Fac.

De Inginerie Electrica, master SIIM, anul universitar 2015-2016

VI DINESCU IONUT DANIEL

IARCA ANDREI IULIAN

TEMA DE CASA LA DISCIPLINA SEMNALE BIOELECTRICE

DATA PREDARII TEMEI: 6 MAI 2016
SUBIECTELE TEMEI DE CASA:
1) Faceti o comparatie intre impulsul de depolarizare (potentialul de actine) rapid si cel lent la nivelul
activitatii electrice cardiac. De ce apar diferentele intre formele de unda ale potentialelor de actiune pentru
axonul neuronal si pentru celulele miocardice?
Impulsul de depolarizare (potentialul de actiune)
Impulsul de deloparizare este un semnal electric si reprezinta variatia tensiunii de membrane, in sensul
cresterii ei de la valoarea de repaos, (-90-50)mV pana la o valoare de varf, (1050)mV, urmata de revenirea la
valoarea de repaos, prin modificarea controlata a permeabilitatii de Na si K. In lucrarile de biofizica (are au introdus
acest fenomen) , el este cunoscut sub denumirea de potential de actiune. La celulele musculare intervine si efectul
2+
cresterii permeabilitatii membranei la ionii de Ca , fenomen ce intervine in decursul repolarizarii. Forma
impulsului de depolarizare evidentiaza o depolarizare rapida a membranei, urmata de o repolarizare mai lenta si
eventual o hiperpolarizare.
Impulsul de depolarizare pentru neuron (mai precis pentru axonul neuronal), este un semnal rapid, cu panta
de crestere mare (cca. 100 mV/ms) si revenire aproape tot atat de brusca; dureaza 2-3 ms. In cazul celulelor ce
formeaza cordul, forma de unda este diferita. Tesutul excitabil cardiac prezinta doua tipuri de celule, care difera si
prin activitatea electrica, respectiv forma de unda a impulsului de depolarizare.
Impulsul rapid, este prezent la celulele musculaturii cardiace de lucru (miocite). Tensiunea de membrana
creste brusc in etapa depolarizarii (similar cazului axonului neuronal), apoi de la valoarea de varf scade usor si se
mentine la valori pozitive un interval indelungat (de cca. 200-300 ms), urmand apoi repolarizarea. Palierul de valori
2+
+
pozitive, care prelungeste repolarizarea se datoreaza, interventiei ionilor de Ca , care ca si ionii de K , sunt admisi
in celula in aceasta etapa, prin canale comandate in tensiune.
Impulsul lent este caracteristic celulelor autoritmice ale cordului (prezente in nodurile sino-atrial si atrioventricular, ramurile Hiss si reteaua Purkinje), cele care se depolarizeaza spontan, monitorizate de sistemul nervos
autonom. Cresterea tensiunii de membrana care marcheaza depolarizarea este lenta, iar dupa atingerea valorii de varf
urmeaza repolarizarea la fel de lenta. Atat impulsul rapid, cat si cel lent dureaza cca. 200300 ms, deci de aproximativ
o suta de ori mai mult decat impulsul in cazul axonului neuronal.
Depolarizare lenta
Se deschid canalele pentru ionii de sodiu
PRM scade de la -70 la -55 mV
Depolarizare rapide. Inversarea polaritii
Se deschid un nr. mare de canale de Na
Crete permeabilitatea membranei pentru Na

Polaritatea membranei atinge punctul izoelectic

Se dezvolta spike-ul

POTENTIAL DE ACTOUNE

2) Ce reprezinta proprietatea de autoexcitabilitate a membranelor excitabile?

AUTOMATISMUL
Reprezint proprietatea inimii de a se autoexcita. Acesta nu este specific inimii. Scoas din corp, inima
continu s bat! n lipsa influenelor extrinseci nervoase, vegetative i umorale, inima i continu activitatea
ritmic timp de ore sau zile, dac este irigat cu un lichid nutritiv special (importan practic n transplantul cardiac
unde inima este scoas din corp i inut pn la introducerea ei n corpul primitorului). Automatismul este generat
n anumii centri ce au n alctuirea lor celule ce iniiaz i conduc impulsurile. n mod normal, n inim exist trei
centri de automatism cardiac
3) Alegeti afirmatia corecta si argumentati:
a) Depolarizarea membranei se produce numai sub actiunea unui stimul exterior.
a) Nu neaparat, deoarece din punct de vedere al fenomenului de depolarizare, celulele excitabile sunt
traductoare ale unui semnal de stimulare (STIMUL) de natura oarecare, intr-un semnal electric, reprezentat
de o variatie a tensiunii de membrane cu Um sub forma unui impuls electric (impuls de depolarizare). In
cazul celulelor nervoase si musculaturii striate stimulul este de natura chimica (neurotransmitator) si este
receptionat la nivelul sinapselor. Celulele musculaturii cardiace (miocardul) sant legate prin canale ionice

intercelulare si isi transmit direct de la una la alta stimulul de natura electrica. Celulele sensitive primesc
stimuli de nature diferite (termic, de presiune , chimic, sonor, luminos etc.).
b) Depolarizarea membranei se produce datorita cresterii permeabilitatii membranei la ionii de K care intra
masiv in celula.
b) NU, deoarece in timpul depolarizrii, SODIUL (Na) ptrunde masiv n celula i POTASIUL (K) iese,
schimbnd polarizarea membranei.
c) Depolarizarea membrane se produce dupa un interval de timp de la aplicarea stimulului, intarziere care
depinde de stimul si de starea membranei.
c) Dac intensitatea stimulului atinge o valoare prag sau o depete, excitaia se propag pe toat suprafaa
membranei sub forma unei unde de depolarizare. Propagarea undei de-a lungul membranei constituie
conductibilitatea celular. Sarcinile electrice negative se comport ca un catod i atrag sarcinile pozitive, crend
cureni locali care determin deplasarea undei de depolarizare din aproape n aproape.
n cazul fibrelor nervoase mielinice, teaca de mielin se comport ca un izolator, care determin polarizarea
i repolarizarea numai la nivelul strangulaiilor Ranvier, unde aceasta este ntrerupt. Acest tip de deplasare a undei
de depolarizare se numete conducere saltatorie.
Intensitatea minim a unui excitant necesar pentru a produce un rspuns poart numele de prag. Dac
experimental se utilizeaz ca excitant curentul electric valoarea prag se numete reobaz. Excitanii sub valoarea
prag nu produc rspunsuri prin depolarizare. Pentru orice stimul care are sau depete valoarea prag, depolarizarea
i conducerea excitaiei se desfoar cu aceeai intensitate. Acest mod unic de apariie i conducere a excitaiei
constituie legea tot sau nimic.
Stimularea repetat cu excitani subliminali poate produce totui excitaie, datorit procesului de sumaie
(nsumarea modificrilor repetate de depolarizare).
Excitabilitatea depinde i de timpul necesar unui stimul pentru a produce un rspuns (timp util), dar i de
bruscheea cu care stimulul acioneaz asupra membranei. La creterea lent a intensitii stimulului, membrana se
adapteaz i celula nu mai rspunde printr-o nou depolarizare.

4) Cum varieaza permeabiitatea electrica a tesuturilor biologice in functie de frecventa?

Comentati pentru gama de frecvente joase (1108) Hz.

In tabelul de mai jos sunt prezentate componentele conductivitatii electrice complexe, cat si ale
permitivitatii electrice relative, in functie de frecventa, pentru cateva tesuturi anatomice.
Se observa ca la frecvente joase, mediile sunt preponderant conductoare, iar la frecvente inalte se
comporta ca dielectrici cu pierderi. In cazul musculaturii striate, la frecvente joase, anizotropia este
importanta si introduce diferente semnificative intre valorile dupa directia longitudinala a fibrei, fata de
cele dupa directia trensversala. Se remarca, de asemenea, ca tesuturile mai bogate in apa (tesut muscular,
ficat, rinichi) au atat conductivitatea, cat si permitivitatea mai ridicate decat tesuturile cu continut de apa
scazut.