500 si 2000 W, sau sub forma bailor de lumina partiale, care folosesc un numar variabil de becuri de 40 W.

INDICATII

afectiuni reumatismale degenerative; reumatism abarticular; sechele algice posttraumatice.

RAZELE ULTRAVIOLETE DEFINITIE

Snt raze luminoase situate n spectrul solar dincolo de violet, cuprinse ntre limita spectrului vizibil de 0,39 si 0,144 . n terapeutica se folosesc ultraviolete pna la limita inferioara de 0,20 .

PROPRIETATI

determina aparitia eritemului actinic dupa o perioada de latenta de 6-8 ore; determina vasodilatatie prin eliberarea de histamina; influenteaza metabolismul calciului prin transformarea ergosterolului n vitamina D2 ; cresc metabolismul proteic; determina aparitia pigmentatiei tegumentare prin mobilizarea melaninei; scad glicemia; au efect bactericid.

INDICATII

profilaxia si tratamentul rahitismului; afectiuni reumatismale inflamatorii si degenerative; afectiuni posttraumatice; TBC osos si genital; psoriazis.

CONTRAINDICATII

TBC pulmonar; casexie; stari nevrotice; tumori maligne; tumori benigne cu potential de malignizare; hipertiroidie; lupus eritematos diseminat; insuficienta hepatica sau renala;